336 matches
-
pudoarea indicibilă a simțămintelor, prin complicațiile sufletești, inhibitorii, ale personajului narator, nuvela După douăzeci de ani consună cu Adela, romanul lui G. Ibrăileanu. O adiere de lirism nostalgic învăluie evocarea unei iubiri eterice. O „viață pierdută” este și aceea a romanțioasei Bibița Garoflide, care se ofilește în orășelul-port unde numai pentru dânsa nu se întâmplă nimic. În pătimirile ei, declanșate de farsa crudă a unor răutăcioși, se ivește, în contraefect, o nuanță de ridicol. Între lacrimă și surâs, B. are un
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
care, urmărind să se mărite, participă, cu osârdia speței, văduve, fete bătrâne, fete tinere. După nuntă, însă, începe șirul lung de dezolări. Eroii lui B. sunt munciți câteodată de „dorul după altceva” (Surori). În nuvela de linie clasică Pe drezină, romanțioasa Iulia, cununată cu supraponderalul Napoleon Manolescu-Pletea, se aventurează într-o fugă „poetică”, pe drezină, cu șeful de gară Traian Popovici. Amețită de prea multe lecturi, exaltata își dorește să ajungă într-un mare oraș, unde să își consume amorul la
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
interpretările sale sunt lipsite de punctul de vedere istoric. B. remarcă unitatea sincretică a cântecului, text-melodie, calitatea îndoielnică a informațiilor furnizate de lăutari și face un patetic apel pentru culegerea folclorului amenințat cu dispariția. A tradus din franceză câteva povestiri romanțioase în foiletonul ziarului „Românul” (Amédée Achard, Étienne Enault, Jane Mac Leod, L. Sermensan, Émile Souvestre). Culegeri: Poezii populare din Transilvania, București, 1893; ed. îngr. Maria Croicu, introd. I. C. Chițimia, București, 1970. Repere bibliografice: Petru Drăgănescu-Brateș, Viața și opera lui Ioan
BIBICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285722_a_287051]
-
cărora adulții le acordau o importanță considerabilă, treceau neobservate. Astfel, curios, oribilele imagini de canibalism din satele de pe Volga m-au impresionat foarte puțin. Tocmai citisem Robinson Crusoe, iar semenii lui Vineri, cu veselele lor rituri de antropofagie, mă vaccinaseră romanțios împotriva atrocităților reale. Și nu munca grea de la fermă m-a mișcat cel mai mult în trecutul rural al Charlottei. Nu, eu reținusem mai ales vizita la tinerii din sat. Se dusese chiar în seara aceea și îi găsise prinși
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
căldură parfumată, o tulburătoare mireasmă alcătuită din zvâcnetul sângelui, din luciul pielii, din încetineala ispititoare a vorbelor sale. Dragostea fatală care făcuse să cedeze inima Președintelui a remodelat Franța pe care o purtam în mine. Aceasta era mai cu seamă romanțioasă. Personajele literare care se întâlneau pe drumurile ei păreau, în seara aceea de neuitat, să se trezească după un somn îndelungat. Altădată, degeaba își agitau săbiile, se cățărau pe scări de frânghie, înghițeau arsenic, își declarau dragostea, călătoreau într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
