306 matches
-
nu-i plăcea, fața ei îngheța. Făcea mărunt din buze, iar cu gura strânsă „mușca zăbala”. Bineînțeles, după cum îi plouau în minte gândurile întunecate. Mormăia: -Uite la el, amărâtu’! I-am spus acasă: mă, să nu te mai ții după roșcată, că te mănânc! Nici nu știi ce zace-n fundu’ ei! Că și mă-sa este-un pui de lele!..Auzi, tu? Te omor cu mâna mea dacă-mi aduci în casă roșcata! Că roșcata mi-a mâncat sufletul! Că
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
mă, să nu te mai ții după roșcată, că te mănânc! Nici nu știi ce zace-n fundu’ ei! Că și mă-sa este-un pui de lele!..Auzi, tu? Te omor cu mâna mea dacă-mi aduci în casă roșcata! Că roșcata mi-a mâncat sufletul! Că și taică-tău!.. Bietul băiat! S-a ținut departe de roșcată, dar...când a văzut-o jucând în horă, s-a prins lângă ea, parcă atras de un magnet. Iar când vălvătăile din
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
nu te mai ții după roșcată, că te mănânc! Nici nu știi ce zace-n fundu’ ei! Că și mă-sa este-un pui de lele!..Auzi, tu? Te omor cu mâna mea dacă-mi aduci în casă roșcata! Că roșcata mi-a mâncat sufletul! Că și taică-tău!.. Bietul băiat! S-a ținut departe de roșcată, dar...când a văzut-o jucând în horă, s-a prins lângă ea, parcă atras de un magnet. Iar când vălvătăile din părul și
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
ei! Că și mă-sa este-un pui de lele!..Auzi, tu? Te omor cu mâna mea dacă-mi aduci în casă roșcata! Că roșcata mi-a mâncat sufletul! Că și taică-tău!.. Bietul băiat! S-a ținut departe de roșcată, dar...când a văzut-o jucând în horă, s-a prins lângă ea, parcă atras de un magnet. Iar când vălvătăile din părul și privirea ei l-au cuprins, s-a topit în joc, purtându-și pașii și zâmbetul după
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
-mi pare, Albă ca spuma de mare, Rece de ne-nțepi la oase, De cazi mult, ne ții în case! (adapăz) Tu cu țepii tăi de foc Scoți semințele la joc. Vara totul pârjolești, Iarna... cu dinți ne zâmbești. (eleraos) Roșcată, as în hoție Când pune de-o viclenie. Cu un pas fin și semeț, Vizitând câte-un coteț! (aepluv) De mă uit la tine, Mă văd doar pe mine! (adnilgo) Când e iarnă vor s-ajute Și la mâini ele
GHICITORI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376192_a_377521]
-
care credea că o posedă. Patricia îi împuiase urechile cu virtuțile nerecunoscute ale lui Hamid și aflase vrând -nevrând, o mulțime de informații legate de persoana lui. - Clara, cred că mi-am făcut un prieten foarte interesant și... exotic! jubila roșcata. - Daa? La cine te referi? întrebase Clara bănuitoare. - Unul din tinerii indieni ce locuiesc în casa lui Franco. Se numește Hamid și e foarte drăguț și săritor! Se pricepe la toate și mi-a reparat o mulțime de lucruri prin
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
mi se adresează: aveți o înclinație specială. Tribuna dă în clocot. Măscările și spurcăciunile lumii în gura ei. Un barosan ras la tîmple, cu cerceluș în stînga, își roade șapca de draci. Stop! Printre rîndurile turbate se strecoară felin o roșcată. Ieșită parcă acum dintr-o paradă a modei. Muțenie generală. Unde să se-așeze? Barosanul sare ars și-i oferă galant locul. Atît. Galeria își reia clocotul. Cu Mihai Ursachi, la peluza pestriță. Debut absolut: n-a mai fost niciodată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi văzut așa ceva. Se perindaseră o viață aici, în fața ochilor noștri curioși, în urechile ahtiate, sute de personaje cu baghetă: așa ceva însă ne depășea imaginația, ne anula memoria. Doi metri (cel puțin), efilat ca dansatorul lui Lautrec, partenerul tuciuriu al roșcatei La Goulue de la Moulin Rouge, sau, poate mai degrabă un posedat Paganini, de ce nu chiar Liszt, prezent, de altfel, în programul serii cu sublimul lui Concert nr. 1 pentru pian, sau, mai apropiat de noi, Bernstein, și și mai apropiatul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cuptoarele înalte, Dezbinîndu-se și închegîndu-se în femeiești puteri Himerice, si iscodindu-l cu-ntrebări. El îi răspunse-nsuflețit cu dragoste și cu blîndețe. Pe temelia nicovalei sale șezu Los; ele se așezară lîngă vatra. 345 Los nădușeala-și șterse de pe roșcata să sprinceana și astfel începu (grăi) Către himericele chipuri de femei ce străluceau printre cuptoarele-i înalte: "Eu sînt acel Profet întunecat care acuma șase mii de ani Căzut-am din lăcașul meu aflat în sînul Veșnic. Și în mulțime
