KorAP: Find »[drukola/base=roși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...76 >

1,892 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

ți-am scris aici, măcar tu, care ești cadru medical: "viață normală", că-s sătul de alea: "hi-hi-hi, dom' doctor, vai, sigur c-o să mănînc de toate", că parcă le-aș opera la stomac. Nu roși rîde profesorul -, că dacă roșești tu, ce să mai zic de celelalte? Vii la mine după ce mai naști un copil, bine? Abia atunci totul va fi perfect. Profesorul se mai plimbă un timp, face semn Aurei să-și bea cafeaua în tihnă, privește afară pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mi-au spus c-a plecat spre autogară, vine cu cursa rapidă. Vezi că te-a căutat Doinița pe-aici. Dacă nasu-mi nu mă-nșeală, am mirosit că mica petrecere de după spectacol o facem la ea acasă. Da, murmură Mihai roșind taică-su... Bine. Nu-i rău. Da' sper că n-o faci de oaie anunțîndu-ți logodna, ca-n filmele proaste. Evenimentele cu tam-tam sînt de obicei găunoase. Pînă vine vinul, surîde secretarul bem o vodcă? Bem zice Mihai, ieșind să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu zgomot în găleată. Le-aș fi luat acasă, ori... Se zice că poartă noroc. Nu credeți? Dacă ar crede asta toți cumpărătorii, n-ar rămîne o sticlă întreagă. Aveți bani să plătiți? Se pot sparge sticle pe datorie? Fata roșește toată, brusc, gîndindu-se că va trebui să ceară buletinul, ori alt act tînărului din fața sa pînă ce acesta s-ar întoarce cu banii. Se simte meschină înainte de-a fi deschis gura să-i ceară actul, cu atît mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu cobilița și papornițele pline, să vîndă; tu te duci cu geamantanul gol, luxos, să cumperi". La noi, la Valea Brândușelor, vin rar sau deloc tratate de medicină a murmurat absentă Paula, aruncînd privirea pe fereastră, temîndu-se că ar putea roși toată -, așa că m-au trimis cei de la spital să cumpăr ultimele apariții. Am profitat de drum și m-am mai dus la cîte un spectacol... Mare aglomerație! Abia faci rost de cîte un bilet la teatru. Am vrut să văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lux, cameră cu fereastră spre munte, îți dai seama: fericire, stimă și prețuire! Trebuia să-i comanzi și-un ghiveci cu flori pentru masa de lîngă oglindă, eventual o urzică, ori o aloe. De ce mă iei în rîs? întrebă Vlad roșind. Da de unde! Admir frumusețea morală a generației mele. Aveam o prietenă în studenție... -Nu mă interesează ce-aveai tu! i-o taie Vlad. Să știi că mă pricep și eu. Sorina nu-i..., altfel, ca ea, găseam zece aici. Scuză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vii. Pe măsuța joasă, asupra căreia se întorc ochii lui Mihai, a fost așezată o tavă de porțelan chinezesc cu serviciul întreg pentru o cafea în doi. ,,Odată, cine știe cînd, voi servi cafeaua împreună cu ea" gîndește Mihai, simțind cum roșește tot, amețit de parfumul ciudat al femeii, obsedat de gîndul că, ajungîndu-i ginere, n-o să reziste totuși intenției lui și va căuta un prilej... "Doamne, sînt bolnav!" se înfioră, tremurînd scurt, ca de friguri. Ce-i, Mihăiță? întreabă Săteanu bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
așteptînd. Cînd o vede pe Doina intrînd, îi face semn cu degetul să se apropie. Ce-i, tata? întreabă fata mirată. Să-mi arăți, te rog, ca acum șaisprezece-șaptesprezece ani, unde pupă tata fata. Tata, te rog! se apără Doina, roșind, uitîndu-se stingheră în pămînt. Vezi, spune Săteanu grav nu mai am în mînă o simplă bomboană ieftină. Tot face el un gest rotund -, tot e al tău! Tata... îngînă fata pierdută. Ăsta-i de-al meu arată Săteanu cu privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Să vadă și madam Camelia că-n satul meu sunt si urmași de adevărați bărbați... Ia zi, o fi adevărat că acela, haiducul, trăia în ficera zi cu cîte una din cele cinci fete ale grecului? Lasă, nu te mai roși ca un morcov, cine nu vă cunoaște pe voi, Vlădenii?!... Da' vă place s-o faceți și pe nebunii... lovește Săteanu cu paharul în luciul mesei. Nene Toader... încearcă Mihai să găsească o cale de scăpare. Crezi că pleci fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și stivele de saci plini. Lîngă ușă se oprește, întorcîndu-se spre el: Chiar vrei zece sticle de vodcă? Da. Am să pun deoparte, pentru mîine dimineață. Bine? Halatul ăsta l-ai