649 matches
-
97,03%). Pentru 2,47% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Budesile", făcea parte din plasa Pitești a județului Argeș și era formată din satele Budeasa Mare, Budeasa Mică, Rogojina și Redioasa, având în total 809 locuitori ce trăiau în 210 case. În comună existau o biserică și o școală rurală mixtă. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Gălășești și Valea
Comuna Budeasa, Argeș () [Corola-website/Science/300609_a_301938]
-
lui Neagu și Zisu, populația ei fiind de 836 de locuitori. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Bascov a aceluiași județ. Comuna Budeasa (noul nume al comunei Budesile) avea 972 de locuitori în satele Budeasa Mare, Budeasa Mică, Rogojina și Deana; comuna Gălășești fusese desființată, satele ei trecând la comuna Valea Mărului, care avea 1435 de locuitori în satele Berindei, Calotești, Ciubotea, Croitori, Linia Zisului, Popești, Valea Neagului și Albeasca. În 1931 și această comună a fost desființată, satele
Comuna Budeasa, Argeș () [Corola-website/Science/300609_a_301938]
-
Berindei, Calotești, Ciubotea, Croitori, Linia Zisului, Popești, Valea Neagului și Albeasca. În 1931 și această comună a fost desființată, satele ei trecând la comuna Budeasa, care avea în compunere așezările Berindei, Budeasa Mare, Budeasa Mică, Calotești, Croitori, Linia Zisului, Popești, Rogojina și Valea Neagului. În 1950, comuna a fost transferată raionului Pitești din regiunea Argeș. În 1968, a revenit în componența actuală la județul Argeș, reînființat. În comuna Budeasa se află patru monumente istorice de arhitectură de interes național: (dinainte de 1762
Comuna Budeasa, Argeș () [Corola-website/Science/300609_a_301938]
-
de inspirație orientală. Arhimandritul Domițian menționa într-o inscripție pe un Minei donat de el în 1787 că lucrările le-a ""făcut cu însăși cheltuiala mea, căci am aflat biserica pustie și cu totul goală... căci n-am aflat nici rogojină să aștern, nici ușă să închid, nici moară, nici heleșteu; am găsit datorie de 1317 lei și patru moșii vândute..."". Printre altele, el a donat două Mineiuri și cartea "Faptele Apostolilor". La mijlocul secolului al XIX-lea, Mănăstirea Aroneanu avea în
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
Frasin este un sat în comuna Vladimir din județul Gorj, Oltenia, România. Satul Frasin este de forma liniară. De la intersecția cu drumul Moțeștilor, mergând spre nord, nu mai sunt case. Vin câmpuri cultivate și apoi, ca la un kilometru, începe Rogojina, cătun care face parte din comuna Jupânești, sătul Vierșani. Religia oamenilor din partea locului este creștin-ortodoxă, parohia cuprinde patru biserici. Bisericile sunt la Rogojina, la Moțești, biserica nouă, construită de o familie avută a satului, Ciugulea, la Frasinu, o bisericuța simplă
Frasin, Gorj () [Corola-website/Science/300460_a_301789]
-
mergând spre nord, nu mai sunt case. Vin câmpuri cultivate și apoi, ca la un kilometru, începe Rogojina, cătun care face parte din comuna Jupânești, sătul Vierșani. Religia oamenilor din partea locului este creștin-ortodoxă, parohia cuprinde patru biserici. Bisericile sunt la Rogojina, la Moțești, biserica nouă, construită de o familie avută a satului, Ciugulea, la Frasinu, o bisericuța simplă, „pe Linie”, care poartă deasupra ușii numele celor care au contribuit la construcția ei. Clopotul a fost construit dintr-un aliaj ce conține
Frasin, Gorj () [Corola-website/Science/300460_a_301789]
-
în prezent, definindu-i prin acesta culoarea roșie-rubinie, personalitatea și puterea. Boabele stafidite se obțin în anii foarte buni prin înlăturarea unei părți din frunze. În octombrie se culeg ciorchinii pe care se găsesc boabe stafidite care se așază pe rogojini. După câteva zile se aleg numai strugurii sănătoși iar boabele stafidite se pun într-o cadă înaltă, la loc uscat, 5-6 zile, după care se frămîntă cu mâna sau se calcă cu picioarele, rezultând o masă mieroasă care se repartizează
Cadarcă de Miniș () [Corola-website/Science/302299_a_303628]
-
copt pe masa Sub brad, Îmbrobodita-i iarnă În năframe C-a obosit cernind cu dor În albe coame În curtea ninsa cu iubiri de-acasă. IARNĂ ASTA Și-a scuturat tăgîrța Bunul Domn Și ne-a ascuns destinele sub rogojina Cioplitu-ne-a iubiri de gheata-n somn Să nu simțim cît vor să mai rămînă. Le-a-mpodobit cu flori de așteptare Să plîngă cu petale albe, numărate Urmele șterse, cînd a troienit cărare, Un car cu boi cu osiile-ngîndurate. Sub
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_288]
-