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu cusături gofrate și semnătura lui Danny Kovitz, mînecile deșirate și plisate. Fondul e bleu, iar pe piept e un desen stilizat gen anii ’60, cu o păpușă cu păr roșu. Dedesubtul lui, se află printată următoarea frază: E OAFĂ ROȘCATA ȘI-O URĂSC Mă uit la Danny, apoi din nou la tricou, apoi iar la Danny. — Nu poți să... Nu mai sînt În stare nici măcar să articulez. — Danny, nu poți să... — Nu-i mișto? zice Jasmine. — Revistele o să moară după
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
total nevinovat. Hei, ai putea să te Îmbraci și tu cu un asemenea tricou, cînd te duci să naști! Domnule Kovitz, Îmi puteți spune de unde v-a venit inspirația? Întreabă un asistent de marketing june și curios. — Cine-i oafa roșcată? se bagă și fata de la PR, cu un hohot relaxat. Sper că n-o să se supere dacă vede o mie de tricouri despre ea! — Ce zici, Becky? Danny ridică din sprîncene răutăcios spre mine. Adică Becky o cunoaște? spune Brianna
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
L-am putea aplica și la variante cu blonde și brunete. — Bună idee, spune Brianna. Ce zici, Danny? O fracțiune de secundă Îmi stă inima și am sentimentul clar că o să zică „Nu, trebuie neapărat să fie vorba de o roșcată, fiindcă Venetia are părul roșu“. Dar, slavă Cerului, el dă din cap că da. — Îmi place. Să-și aleagă fiecare oafa. Din senin, Îl apucă un căscat uriaș, felin. Mai e cafea? Slavă Cerului. Dezastrul a fost evitat În ultima
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
din față. Poate măsura peste 60 de centimetri lungime și cântări mai mult de 3 kilograme. Are mustăți mari, negre cu alb, și o coadiță cu alb și negru. Blana de iarnă poate fi mai cenușie decât cea de vară, roșcată cu pete gri, mai ales pe partea din spate. Daunele pe care le provoacă Iepurii de câmp rod scoarța copacilor și a arbuștilor. Atacă și plantele proaspăt răsădite, mai fragile. Plantele mari și legumele de tipul salatelor pot fi complet
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
în cotețul cu găini. Lupul: Raluca, tu crezi că eu sunt Vulpea ? Am venit în vizită pentru a-ți pregăti sosirea. (pentru el: Dacă ați ști voi de când se pregătește coana Vulpe să viziteze cotețul cu găini!) Am avut cu Roșcata, coana Vulpe, o discuție serioasă, ca să nu spun ceartă, ca nu cumva să calce în curtea pădurarului și în cotețul de găini. (printre gard vedem Vulpea, care aude tot ce spune Lupul și face gestul că o să-i plătească
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
a luat-o în căruță și ea i-a dat tot peștele jos. Și fapta ei a intrat în povești pentru copii. Vulpea: La ce te gândești? Lupul: Ana și Raluca o să iasă la plimbare în pădure. Pe cărare, tu, Roșcato, fă-te moartă, ca- n povestea cu ursul... Tabloul IV Ana: Raluca, hai sus, astăzi ne plimbăm prin pădure. Raluca (iese din casă, face mai multe mișcări de înviorare): Atunci, la drum! Unde-i Miki, mergem și pe la mormântul lui
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
pățit? Cocoșul: Vulpea și Lupul au atacat cotețul și au furat toți puișorii. Ana: Raluca, unde-i Vulpea pe care am adus-o moartă din pădure? Raluca: A dispărut din locul în care am lăsat-o! Ana, ne-a păcălit Roșcata! Cocoșul: M-am luptat cu ei dar n-am putut să-i dovedesc. Dacă aveam o armă?! Ana: Ce facem până vine bunicul? Raluca: Dacă așteptăm până vine bunicul nu mai găsim din puișori nici un fulg. Arma și, după hoți
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
pădure) Tabloul VII Prin pădure, pe o cărare, Ana și Raluca, cu arma de vânătoare a pădurarului în poziție de tragere. Miki merge înaintea lor Miki (miroase în stânga și dreapta): Pe aici, pe cărarea asta, au trecut hoții spre bârlogul Roșcatei. Am trecut de multe ori pe acolo, în fugă, după câte un șoarece. Ana: Atunci să mergem în liniște, să nu ne simtă Roșcata. Miki: Stați! (miroase aerul cu botul ridicat) Ne apropiem de vizuina Roșcatei. (pornesc la drum) Stați
