1,284 matches
-
fetița mijlocie, și pleacă spre soacra ei pentru a o ajuta la treburile casei. Ce dimineață...soarele parcă refuză să răsară printre norii negrii prevestitori de ploaie rece, dar razele câștigă bătălia și alungă norii grei dând cerului o culoare roșiatică. Cristina țopăie bucuroasă în jurul ei, o iubea pe mamaia, asa-i spunea. Adora papara făcută de ea din făină de mălai pripită amestecată cu iaurt, o bunătate. Ajung la mijlocul satului unde Cristina strigă la poartă: -Mamaie, mamaie... am venit la
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
fetița mijlocie, și pleacă spre soacra ei pentru a o ajuta la treburile casei. Ce dimineață...soarele parcă refuză să rasară printre norii negrii prevestitori de ploaie rece, dar razele câștiga bătălia și alunga norii grei dând cerului o culoare roșiatica. Cristina țopăie bucuroasă în jurul ei, o iubea pe mamaia, așa-i spunea. Adoră papara făcută de ea din făină de mălai pripită amestecata cu iaurt, o bunătate. Ajung la mijlocul satului unde Cristina strigă la poarta: -Mamaie, mamaie... am venit la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
fetița mijlocie, și pleacă spre soacra ei pentru a o ajuta la treburile casei. Ce dimineață...soarele parcă refuză să rasară printre norii negrii prevestitori de ploaie rece, dar razele câștiga bătălia și alunga norii grei dând cerului o culoare roșiatica. Cristina țopăie bucuroasă în jurul ei, o iubea pe mamaia, așa-i spunea. Adoră papara făcută de ea din făină de mălai pripită amestecata cu iaurt, o bunătate. Ajung la mijlocul satului unde Cristina strigă la poarta:-Mamaie, mamaie... am venit la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
nu exiștidacă nu exiști, totul e nimicdin nimic, nimic rămâne ...Camelia Constantin... XII. MY LORD (IX), de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016. Se însera. Soarele cobora spre asfințit colorând cerul în tonuri de galben roșiatic. Îi plăcea să privească norii pufoși de diferite forme și culori. Aerul devenea plăcut sub adierea ușoară a vântului. Toată lumea era obosită. Ziua a fost plină de întâmplări neprevăzute, pentru unele personaje. Mătușa Annie ațipise cu tâmpla sprijinită de fereastra
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
alături de tatăl său. Un băiat tăcut, sigur pe el și foarte organizat. Un viitor bărbat de încredere. Beth privea fix peisajul și nu dorea să ... Citește mai mult Se însera. Soarele cobora spre asfințit colorând cerul în tonuri de galben roșiatic.Îi plăcea să privească norii pufoși de diferite forme și culori. Aerul devenea plăcut sub adierea ușoară a vântului.Toată lumea era obosită. Ziua a fost plină de întâmplări neprevăzute, pentru unele personaje.Mătușa Annie ațipise cu tâmpla sprijinită de fereastra
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
povestește că cine o vede capătă puterea de a citi gândurile oamenilor și de a afla comorile ascunse... În Noaptea de Sânziene înflorește și “iarba-fiarelor”, care va lumina în întuneric ca aurul iar la răsărit va picura sânge, lăsând urme roșiatice pe pământ. I se mai spune “iarba-tâlharilor”, pentru că hoții și haiducii pot deschide orice încuietoare cu ea. Tot atunci se culege “nebunarița”, cea mai veche plantă folosită în ritualurile magice, folosită de vrăjitoare pentru a putea zbura. În Noaptea de
Bate la poartă Noaptea de Sânziene…. [Corola-blog/BlogPost/92417_a_93709]
-
alb de zinc. Pentru androceu folosește ocru galben în amestec cu albul de zinc. Aflată în complementaritate cu florile, culoarea din fond cu dominantă caldă ce pornește de la ocruri galbene de fier cu urme de orpiment până la brunuri cu tenta roșiatică dată de prezența vermillionului este aplicată inițial cu pensula, subțiată prin radere-ștergere cu cuțitul de paletă cu scopul de a crea transparențe, finalizând efectul de lumină - umbră cu o revenire, pe alocuri, cu pensula. În zonele de umbră este de
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
