419 matches
-
iese. În urma ei, Ștefan strigă cu o nuanță de poruncă: Și, nu uita! Simplu! Fără podoabe! Pușcile bubuie pe metereze... Bre, Neamțule! se răstește Ștefan. Suntem sătui de bubuială! Ne e dor de liniște! Jawohl! sare Herman un tânăr blond, roșcovan, grăsuliu, luând poziția de drepți. Rogu-te, spune moale Ștefan, zi pușcilor să tacă. Și-apoi, curând-curând, ne va crăpa buza după fiece firicel de iarbă... Herman pocnește din carâmbi, face o plecăciune și, după un "Jawohl!" milităresc, iese. Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sper ca Mabell să n-o transforme într-o țață; ei nu îndrăznesc să intre în baie ca să nu mă deranjeze și am impresia că se spală într-un lighean, care când apare, când dispare. El, cu fața pătrată și roșcovană, cu dinți de țăran care a mâncat toată viața lui mămăligă, cu un zâmbet deschis și satisfăcut și cu o căciulă fumurie pe care o poartă puțin trasă spre ceafă. Fericit că l-a întâlnit pe Radu la mine și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prinț bisericesc; vedeam numai că e un cleric; și cu toate acestea era "ein excelenz", cum mi-a comunicat gazda mea, d-na Menzel. Puțintel cam prea umflat în cărnurile-i moi, cu obraji umflați și cu nasul fără nobleță, roșcovan și cu ochii șterși, cu părul cărunt tuns scurt, intra cu o salutare ușoară și foarte binevoitoare, trecea la locul lui de lângă fereastră, unde sta singur; înainte de a se așeza se oprea în picioare, ca să rostească în gând o scurtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și să stau așezat. Mi s-a adus un fel de zeamă de înlocuitor de cafea și vreo 80 grame de pâine neagră. Dimineața trecu și la prânz am primit iar ceva de mâncare. De îndată după masă, un gardian roșcovan m-a dus la anchetă. Același sistem: ușa se deschidea pe tăcute, subofițerii de Securitate îți dădeau ordin să-ți pui ochelarii. Așa că i-am pus, m au luat de brațe și am pornit într-o călătorie care mi se
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
micșorării orificiului intrabucal sau lipsei de prelungire a tubului vocal. Prin corectarea poziției organelor articulatoare realizăm rostirea sunetului. - Dificultățile în transferul interfonemic pe consoana ș, mai ales în cele la care este urmat de o ocluzie palatală: școală, școlar, pișcot, roșcovan, necesită reluarea descrierii pe machetă a poziției organelor fono-articulatorii și exersarea cuvintelor izolat, pe silabe, literă cu literă, apoi sintetic în cuvinte și în propoziții. - Conversia în s a fonemului ș ne obligă să corectăm, în primul rînd, poziția buzelor
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
în ajunul mobilizării din 1914-1915), dintre care unii erau dotați cu voci magnifice de bariton și de bas, demne de Scala. Știau să orchestreze cîte o "hărmălaie" asurzitoare, chiar pînă la a provoca suspendarea ședinței. În frunte se aflau: Treves, roșcovan, Turati, suflet generos, cap tulbure, Modigliani, barbă revărsată, și mai ales Ferri, avocat viclean, scuturîndu-și pletele rebele sub o pălărie largă cu boruri drepte; fizionomia sa amintea de aceea a lui Henri Rochefort, doar că mai împlinită. Marxist dezlănțuit și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în timpul deplasării în spațiu, simțul distanței. "Ehh", face el, și acest sunet abia articulat provoacă rumoare în asistență: "Vorbește! Vorbește!" Își deschide ochii, ostenit de lunga călătorie: da, vorbesc, și ce-i cu asta? Când își deschide iar ochii, un roșcovan în halat alb, cu stetoscopul de gât, e așezat lângă el și îi pipăie pulsul. Temperatură, tensiune, reflexe, poziție șezând, poziție ridicat: totul e normal. Sau aproape. Un cucui la ceafă, desigur, dar nimic grav, nu e nevoie nici măcar de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
stagiul militar, timp în care a funcționat ca învățător Dumitru Huțu. Învățătorul Gh. Cârlănescu, de loc din Mărăști, era, atunci când a intrat în clasa I primară Toader Gh. Miron Boca, agronomul, „un bărbat cam la 32-35 ani, înalt, bine legat, roșcovan, punea la genunchi și folosea nuiaua de bătut.” Avea, ca om, păcatele lui, însă nu și se putea reproșa nimică în legătură cu activitatea la catedră; era devotat școlii și a intrat în conflict cu organele locale, care nu înțelegeau să sprijine
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ei, cum își intensifică nuanța. Pe Georgiana nici n-o mai văd. Tocmai când să iasă din bancă, intră profa de română. Intră cu mersul ei legănat ca de rață, mers de femeie mică și înde sată, cu un coc roșcovan impunător care nu reușește, însă, câtuși de puțin, să o înalțe, cu catalogul imens sub brațul ei mic și gras ca un cârnăcior, un catalog pe care-l trântește pe ca tedră cu năduf (oare toată lumea are nevricale azi?), fără
