279 matches
-
arborele ăsta, rosti bărbatul arătând spre trunchiul firav al unui copac negru. Xtin privi mai atent. Copacul era doar închircit, rămăsese mic fiindcă fusese încercat de vânturile podișului, dar trunchiul său arata că e destul de bătrân. Se apropia de vremea rodirii. - Nu are sens. O să luăm noi copacul. Străinul îi privi neîncrezător. - Și ce-o să faceți cu el? - II vom planta în livada noastră. - Îți bați joc de mine! se încruntă Essen. - Te asigur că nu am nici cea mai mică
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
egoiste ale acestora, care vor căuta să profite la maximum de pe urma calităților sale - așa cum se Întâmplă, de exemplu, cu mărul Încărcat de roade, căruia oamenii Îi rup, din lăcomie, crengile; astfel, el nu poate să-și Împlinească, până la capăt, anii rodirii, murind Înainte de vreme.) Cine știe totul nu știe nimic. (Persoana care pretinde că știe totul are, În realitate, ignoranța faptului că, pe măsură ce adâncim cunoașterea, aceasta se complică, implicând tot mai multe posibilități de explicație.) Proverbul Își are originea În reflecția
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este una a arderilor molcome, mocnite, întreținând în spațiul liric o căldură uniformă, plăcută, propice reveriilor, aducerilor aminte, meditațiilor existențiale. Natură solară, animată de un hedonism grațios, M. stăruie, îndeosebi în Ard săniile, asupra miracolelor vegetale în perspectiva traversării anotimpurilor rodirii ca expresie a perenității: „Curând va trece iar prin pomi rodirea / Și va lăsa în creanga grea minuni. / Zeița împlinirilor din boabe / Va-ntinde plase albe la lăstuni. / Curând mă-ntreabă soarele ce gânduri / M-au bântuit prin trecerea în
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
căldură uniformă, plăcută, propice reveriilor, aducerilor aminte, meditațiilor existențiale. Natură solară, animată de un hedonism grațios, M. stăruie, îndeosebi în Ard săniile, asupra miracolelor vegetale în perspectiva traversării anotimpurilor rodirii ca expresie a perenității: „Curând va trece iar prin pomi rodirea / Și va lăsa în creanga grea minuni. / Zeița împlinirilor din boabe / Va-ntinde plase albe la lăstuni. / Curând mă-ntreabă soarele ce gânduri / M-au bântuit prin trecerea în somn. / Eu capu-ntorc și nu-i spun că-i pierdută, / Iar
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
cercul pus pe umăr; / Dogarul toamnei toarnă vinuri vechi, / Se cheamă prin pământ semințe iară / Minunea s-o înceapă în perechi. / Și iar se sparg ferestrele când tună / Și iar se crapă cerul fulgerat. / Curând va trece iar prin pomi rodirea / Să-mi strige-n somn: nimic nu s-a-ntâmplat” (Rodirea). Erotice delicate, străbătute de notele melancolice ale unei vârste târzii sunt frecvente în Deschideți luminii, carte ce dovedește capacitatea aluzivă în realizarea unei poezii de atmosferă. Performanța implică îndeosebi
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
prin pământ semințe iară / Minunea s-o înceapă în perechi. / Și iar se sparg ferestrele când tună / Și iar se crapă cerul fulgerat. / Curând va trece iar prin pomi rodirea / Să-mi strige-n somn: nimic nu s-a-ntâmplat” (Rodirea). Erotice delicate, străbătute de notele melancolice ale unei vârste târzii sunt frecvente în Deschideți luminii, carte ce dovedește capacitatea aluzivă în realizarea unei poezii de atmosferă. Performanța implică îndeosebi un soi de culpabilitate în orizontul trăirilor așezate sub semnul iubirii
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
