371 matches
-
absolut („Pe când deasupra aplecată, / În semn de veșnică iertare, / Va coborî înseninată / Privirea albelor fecioare”). Domină, fascinant, albul lilial (și fantomatic), gestul hieratizat al rugii, într-o idealizare ce nu e străină de influențe prerafaelite și de surse mistice. Refrenele ritmează plângerea țintei aflate prea sus, prea departe și omeneasca zbatere între neprihană și păcat: „Ah! floarea dorului ce moare”; „Vai, blândul, tristul prinț vestit/ Ce triști sunt crinii pe cărare!”. Accentul cade pe atmosferă, picturalitatea rămâne eterată, absorbită în nuanță
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
din Alexandria (1989). A obținut Premiul I la Concursul Național de poezie și eseu „Octavian Goga” (1997). Lirica lui P., putin bogată și cuminte, nu intenționează să depășească o anume tradiție ardeleneasca. Poetul e consecvent în a rimă și a ritma după canoane, iar versul lui se distinge prin acuratețe, prin nuanțele patriotice decente și prin notația peisagistica inspirată. Un Lied sună melodios și cald, la limita contemplației: „Zilele trec cum frunzele vin,/ anii se duc și-mpreună devin,/ aripi de
PINTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288821_a_290150]
-
a prozei, purtătoare a dramatismului existențial, și linia homerică, de-a lungul căreia precumpănesc perfecțiunea formei și plasticitatea. Opțiunea sa este în mod hotărât pentru cea din urmă. P. are mare aplecare spre studiul volumelor și formelor, el știe să ritmeze golul și plinul în așa fel încât, deși dă o mare densitate materiei, nu o face opacă pentru că, totodată, atribuie o mare importanță aerului înconjurător. Dacă expunerea e epurată de emoțiile comune, în schimb nu îi lipsește fiorul sublimului. Felul
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
la câmpul claselor sociale, fie la orice alt tip de câmp social) posedă puterea de a determina producția de generații diferite, transformând modurile de generație și determinând organizarea biografiilor individuale și agregarea acestor biografii În clase de biografii orchestrate și ritmate după același tempo (Bourdieu, 1980, 104). „Conflictele de generație nu opun niciodată clase de vârstă separate prin proprietăți de natură, ci prin habitusuri produse de moduri de generație diferite, respectiv de condiții de existență care, impunând definiții diferite ale imposibilului
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și, la momentul oportun, împinge pe unul dintre ei, un fel de duh al pustiei, Alimandru, soț al unei „strigoaice”, să-l împuște. Istorisirea curge sobru, într-un climat de existență ardelenească patriarhală, fără pitoresc și, în genere, fără descripție, ritmată de patru „întâmplări”, ultima constând în revederea de către narator a lui Alimandru - între timp întemnițat, la cincisprezece ani după moartea bătrânei - în „hodaia” lui din pustă. Piesa Avram Iancu (1981) e o apologie a „craiului munților”. SCRIERI: Izvorul, București, 1962
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
câteva pagini (¬19) la o digresiune pe tema „omului baroc”, iar apoi la un excurs despre complexele psihologice ale europeanului în epoca postiluministă (¬21). Această distribuție a tezelor într-un arhipelag de referințe livrești slăbește, de fapt, forța argumentului central. Ritmată de gustul pentru fragmentar și apetitul pentru exhaustiv, cartea riscă să fie citită doar ca o bogată colecție de strălucitoare fărâme. Or, miza lui H.-R. Patapievici este mult mai mare. Autorul începe, abrupt, prin povestirea mutației epistemologice produse de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lui David, găsim în Scripturile vechi rugăciuni construite ca memorial itinerant al recunoștinței. La rândul său, Ecleziastul ne prezintă regimul sacru al oportunității (kairos) în viața de zi cu zi a muritorilor. Spiralat, iar nu ciclic, timpul își dezvăluie structura ritmată în două faze: zilele bune de „harți” se adaugă clipelor negre de „post”. Noul Testament pornește de la afirmarea unui moment de întrerupere eshatologică a cursului „obișnuit” al istoriei: Învierea lui Iisus. Acest eveniment unic reprezintă nu doar revelația „posibilului” în termenii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adevărat cel de-al doilea volum al Democrației în America - o meditație profetică și tragică despre ceea ce revelează omul democratic („omul nou”, pentru marele gânditor francez) în legătură cu natura umană. Numeroase confesiuni autobiografice, precum și analize punctuale ale unor autori și cărți ritmează și ilustrează diatriba lui Bloom. Fiecare dintre ele ar merita o discuție aparte, fiindcă toate ne ajută să urmărim mai bine meandrele și chiar contrasensurile discuției centrale. Pe întreg parcursul lecturii, nu trebuie să uităm că Bloom însuși a scris
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