Nu asta i-a pricinuit moartea, zise poetul, cercetând funia care Îi menținea capul În acea poziție nefirească. Nu era strânsă atât de tare Încât să Îi Împiedice respirația. Și, Într-adevăr, pe gât nu exista decât o ușoară urmă roșiatică. -În timp ce Își pierduse cunoștința, atacatorul i-a legat mâinile la spate, prinzându-i gâtul cu funia care, mai apoi, i-a folosit drept suport cadavrului. Poate că voia să-i smulgă o mărturisire. Apoi a vărsat peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din plăcuțe de cupru bătut, În timp ce gamba stângă, ce părea să susțină greutatea corpului, plasată În acea poziție de pornit la drum, era alcătuită din fragmente de fier. Dreapta, abia Îndoită spre a sugera pășirea, era constituită dintr-un material roșiatic nemetalic, probabil din teracotă. În mai multe locuri ale figurii, anumite grupuri de piese fuseseră Înlăturate, ca și când artistul s-ar fi răzgândit. — Așadar, aceasta era opera la care lucra maestrul Ambrogio, În timp ce era pecetluit de suflarea morții, zis Dante gânditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu mâinile legate la spate, a izbutit să scrie ceva, și trebuie să fi fost Încă În viață ca să facă una ca asta. Bargello apropie torța de perete, ca să poată vedea mai bine. Pe zid, Într-o Încurcătură de striații roșiatice, În niște caractere nesigure și aproape ilizibile, trasate sub imboldul disperării cu un obiect tăios, mâna lui Ambrogio săpase niște semne asemenea unor litere: „IIICOE“. Dante se aplecă din nou să examineze semnele săpate superficial pe tencuială, probabil cu muchia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
diferite dimensiuni, din piatră, din bronz și din lemn, și apoi o serie de plite pe care fierbeau ulcele și retorte din cupru, emanând un subțirel abur aromatic. Un cuptor dintr-un material refractar emitea, pe fundal, o blândă lucire roșiatică. Lângă banc, poetul văzu un bărbat ce părea să aibă aceeași vârstă ca și dânsul, care Îl privea curios, În timp ce se Îndeletnicea cu pisatul unor ierburi uscate Într-un mojar. Era zvelt la trup, cu părul negru ca pana corbului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Într-o asemenea măsură. Picioarele goale se iveau de sub tivul turcoaz al mantiei, Împodobite cu lucitoare inele de aur. Pe chipul ei, pe lângă ochii cum nu se poate mai negri, se distingeau pielea arămie și dinții mari și albi. Culoarea roșiatică a carnației amintea de eleganța unei statui antice. Clătină Încetișor din cap, scuturându-și cerceii mari din aur. Apoi, cu un gest plin de grație, se așeză pe scaun, lângă dânsul. În mișcare, marginile de jos ale mantiei se deschiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să se deosebească prea mult de creditorii care Îl chinuiau. Iată, pentru domnia voastră, messere! Glasul cârciumarului Îl distrase de la gândurile lui. Acesta Îi depusese În față un platou din lemn, acoperit cu felii de pâine neagră, Îmbibate Într-o zeamă roșiatică. Deasupra se aflau două felii de brânză, cu o coajă groasă, atacată deja de mucegai. — Și iacătă și vinul, adevărat nectar al sfântului Dionisie! exclamă adăugând o carafă de teracotă ieftină și umedă. — Dionisos, murmură Dante obosit. — Sfântul Dionisos? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe fundul unei bărci abandonate pe coasta pisană de un pescar din partea locului. Un agent de-al nostru a avut curiozitatea și l-a trimis la sediul Artei. Deschise un sertar și scoase ceva ce părea a fi o piatră roșiatică, mare cât o nucă. — Privește. Ai mai văzut vreodată așa ceva? Dante observă obiectul cu luare aminte. — E aramă? — Merele Hesperidelor, răspunse Flavio pe un ton misterios. Da, e aramă. Cât se poate de pură. — Și poate fi preschimbată În aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
imposibil ca o regină să ajungă să se prostitueze. Cecco delira, sau Își bătea joc de toată lumea, ca de obicei. Poate că era beat. 16 21 iunie, În zori La răsărit cerul Începea să se lumineze și câteva subțiri fire roșiatice se amestecau cu negrul și cobaltul nopții. Pata imaculată a Venerei strălucea precum diamantul de pe fruntea lui Lucifer, Împingând În umbră toate celelalte stele. Poate că ar fi trebuit să aștepte, Înainte să fie deschisă poarta. Ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fetei, carpeta de pe perete cu BUCATE BUNE EU GĂTESC PENTRU SOȚUL CEL IUBESC etc. întrebări chinuitoare frământau mintea sa fragedă: ce legătură există între lucruri? Sunt ele dispuse la întâmplare? Să nu existe nici o relație între, de pildă, micul gândac roșiatic care iată-l că intră sub poalele rochiei doamnei Potoțki și sinodul ecumenic de la Niceea unde au participat, ia să vadă dacă mai știe, da, exact: 318 sfinți părinți? Cum oare se „căsătoresc” lucrurile, faptele între ele? Sau nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de-a latul unei întinderi ondulate de nisip, formând un fel de ciudat și agresiv labirint în care era foarte greu să distingi, la prima vedere, dacă suprafața ocupată de lava neagră era mai mare decât cea ocupată de nisipul roșiatic sau invers. Își dădu seama imediat că acum i-ar fi absolut imposibil să înainteze în linie dreaptă și că ar fi obligat să facă mereu alte ocoluri în căutarea celor mai bune trecători între stânci și dune, riscând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