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Preferam să mă gândesc la moartea lui Rakhmiel. Așadar, i‑am trecut În revistă viața și opera ca să‑i schițez un portret, În timp ce Ravelstein zăcea pe pernă cu ochii Închiși, gândindu‑și gândurile lui. Rakhmiel era, sau fusese cândva, un roșcovan, dar părul roșu Îi căzuse și nu‑i mai rămăsese decât o față roșie - În fiziologia medievală, sanguină: aprinsă și uscată. Sau, mai corect zis, colerică. Fața lui avea o expresie de polițist și, adeseori, când mergea repede, părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dar gândurile-i erau tot aiurea. - Îți lăsăm noi una. Hei, Nichifore! Mihu se uită în direcția în care strigase ofițerul și de abia acum văzu ambulanța cenușiu - verzuie cu cruce mare roșie întrun cerc mare alb. Un flăcău voinic, roșcovan și transpirat, îi aduse o lopată mică Linemann și zise cu glas gros: - Nici nu trebuie să mai sapi, groapa, o ai gata făcută de bombă, rămâne doar să-i pui acolo și să tragi țărâna pe deasupra. Ambulanța greoaie
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
siluete pe trotuar și strălucirea obiectivului unui aparat fotografic. — Vă așteaptă de o oră. Nu sînt cei de la La Montagne, unde scrie de dumneavoastră În dimineața asta, ci de la La Tribune, din Saint-Etienne. Omul cu aparatul foto era Înalt și roșcovan, celălalt, mic de statură și brunet, cu un umăr mai ridicat decît celălalt. Se repeziseră spre ușă. — Ne dați voie să facem o fotografie, una singură? La ce bun să refuze? Rămase un moment nemișcat, Între cei doi arbuști care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nu avu timp să răspundă, pentru că unul dintre bărbații Îmbrăcați În negru se apropie de ea. Sicriul fusese transportat pe o targă pînă la o alee mai Îngustă, la marginea cimitirului, unde se afla o groapă săpată. Un fotograf — nu roșcovanul Înalt, altul — se ivi Dumnezeu știe de unde și făcu cîteva poze, În timp ce sicriul era coborît În groapă, apoi cînd, la indicațiile maestrului de ceremonii, Francine arunca o lopată de pămînt peste sicriu. La cîțiva metri, dincolo de un zid scund, Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
În Bucureștiul Ăsta, o gâsculiță ca tine din provincie, fărĂ apartament, fărĂ minijup și cu un salariu cât un haiku ?“. „ia nu mă mai mărita tu așa de repede“, i-am spus eu lui iustin. iustin Ăsta era un un roșcovan plin de coșuri pe față, Adina Dabija 64 absolvent de filologie, cu vreo doi ani mai mare ca mine, care lucra În publicitate, prietenul unui coleg de redacție. Ne nime- riserăm odată la masă la „lăptărie“ la un concert cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aibă loc În acea seară. Holul hotelului m-a Întâmpinat cu o răcoare binevenită și o muzică plăcută, care mi-au dat pentru o clipă senzația că totul era oK. Am zărit-o imediat pe Nicoleta În lounge, alături de un roșcovan cu fața rotundă, placidă și impenetrabilă, ca a unui sfinx transpirat. Nicoleta a făcut imediat prezentările În engleză. — Deci ți-a explicat Nicoleta despre ce e vorba ? Începu olandezul după ce Îi făcu semn chelnerului să vină. Nu tocmai... am spus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Nu tocmai... am spus eu, ezitând. — Cum așa ? se răsuci olandezul spre Nicoleta, pe un ton iritat, de care n-ar fi părut capabil la prima vedere. Nicoleta Îi spuse repede ceva În olandeză, ceea ce păru să-l calmeze pe roșcovan. — SĂ-ți explic atunci, spuse olandezul. Fac asta de zece ani și pot să spun că e foarte mare cerere În Europa, În special În Finlanda și În Danemarca. Se caută mai ales românce, unguroaice și poloneze. Trebuie să fii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
1982) ș.a. - și memorialistica din Oameni, fapte, amintiri (I-II, 1981-1985) completează o bibliografie personală amplă, dar care ratează șansa de a deveni o operă. Menționabile, în afara conformismului politic, sunt scenariile filmelor Valurile Dunării (în colaborare cu Titus Popovici), Pistruiatul, Roșcovanul, Hoțul. A colaborat la „Contemporanul”, „Flacăra”, „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a Mult comentat în epoca proletcultismului, întrucât aborda teme „centrale”, „de cea mai acută actualitate”, înfățișând mediul industrial, satul în curs de transformare socialistă, conturând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