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
lor Miki (miroase în stânga și dreapta): Pe aici, pe cărarea asta, au trecut hoții spre bârlogul Roșcatei. Am trecut de multe ori pe acolo, în fugă, după câte un șoarece. Ana: Atunci să mergem în liniște, să nu ne simtă Roșcata. Miki: Stați! (miroase aerul cu botul ridicat) Ne apropiem de vizuina Roșcatei. (pornesc la drum) Stați! Raluca: Ce se întâmplă Miki? Miki: Aud plânsetul puișorilor. Ana: Deci sunt încă vii?! Să ne grăbim. Miki: Stați! Am ajuns. Roșcata-i vicleană
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
trecut hoții spre bârlogul Roșcatei. Am trecut de multe ori pe acolo, în fugă, după câte un șoarece. Ana: Atunci să mergem în liniște, să nu ne simtă Roșcata. Miki: Stați! (miroase aerul cu botul ridicat) Ne apropiem de vizuina Roșcatei. (pornesc la drum) Stați! Raluca: Ce se întâmplă Miki? Miki: Aud plânsetul puișorilor. Ana: Deci sunt încă vii?! Să ne grăbim. Miki: Stați! Am ajuns. Roșcata-i vicleană, are două ieșiri din vizuină. Raluca: Atunci, Ana stă la o ieșire
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ne simtă Roșcata. Miki: Stați! (miroase aerul cu botul ridicat) Ne apropiem de vizuina Roșcatei. (pornesc la drum) Stați! Raluca: Ce se întâmplă Miki? Miki: Aud plânsetul puișorilor. Ana: Deci sunt încă vii?! Să ne grăbim. Miki: Stați! Am ajuns. Roșcata-i vicleană, are două ieșiri din vizuină. Raluca: Atunci, Ana stă la o ieșire, iar eu atac cu arma intrarea principală. Miki: Acolo este intrarea, iar acolo ieșirea în caz de pericol. Eu merg cu Ana, tu, Raluca, ai pușca
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ieșirea în caz de pericol. Eu merg cu Ana, tu, Raluca, ai pușca. (se aud vocile puișorilor) Puișorii (plâng): Noi stăm la închisoare/ N-avem apă, nici mâncare... Raluca: Sunt aici, și vii! Iar Vulpea este plecată. Miki: Atenție, vine Roșcata împreună cu Lupul. Raluca: Să ne ascundem, și să le pregătim o întâlnire trăznet. (se ascund; apar Vulpea și Lupul veseli, dansând; se opresc și ascultă „bocetele” puișorilor: Noi stăm la închisoare/ N-avem apă, nici mâncare...) Lupul: Mâncare?! O să vă
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Și tu, Surule, ai uitat că în curtea bunicilor te-am crescut cu biberonul? De ce ați atacat cotețul? Lupul: De foame, Raluca, de foame... Raluca: De foame?! Tu, Lupule, de ce nu te-ai angajat la o stână pentru pază? Tu, Roșcato, puteai să-l ajuți pe urs la gospodărie. Ana: Lupul paznic la oi?! Și Vulpea să-i facă menajul ursului, pe care l-a păcălit cu peștele când și-a pierdut coada?! Raluca: Leneși și hoți. Îi ținem în cuscă
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
animalele, chiar dacă ele mai greșesc uneori. Lupul: Apoi eu nu pot uita că Raluca m- a crescut cu biberonul... Raluca: Copiii iubesc animalele? Da, da, așa-i. Dacă tu, Lupule, nu vrei să te duci să păzești oile, iar tu, Roșcato, să-l ajuți pe urs, mă gândesc să vă angajăm pe amândoi la o cantină pentru animale din pădure. Ce zici, Ana? Ana: Este o idee extraordinară, da crezi că ei vor fi bucătari corecți? Vulpea: Eu pun la dispoziție
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
de Stat american. Ca Tiresias, am fost mai Întâi una, apoi alta. Colegii de clasă m-au batjocorit, doctorii m-au folosit pe post de cobai, specialiștii m-au palpat, iar fundația March of Dimes a cercetat cazul meu. O roșcată din Grosse Pointe s-a Îndrăgostit de mine fără să știe ce sunt. (Și fratele ei mă plăcea.) Un tanc de armată m-a condus o dată Într-o bătălie urbană, o piscină m-a transformat În mit, mi-am părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei, care se Îngropase de bună voie, nu-l părăsise niciodată. Amândouă trecuseră de șaptezeci de ani, dar Desdemona era o văduvă bătrână, cu părul alb, care aștepta să moară, În timp ce Lina, cu totul alt gen de văduvă, era o roșcată care conducea un Firebird și purta fuste de blugi cu centuri late și catarame turcoaz. După viața din contracultura sexuală, heterosexualitatea părinților mei Îi părea Linei ciudată și artificială. Acneea Capitolului Unsprezece o alarma. Îi displăcea să folosească același duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]