subtilitate reprezintă cu siguranță unul dintre motivele pentru diversitatea punctelor de vedere asupra semnificației unora dintre povestirile lui Hemingway. 6.1. Personaje-narator, personaje-reflector și forme de tranziție Dacă îți închipui [...], cititorule, că ți se pregătește ceva în chip de povestire romanțioasă, niciodată n-ai săvîrșit o mai mare greșeală. Te aștepți cumva la sentimentalism, poezie și visare? Prevezi pasiune, impulsuri și melodramă? Domolește-ți nădejdile; redu-le la o treaptă mai joasă. Dinainte ți se vor înfățișa fapte reale reci și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un „epos pastoral de o grandioasă primitivitate”. Departe de justiția arbitrară ce acționează „jos”, în lume, „judecata muntelui” îi apare lui A. veșnic valabilă. În Minunea de la Tismana se reface, după tradiția monastică, viața sfântului Nicodim, întemeietorul lăcașului. Divagația istorică romanțioasă reliefează figura excesivă, sadică a lui Jicmond (împăratul Sigismund), care îl supune pe Nicodim la încercări consacrate de hagiografie. Minunile religioase, ca și datinile populare, sunt frecvente în textele lui A. Zilele de hram, încheiate cu ospețe rafinate de o
AL LUPULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
hazlii”, să descrie viața de mahala. În 1895, Tr. Demetrescu publică mai multe Poeme în proză, povestiri și însemnări cu caracter autobiografic. Al. Macedonski colaborează cu un „pastel în proză” intitulat Soare și grâu și cu alte povestiri. O nuvelă romanțioasă, cu toate însemnele unei scrieri juvenile, Pe terasă, îi aparține lui Gr. Pișculescu (Gala Galaction). Printre scriitorii străini, prezentați în articole ce caută să surprindă o notă caracteristică, se numără Gogol, Turgheniev, Dostoievski, Ada Negri, Anatole France. S-au publicat
ADEVARUL ILUSTRAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285186_a_286515]
-
recunoștinței). Din păcate, proza e minată nu o dată de stilul diluat, de lipsa de inventivitate narativă, de utilizarea unui limbaj căutat arhaic, neaoș, în maniera lui Ion Creangă, ca și de folosirea unor tehnici ale romanului foileton și a procedeelor romanțioase de înrămare a narațiunii. Un loc cu totul aparte în scrisul lui M. îl ocupă două biografii așa-zis romanțate, Scânteietoarea viață a Iuliei Hasdeu (1939) și Tragedia lui Petru Cercel (1941), scrise cu nerv și fantezie interpretativă pe baza
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
baron german este curmată de îmbolnăvirea și moartea acestuia. Autoarea se străduiește să scrie în limbajul moldovenesc al epocii, să reconstituie mediul boieresc, menținând în prim-plan sensibilitățile și trăirile fetei. Formula epică aleasă face însă concesie gustului pentru senzaționalul romanțios, iar M.-M. pare să uite propria pledoarie pentru autenticitate. SCRIERI: Ada Lazu, București, 1911; ed. București, 1919; Natalița, București, [1916]; Tulburea, București, 1922; Făclii în noapte, București, 1930. Repere bibliografice: C. A. [G. Ibrăileanu], „Ada Lazu”, VR, 1911, 7
MARINO-MOSCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
expresiile populare. Totuși o anume detașare personală față de acțiune vădește caracterul elaborat al narațiunii, care „nu exprimă litera folclorului, ci spiritul său, capacitatea de a dezvolta creator vechi teme” (Mircea Anghelescu). Personalitatea proprie transpare din intențiile moralizatoare, din tonul uneori romanțios, din amănuntele istorice și mitologice pe care le include în povestire. Ceea ce se remarcă în mod deosebit este deplina unitate de atmosferă și de stil a celor șaptezeci de basme scrise de I. Unele dintre ele sunt cele mai vechi
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
