205 matches
-
a fost, desigur om, oricât ar fi el de Înapoiat În ce privește bunul gust, care să nu se fi Întrebat ce fel de specie de caraghios trebuie să fi fost acela care a Împodobit a doua capitală cu atâta prisosință și ridicul. Un oraș cu stâlpi boiți, plasați ici colo, Într-o disperată simetrie, steaguri și brad. Mitocănia te izbește cu atâta putere, Încât te Întrebi dacă Siamul nu ți-ar fi oferit un spectacol mai apropiat de cerințele de astăzi. Iașul
CAROL I ŞI INAUGURAREA PALATULUI UNIVERSITAR DIN IAŞI (1897). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]
-
de cele mai numeroase și mai variate mijloace de expresie și poate actualiza oricare dintre virtualitățile limbii. Cu toate acestea, el nu presupune manifestarea liberului arbitru, deși ambiția de a realiza literatură în lipsa oricărui talent a dus uneori la rezultate ridicule, fiindcă libertatea lingvistică oferă condițiile urmării rigorilor artei. Taxonomia stilului beletristic cunoaște trei tipuri de limbaje de bază (limbajul prozei, limbajul poeziei și limbajul dramatic), în interiorul cărora se manifestă la nivelul conținutului și al expresiei limbajul poetic. Stilul religios realizează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al XIV-lea - Molière apare în fața regelui cu o farsă imaginată de el, Le Docteur amoureux ("Doctorul îndrăgostit"), și obține dreptul de a folosi sala de teatru de lângă Louvru și, apoi, a Teatrului Palatului Regal. Piesele Les Précieuses ridicules ("Prețioasele ridicule"), L'École des maris ("Școala soților") se bucură de un mare succes de casă. I se alocă o pensie viageră din partea regelui. În paralel cu adulația curții și a publicului, devine inamicul Bisericii Romano-Catolice, cu piesa Tartuffe. Eforturile îl îmbolnăvesc
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
astea înzestrat c-o deșărtăciune atât de mare, încât ar putea servi de prototip pentru acest viciu, după părerea mea cel mai nesuferit din lume. Măritându-se soră-mea, el i-a promis o zestre de două mii de galbeni. Este ridicul când un om promite în scris ceea ce nici are, nici poate realiza; dar obligațiunea față de cumnatul meu este pozitivă și bătrânul meu e ca și ruinat [...]. Am frați mai mari și mai mici decât mine, fără pozițiune-n lume și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
reputați ai vremii, francezi, germani, englezi, ruși, spanioli, 1 Ov. S. Crohmălniceanu- Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. al III-lea, București, Editura Minerva, 1975, p.114 2 idem, p. 117 9 americani sau italieni, fără megalomanii locale ridicule, dar și fără complexe de inferioritate paralizante”1. Perpessicius, Tudor Vianu, G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, în pofida diferențierilor de structură temperamentală, de putere expresivă și a rezultatelor concrete în planul exegezei critice, merg umăr la umăr
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
stă nu numai în locul sau pentru substantiv, ci înlocuiește (sau reprezintă), reluând, sintagme, propoziții, fraze: „...s-o admiri și s-o desmierzi,/ Ca pe-o marmură de Paras sau o pânză de Carregio,/ Când ea-i rece și cochetă?/ Ești ridicul, înțelege-o...” (M. Eminescu, I, p. 157); pronumele o înlocuiește aici propoziția Ești ridicul. Realizarea diferită a trăsăturilor deictice, semantice, morfologice și sintactice stă în legătură cu identitatea specifică a diferitelor subclase de pronume. PRONUMELE PERSONALETC "PRONUMELE PERSONALE" Fac parte din această
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fraze: „...s-o admiri și s-o desmierzi,/ Ca pe-o marmură de Paras sau o pânză de Carregio,/ Când ea-i rece și cochetă?/ Ești ridicul, înțelege-o...” (M. Eminescu, I, p. 157); pronumele o înlocuiește aici propoziția Ești ridicul. Realizarea diferită a trăsăturilor deictice, semantice, morfologice și sintactice stă în legătură cu identitatea specifică a diferitelor subclase de pronume. PRONUMELE PERSONALETC "PRONUMELE PERSONALE" Fac parte din această clasă pronumele al căror conținut semantic este orientat în mod fundamental de dezvoltarea categoriei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
indicațiile date cenzurii de către domnitorul Grigore Ghica, pe aceea ca spectacolele teatrale să evite „întărtarea patimilor, care pot aduce desprețuire a unei clase a soțietăței asupra altia“ (în versiunea franceză a textului: „de devenir une source de discorde, par le ridicule qu’on cherche très souvent à deverser sur certaines classes de la société“ - Gazeta de Moldavia, 1851, nr. 12). Ca un fapt la ordinea zilei, capabil - cum am văzut - să alerteze și oficialitatea, relația de recunoaștere între sală și scenă este