tremur în părțile laterale ale picioarelor. În ceea ce le privește, femeile fac cu partea inferioară a trupului gesturi la fel de semnificative. Excitația produsă de dorință provoacă mișcări ample pornind de la maleolă. Se mai întâmplă, ca în imaginea din dreapta, ca tot piciorul, ritmat de bazin, să se miște foarte mult. În imaginea din stânga, cu vârful piciorului îndreptat spre Syner, Syna exprimă o dorință intensă de apropiere. În schimb, în imaginea din dreapta ea exprimă mai multă lascivitate. Fără să-și dea seama, micile mișcări
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
din partea scriitorilor - dacă E.S.P.L.A. ar fi îndrumat pe poet, arătându-i lipsurile poemelor, volumul Zile slăvite s-ar fi preschimbat în alt chip. Poezia lui Eugen Frunză n-a făcut pași înainte. Meșteșugul lui, îndemânarea de a rima și a ritma, care-l fură și-l duc către lungimi nefirești, nu pot înlocui ceea ce-i lipsește mai mult poetului, o cunoaștere aprofundată a vieții, un material bogat de fapte izvorâte din viața oamenilor muncii din țara noastră. Fără acest miez viu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cuvânt, am încercat o comică mândrie de copil, căci termenul îmi era cunoscut datorită lui Loti, iar tonalitatea sunetelor a adus în atmosfera sufocantă a încăperii atât briza oceanică a romanelor sale, cât și răcoarea unei seri lungi, cu ninsoare, ritmată de foșnetul paginilor. Din când în când, discuția se întrerupea din cauza francezului, închidea ochii câteva secunde, apoi îi redeschidea larg, în fundul unor orbite tot mai scobite, care nu vedeau sau, în orice caz, nu ne vedeau. Obrazul lui, sub firișoarele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
curând, cu toată viteza înainte, dar, vai, fără protecția unui... cum spunea că se numește? „Navicert“, nu-i așa? În fluxul gesturilor și cuvintelor acelei ultime zile, o singură frază a persistat, iar ispita pe care o reprezenta mi-a ritmat toate gândurile: „Dacă te simți pregătit să-ți schimbi viața...“. Aveam douăzeci și opt de ani. Viața mea, prin densitatea ei de carne și de moarte, ar fi putut fi cea a unui om cu mult mai în vârstă. Și totuși, același
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
iernilor pe deasupra satelor, zăpezile acelor târguri mute sub biciul viscolelor albe, chipurile marcate de războaiele uitate și de exilul fără întoarcere, istoria lui în care vacarmul victorios al alămurilor se frângea adesea într-un hohot de plâns, într-o tăcere ritmată de tropăitul unei coloane de soldați după o bătălie pierdută. Mai erau, îngropați în zăpadă și în drumurile noroioase, anii copilăriei și ai tinereții noastre, nedespărțiți de pulsația de bucurie și durere, de aliajul acela viu pe care îl numim
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
întrupeze un crez, o atitudine susținută „la bara adevărului”. În mod firesc, majoritatea poemelor din volum sunt sociale, lirismul fiind preponderent obiectiv (Cântec de hamal în port, Salahorul, Accidentul, Cartier muncitoresc). Versul, influențat de tehnica lui Aron Cotruș, este liber, ritmat de repetiții și de rime sau asonanțe interioare. Lirismul subiectiv precumpănește în volumul Eu și Dunărea, un poem unitar, structurat ca jurnal al unei călătorii de-a lungul fluviului și, totodată, în propria memorie. Versurile rețin prin contrastul dintre elanurile
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
dispărute dăinuie, totul fiind transpus într-un filigran de culoare și sunet, în care nota simbolistă domină. Dimineața are aparența unei picturi „cu tonuri fragede și crude”, soarele transformă amintirile în „bănuți strălucitori”, parcă așezați pe ochii fetei. Sunetele flașnetei ritmează orchestrația monotonă a târgului, iar liniștea nopții se risipește în tânguirea clavirului. Imagini de o intensă candoare sugerează prezența diafană, imaterială a iubirii frânte demult: „Apa ochilor tăi s-a revărsat, albastră, în casă;/ tot ce-am simțit după aceea
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
francă, îndrăzneață. Câteodată, utilizând sugestii venite din basm ori dintr-o posibilă figurație medievală, poetul face ca aceste imnuri închinate iubirii să se deschidă către adâncurile sentimentului. B., care nu deține mari resurse imaginative, exploatează în schimb o intuiție fericită, ritmând debitul liric într-o mișcare muzicală nu o dată plină de rafinament. SCRIERI: Incantații, București, 1940; De dragoste..., postfață Mihai Gafița, București, 1971. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IX, 40-42; Octav Șuluțiu, Mircea Badea, „Incantații”, G, 1941, 5; Călinescu, Ist. lit. (1941
BADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285534_a_286863]
-
antropologică, studiul hermeneutic fiind unul pluridisciplinar. A. susține că în spațiul românesc este foarte viu un creștinism cosmic, care și-a menținut prezența în pofida unor potrivnicii ideologice. Norme, valențe mitice bine articulate, chiar superstițiile, definite ca „jaloane ale unui comportament ritmat după respirația cosmosului, după presentimentele lăuntrice, după experiența dobândită de-a lungul a secole și milenii de practică a vieții”, toate acestea sunt caracteristice creștinismului cosmic. Cartea nu rămâne o prezentare a creștinismului popular, ci încearcă și câteva răspunsuri la
AVRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285504_a_286833]
-
despre civilizațiile de odinioară), formează supratema rafinat-penetrantelor însemnări, a căror exaltare nu face decât să confere un plus de intensitate reflexiei și un spor de vrajă imaginarului oniric. Lumini și umbre, culori mirobolante, sonuri misterioase compun ambianța unui ceremonial descriptiv ritmat în cadențe ample, de poem. Livrescul, de reflex apolinic, se transfigurează romantic sub freamătul trăirilor călătorului care, în acele „ținuturi ale distrugerii”, unde timpul pare că s-a oprit, descoperă cu înfrigurare „ideograme ale veșniciei”. În „țara umbrelor” deznădejdea nu
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
până la urechile lor. Din nou același clinchet! O bufnitură grea în zăpadă! Și gândurile le alergau mai rapid prin minte... 5... Același sunet răsună din nou în pădure. O bufnitură ușoară! O bufnitură mai grea! 6... Greutăți mici făceau sunete ritmate în plapuma de omăt. Se auzeau din ce în ce mai puțin. Pași care se îndepărtau rapid! 7... Începură să vadă vinele albastre de pe copacii din fața lor. Țesătura albă de pe ochii începea să se destrame. Lumina atotprezentă se rupea. Nu orbiseră! Corvium prinse privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sunt forța motrice a negoțului în Marea Exterioară, iar Golful Arabic e ca o pâlnie prin care se scurg bunurile aduse din Est spre imperiu. Interesul lui Asinius Gallus ajunge la paroxism: — Afacerea este deci rentabilă? întreabă entuziasmat. — Foarte! Punctează, ritmându-și cuvintele cu palma: — Piperul și ghimbirul cresc acolo în sălbăticie, pe când aici dai pe ele greutatea lor în aur și argint. Gallus ascultă cu atenție. — Corăbiile noastre pleacă spre est ducând metale, vin și tot felul de flecuștețe egiptene
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
E imposibil să fi aruncat toate cămășile, toți ciorapii de atunci. Cu toate că hainele nu erau prea importante, azvârleai imediat totul ca să rămâi goală! Ioana și-a lăsat capul pe umărul meu, fața i s-a tras, s-a îngălbenit. Marea ritmează funebru conversația. - Nu ți-am ascuns nimic. Trebuie să mă crezi, căci sunt incapabilă să mint: nici nu-mi dam seama ce se întîmpla cu mine, îmi era egal. Voiam sa mă vindec de tine. - Și atunci de ce mergeai mereu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
chipul și rolul atârnå pe umeraș ca o hainå de galå de searå de serviciu Pianissimo trotuarele se întind obosite de pașii cadențat trecåtori peste trupurile lor Șerpuind prin oraș andante încep umbrele så danseze pe stråzi luminate de spoturi ritmate-n ferestre În garå se-aude torsul recitant al motorului de locomotivå Zeița Bastet adormitå sub spectrul turnului de control în timp ce-o suratå rinforzando își miaunå sosirea și plecarea spre știința batistelor fluturând ale celor ce vor så
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1644]
-
viață la naștere 67 deani.“ Stewardesa așteaptă, privind nemișcată clientul. Elegant, cărunt, senator, pastor, lord, majordom, ce-o fi fost. Părul alb, ondulat, fruntea îngustă, ridată, roz, ochii umezi, urechile mari, nasul prăbușit, gura căscată, gulerul apretat, cravata bordo, buzele ritmând cuvinte fără sunet... Nici un sunet. Zbor lin, fără zgomot. De parcă ar avansa pe loc, în burta unui rechin argintiu, încremenit în marele acvariu ceresc. Platou cu sucuri și afrodiziace și otrăvuri. Sticle albe verzi galbene, dar marțianul nu observă. Manechinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Uită-te în jur, ce operă năucitoare. Uită-te, vecine, uită-te în jur.“ Dar Tolea tăcuse, probabil; nu obișnuia să întrerupă plăcerile retorice ale vecinului Gafton; prefera să somnoleze, de obicei, cu gândul în altă parte. Vecinul Matei își ritma discursul fără grabă, aplecându-se, din când în când, spre interlocutorul apatic. Știa că Tolea nu-l va întrerupe. Cât despre zâmbetul său plictisit, se obișnuise, zâmbetul arogant al recepționerului de hotel de mult nu mai era noutate. Țintind cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se mai auzea, nici o mișcare, doar respirația prizonierului. Degetele catifelate, mătăsoase, ritual lin lin. „Tudor, Tudor“, repetă, necunoscuta, alintarea. „Tudore“, așa însuflețea vrejul. Șarpele torid, tot mai erect în palma ei fluidă, magnetică. Înviat, puternic, sub descântecul vestalei. „Tudor, Tudor“, ritma, în transă. În genunchi acum, ca pentru rugă. „Tudor, Tudor“, buzele lipite de capul de obsidian. Un totem în expansiune, cu numele absentului pe care urma să-l înlocuiască. Strainul urma sa-l inlocuiasca. Un înlocuitor, firește, atat putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]