412 matches
-
atunci, influența lui Seraphineas Andrews fusese cea mai puternică asupra acestei aripi a tribului Karen. Adepții lui au fost În continuare cunoscuți drept „Armata Domnului“, dar descendenții lui direcți erau puțini pentru că majoritatea fuseseră uciși În timpul răscoalelor. Gemenii cu părul roșcovan erau doi dintre aceștia, urmași ai Regelui Naților și a „concubinei celei mai iubite dintre toate“. Aceasta era mult deasupra „concubinei celei mai iubite“ ca rang și ceva mai jos decât „soția cea mai iubită dintre toate“. Sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
La vreo doi metri În zăpadă. Aterizase culcată și se afundase. Sammler Îi ordonase omului să-și scoată haina. Apoi tunica. Puloverul, bocancii. După aceea, Îi spusese lui Sammler cu voce Înceată: „Nicht schiessen“. Se rugase să-i cruțe viața. Roșcovan, cu o bărbie mare acoperită de tuleie arămii, de-abia sufla. Era alb. Violet sub ochi. Sammler văzuse țărâna deja presărată pe fața lui. Văzuse mormântul pe pielea lui. Soioșenia buzei, crețurile mari de piele coborând de la nas deja conturate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mă privi tăcând deodată, cu bărbia în piept, parcă voia să-mi vadă mai bine mirarea. Apoi zâmbi și-și mângâie cu un singur deget, arătătorul de la dreapta, mustățile scurte, negre, care erau trase cu cărbunele parcă pe fața-i roșcovană și plină. Mă privi cu ochii mici veseli: Treaba e ca și făcută!... Atunci, când vii pe la noi? — Chiar mâne... Numai vezi de-mi pregătește ceva mâncare bună... Cum? Aoleu! Pun pe nevastă, domnule, și taie o găină... Am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din lumină, intrară, cercetând cu ochii desișurile, doi oameni. Unul era „boierul“: se cunoștea după îmbrăcămintea de postav verde, după pălărioara cu pană de gaiță, după pușca curată și lucitoare, fără cucoașe. Era un bărbat tânăr încă, cu fața plină, roșcovană, cu puțină mustață bălaie, cu puțin pântece. Un om bine hrănit, cu obrazul mulțămit și cu ochii veseli. Celălalt, pădurarul, era un zdrahon nalt și spătos, cu mustața groasă, întunecoasă, dar cu privirea limpede și senină. Avea tașcă cu nasturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din fundul bordeiului. Urmă o vreme de liniște. Faliboga privea în pământ. Apoi deodată ridică capul și-și aținti ochii arzători spre ușă. —Ai venit, Iano? strigă el cu glas mare. Ușa se deschise. Intră o femeie scundă și voinică, roșcovană la față și cu sprâncenele puternice. Își aruncă din cap sacul cu care se apărase de ploaie, se uită râzând în juru-i cu mânile în șolduri, apoi se îndreptă prin Faliboga. Ce răcnești așa? vorbi ea c-un glas bărbătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nu mi se mai întâmplase așa ceva în viața mea. Eu și Jacqui ne duseserăm la întâlnirile de opt minute de care îmi zisese Nita în biroul lui Roger Coaster și cunoscuserăm trei bărbați; un arhitect chipeș și interesant, un brutar roșcovan din Queens care n-arăta cine știe ce, dar era foarte simpatic și un barman tânăr și drăguț care folosea expresii ca „moșule“ și „marfă“. Fiecare mă invitase să ieșim în oraș și acceptasem toate invitațiile. Dar, înainte de a crede că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai bine unde bați, obiectă Grințu. Aveau program de voie până la stingere. În spatele fostului conac boieresc care adăpostea sediul comandamentului unității lor, În parcul uriaș, parc dendrologic la origine, se auzeau voci groase, pași foșnind pe tecile uscate ale salcâmilor roșcovani și se vedea ici-colo, În Întunericul dens, jarul roșu al țigărilor scânteind. * (BARDĂ,BAROS, BALTAG SAU BAIONETĂ) Stimate domnule profesor, probabil că vă mai amintiți În ce fel am făcut cândva cunoștință și cum, de multe ori după aceea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cântau un cântec, noi după ei, și gata... fără nici un fel de carte! Ce naiba ar putea fi scris într-o carte de cînt?! ― Dacă are cineva de întrebat ceva, să mă-ntrebe! Iată că se scoală un băiat cu părul roșcovan și ciufulit: ― De unde să cumpărăm cărțile? Domnul cu lista surâse ironic și spuse cu superioritate: ― De la librărie, bineînțeles; în nici un caz de la băcanie! (Ah! Eternul și stupidul spirit cu băcănia!) Câțiva începură să râdă, însă colegul nostru, fără să se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a pozelor înfipte și smerite. Păreau de acum o sută de ani, cu atlazurile rochiilor, cu lanțurile de ceasornic și brățăriie, cu pieptănăturile ticluite și cu aerul acela sperios. Mâinile, firește, erau împreunate pe ceintura taliei scurte. Drăgan, bătrânul, era roșcovan, zdravăn și mojicos. Mini recunoscu cu plăcere pe baba Smoala. Impunătoare, cu sute de cute pe obraz, necruțate de pictor, cu urechile ieșite din părul lins, adunat într-un rotocol de codițe la ceafă, cu cercei de smaragd - pe care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