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
convertiții. Au apărut și atitudini mai prudente față de elanul revoluționar al acestor scriitori și față de îndemnurile pe care aceștia le lansau către colegii de breaslă. Astfel, Al. Philippide avertiza asupra faptului că problema poeziei sociale e pusă greșit: Nimic mai ridicul decât insul care până mai ieri modela duioase plângeri lirice și care, deodată, peste noapte, din piculinist sentimental vrea să se transforme în trâmbițaș viguros al unei orânduiri sociale noi. Trâmbița din gura lui dă sunete de drâmbă"28. Criticul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
realității. Adresarea și autoadresarea fac parte dintr-o anumită poză, eul poetic se impune în ipostază de actor care-și joacă rolul sau rolurile cu mult dramatism în fața cititorului/ spectatorului său, numai că emfaza prea pronunțată riscă să-l facă ridicul dacă n-ar fi abordarea ironică amintind de textele lui Caragiale. "Vezi, îmi spuneam, hoinăreala asta te va duce într-o zi la circumscripție,/ dar căutam Toamna - ah, Toamna dormea undeva pe sub un pod/ în brațe cu vântul și vagabonzii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
doamna Arnoux sau Denise Baudu, care aduc la oraș și cele mai bune calități 91. Denise devine o veritabilă Pariziana, care îl seduce pe versatul Mouret: "Et elle jetait à Mouret le regard moqueur d'une Parisienne, que l'attifement ridicule d'une provinciale égayait. Celui-ci sentit la caresse amoureuse de ce coup d'œil, le triomphe de la femme heureuse de șa beauté et de son art" [Zola, Au Bonheur des Dames, p.131]. Altele însă sunt repede pervertite de moravurile Parisului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
qui ont concouru à să formation. (...) la Parisienne procède du mal et du bien, de l'égoïsme et du dévouement, de l'esprit et de la sottise, de la crédulité niaise et du scepticisme le plus absolu, de l'ignorance la plus ridicule et de l'instruction de toutes leș sciences dont leș couches superposées depuis une longue succession d'années composent le terrain parisien" [apud Chevalier, 1985, p.19, subl.n.]. Complexitatea Parizienei se descoperă în multiple fete ale aceluiași chip: "Quant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și de pasiuni mici. În acest sistem de opoziții, Pariziana, doamna Dambreuse din marea burghezie, se opune mic-burghezei sentimentale, doamnei Arnoux, midinetei senzuale Rosanette și provincialei naive Louise Roque, femeie-copil: "D'ailleurs, Mlle Roque lui semblait une petite personne assez ridicule. Quelle différence avec une femme comme Mme Dambreuse!" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.371]. Din punctul de vedere al subiectului nostru se impun câteva tipuri de opoziție între personajele feminine. Dacă doamna Arnoux, sensibilă, tandra, resemnata și visătoare, întruchipează iubirea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sorties, toujours. Je ne pourrais tolérer ni contrôle, ni jalousie, ni discussion sur mă conduite. Je m'engagerais, bien entendu, à ne jamais compromettre le nom de l'homme que j'aurais épousé, à ne jamais le rendre odieux ou ridicule. Mais îl faudrait aussi que cet homme s'engageât à voir en moi une égale, une alliée et non pas une inférieure ni une épouse obéissante et soumise. Mes idées, je le sais, ne șont pas celles de tout le
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
e nevoie de afinități profunde ale cercetătorului cu obiectul studiat, obiect care altfel îi rămâne cu totul exterior și străin ca un fruct căruia nu i-ai vedea decât coaja fără să-i poți gusta miezul. Nu cunosc o mai ridiculă figură decât aceea pe care o face un ateu, care tratează despre adevărurile supreme ale credinței în numele științei, sau decât aceea pe care o face un psiholog cu sufletul opac, care vorbește totuși grav și apodictic despre subtilele fapte spirituale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
atît activitățile formale cresc excesiv. Cu cît mai nebună era distrugerea războinică și sărăcirea izvoarelor de producere, cu atît mai grav și misterios vorbeau capii treburilor europene despre organizație - un cuvînt care, prin caraghios abuz, va ajunge curînd, din magie, ridicul. Umflarea formalismului social este semnul vremii noastre, vreme de exces politic și negustoresc. Politica și negoțul sînt formele cele mai evidente de activitate neproductivă, fiindcă amîndouă consistă tocmai în manoperarea formală a valorilor rezultate din fapta creatoare a producătorilor propriu-ziși
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