Hotel Tristețe și alte povestiri, București, 1965; Reîntoarcerea, București, 1967; Profesorul de muzică, București, 1968; Încotro?, București, 1970; Testamentul și alte povestiri, București, 1972; Strada semaforului, Cluj, 1972; Pistruiatul, București, 1976; Dacă toți copacii ar fi la fel, București, 1977; Roșcovanul, București, 1979; Profesorul de muzică, București, 1979; Hoțul, București, 1980; Povestiri de război, București, 1980; Oameni, fapte, amintiri, I-II, București, 1981-1985; Filiera Prahova, București, 1982; Patru zile fierbinți, București, 1983; Dincolo de ziduri, București, 1983; Cocorii zboară fără busolă, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
Zâmbind, Nabil îi făcu un semn de drum bun prin geamul ușor aburit. Sabina, liberă, pleca mai departe." (p. 139). Rămânem în plin foileton existențial. Studenta participă la emisiunile unui Radio Iubirea, de pocăiți, după care încearcă să vândă, alături de roșcovanul ei iubit Eman, produse Deptel. Nu merge. Își va căuta altceva. N-ar vrea să se angajeze la Princess Casino, nici ca damă de companie. Va demara în schimb, cu trei colegi de cămin (Eman included), o afacere profitabilă. Cumpără
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
Valantios de Dimitris Psathas, 13. 11, ora 18 (premieră); 14. 12, ora 18; 18. 12, ora 18; Pinocchio de Carlo Collodi, 14. 12, ora 11; Domnișoara Iulia de A. Strindberg, 19. 12, ora 18 (Sala Studio). Teatrul de Marionete: „Piticul roșcovan“ de E.T.A. Hoffmann, 14. 12, ora 11. Filarmonica de Stat: Concert de Crăciun. 18. 12, ora 19 (Palatul Cultural). Expoziții Muzeul Banatului: Medalii românești (10-17; l., închis); Muzeul de Artă: Salonul de Arte Vizuale - Timișoara, 2003 (10-17; l., închis
Agenda2003-50-03-timp_liber () [Corola-journal/Journalistic/281837_a_283166]
-
9); „Sălbăticia reprodusă-n mii de exemplare” (p. 10); „Chipul maur,/ pe ecrane,/ surâde-abisal” (p. 26); „și-n sânii imponderabili/ și-n lumina căzută/ prin fante mistice, -alcoolizate/ -n somnul funcționarului/ colonial” (p. 44); „negresa, doică faulkneriană/ -ncadrată de cloșarzi roșcovani” (p. 50). Sub aspectul formei, dificultatea e reală. Dar, cum spuneam încă de la început, ea devine și mai evidentă dacă ținem cont de felul în care scriu ceilalți poeți douămiiști. (Mă refer numai la cei importanți.) Aproape toți practică, din
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
haosul pe lume din nou să se desfacă/.” (Herța, V) Viziunea cinegetică, cu cerbii visători și imaginarea vânătorii ține tot de o coordonată expresionistă prin explozia forței asociată cu frumusețea acestor regi ai pădurii: „Cerbii nu știu nimica din toamna roșcovană,/ și-așa cum dorm, cu inimi de frunză și desculți,/ visează copoi, goarne și vânători temuți,/ veniți să prindă codrul cu coarne și copite -/ și codrul, căzut plânge, cu nările mărite.”( Sinaia, 2) Configurări artistice expresioniste se pot decupa din multe
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
Se așezară, după ce neteziseră cu palmele țărâna călduță, măruntă ca un mălai. Înainte să închidă ochii, Repetentu avu timp să vadă cum, dintre pleoapele lipite ale lui Foiște, care sta întins pe spate, se scurgeau lacrimi grele, ce străbăteau obrazul roșcovan, șerpuiau pe ureche și cădeau în țărâna de sub urzici, scoțând un sfârâit de picătură de ploaie în pulberea fierbinte a unui drum. Repetentu închise ochii. Auzi vocea veselă a lui Foiște, contrastând cu lacrimile și cu chipul înnobilat de apropierea
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
a sărit de patruzeci de ani cam de multișor, așa că ar trebui să țină regim, să se protejeze... Soneria, da, e prea devreme totuși ca să se fi întors Mirel de la școală. Pe cine naiba așteptai, Doruleț? Un tinerel cu barbă roșcovană, stătea cu niște cutii în brațe în semiîntunericul palierului - ceva ca un filtru de cafea sau storcător de fructe, un serviciu de cești, cîteva colecții de cuțite de bucătărie înșirate sub țiplă pe cartoane dreptunghiulare, și foarte hotărît, limpede și
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
viața. N-am putut să scap de el și nu cred că voi scăpa. Cu el mor!”, a povestit Costel Băloiu într-un interviu acordat în emisiunea “Drept la țintă”. “Se întâmplă prin ’76. Eu filmăm cu Francisc Munteanu, la “Roșcovanul” și Sergiu în perioada aia avea seriile alea, “Un comisar acuză”, ”Ultimul cartuș” ... Nu știu exact filmul în care el a vrut să îmi dea un rol, rolul unui hamal de la hotel, dar vroia să mă tundă. Și, apropo de
Pistruiatul despre Sergiu Nicolaescu: l-am perceput ca pe un om rece, respingător () [Corola-journal/Journalistic/67250_a_68575]