al invocației și al deznădejdii). O lectură febrilă a lui Lamennais vădește povestirea Suspinul săracilor, cu notele ei de compasiune și de revoltă. Alte scrieri în proză au o factură anecdotică, uneori satirică, de obicei cu o tendință moralizatoare. O romanțioasă „nuvelă originală” ambiționează să fie Agripina (apărută în volum în 1847), în timp ce Limba și portul este un comentariu filologic ce recomandă evitarea exceselor de orice soi. În versuri, Corespondenție între doi amorezi sau Limba românească la anii 1832 și 1822
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
real și ideal, invocând mândra izolare a poetului etc. Piesele în versuri, Floarea din Firenze („comedie-idilă”, 1893), Cerșetorul („dramă-idilă”, 1894) și Îngerii lui Rafael („fantezie”, 1894), jucate pe scena Teatrului Național din București, construiesc, fluid și inconsistent, pe o schemă romanțioasă. Cam în aceeași vreme L. traduce din poeți felibri (Aug. Barbieri și Ch. Fuster) ori transpune pentru scena craioveană comedia Le Flibustier de Jean Richepin. În articole și conferințe, în scrierile despre teatru, există și tentația comentariului literar. Dar aprecierile
LIVESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287842_a_289171]
-
critică a regimului. Folosind variate nuanțe ale ironiei, povestitorul se află mereu în conflict cu boierii ruginiți, cu stăpânirea, cu toți adversarii înnoirilor. Prima aventură sentimentală e evocată cu detașarea ironică, dar nostalgică, a bărbatului matur. Locurile comune ale literaturii romanțioase la modă primesc aici o nuanță parodică și glumeață, care salvează povestirea de la un idilism desuet. În Fiziologia provincialului în Iași (1844), mijloacele prozatorului au devenit mai sigure, mai echilibrate. Schița, deși are un model francez, rămâne sub influența directă
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
aceea versificația originală suportă, în versiunea pe care o încearcă, o tratare mai lejeră, în care terținele dantești nu sunt păstrate. Vocația lui G. este însă aceea de povestitor. Natură sentimentală, el se înfățișează în primele sale nuvele ca un romanțios, stăpânit de reflexe livrești. Amoruri răvășitoare, nefericite se petrec într-o ambianță nefirească, în care (precum în Piatra lui Osman sau Comoara de pe Rarău și, mai târziu, în Stejarul din Borzești, Aliuță, Poveste de Crăciun) pastorala se întretaie cu legenda
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
Dramatici și Muzicali, al cărei prim președinte a fost, instituind un premiu pentru tinerii autori de teatru încă nereprezentați. Unicul volum de proză al lui F., Schițe. 30 de zile la Paris (1905), are un caracter hibrid, amestecând mici povestiri romanțioase cu note de călătorie. În secțiunea 30 de zile la Paris, sunt republicate articolele trimise din capitala Franței ziarului la care lucra - dări de seamă, descrieri, comentarii ale diferitelor aspecte din viața artistică și socială a marelui oraș. Acestea, ca
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
Roberta!, București, 1989; Eroare de iarnă, București, 1990; Interior, București, 1998. Repere bibliografice: Ion Dodu Bălan, „Ard săniile”, RL, 1982, 24; Marcel Duță, Candoare și luciditate, SPM, 1983, 39; Marcel Duță, Poezie și devoțiune, ARG, 1983, 12; Victor Niță, Suavități romanțioase, FLC, 1985, 10; Cornel Mihai Ionescu, Paradoxele creației, RL, 1985, 15; George Muntean, Itinerarii nordice, RL, 1987, 25; Monica Pillat, „Cumințenia zăpezii”, ST, 1987, 7; Popa, Ist. lit., II, 544. A.N.
