205 matches
-
în Cartea nunții, platitudine artificială, sau în Bietul Ioanide, unde estetismul ucide totul, în ciuda faptului că eroul doarme pe frig cu geamurile deschise și cucerește la cincizeci și la șaizeci de ani tinerele fete din anturajul său: aceste cuceriri sânt ridicule, prin ideea de demonstrație care le animă. La cincizeci de ani, Stendhal, inspirîndu-se din cronici italiene, își însușește naivitatea unui june nobil, Fabrice del Dongo, care pentru a atrage atenția iubitei lui ține predici în bisericile orașului cu patos disperat
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
noi... Ninge povești / Ninge în sus / Ninge și ești / Ninge și nu-s...“ (Ninge..., din volumul Poezii, 2005). Iată însă că poetul (neinspirat sau greșit sfătuit) a virat, brusc, spre nonpoezie, angajându se într-o întreprindere literară inutilă și ușor ridiculă: versificarea romanului Crăișorul Horia de Liviu Rebreanu. Trebuie să trăiești în secolul XIX și să fii Pușkin ca să scrii un roman în versuri acceptabil. În a doua jumătate a secolului XX, romanul în versuri Pâine și sare al talentatului poet
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vers într-adevăr esențial. Pentru acest fapt preponderent, pregătit de timpuri cu mai mare avariție decât o abordare de astre, pentru determinarea sau provocarea Versului Jubilator, Consistență și Nedeterminare unite, tehnicile oamenilor abia ajung. * Îmi dau seama însă cât de ridicul poate fi cuvântul arzător și profetic. Se cuvine să închei aceste rânduri cu un surâs cât mai curtenitor. fantezie, n-a fost decât, câteva minute, o temă pentru o retorică desfrânată. Chiar dacă există, o salut ca necesară. De la cântecul lumesc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
părea cu neputință. Azi abia vedem ce stearpă și ce aspră cale este Cea ce poate să convie unei inime oneste; Iar în lumea cea comună a visa e un pericul, Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul. Și de-aceea de-azi-nainte poți să nu mă mai întrebi De ce ritmul nu m-abate cu ispită de la trebi, De ce dorm îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile... De-oiu urma să scriu în versuri, teamă mi-e
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
vezi înconjurată de un roiu de pierde-vară, Cum zâmbește tuturora cu gândirea ei ușoară? S-auzi zornetul de pinteni și foșnirile de rochii, Pe când ei sucesc musteața, iară ele fac cu ochii? Când încheie cu-o privire amoroasele-nțelegeri, Cu ridicula-ți simțire tu la poarta ei să degeri? Pătimaș și îndărătnic s-o iubești ca un copil Când ea-i rece și cu toane ca și luna lui April? Încleștând a tale brațe toată mintea să ți-o pierzi? De la
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
April? Încleștând a tale brațe toată mintea să ți-o pierzi? De la creștet la picioare s-o admiri și s-o desmierzi Ca pe-o marmură de Paros sau o pânză de Corregio, Când ea-i rece și cochetă? Ești ridicul, înțelege-o... Da... visam odinioară pe acea ce m-ar iubi, Când aș sta pierdut pe gânduri, peste umăr mi-ar privi, Aș simți-o că-i aproape și ar ști c-o înțeleg... Din sărmana noastră vieața, am dura
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
toate chinurile gramaticale ale membrilor S.S.R.” (Adevărul, an XXXIII, nr. 11065, 30 aprilie 1920). În altă parte, polemizînd cu pretenția criticilor de a face predicții în privința viitorului poeziei lirice într-o societate utilitaristă, democratică și egalitară, persiflează „indicațiile tematice”: „E (...) ridiculă pretenția celor ce (...) cred că au găsit literatura viitorului și poezia lui prin aceea că au înțeles una din temele și din pretextele de mîine și dau sfaturi imperative: cîntați munca, uzinele, aeroplanele, bicicletele, sub sancțiunea înlăturării de la nemurire”, afirmînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mode streine, ci amplificarea unei concepții specific naționale”. Observînd că „tendința spre abstracțiune e un caracter general al artei bizantine”, autorul face o altă precizare importantă: „procesul de abstractizare în arta noastră plastică a fost temperat, echilibrat, lipsit de exagerări ridicule sau anoste, cum întîlnim în aproape toate numerele din Integral, Punct sau Contimporanul. Acestea cuprind (...) juxtapuneri bizare de planuri și linii sau automate umane care se înscriu într’o curbă ce pleacă dela trupuri ghilotinate sau spînzurate de suporturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