exclamă: — Ești foarte tânăr! Cu țigara în mână, îi mângâie obrazul, foarte aproape de ochi, îi zâmbește și parcă ar vrea să-i spună mai mult, când apare un bărbat care o bate pe umăr. Are fața marcată de vărsat și roșcovană. — Haide, Diane, sau cum te-o chema. N-am toată noaptea de pierdut. Îl privește pe Bobby. Miss Garnier tresare, apoi zâmbește. — Desigur, dragule. Vin numaidecât. — Cum o cheamă, Diane? insistă Bobby. Spune-mi, cum o cheamă? Miss Garnier se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
GAC. Împreună cu o mulțime pestriță, am coborît pe peronul unei gări din cărămidă roșie. În spatele ei, pe invitați îi așteptau două harabale. Iarna fără zăpadă năclăise cu mocirlă groasă șoseaua de pămînt. Ne-am cățărat într-o căruță cu cai roșcovani, struniți de un căruțaș mustăcios și jovial. Omul vorbea în orații, ca la nuntă. Se auzea în tot atelajul gălăgia pe care o făcea glasul unui gazetar care, făcînd cu ochiul, ne-a atras atenția: - Ia uitați-vă: e „mijlocașul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bobote. Se chinuia, Însă, să se țină drept, să se arate Îngâmfat de calitatea lui de naș și mândru de Încălțările pe care le văcsuise cu grijă, ocolind fiecare dungă albă. Picere era mare, gros, plin de mușchi, cu obrajii roșcovani, cu părul creț și roșu ca o vâlvătaie (era singurul din sat care avea părul roșu și, la puțină vreme după venirea lui pe lume, Începuseră să umble zvonuri cum că ori ar fi fost luat de suflet, ori mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Se așezară, după ce neteziseră cu palmele țărâna călduță, măruntă ca un mălai. Înainte să Închidă ochii, Repetentu avu timp să vadă cum, dintre pleoapele lipite ale lui Foiște, care sta Întins pe spate, se scurgeau lacrimi grele ce străbăteau obrazul roșcovan, șerpuiau pe ureche și cădeau În țărâna de sub urzici, scoțând un sfârâit de picătură de ploaie În pulberea fierbinte a unui drum. Repetentu Închise ochii. Auzi vocea veselă a lui Foiște, contrastând cu lacrimile și chipul Înnobilat de apropierea morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
torța lumânare din mâinile primului dinrând. Nimeni nu-l vedea, doar el se vedea. Zâmbea când a luat torța. A suflat în ea. Chipul pacientului ciufulit dispăru instantaneu. Domnul Dominic s-a apropiat zâmbind de următorul, un țăran uscat și roșcovan. I-a stins și acestuia chipul. Și-au stins apoi, treptat, cu toții, lumânările, chipurile, au dispărut cu toții. Dominic a rămas singur cu torța sa în mână, blând, mulțumit. Torța la pulpanele raglanului. O liniște perfectă, de vis. S-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu niște indicații de genul După punct scrii cu literă mică ș.cl. Cel mai dur pentru mine era că o dezamăgisem pe profa pe care o plăceam, încă tânără, mai mult măruntă decât înaltă, cu ochii rotunzi pe-o față roșcovană, cu niște sâni obraznici și glezne elegante în ciorapi de mătase cum nu se găseau pe-atunci în comerțul nostru socialist - oricât mi-a spus pe urmă papa că era o profesoară din alea făcute „pe puncte“, fiică de nomenclaturist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ăștia ce ți s-au dat ca un dar până la urmă... Rafael se ridică pe jumătate în capul oaselor, frecându-și spinarea și ceafa de perete în timp ce-și trăgea picioarele, iar genunchii, îndoindu-se, încadrau figura fălcoasă și roșcovană a lui Milică, un viking, un irlandez, ceva cam pe-acolo... Un băietan zdravăn, trăit la aer curat, marinar la viața lui sau cioban, făcându-și de lucru cu turme de oi pe pășuni alpine. Mereu gata să te binedispună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nimeri, dădu nas în nas cu un văr de-al ei din Câmpulung, pe care-l știa că lucrează la IMGB de vreun an și se mai întâlniseră în câteva rânduri. Acum era cu un prieten după el - un lungan roșcovan cu fața osoasă și stacojie, ducându-te cu gândul la un cocoș, și cu mersul înțepat și parcă bombându-și pieptul, ca și cum s-ar fi umflat în pene. Vărul Cornel i-l prezentă, da, Velicu, și de cum îi văzu, Mirela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din ea, n-ai fi zis că are viața prea grea, și auzi-o pe Getuța cum behăie că ți s-a dus, Roșioaro, cu datu’ din craci, te-ai gârbovit și te-ai lățit... Adevărul e că Getuța, așa roșcovană și bățoasă, și băiețoasă, arată mai bazată decât Roșioara și-i totodată mai grijulie pentru sufletul ei cum se rupe-n figuri, Roșioaro, care tu-n loc să apuci calea bisericii îți arde să dai din craci, și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