literatură de imaginație din epocă, într-o viziune unitară, integratoare. Criticii de marcă ai momentului interbelic "fac apropieri firești, foarte curente, între autorii noștri și scriitorii reputați ai vremii, francezi, germani, englezi, ruși, spanioli, americani sau italieni, fără megalomanii locale ridicule, dar și fără complexe de inferioritate paralizante" . Perpessicius, Tudor Vianu, G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, în pofida diferențierilor de structură temperamentală, de putere expresivă și a rezultatelor concrete în planul exegezei critice, merg umăr la umăr în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Când ești tânăr te poți îmbăta în compania veselă a prietenilor. Acum ți-e gândul mai mult la centilitri și la munca de a doua zi. Primit de la Margareta "Castele și domenii nobiliare din Scania". Mă cam irită aluzia asta ridiculă la originea mea. Nu-i drept, sunt deplin convins că a cumpărat-o cu gândul la pasiunea mea pentru istorie. Finanțele: cont 5.634,00 coroane, Banca de Economii din Stockholm 3.451,00 coroane, 25 obligațiuni a 50,00
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
cămătarilor, bietul slujbaș și bietul pensionar nu mai avea ce mânca literalmente. Pentru nevoile războiului, Camera votase o reținere de 5 la sută asupra salariilor și pensiunilor. Cămătarii luau 2 lei la 20 pe lună, iar salariile începeau de la sume ridicule, e destul să spun că un copist - după toate reținerile - primea în mână 87 lei. Legea Grădișteanu - cum i-a rămas numele - venea la timp. în ziua de 2 decembrie se întâmplă la ieșirea din Cameră atentatul îndreptat de profesorul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
perioada noastră modernă postmodernă lucrurile s-au schimbat. Cum spunea și bunul Eminescu, modelul în absolut al oricărui poet român adevărat: Iar în lumea cea comună a visa e un pericul,/ Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul". Ei bine, a scrie poezie în aceste vremuri: ce ocupație donquijotescă! De mai bine de un secol avangardismele, integralismele, tehnicile postmoderniste ale discontinuității și pluralismului, limbajele experimentale au complicat totul. Și, fără îndoială, poetul a decăzut din rolul de sacerdot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
il est donc spirituel et gracieux! Le premier des critiques est immédiatement au dessous du dernier de producteur, et le ton de supériorité que prennent ces messieurs à l'égard des écrivains, a, pour eux-mêmes, le désagrément d'être parfaitement ridicule. Nihil timeo, quia nihil habeo. La société est basée sur l'intérêt personnel. Son but est de protéger la personne et les biens de chacun de ses membres de toute la puissance commune. Son moyen est la loi. Quoi qu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cum spune Goga, să meargă pe căi răzlețe. "Acesta-i autorul: el duce pe umăr un crin ca pe-o pușcă. Astfel înarmat, tot ce există îl mușcă./ Adeseori spune:/ o, slăbiciune,/ numele tău este artă./ Fiind deci atât de ridicul și slab, întreprinderea lui e deșartă,/ întocmai ca a zidarului, fratele său,/ care a vrut să clădească o piramidă-n Țicău." Iată o definiție memorabilă a artistului făcută de un poet modern: Mihai Ursachi. Purtînd pe umăr un "crin ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care fac din tine un obiect de țintă a tuturor privirilor, un fel de erou nenorocit de care toată lumea se ocupă. Așa pățisem și eu. Totuși, ca să nu exagerez, trebuie să mărturisesc că aceste neghibăcii 169, cu toată partea lor ridiculă, nu erau de natură să ruineze un om în opinia celorlalți. Am fost plătit cu câteva zâmbete și căutături ironice și cu câteva țipete de cucoane care se speriase, să nu fi fost stropite și ele, în care caz dezastrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
La 1 septembrie voi fi înapoi la București. Te salut și mă înclin, al Vostru, P. Bilanț I Oh, comme c’est absurde qu’il n’y ait rien de plus réel que la vie, cette vie qui est tellement ridicule! „Mușuroiul de termite“ este o realitate, mai ales acum și mai ales la noi... Cum de îndrăzniți dar, tovarăși, să-i spuneți pe nume?! Ne este teamă să sclipim prea tare, căci aici, la noi, sclipirea înseamnă moarte! Lipsa aceasta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
În jos obloanele și așteptau pe agresori, deciși să reziste. Cred că e singurul lucru de făcut. Dacă e să crăpăm, cel puțin să o facem cu bâta În mână. Nu e mai puțin tragic, dar e - oricum - mai puțin ridicul” <endnote id="(156, p. 67)"/>. Vehiculate de presă și de politicieni, motivele răzmerițelor antievreiești din noiembrie 1918 au fost aceleași ca În timpul războiului : presupusa lipsă de loialitate a evreilor, trădarea, spionajul, colaborarea cu inamicul german etc. Probabil că unul dintre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]