un îndreptar de edificare creștină, cartea e structurată - sugestia unei arhitecturi precise venea, poate, și de la Charles Baudelaire, considerat de S. „răscruce a veacului modern” - pe o schemă ascensională, cu patru trepte: „pregătirile și îndoielile”, „ispitele și păcătuirile”, „căirile și rodirile”, „canonurile și fericirile”. Experiența eului liric este una generică, în măsura în care acesta își asumă trăirile semenilor săi din epoci anterioare sau contemporani. Evlavia medievală intră, de pildă, într-un discurs ce transpune un portret de ctitor valah, într-o predică franciscană
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
a casnicilor lor; așa și noi: adunând binele care din citiri și cărți folositoare, care din călătorii, care din Întâlniri și adunări cu oameni de neamuri luminate, să-l Împărtășim compatrioților noștri și să-l sădim În pământul nostru, spre rodire Înmulțită, ca să câștigăm și noi de la următorii noștri mulțumirile ce le aud moșii și strămoșii, câți sau de la sine au aflat, sau de la alții au luat și ne-au lăsat vreun bine”, chiar dacă știau bine avertismentul aceluiași: „Înfrenat de cunoștința
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Emil Isac, Radu D. Rosetti, Mihail Săulescu (Săptămâna luminată). Sub semnătura lui E. Lovinescu se publică, de asemenea, un articol comemorativ despre St.O. Iosif, precum și pagini reprezentative pentru concepția sa estetică: Latinitate, Intelectualizarea literaturii și Înnoiri, o pledoarie pentru „rodirea, fertilizarea propriei noastre individualități prin înrâuriri culturale ce pornesc din îndelungata dezvoltare și înflorire a unor individualități apropiate, peste care s-au așternut vremuri de civilizație”, Răscoala robilor, în care îi acuză pe N. Iorga și pe Ovid Densusianu de
RAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289126_a_290455]
-
Soarelui, întrecut în putere plasticizantă doar de cel din Seceta mare de Tudor Arghezi: „Dorm vinete lanuri, dorm văile - dorm/ Ca pete de moarte pe hoitul enorm.../ Vârtejul de flăcări se-nalță, coboară,/ Sărută și soarbe din huma amară/ Nădejdea rodirii și visul de rouă/ Și țăndări de pară în locu-le plouă”. Prelucrarea lui M. după Cântarea Cântărilor încântă și ea, îndeosebi prin secvențele dominate de vizual: „Frumoasă ești iubita mea, frumoasă ești!/ Nu-s ochi de porumbiță, pământești/ Ci înfloriri
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
cultul fecundității naturii se desăvârșește în poeme precum Ideal, Nepenthes, Piramidă, Înger de lumină, Nupțială, Fugară, Urania. Devot al calofiliei baudelairiene și al simbolismului, poetul înalță mereu imnuri frumuseții care nu moare (,,Floriș de cult, tu cea mai scumpă avere,/ rodire pură, lamură din tot ce piere,/ subtilă, neasemuită mângâiere/ ce picură ca din pocal de miere,/ beție sacr-a ochilor și-a gândului./ [...] înalță mâni de preot cântăreții,/ aprind în noapte candelabre de imagini/ și-ncrustă șir de nestimate-n pagini,/ poeme
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
bunul-simț”. Violența este nelimitată. Lira „stiliștilor” îi pare lui P. „foanfă” și „rablagită”, aceștia sunt niște „maimuțoi”, „marțafoi”. Umanismul invocat teoretic are o solidă acoperire estetică. Tematica însăși e grandioasă. Este cântată în general germinația universală, cu substitutele ei: maternitatea, rodirea vegetală. Același scop polemic rămâne evident și în Cântice țigănești, cartea care i-a absorbit aproape integral personalitatea. Aici contrariază din nou atât reabilitarea unei comunități etnice, cât și a unor specii uitate la periferia literaturii - cântecul lăutăresc, cântecul de
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