S-a dat drumu’ la avorturi, de crește lumea câini în loc de copii. Câini din ăștia cât vițelu’, dom’le. Milică se întorsese cu oarecare întârziere. Tot cu ochii pe câine. Să nu-l scape din lanț, că-i nenorocire. Fața roșcovană, asudată și schimonosită de nervi, începu în sfârșit să se răsucească. Rafael dispăruse însă. Fugise printre oameni cât îl ținuseră picioarele și se ascunsese după o tarabă, să se pună la adăpost de câine și, totodată, să-l observe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
strălucind În mijlocul unei plantații de caiși. Două cruci discrete pe grilaj și, pe acoperiș, deasupra porții de la intrare, un steag american. Un grădinar persan mi-a ieșit În Întâmpinare ca să mă conducă În biroul pastorului, un bărbat Înalt, bărbos și roșcovan, cu aspect de marinar, cu mâna fermă și ospitalieră. Chiar Înainte de a mă invita să mă așez, Îmi propuse un loc de dormit pe durata șederii mele. Avem tot timpul o cameră pregătită pentru compatrioții care ne fac surpriza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nimic, decât baterie, chitară electrică, orgă și mormăieli. Am ciocănit de cinci ori. Nimic, decât baterie, chitară electrică, orgă și mormăieli. Am izbit cu pumnii și cu picioarele în ușa fragilă. În sfârșit, ușa se crăpă puțin și apăru chipul roșcovan al soră-mii (n-o mai văzusem de cinci luni). Îmi strigă enervată: intră repede, că scapă pisicile. - Zum Teufel, la dracu’ cu mâțele tale! urlă Taubergher. Am mers mai întâi în camera Cristinei, care se tolăni imediat sub portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fără nicio aluzie la vreun deficit de igienă corpoporală, raportat la persoanele proprietarilor, Mariusache și soția sa Liliana, alias Gladiatoarea, oameni altminteri de ispravă și unanim respectați, în mediul lor. Observând, într-un sfârșit, apariția noctambulilor musafiri, stăpânul birtului, un roșcovan ca la vreo patruzeci și... de ani, burtos și jovial, în maieu alb de culturist, în șort și în espadrile, se ridică greoi de la masa de pe prispă, împingând-o neglijent cât colo, ca pe-o imitație facilă, din carton! Înălțându
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vorbă cu mulți și i-a descusut; toți se mândreau cu milităria lor și spuneau că tare-i frumoasă, dar și tare grea. Inima lui era și mai grea din pricina Domnicii, fetișcana cea mică de șaptesprezece ani încheiați, plinuță și roșcovană, care se prinsese lângă el în horă și se agăța acuma de brațul lui ca un lăstăruș de iederă. Când se gândea Pantelimon că va trebui să se despartă de ea, nici să n-o mai vadă cine știe câtă vreme, îl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de redactori și de gălăgie. Se discutau întîmplările de ieri de la Cameră și mai cu seamă un articol-manifest apărut în Glasul poporului, oficiosul opoziției, semnat de un fost ministru. Directorul Deliceanu tuna și fulgera comentând pasagiile, pe care un redactor roșcovan, veșnic revoltatul Bebe Antoniade, le citea cu glas tare. ― Stai, șefule, ascultă, că acuma vine partea cea mai tare! strigă Bebe triumfător. Ia ascultați: "Cu câtă durere de inimă văd insuficiența, nedestoinicia guvernului în fața gravelor evenimente. Când țăranii nu cer
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ester nu vroise să le poarte. Pe mâini nu păstră nici un inel. Din întîmplare, rochița pe care și-o pusese în acea zi era albă (cu tiv albăstrui), așa că, în simplitatea ei, părea o adevărată mireasă în miniatură, o mireasă roșcovană, buclată, cu un grațios și nobil nas acvilin. Ca buchet de nuntă, fetele i-au adunat un braț de flori de cîmp: păpădii, mușețel, albăstrele... Și celelalte fete își împărțiră rolurile. Ada și Balena aveau să fie părinții băiatului, Carmina
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]