apă satele deficitare. Casa țăranului avea podea pământul de jos, încăperi despărțite de pereți de bambus sau împletituri de trestie. Imediat la intrarea în casă exista o vatră, iar în spate, o încăpere în care dormea familia pe paie și rogojini (tatami). Dacă țăranul adăuga o cameră la casa lui se punea un impozit pe ea. Omul din popor purta un pantalon strâns deasupra pulpei, o bluză, o vestă largă strânsă la gât, totul de culoare închisă: roșu sau violet. Când
Țăranul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302868_a_304197]
-
se folosesc ustensilele, dar și cum să aprecieze arta, poezia, ceramica, grădinile tradiționale și să recunoască toate florile sălbatice și în ce anotimp înfloresc ele. Un alt detaliu foarte important este și modul de așezare pe "tatami" (un fel de rogojină de trestie) și cum să se gândească întotdeauna la ceilalți mai întâi. Îndrumătorul unui astfel de curs descurajează practicanții de la învățarea din cărți, asigurându-se că toate mișcările sunt învățate cu corpul și nu cu creierul. Toate artele tradiționale - servitul
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
mai vechi de șase milenii, trebuie să acordăm credit cercetătorilor și să îi considerăm pe sumerieni drept întemeietorii primei civilizații pe Terra. Ei locuiau în așezări construite din lut și cărămidă arsă. Casele erau mici și în interior existau doar rogojini. Hrană era simplă, iar berea era obținută din orz. Cultivau cereale, legume și fructe, creșteau animalele (capre, oi, vite). Printr-o muncă tenace, sumerienii au asanat mlaștinile și au construit un sistem ingenios de canale de irigații. În cultivare foloseau
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
lemn care asigurau legăturile dintre aceste lespezi pe toată suprafața casei. Apoi erau acoperite cu un strat de trestie peste care se așeza un alt strat format din frunze de trestie de zahăr peste care se așeza, în final, o rogojina împletita din iarbă. Au existat relatări ale unor europeni care au afirmat că au văzut „trunchiuri mari de palmier”. Peiser consideră aceste relatări că un indiciu în favoarea existenței unui număr apreciabil de arbori relativ mari în acea perioadă, ceea ce contrazice
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
Ungheni a fost și este agricultură. Dar în trecut, nevoia i-a învățat pe aceștia să-și meștereasca singuri uneltele și obiectele de care aveau nevoie. Iarnă în gospodării instalau războaie de țesut covoare, lucrau broderii, împleteau coșuri din nuiele, rogojini de papura,etc. Existau de asemenea fierarii și ateliere de tâmplărie; se spune că a existat și un meșter olar. Dar în prezent majoritatea uneltelor sunt procurate din comerț, fie din Iași, fie din localitățile învecinate. Produsele rezultate din agricultură
Comuna Ungheni, Iași () [Corola-website/Science/301318_a_302647]
-
mărgelari, cercelari, plăpumari veneau în această zi a săptămânii cu marfa în desagi și o întindeau în piața târgului, pe sub maghernițe și șoproane cu acoperământ de șovar, rezemat de patru furci"”. Meșteșugarii mai „groși” și țăranii care veneau cu „"zarzavaturi, rogojini, funii, căldări, lemne de foc și alte multe, își făceau hambare, umbrare și îngrădiri de gard unde era loc mai slobod. Grânele, vinurile și peștele se vindeau din căruțe. Aceste producte, dimpreună aveau un loc mai întins în marginea târgului
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
care era aprins. Casele nu cuprindeau un mobilier foarte mare. Majoritatea egiptenilor nu prea aveau multe bunuri, aveau doar câteva coșuri sau ulcioare ce erau pentru depozitarea alimentelor, deși nu puteau fi ținute rozătoare la distanță pentru mult timp și rogojini. Mesele erau rar utilizate. Chiar și scribii cei mai bogați scriau pergamentele pe o placă de lemn ghemuiți pe podea. Multe case includeau câteva scaune mici, dar oamenii se așezau pur și simplu pe jos. Cei bogați dormeau în paturi
Meșteșugurile în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/330595_a_331924]
-
sătuc, intraseră În inimile milor de Ioni și Gheorghe, tulburând până la demență fiara roșie. Deliu Iuliu Bălan, deținut la Aiud, În secția bolnavilor T.B.C., Își amintește: „Ne-au dat o cameră cu priciuri de lemn, suprapuse, acoperite cu câte o rogojină și pătură. (...) Într-una din zile, au fost scoși la plimbare, din greșeală, condamnații din două camere. Atunci m-am Întâlnit cu cel mai prețuit dintre noi, Radu Gyr. Adus din spate, cu ochelarii mari peste nasul acvilin - un om
Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
luat numele de Viersanu(pentru a-i pierde urma urmăritorii). Biserică a durat până în anul 1805 după care fiul acestuia Preotul Vierseanu a construit între anii 1886-1890 o altă, din lemn, acoperită cu sita, actualmente cu tablă, Biserica din satul Rogojina, o biserică fără turla, în formă de corabie, cu hramul Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, ca simbol al drumului sinuos pe meleaguri străine, aproape, dar departe de ținuturile strămoșilor din Țară Zarandului. Preotul Constantin Vierseanu a avut un