direct concepția despre dandysm a lui Mateiu. După dicționarul „pozitivistului”, de care Baudelaire nu s-a sinchisit câtuși de puțin, deși era un mare „mâncător” de dicționare, dandy-ul este „un homme recherché dans sa toilette et exagérant jusqu’au ridicule” (cităm după Al. George). Chiar și o asemenea „definiție” foarte sumară poate fi, la nevoie, aplicată lui Aubrey de Vere, numai că ea nu epuizează personajul. Punctul cu adevărat vulnerabil al exegezei lui Liviu Petrescu trebuie căutat În altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ceea ce, de fapt, se Întâmplă de milenii -, opere de artă) se face tot timpul după logică. E nedrept pentru că oamenii au imaginație, au vise, au stări euforice, uneori datorate alcoolului, sunt inocenți, au iluzii și nebunii, au secrete și sunt ridiculi. În tot acest timp ei decid și deci fac istorie. Toată această uriașă forță a lor nu poate fi inclusă În nici un calcul logic (logistic!). Noi Îi judecăm după rezultate, adică după țelurile lor voit sau Întâmplător atinse. Dar despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
așezată ca o claie...un fel de câlț creț. Sub acel păr de albinoză stă un cap botit, cu ochi rotunzi dar înfundați în orbită și circuiți de ochelari bombați: un cap de ciufă speriată de lumină) Dansa cu mișcări ridicule, ca un bondar croit caraghios, greoi și comic pe suportul piciorușelor subțiri.” Grotescul descrierii scoate la iveală sensibilitatea naratoarei care pare copleșită de abundența grotescului în manifestare ce, paradoxal, ar trebui să fie artistică. Totul este o schimonosire, păreau asemeni
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
el, cu ezitări și pași moi, Maitreyi. Am simțit cum mi se oprește inima și mi-am dat îndată seama că sunt nebărbierit de o zi, că mă aflu într-o pijama streină care mă defavorizează, că, în sfârșit, sunt ridicul. Am strâns mâna inginerului, prefăcîndu-mă suferind (ca să-mi acopăr orice eventuală inepție), și am dus palmele la frunte, salutând cu o comică seriozitate pe Maitreyi. Dar care nu-mi fu mirarea când, prezentînd-o felelor, se îndreptă hotărât către ele și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
E un mare crai... Scenă. Inginerul își privea fiica zăpăcit și încurcat. Maitreyi îi privea pe toți cu ochii ei absenți, inumani. Harold credea că bătălia a fost câștigată și-mi făcea semne de lângă fereastră. Mie mi se părea totul ridicul la culme; și, cum într-o situație ridiculă sunt incapabil să iau vreo hotărâre, ci aștept să intervină vreo minune s-o curme, îmi fixasem ochii într-un punct fix și-mi frecam fruntea, să mă scot astfel din eventual
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fiica zăpăcit și încurcat. Maitreyi îi privea pe toți cu ochii ei absenți, inumani. Harold credea că bătălia a fost câștigată și-mi făcea semne de lângă fereastră. Mie mi se părea totul ridicul la culme; și, cum într-o situație ridiculă sunt incapabil să iau vreo hotărâre, ci aștept să intervină vreo minune s-o curme, îmi fixasem ochii într-un punct fix și-mi frecam fruntea, să mă scot astfel din eventual printr-o durere mimată. ― E timpul să-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nici un fel de dragoste, ci numai delicii intelectuale. De aceea nu i-am luat în seamă multă vreme o serie de acte foarte abile și discrete, prin care ea poate încerca să mă prindă în cursă și să mă. facă ridicul. La urma urmelor, gândeam eu, sunt cel dintâi tânăr pe care Maitreyi îl cunoaște mai de aproape, locuiesc alături de ea, sunt alb, și ar avea atâtea motive să mă placă. Gândul acesta îmi da curaj. Îmi plăcea să-l cultiv
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a frapat: am aflat mai târziu că, de câte ori ieșea în oraș, își vopsea buzele cu pan, după ceremonialul eleganței bengaleze.) ― Te rog să-ți lași pantofii aici, îmi spuse ea. Rămăsei în ciorapi, și aceasta mă făcu să mă cred ridicul, zăpăcindu-mă și mai mult. Mă pofti să stau lângă ușa ce da în balcon, pe o pernă. Odaia părea mai degrabă o celulă. Deși era tot atât de mare ca și a mea, nu avea decât un pat, un scaun și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tăcut și eu. ― Robi Thakkur n-a fost astăzi la conferință, vorbi. Mărturisirea aceasta mă făcu să sufăr. Aș fi vrut să spun ceva care s-o jicnească, să-i spun că se înșală dacă mă consideră prieten, că e ridiculă și îndrăgostită. ― Îl iubești, insinuai