luat de gata? întreabă Mihai. De comandă răspunde fata roșind, simțindu-i privirea pe pieptul ei. Superb lucrat! Uite, își plimbă Mihai vîrful arătătorului pe deschizătura gulerului dacă era mai lung, ar fi fost vulgar; mai scurt, ar fi semănat a tunică. Un seif minunat chiar și pentru o privire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-și brațele pe după gîtul tînărului cînd îi simte palmele strecurate cu dibăcie pe sub poalele capotului de mătase... "Doamne!" se cutremură bătrîna, pradă amintirilor. Ce s-a întîmplat? întreabă profesorul întorcînd capul. Poftim?! tresare bătrîna, deschizînd ochii. Aa, viscolul ăsta... adaugă roșind toată, apoi se ridică imediat de pe scaun și se întoarce la locul ei, fără să ia în seamă gestul prin care profesorul ar fi vrut s-o mai rețină. "Mă urăști clatină încet din cap profesorul privind în urma ei. Știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe pace, eu vă zic bine-ați venit!" încercă el un surîs cu care încheie parafraza după Eminescu. Ce te face să crezi că am gînduri războinice? Tonul, evident" ar vrea să răspundă Mihai, dar se intimidează ca un puști, roșindu-se tot. Vă rog, doamnă! face un gest de apropiere, să sugereze că o invită mai spre mijlocul camerei, dar cînd femeia înaintează, vrea și el să meargă spre chiuveta de după ușă, să lase prosopul pe suport; întîlnirea lor față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ai să obosești, vei fi a mea..." Stai! șoptește Maria înfiorată de atingerea ce durează atît de mult. Ca și tonul rece, de-atunci cînd o ținea în brațe, și șoapta ei de acum îl paralizează pe Mihai, făcîndu-l să roșească tot, în vreme ce, ridicîndu-se imediat, se retrage spre chiuvetă, să bea apă cu paharul în care a avut vodcă. Vreau și eu întinde Maria paharul. Ascultă, ridică privirea spre el cînd i se aduce apa chiar nu mai vrei să vii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la tîmplă. N-aș vrea să-mi porți pică, Maria. Poate că gesturile mele te-au speriat, dar... strînge Mihai din umeri, slobozind încheietura mîinii, pe care, săltînd-o puțin, o sărută. Ți-e teamă că te spun lui Theo? Mihai roșește tot. Deasupra inimii, durerea îl săgeată iar. "Ce-s eu ? Marioneta unor întîmplări?" Poți să-i spui și lui Dumnezeu! se înfurie Mihai. Cînd o femeie tînără, frumoasă, intră în camera unui bărbat singur, care a asaltat-o cu privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am fost în situație asemănătoare acum doi ani, dar m-am rupt de-ai mei..., ba chiar am avut și divergențe cu tata... Cum să-mi reneg tatăl cînd eu îl cred nevinovat?! a tresărit fata. Săteanu a plecat fruntea, roșindu-se tot. V-am spus ce-am făcut eu a murmurat el. Acum, cu origine albă, am luat-o înaintea multora, e drept... Nu pot să fac asta! clatină din cap cu îndîrjire fata. Vreau totuși să termin facultatea, iubesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un gînd, Mihai uită să mai răspundă. Bea toată cafeaua din ceașcă, apoi privește lung ceasul de la mînă, scoțînd un fluierat tărăgănat, ca un vaiet: Dumnezeule! E aproape opt... Lasă slobode cîteva înjurături, spre stupefacția tînărului din fotoliu, care, intimidat, roșește tot, stingher. Nu pe tine te înjur spune Mihai în graba lui de-a se îmbrăca. Trebuia să fiu la teatru, am vizionare oficială. Ptiu! exclamă, uitîndu-se în oglindă, să-și aranjeze cămașa și cravata nu prea am față de oficială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și-și impune tăcerea pînă termină de așezat mîncarea pe masă. Poftim! Te afli aici răspunde ea la întrebare ca prieten al meu, prieten în înțelesul platonic al cuvîntului, nu?, așa am fost întotdeauna. Mihai își dă seama că a roșit tot, pînă în vîrful urechilor. Tace, preocupat de mîncare. Nu și-ar fi închipuit vreodată că fetița cunoscută la teatru, o savarină în compania unei femei foarte frumoase ""tot frumosu-i mîndru foc / și suflet n-are deloc", cîtă dreptate are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să prind conchide Mihai, nedumerit de surîsul fetei. De ce te-ai întristat? Visul din copilărie spune Doina încet, ocolindu-i privirea te stăpînește și acum: să vînezi prepelițe. Frumoase, mature, cu carne grozavă... Mihai a înțeles aluzia și simte cum roșește, în timp ce cămașa începe să-l strîngă la gît. Ochii fetei, tot vii, dar