4,067 matches
-
rămână în umbră, siguri, în schimb, că fără ei nici o bibliotecă a Galaxiei Gutenberg n-ar supraviețui unei vieți de om. Între clipa cea repede care transformă fila în pulbere și nemurirea care face din carte monument stă mâna aspră, roasă de lipici, bătucită de efort, a legătorului de carte. Povestea de astăzi e povestea lui. Nu de mult, Timișoara celebra un secol de bibliotecă publică. Moment istoric, marcat în marmură pe fațada Bibliotecii Județene Timiș. Au fost sărbătoriți atunci bibliotecarii
Agenda2004-50-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283143_a_284472]
-
dărui nemurirea și le lansează, întinerite, în caruselul lecturii publice. Meșteșuguri rare, meserii uitate Între toate specializările acestei bresle, restaurarea de carte este, zice-se, cea mai grea. Armate de „soldăței“ minusculi ajută timpul să-și ducă destructivul război, atacând, rozând, destrămând continuu celuloza. În vestul țării nu există nici un atelier specializat exlcusiv în restaurarea de carte. Iar legătorii de volume sunt, pe timp ce trece, tot mai puțini. Cândva, în vechile tipografii, legătoria era o meserie mult respectată. Cine-o
Agenda2004-50-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283143_a_284472]
-
Doina (Tatăl meu Rusia) ! de cincisprezece ani nu știu, nu știu nimic de tine, Tată, stai tot în casa-n care-am stat copil în vîrsta fermecata, stai tot în casa-n care crunt îmi loveai trupul cu centura? val ros de sînge și acum tot îmi mai podidește gură ! ! sărutu-ți mină, Tata bun, sărutu-ți mină și-nchinare că Domnul-Dumnezeu tu esti, ca Dumnezeu și Sfîntul Soare, citi pumni în inimă-am primit mi-au fost că floarea la ureche că nu
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
copiii îți spuneam Rusia ! ! de cincisprezece ani nu știu, nu știu nimic de tine, Tată, stai tot în casa-n care-am stat copil în vîrsta fermecata... stai tot în casa-n care crunt îmi loveai trupul cu centura... val ros de sînge și acum tot îmi mai podidește gură ! !Tu erai Tatăl meu și noi copiii îți spuneam Rusia Tu erai Tatăl meu și noi copiii îți spuneam Rusia Tu erai Tatăl meu și noi copiii îți spuneam Rusia Tu
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
cu mormântu-ți : o râma, un sfredel ce fuge de tine s-ajungă curând la lumină ! o, daca atât m-ai iubit, de ce nu m-ai ținut pentru tine în pântec cu palma-ncuiat ? singuri, noi doi niciodată, nu merităm Cezar Ivănescu, Rod / Seed Time and Harvest, Poeme / Poems, Editura Junimea, Iași - 2005, p. 270. La Baaad ! bătrână slugă-a vremii care curge gingia ta e roz și atât ți-e galbenă-nafară toată carnea că un solar discurs ținut de morți, mă chemi
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
sug încet, încet spre-mperecherea phytică asemeni a doi copii gemeni născuți lipiți ca-n veci,-n interioare meditații ne prezintă-n vis, leit în vis cenușă straniului tău Paradis curgând că o hlamida pe purul meu schelet ! Cezar Ivănescu, Rod / Seed Time and Harvest, Poeme / Poems, Editura Junimea, Iași - 2005, p. 274. TURN ! de m-ați fi lăsat că pe un măr la marginea câmpiei normal aș fi trecut în ronțăiala viermilor părându-mi fiecare vierme sexul divin care ma
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
cocoșata întâi sub bolta m-ați urcat un timp fiind eu Domnul și apoi m-ați lăsat să mă prăbușesc printr-un subțire, nalt și negru turn. și urlu. îngrozit de întuneric. și turnu-i nesfârșit. că ochiul morții ! Cezar Ivănescu, Rod / Seed Time and Harvest, Poeme / Poems, Editura Junimea, Iași - 2005, p. 268. ! craniu de crin, morții te șlefuiră cu sufletele că petalele căci forma-ți dulce nu ucide ! Cezar Ivănescu, Rod / Seed Time and Harvest, Poeme / Poems, Editura Junimea, Iași
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
întuneric. și turnu-i nesfârșit. că ochiul morții ! Cezar Ivănescu, Rod / Seed Time and Harvest, Poeme / Poems, Editura Junimea, Iași - 2005, p. 268. ! craniu de crin, morții te șlefuiră cu sufletele că petalele căci forma-ți dulce nu ucide ! Cezar Ivănescu, Rod / Seed Time and Harvest, Poeme / Poems, Editura Junimea, Iași - 2005, p. 268. De la Eugen - 25 mai, 2013 Scrisoare despre un destin... predestinat însă și prin asumare: Cezar Ivănescu. Dragă Alex Cetățeanu Văd că paginile despre Cezar, legate, inspirate de tine
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