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
de comentarii. Substanțiala corespondență purtată cu Eminescu atestă bogate resurse autoscopice, accentuate cu deosebire în prezența erosului, precum și o apreciabilă diversificare, în aceeași direcție, a literaturii epistolare. M. debutează în 1872, la „Noul curier român”, cu două schițe de factură romanțioasă. Și-a publicat versurile în „Columna lui Traian” (1874), iar din anul următor în „Convorbiri literare”, revistă care i-a tipărit cele mai izbutite poezii. A colaborat și la „Familia” (din 1879), la „Revista nouă” și „Revista literară”. Deși în
MICLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288102_a_289431]
-
narațiuni. Prozatorul nu înregistrează aceleași reușite atunci când își propune spații mai ample și un instrumentar analitic. Romanul În apele oglinzilor, cu punctul de plecare din viața studenților români la Paris, e o relatare ștearsă, lipsită de consistență narativă, îndatorată clișeelor romanțioase, melodramatice. Istoria literaturii române îl păstrează însă pe M.-N. în calitate de epigramist. A rămas de notorietate duelul epigramistic cu Cincinat Pavelescu, purtat vreme de doi ani (1912-1914) prin revistele „Flacăra”, „Rampa”, „Steagul literar” și care a avut o audiență spectaculoasă
MIHAESCU-NIGRIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
cu acestea, se remarcă puternica expresivitate imagistică, susținută de un discurs liric dinamic. În Continentele ascunse (1965), confesiunea patetică este dublată de un egotism liric insistent, uneori excesiv. În erotică, impregnată de același patetism, spiritul romantic se confundă cu cel romanțios. Lirismul civic revine în forță în De dragoste de țară (1967), unde steaguri fâlfâie deasupra șantierelor în „lumina lunii August” și se aude „Cântarea României Socialiste”. Titlul unui poem de aici va deveni titlul volumului următor, Sfera gânditoare (1967), care
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
va clădi în întreaga Europă pe urmele simbolismului și parnasianismului francez. Dacă versurile din Cuiburi în soare (1926) și din Hermanosa din Corint. Povestea unei hetaire (1927) nu se ridică la nivelul celor din prima culegere, ele eșuând în sentimentalul romanțios sau în clasicismul pur decorativ monoton și uscat, în schimb critica salută în Grădina lui Teocrit (1928) o „revenire la matca primei personalități” (Perpessicius). În forma fixă a sonetului se închid grație și senzualitate, capacitate de evocare și meditație, prospețime
ROMANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289309_a_290638]
-
strâns o parte din scrierile literare în volumul Moara din vale (1894), pe când altele au fost publicate postum: La Roma (1903), Schițe și nuvele inedite (1911) și comedia într-un act Militărește (1913). Contrastând cu militantismul ziaristului, proza lui e romanțioasă și convențională. Iubiri pătimașe, intrigi de serai, idile rustice, chiar evocarea unor episoade ale revoluției din 1848 se îneacă într-un romanesc foiletonistic. Culoarea istorică sau locală nu îi reușește lui R-Ș., dar limba este curată, fără construcții străine. Un
RUSSU-SIRIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289408_a_290737]
-
latifundiile amfitrionului, ale Nadinei, soția sa, și ale tatălui acestuia, bătrânul boier Miron. Nadina și Miron Iuga îi vor cădea victime. Cartea zugrăvește evenimentele din 1907, o sângeroasă tragedie socială, dar și o criză de conștiință individuală. Titu Herdelea, junele romanțios, înflăcărat de ideea națională, se trezește implicat într-o criză adâncă și gravă. Câteva gesturi generoase, fără nici un efect, consumă și capacitățile lui de dăruire. Personajul e redus în finalul cărții la numitorul comun, pregătit pentru existența ștearsă și poltronă
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
fișiere livrești (cel mai evident vizând pastișarea „trucajului” mitologic din Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov), Timpul celor aleși poate fi citit ca roman de descriere a mediilor (monden-universitare), ca eseu filosofic altoit pe o poveste de dragoste (tratată excesiv romanțios), dar și ca roman mitic cu irizații mistice. Într-un grup de intelectuali snobi își fac apariția „zeii păgâni” Fausta și Konstantinos, ființe semifantastice și iluzioniști ai proiectării temporalității, în care se concentrează fascinația romancierei pentru timpul-clepsidră, deturnabil spre trecut
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
română apărute în SUA, L. reface imaginea feministei de odinioară. Cu un talent firav, tânăra învățătoare compune versuri care vorbesc cu naivitate despre iubire, durere, credință, speranță. Romanul Elmira, ca și nuvelele, schițele, pronunțat didacticiste, indică preferința autoarei pentru schemele romanțioase. Descriind mici drame sentimentale, L. trece personajelor poate ceva din ființa ei: tristețe, resemnare, virtute neînțeleasă etc. În însemnările din timpul șederii la Sarajevo, unele rămase în manuscris, transpar emoții mult mai puțin convenționale. SCRIERI: Barbu Cobzariul, Gherla, 1887; Doina
LUNGU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287920_a_289249]