eu, răutăcios. Mă pregăteam să încep ceva care s-o supere. Dar ea își întoarse brusc fața de la mine și mă întrebă deodată, aspru: ― D-tră vă place să stați în întunerec cu fetele? ― N-am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Notă. In jurnalul meu de atunci, influențat de anumite lecturi vaishnave, întrebuințam foarte des termenul de "mistic". De altfel, comentariul acestei în-tîmplări, așa cum îl găsesc într-un caiet rătăcit, este străbătut de la un capăt la altul de "experiența mistică". Eram ridicul.) Am întrebat-o, încă o dată, de ce nu putem fi, noi doi, uniți. S-a cutremurat. Ca s-o încerc, i-am cerut să recite de două ori acea mantra pe care a învățat-o Tagore, ca să se apere de primejdiile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mărturisi Maitreyi. Dar alte iubiri am mai avut. Să ți le spun? ― Cum vrei. ― Am iubit întîi un pcm, din aceia pe care noi îi numim "șapte frunze", se pregăti ea să povestească. Începui să rid și o mângâiai protector, ridicul. ― Asta nu e dragoste, scumpa mea. ― Ba da, e dragoste. Și Chabù iubește acum pomul ei; dar al meu era mare, căci ședeam pe atunci în Alipore, și acolo erau arbori mulți și voinici, și eu m-am îndrăgostit de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă plimb agitat prin odaie, spunîndu-i cruzimi și jicnind-o cu fiecare cuvânt al meu. O uram cumplit în acele clipe, și nu pentru că mă înșelase, ci pentru că mă făcuse să cred orbește în dragostea și puritatea ei, mă făcuse ridicul silindu-mă să dau tot ce aveam, să mă descopăr în fața ei, să îi asimilez dorurile și voința; eram înnebunit la gândul că renunțasem la mine pentru o fecioară care mă înșeală cu primul-venit. Pentru că, deși nu crezusem o clipă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
i le spusesem. Aș fi vrut să-mi cer iertare, dar nu știam cum, mă stingherea orice gest pe care îl anticipam mental, orice gest de împăcare (mă vedeam căzut la picioarele ei, și actul acesta mi se părea falș, ridicul, hidos; sau să-i apuc mâna, la început prietenește, apoi să i-o strâng mai călduros și să i-o sărut? Nu-mi spunea nimic nici această încercare de apropiere, era mai mult un automatism, și mi se părea că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-o să vină In India, și ea roșește puțin; apoi, brusc: ― Vreau să găsesc absolutul!... Mă ispitește un râs năprasnic. Simțul acesta al humorului, reînviat deodată în fața răspunsului necunoscutei, mă întristează și mă neliniștește. Credeam că nici o emoție și nici un ridicul nu mă mai poate impresiona. Credeam că am ajuns nesimțitor, și proporțiile sau nuanțele nu mai îmi pot stimula atenția; treceam pe lângă ele cum ai trece pe lângă o piatră. Dar seriozitatea Jeniei, când a spus "absolutul", m-a deșteptat deodată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sau nuanțele nu mai îmi pot stimula atenția; treceam pe lângă ele cum ai trece pe lângă o piatră. Dar seriozitatea Jeniei, când a spus "absolutul", m-a deșteptat deodată la o lume de farsă și inepție, de păcăleală și somn, de ridicul și dramă. Lumea în care viețuisem și eu atâta vreme... Cu multă greutate am izbutit să schimb vorba, întrebînd-o ce crede despre Gandhi și despre mișcarea naționalistă indiană. E un lucru pe care îl fac întotdeauna când vreau să țin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
inoperantă de vreme ce înșiși cei ce au instalat ficțiunea în rang de realitate știu că ei au intrat în eroare. Ei dau...ovăz halucinației, o țeseală, o potcovesc, o călăresc, conștienți că interpretează un scenariu grotesc, coșmaresc și nu mai puțin ridicul. în mod firesc le refuzăm opțiunea, dar nu le putem refuza împrejurarea care, se-nțelege, nu are nimic comun cu patologia clinică -, nu putem ignora împrejurarea ce a generat drama pierderii identității. Drama lor este autentică, la fel și cauzele
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
morale ale secolului al XVII-lea. Sigur, naratorul (din nou o transsexualizare narativă) renunță adesea la mina marmoreană și la litotele scânteietoare pentru a răbufni umoral umanizând retorica perfectă În glacialitatea ei: „Paraître ce qu’on n’est pas est ridicule, c’est comme vêtir un singe d’un costume trois pièces sau Le silence est la politesse de l’âme asesezonate cu Ne vous esclaffez pas, en public, aux seuls mots de con bite ou cul [...] Attendez pour ce faire
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]