să facă superb pluta pe Dunăre / și pe mișcătoare bărăgane-ale Apei, / cu tot cu Phoenix-neamul ei, / cu vaporul ei foarte „Titanic“ și trans atlantic...?!“ (Clonă). Poetul nu uită de drama istorică postdecembristă, cea a dinților de rechini euro democrați, care vor să roadă din Roșia Montană, bunăoară. Clona e, de astă dată, pasărea-joagăr „cu dinți de rechin, dar cu măsele de-aur, / între cele de-oțel, ori de os / luminos, / dar și autentică / pasăre-Arheopterix-cu-colți-demis treț, / din care se trage / rasa Stokli - / europeană rasă
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
a pricopsit din senin și de care nu mai reușește să scape. Deși este singura în sala aceea, pentru nimic în lume nu ar face un gest greșit, nu s-ar scarpină că o taranca în holda, desi psoriazisul îi roade epiderma până la carne, așa că un acid pe care nici alchi miștii nu ar ști cum să-l neutralizeze. Mărțina este rezistență, știe să facă față calvarului că un cavaler închis de un mileniu, poate și mai mult, în armura. Deși
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
zilele noastre, un program care ar trebui însoțit și de acel „botez al pocăinței“, pe care îl propovăduia el. Îndeplinind acest mesaj sublim al Sfântului Ioan Botezătorul, de întrajutorare socială și de îndreptare morală, vom putea spune că am făcut „roadă vrednică de pocăință“, că ne-am îndeplinit datoriile față de noi înșine și de semenii noștri, față de neamul nostru, față de Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia I se cuvine cinstea și închinăciunea în veci. Preot HORIA ȚÂRU loto-prono Lista privind valoarea unitară
Agenda2004-25-04-stire () [Corola-journal/Journalistic/282565_a_283894]
-
paște, doară spre toamnă s-au pornit ploi și a crescut mohorul, de-au scăpat sărăcimea, că era pretutindenea foamete mare”. Dintr-o „Cronică Anonimă” aflăm că „în al treilea an al domniei lui N. Racoviță (1718) nici un fel de roadă nu s-au făcut în Moldova și Țara Muntenească, nefiind ploi toată vara și mai mulți din sărăcime mâncau rădăcini de papură și umblau cerșind”. În vara aceluiași an, relevă „Analele Brașovului”, din cauza arșiței, „pomii au înflorit a doua oară
Agenda2005-05-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283341_a_284670]
-
pe altcineva de naș, toți-s săraci și... Am trimis-o acasă cu promisiunea că o să trec să văd fetița. Mi-a plăcut de la prima vedere, mai cu seamă pentru că stătea singurică pe-o băncuță, într-o curte mizeră, și rodea un colț de pâine uscat. Am stabilit data botezului și, iată, în caietul meu de suflet Margareta este la numărul 40. Dacă o să pot, o să continuu până pe la 50-60. Așa, în numele lui Paul cel mic, care a uitat de tot
Agenda2004-36-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282831_a_284160]
-
noiembrie, la Sala Palatului din București. La preselecție au participat 20 de persoane, din care s-au calificat 8 reprezentante: Alina Lihet și Steluța Bilea din Timișoara, respectiv Adina Siladi, Monica Duminică, Marc Daniel Steiner, Monica Igreț, Claudiu Cleuța, Zorioara Ros din Arad, fiecare la câte o secțiune. Din demonstrațiile executate de echipa Wella România reiese că, în sezonul toamnă-iarnă 2004, tendințele în tunsoare se bazează pe asimetrii-focus, se poartă în continuare o culoare de bază, iar bărbații moderni poartă părul
Agenda2004-38-04-comert () [Corola-journal/Journalistic/282885_a_284214]
-
bășcălioasa de tip villonesc: Rămîne ea: o matracuca beata / Trăgînd aghiose-n lege pe crivat / Încît tu ieși din rînza-i descuiata / Borît sau pe sub coadă emanat". Fără îndoială adevăratul magistru de la care Soviany a invatat nu numai meserie, dar l-a ros pînă la os și a supt din el măduva poeziei, rămîne Fracois Villon: "Cunoașteți domnilor colegi/ Deviza artă pentru artă / Voi cu pumnale noi în teci / Și toți semnăm în marea Carta // Sîntem frumoși ne credem regi / Și n-aveam
Cînd Filimon, cînd Filaret by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17694_a_19019]
-
și experimentați, însă nu într-ale marinei, el însuși de un model hibrid, între pânze și zbaturi, a fost modernizat doar în cabinele ofițerilor, unde afli aer condiționat, precum și o bucătărie prevăzută a costă nouă sute de milioane de lei. Altfel, ros de rugina la toate încheieturile și înțesat de șobolani prosperi (mustăți zburlite, cozi umflate, chițăit agresiv!), vasul, sleit de zguduituri, zace în port pe vreme frumoasă, din cine știe ce neprevedere a vreunui subaltern uituc. În larg, se încumeta, dintr-un ordin
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]
-
pe clapele lirice cu violența ("Dă-mi, Doamne, ochi aprinși că de pisică/ Și ghiare-ncinse că de leopard;/ Să nu-mi mai fie, vai, atîta frică/ De cazematele de crini ce-n mine ard.// Să pot, atunci, s-aud cum rod că gerul/ Moliile cărți de rugăciuni;/ Și în cămașă forței să văd fierul/ Legat într-un ospiciu de nebuni" - Slavă glonțului), autorul ajunge, prin decantare, la o incantație a inefabilului: "Pasărea ce-mi cîntă, cîntă/ Nu-i nici drac și