severi se aruncă în ai lui, obligîndu-l să suporte înfruntarea: Cum crezi că m-am simțit atunci, seara, la teatru, cînd te-a prezentat Negrea? Mi-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd, făcînd cunoștință cu vreun bărbat, se întoarce și-și prezintă fiica, domnișoară deja: "Poftiți, faceți-i curte ei, nu mie, care sînt mamă, soție fidelă etc." Te rog! rîde Doina după o pauză de cîteva secunde ce rost are să roșești?! Aș putea spune că trebuia să-ți port pică, să-i spun tatii ce cred, dar nu, eram, în sufletul meu, răzbunată, ba, uneori, mi-era milă de tine. Știam că n-ai să ajungi nici măcar să-i smulgi vreun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce viscol!, ca acum... Mai bine-o luam pe ea de soție, Doina are dreptate, prea ies scîntei cînd ne întîlnim. Nu, nu cred că Mihai știe ceva de mine și Coca; s-ar fi dat de gol, ar fi roșit. Cred că are multă dreptate: am prins-o de cîteva ori și eu pe Coca Muraru cu niște mici ieșiri de mahala, și-apoi, de ce n-a vrut să lase copilul dacă se jură că-i numai al meu, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tot de frig, arătînd cu mîna, care se bîțîie în aer, spre cărțile așezate pe masă. Ooo, ce corp! dă din cap Lazăr, încet, prelung, admirînd. Ochii profesorului se încruntă scurt, apoi întreaga lui ființă se relaxează într-un zîmbet, roșindu-se pînă la frunte, înfierbîntîndu-se, ca o femeie căreia îi face curte bărbatul iubit. Chiar...?... întreabă Teofănescu așezîndu-se. Mai încape vorbă! se miră Lazăr involuntar, să-i facă pe plac, așa cum spui vorbe frumoase unei femei dezagreabile, dar imediat, cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
persoanele din jur, observă un crîmpei de zîmbet amuzat în ochii femeii de la biroul de lîngă fereastră, Teona Trifon, cu care stătea Don Șef de vorbă pe alee. Trebuie să semnez programul de fabricație la filamente-carbon pe decembrie spune Mihai, roșind tot. Economista se rupe o clipă din preocupări, scoate dintr-un dosar două hîrtii, una i-o pune în față s-o semneze și cealaltă i-o oferă. Parcă zicea tovarășul Ștefănescu de o neconcordanță surîde malițioasă Teona -, semnați chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o parte, să nu încurce traficul. Întîlnind privirea Paulei, care se întoarce spre microbuz, îi face semn să se apropie: Domnișoară, cu toată jena de care sînt capabil, vreau totuși să vă întreb ceva. V-ascult spune Paula calmă, dar roșind toată, sigură că Vlad vrea s-o întrebe dacă n-a fost ea la telefon ieri, cînd l-a drăcuit, trimițîndu-l înaintea Sorinei. În termosul acela arată Vlad spre spate, unde e microbuzul aveți cumva cafea? Fata îl mai privește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

trebui să sărbătorim. — Ce aniversare? Nunta am făcut-o în aprilie și acum e sfârșitul lui septembrie. Nu, prostuțule, nu aniversarea aceea, aniversarea nopții în care ne-am cunoscut, a serii în care am..., știi tu. Carol se strădui să roșească, dar nu reuși decât să dea o nuanță ceva mai aprinsă fondului de ten. — A, acea aniversare... Dan se pricepea mai bine - se înroșise ca o sfeclă. Desigur, după cum știm, bravada lui de macho, „urcatul la bord“ și furiile lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-i spună că va ajunge acasă curând. Când închise telefonul, Bull era aplecat deasupra lui în hol. Plafoniera îi lumina capul, astfel încât părul de culoarea ghimbirului căpătase aspectul unei aureole. — O să te mai văd vreodată? Bull era timid, aproape că roșise. — John, trebuie să merg mâine la o porcărie de Competiție Educațională. — Știu, mi-a spus recepționera la telefon de dimineață. — E undeva în Somerset. Ține tot weekendul. Totuși, se poate să trag o fugă până la Londra într-una din seri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

noroi. Se afla de ceva timp În prăvălie, aparent uitîndu-se la cărți, dar eu cred că de fapt Încerca să-și adune curajul pentru a vorbi. Imediat ce și-a rostit cererea - dacă rostit este cuvîntul potrivit pentru șoapta ei, articulată roșind -, Norman se răsucise pe călcîie și se Îndreptase cu pași mari și Încrezători către zona din spate, unde se aflau rafturile cu romane ieftine, cu brațul Întins În față, cu degetele lui groase pregătite deja să apuce volumul. Aproape că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]