Ofcea, Belgrad () [Corola-website/Science/305856_a_307185]
-
puțin și de aceste familii. După C. Moscu care apare in sec.XVIII/1793, urmașul lui îl găsim între 1815-1835, un Hagi Moscu cel mai mare bancher al țării. După el urmează fiul său Dinu care apare ca proprietar în Rogojina, Musculești și Vladimir. Dinu a fost un om groaznic. Stătea cu biciul în mână, în fața oamenilor și biciuia pe cei care i se împotriveau. Umbla numai însoțit de lefegii înarmați și călări iar lumea se ascundea când trecea pe drum
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
Omul al mort". Urmașul lui Dinu a fost Ion care la 1820 era prieten cu Tudor Vladimirescu. După Ion urmează Tache și apoi Scarlat Moscu care avea la Petrești moșie pe care o muncea cu clăcașii din satele Petrești și Rogojina. Se știe că "Valea Caselor" din Petrești au fost clăcași la Scarlat. La sfârșitul sec.XIX-lea Musculești era comună și cuprindea satele Dolcești, Frasinu, Hubari, Musculești și Valea Purcariului. Comuna avea 1260 locuitori iar la început purta numele de
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
făcea prin spatele orașului, pe niște pante stâncoase și nisipoase. Casele erau construite din cărămidă uscată la soare și apoi văruită; bârnele acoperișurilor se sprijineau pe stâlpi subțiri din lemn, vopsiți în culori vii. Mobilierul încăperilor era format din împletituri (rogojini)de stuf, scaune de lemn, sculptate și catiponate frumos, cufere de lemn pictat, mese încrustate, ca și din paturi având picioarele de asemenea sculptate, cu somiere de sfoară împletită și întinsă pe un cadru. Pe mese se găseau cupe frumoase
Prima Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/302984_a_304313]
-
Puchenii Moșneni avea 746 de locuitori, o școală frecventată de 46 de elevi în 1899 și o biserică ortodoxă construită în 1884 de de localnicii din comună și din Puchenii Miroslăvești; locuitorii se ocupau cu agricultură și cu fabricarea de rogojini, pe care le vindeau în Ploiești și în București. În secolul al XX-lea, a început un proces de comasare a acestor comune, incluse acum în plasa Câmpul, a cărui reședință a devenit comuna Puchenii Moșneni. Astfel, în 1925, comuna
Comuna Puchenii Mari, Prahova () [Corola-website/Science/301719_a_303048]
-
și decorate cu motivul soarele și luna. Majoritatea lor sunt însă șterse. În decursul timpului, biserica a fost reparată de mai multe ori. Primele reparații au fost efectuate în anul 1860 pe cheltuiala monahului Doroftei. Între anii 1926-1927, în timpul preotului Rogojină, s-a înlocuit vechiul acoperiș de draniță cu o învelitoare de tablă (1926) și s-a închis pridvorul sprijinit pe patru pilaștri de lemn (1927). Istoricul bisericii consemnează faptul că preotul satului a reușit, prin anii ’30, să cunune șase
Biserica de lemn din Dobrovăț () [Corola-website/Science/318879_a_320208]
-
sub aberante motive acuzatorii. "Azi noapte Iisus mi-a intrat În celulă./ O, ce trist și ce-nalt părea Christ/ Luna venea după El În celulă/ Și-l făcea mai Înalt și mai trist/... S-a asezat lângă mine pe rogojină/ Pune-mi pe răni mâna ta !/ Pe glezne avea urme de cuie și de rugină/ Parcă purtase lanțuri cândva ... Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele/ Din luna venea fum de cățui/ ... / M-am pipăit ... și pe mâinile mele/ Am
Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
o bucătărie, cu un acoperiș deschis, care conținea o piatră de moară pentru măcinarea cerealelor și un mic cuptor pentru coacerea pâinii. Zidurile erau vopsite în alb și putea fi acoperite cu pânze de in vopsite. Podelele erau acoperite cu rogojini din stuf, în timp ce scaunele din lemn, paturile ridicate și mesele individuale reprezentau mobilierul. Pentru vechii egipteni,igiena și aspectul erau importante. Se scăldau în Nil și foloseau ca săpun o formă de pastă făcută din grăsimi animale și cretă. Bărbații
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
furie pe mare și, în cele din urmă, după grele încercări, ajunge în Sicilia (Italia). În acel an 1221, Sfântul Francisc, întemeietorul Franciscanilor, ținu în Assisi marea adunare a tuturor fiilor săi sufletești, rămasă în istorie sub numele de Adunarea Rogojinilor, pentru că cei 5000 de călugări au stat în câmpul Sfânta Maria degli Angeli sub corturi de rogojini. Anton plecă și el cu ceilalți călugări din Sicilia și-atunci cunoscu și vorbi întâia oară cu Sfântul Francisc. Nimeni nu descoperi însă
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]