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
apare terfelit, spre continuă indignare a poetului. El vorbește de "micul comerț cu fericirea popoarelor", de "un curcubeu tras prin bale", de "îmbălsămarea privighetoarei", de "fluturii în zdrențe", de "mărul iubirii" care "putrezește în stomacul maimuței", de "șobolanii care au ros biserică până la rădăcini" etc. etc. De la un moment dat indignarea să devine un scop în sine, poetul uitând să mai numească motivele indignării. El seamănă cu un copil care plânge în virtutea inerției, găsind o voluptate în continuarea la nesfârșit a
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
1/2 la nevasta prietenului meu din Transilvania. 11 h 1/2 la Attia. Întoarsă acasă i-am povestit lui Nuni întrevederea mea de dimineață. 2 h - prînz la Mircea Cancicov. A fost afectuos și cred că recomandarea vă dă roade. 4 h la Academie să-l ascult pe Iorga vorbind despre imperialismul lui Bismarck (total inutil!). Pusese să mi se telefoneze să mă roage să vin. 5 h vizită neașteptată a soției prietenului meu. Zvonuri optimiste circulă tot mai mult
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
-se în chip tradițional-ceremonios, poeta înregistrează moartea în chip stilizat, de ritual, ascunzîndu-i, pînă la un punct, miza reală: "La șapte ani se dezgorapă morții,/ Se pune os lîngă os în cutii,/ Și chiar cînd osul frunții li s-a ros/ Se plîng ca oamenii întregi și vii.// Trei zile stau la loc de închinare/ Și se-aduc flori la capetele lor/ Și li se spune cine s-a mai născut/ Și li se dau în grijă cei ce mor.// Apoi
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
se extinde pretutindeni. Ea formează fondul lucrurilor, doar temporar mascată de aparența lor, dezgolindu-se nu o dată sub înfățișarea simbolului său obișnuit, osteologic. Însăși marea, leagănul consacrat al vieții, capătă un aspect mortuar, trosnind de oase: "Vin ploile prin stîncile roase,/ Ca printr-un puternic schelet,/ Și se vede din depărtare/ Cum își desfac ei trupul dinadins/ Să li se scurgă icrele în mare.// Nu vă-ngroziți cînd pietrele trosnesc,/ Și dacă vi se rup de sub picioare,/ Ca oasele de pește
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
mod special tărășenia cu manualul alternativ de Istorie va rămîne, cred eu multă vreme pe tapet, pentru că acest moment a scos în față pe cei care, de voie sau cumpărați, și-au dat arama pe față patapievicii și liicenii care rod, rod cu spor la temelia societății românești" (dacă n-ați înțeles logica frazei, nu e vina Cronicarului, care a copiat întocmai, păstrînd punctuația marelui iubitor al limbii române, care zice în același text: "eu mă voi declara întotdeauna naționalist și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17221_a_18546]
-
au făcut din poesie bîrlog,/ terfelind-o prin traiul lor de nimic, rană care vindecă o altă rană,/ ca pe Villon versul spus cu dojană, glorie asemănătoare/ cu a lui Rimbaud într-un port din Harrare" (ibidem). Într-o epocă roasă de mercantilism, cît de greu îi vine poeziei a se menține în starea sa de spontaneitate, în mirabila-i devenire, aptă a-și surprinde, în primul rînd, autorul! "Poesia nu-ți dă voie să mori,/ să fii al nimănui,/ chiar dacă
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
cu echipamente stereo de ultimă generație ș.a.m.d. Dar existența lui, oricît de high-tech, e lipsită de SENS. Viața se reduce la un ritual detestabil, trăit într-o amară letargie (nici treaz, nici adormit, nici real, nici ireal)... Omul ros de vid își descoperă, singur, o metodă de tratament la angoasă: tîrcoale în jurul morții ca spectacol; participări "active" la ședințele de terapie colectivă (mereu la modă în America) ale unora și mai nefericiți decît el: oameni cu cancer - diverse tipuri
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
a altoit dramatismul provinciei vitregite generează un astfel de tablou vizionar: "Zboară niște gheare fără păsări pe cerul disperării,/ se apropie în unghi ascuțit de Ochiul Albastru./ Îl vor sparge sau vor trece pe alături? se întreabă orbii.// Nebunii își rod unghiile în timpul rugăciunii,/ orfanii care au ajuns milioanri le aduc daruri de Crăciun,/ ologii își visează picioarele alergînd după trupuri.// Viața e frumoasă! strigă o pocitanie în crîșmă./ Muzicanții bătrîni îl sărută ca pe-un copil mort./ Cei care nu
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]