tonalitate sau de strategie textuală. Materia poemelor din Cuvintele, frumoase flori gravitează în jurul câtorva obsesii fundamentale, nuclee și teme permanente: timpul, cu ceasornicele sale insinuate în toate regnurile, de la flori până la galaxii, cu cele două fețe ale sale - înflorirea și rodirea, îmbătrânirea și moartea -, structurează în cele din urmă însăși trăirea poetică. Cu o sensibilitate acută, senzuală, fascinată de lumea polimorfă a materiei, N. surprinde printr-un anume dramatism curgerea duratei, de la fisura apărută în porțelan până la ciclicitatea astronomică, acestea antrenând
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
o abundentă atribuire metaforică: hainele albesc la cusături, pleoapa cerului cerne cenușă, văzduhul mîngâie. Dar, prin supralicitare, procedeul devine manieră și își pierde din prospețime. Simțind capcana, autoarea o va ocoli în celelalte cărți. Urmând cele două fețe ale timpului, rodire și declin, strategia caracteristică optează pentru antifrază, ironie, pentru un fel de „înșelare” sistematică a cititorului. N. se autodefinește chiar drept „cea care aruncă piatra/ în apa liniștită a simțului comun”, iar seducția aceasta este atât de puternică, încât frizează
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
și discernământ vizionar. Ei au meritul de a fi încurajat germenii de entuziasm printre „cei mai mici” ai Domnului. Să ne gândim că sămânța martiriului a fost plantată în solul ortodoxiei, iar Duhul își va strânge la timpul cuvenit fructele rodirii. Să ne gândim la viața plină de sens și adevăr a doi cărturari ortodocși cu conștiință universală. În vremuri de relativă libertate politică, părintele și marele savant rus Pavel Florensky (1882-1937) fusese arestat de poliția rusă2. Florensky se încumetase a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru a planta căpșunii: pământul este încă cald, fiind și umed, ceea ce garantează o bună dezvoltare a plantelor. Într-adevăr, în acest moment al anului, căpșunii se pot sădi în cele mai bune condiții posibile și pot pregăti o bună rodire. Dacă puneți plantele prea devreme în pământ, vor crește prea repede și riscă să nu poată suporta rigorile iernii. Dacă, dimpotrivă, întârziați plantarea, căpșunii nu vor mai avea timp să prindă rădăcini și să se pregătească de înflorit. Este bine
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
în mijloc se lucrează la sădirea viei. Iisus Hristos este reprezentat de cinci ori cu grupuri de oameni chemați la lucru, la diferite ore ale zilei. Fiecare grup este individual, unii merg repede, alții gesticulează. Pilda semănătorului, felul pământului și rodirea semințelor este ilustrată prin grupuri de oameni cu Iisus lângă ei. În mijloc este o biserică, iar lângă ea preoți și călugări, deci, pământul care a rodit sămânța înzecit și însutit. Pilda despre sămânța bună și neghina, o scenă foarte
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
dacă, în prima parte, iubirea e, cu precădere, trăire în derulare sau aspirație, în partea a doua, tot mai pregnant, timpul mi te ascunde, iar memoria degetelor aduce promisiunea potențialei întrupări din pasărea duhului tău. Între demult (când ploi și rodiri în ceața moale ca visul: / pluteau dealurile legănându-se / rândunica oua în părul bunicului / turmele se scăldau în laptele Lunii / nunțile durau trei-patru veșnicii / pomii erau din albine de aur / fulgera și tuna cu colinde în vară...) și acum, sinele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