la zenit, părea că vrea să-i facă una cu pământul - nu se zărea nici cea mai mică umbră cât vedeai cu ochii și temperatura trecea cu mult peste cincizeci de grade. Nu se vedea decât piatră neagră și nisip roșiatic. Absolut nimic altceva. Nisip și piatră, piatră și nisip. Un aer sufocant și un soare ca focul. Și vulturi. Zeci de vulturi ce zburau la mare înălțime, descriind cercuri ample, fără ca măcar să-și miște aripile, lăsându-se purtați de curenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ei. Niciodată n-am vrut să ajung la extrema asta, dar mă tem că nu ne lasă prea multe opțiuni. Gacel îi făcu semn fratelui său să-l urmeze până la o mică ridicătură, de unde se putea cuprinde cu privirea întinderea roșiatică de nisip, își sprijini arma cu lunetă telescopică de un colț de stâncă, își fixă ținta cu grijă și apoi arătă spre sud-est. — Ce vezi tu pe povârnișul acelei dune? întrebă. Celălalt nu răspunse imediat, deoarece se vedea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
acelui imens vacarm. Regulile unei lumi ce se conducea de veacuri după niște norme foarte stricte se dăduseră cu totul peste cap. În zori, pacea pusese stăpânire din nou pe insulița de pietre negre împrăștiate într-o mare de nisip roșiatic. Bruno Serafian numără pierderile și constată cu uimire că, în ciuda celor întâmplate și a faptului că cele două grupuri reușiseră să stabilească contactul strângând cleștele, nimeni nu murise, cu toate că patru dintre oamenii săi erau răniți mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mă priveau fix din Întunericul unei Încăperi În care se Înghesuiau de-a valma boccele de rufe, vase cu smalțul sărit, pantofi scîlciați, scaune și mese vechi jupuite la colțuri, porțelanuri pătate de muște, pahare de baccara desperecheate cu irizări roșiatice și verzui În rotunjimile sticlei, relicvele unei existențe care se anunțase cîndva strălucitoare. Fotografiile Îngălbenite pe care le ținea Într-o cutie de pantofi, Înfățișau un bărbat frumos, În costum gri, Încheiat la două rînduri, purtînd o pălărie de fetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Capitolul unu E prima oară când merg cu trenul. Stau pe scaunul ăsta de vreo douătrei ore. Nu văd nimic afară. E întuneric acum, dar când a pornit trenul, soarele de-abia începuse să apună și puteam să văd frunzele roșietice și brune, iarba îngălbenită de pe dealuri. Mă simt un pic mai bine pe măsură ce trenul se îndepărtează de casă. Furnicăturile care mi-au străbătut picioarele pe dinăuntru, în sus și în jos, au început să mă lase și-mi simt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
colivia lui așezată în colțul cel mai întunecat al sufrageriei. Ușa de la balcon era deschisă, pentru că fumam țigări plăcute din Ticino cu miros și gust de Marsala. Nu știu cum au trecut orele, începuseră să mijească zorile. Vedeam culoarea roză cu dâre roșiatice a cerului în depărtare. Sufrageria era plină de fum. Un cintezoi începuse să cânte pe balconul nostru și un curent de aer proaspăt venise în apropierea mesei, atingând lumânările care începuseră să fluture. Mirosea a foc și a metal încins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se întâmplă de obicei, teama nu m-a oprit deloc să săvârșesc mârșăvia, ci m-a îmboldit doar s-o brodesc astfel încât nimeni să nu-și dea seama cine-i vinovatul. Când sania s-a oprit lângă casa cu pereți roșietici și cu ferestrele sparte, l-am rugat pe birjar să tragă în curte. Ca să putem intra pe poartă, a trebuit ca sania să fie dată înapoi până la grilajul de pe bulevard. Când am ajuns în poartă, tălpile de la sanie s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de vorbă. Dacă apar lucruri noi, te rog să mă informezi și pe mine. Sunt sigur că știi unde să mă găsești, nu se putu el abține să adauge. Am înțeles, să trăiți! răspunse Pohoață pocnind din călcâie. 14 Reflexele roșietice ale focului încetaseră de mult să se mai zărească dincolo de peretele de pânză al cortului. Lângă el, Solomeia adormise, doborâtă de oboseala și zbuciumul zilei trecute. Femeia sforăia ușor, cu gura întredeschisă. Gemea în somn răsucindu-se agitată de pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]