devină actant, ieșind în arenă ori de câte ori echilibrul în care crede e pe cale să se surpe: O nu ucide acest flutur Doamnă / învins și orb lângă oglindantoarsă / copilăroasa mască ne revarsă / în împietriri acvatice de toamnă. Între exaltare și hipnoză (hypnotica rodire - imaginile sunt deseori oximoronice: parfume de țărână; vestala aventură; copacii văd cu frunze orbi de cânt / șerpii în logodnă îndulcesc otrăvi -, eul hipersensibil retrăiește Geneza: Mă voi culca acolo lângă râu / în muzica de trestii și smarald, încât dintr-o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mântuit-o de pieire, ba au păstrat-o până la un punct ferită de multe amestecuri, și cum în acești munți s-au fiert și închegat marea și minunata unitate a neamului românesc. Pe munți se formează norii binefăcători, care aduc rodirea și îmbelșugarea, și tot pe dânșii iau naștere grindina și ploile prăpăstioase, ce respândesc pustiirea și sărăcia. Natura ascultă de propriile ei legi, fără a căuta dacă ele priesc sau fac rău omenirii, și acest rol nepăsător față cu omul
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
căutare a divinității/lumină, descifrarea unei serii de asemănări și deosebiri față de celelalte ființe/desculț și cu capul gol, cu lauda acelor, care folosesc limbajul vorbit și posedă imaginea sufletului/sămânță. Aflarea sorții/cetire în palmă devine o încercare a rodirii prin cântec/aruncată, cântată, puse sub semnul interogației asupra destinului/fortunei. Cred că mâna reprezintă idealul epocii contemporane, transmisia digitală fiind gata să creeze o altă lectură. Poemul compus de Lucian Blaga sugerează existența unui limbaj secret, încifrat în liniile
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
ei bine tocmai atunci Biserica lui Cristos în care trăiește Duhul. Trăirea efectivă a propriei vieți, împărtășirea propriilor suferințe și slăbiciuni: iată, și prin acestea ne putem lăsa să fim călăuziți de la sfințenia dorită spre sărăcia dăruită». UN SECOL DE RODIRE: SĂMÂNȚA LUI CHARLES DE FOUCAULD Peregrinarea pe care o experimentăm în acest timp la Bisericii, sub călăuzirea și, îndeosebi, prin exemplul papei Francisc, este rodul matur al acelei primăveri a Bisericii care a fost Conciliul al II-lea din Vatican
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mănăstirească) poate deveni o insulă a ordinii celeste („precum în cer așa și pe pământ”), rânduind viața lumii prin Duhul adevărului. Ordinea poetică a lumii se lasă oglindită în metafora paulină a grădinii în care lucrătorii aleși veghează doar buna rodire a semințelor dumnezeiești (1Cor. 3,5-6). Sub „cer nou” și din „pământ nou”, Biserica răsare ca trunchi al pomului vieții. Numai în „cealaltă cetate” - „Ierusalimul cel de sus” - vom găsi miracolul „grădinilor suspendate”. Acestea sunt grădinile raiului, în care întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a plăcerei, ș-a iubirei. Paserea-și gătește cuibul, floarea mîndrele-i colori, CÎmpul via sa verdeață, lanul scumpele-i comori.” Alecsandri Înfățișează și altfel, mai direct social, această pregătire de rod. El celebrează „sfînta muncă de la țară” - „izvor sacru de rodire” —, dulcea Înfrățire - cum zice tot el - dintre om și pămînt. (Plugurile, Sămănătorii, Rodica, Secerișul, Cositul). Sentimentul de natură lucrată, Însuflețită se Întărește prin aceste scene cîmpenești. Lirismul devine idilic și etnografic. Totuși idilismul, reproșat poetului În diverse chipuri, nu distonează
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ceruri Și dogoarea face din împuțiciune fruct, Și fructul are o vreme a frumosului gata halită, Iarna n-are pântece, Iarna lasă sucul unui somn adânc, Și Anul următor va fi roșu așa cum gândesc la ei, La Fructe, la vremea rodirii Și deodată totu-i într-un fruct și e plin de fructe, Până se răcește Fără folosință, fără plăcere Și fiecare îngheț este o eliberare prin moartea înfloritoare Un îngheț e nemuritor dar face să moară tot ce-i în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]