2,161 matches
-
această premisa, dar merge mai departe. Pariul cărții ar fi următorul: ain paginile de față vom încerca să vedem în ce măsură deteriorarea progresivă a oglinzii - altfel spus, infamia ei crescândă - e emblematica pentru criza modernă a eului, precum și pentru "criză" românului romanesca (p. 5). Iar cele 250 de pagini nu fac decât să argumenteze această ipoteză. Transformată în personaj românesc, depăsindu-si statutul de simplu obiect de recuzita, oglindă tot mai degradata (ciobita, opacizata parțial, murdărita, deformata, spartă) reflectă mult mai mult decat
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
al lui Orwel și Gîndirea captivă a lui Czeslaw Milosz, în sfîrșit tradusă în românește la Editură Humanitas. Laureatul premiului Nobel din 1980, Milosz e, acum, un venerabil scriitor de 88 ani (născut în 1911), cu o prodigioasa opera literară romanesca și eseistica. E fiul unei familii dintre care tatăl era lituanian și mama poloneză. Acest binom originar l-a marcat profund. Copilăria a petre-cut-o - frecventînd, apoi, liceul și universitatea - la Vilnius. A și debutat, ca poet, la Vilnius, primind în
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
Dl. Rădulescu ne previne că "povestea familiilor lui V.A. Urechia ar putea constitui subiectul unui român". Are dreptate. Dar nu știu dacă acest personaj cu totul odios (a fost și adversarul implacabil al Junimii) merită o astfel de evocare romanesca. Pretinzîndu-se mare istoric, (n-a fost, el, contemporanul lui Hașdeu; de pe urma să n-a rămas nimic iar a sa Istorie a românilor e, azi, inutilizabila. Să notez și observația autorului nostru că mai toți acești eroi din elită liberală au
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
critici ai timpului au scris ca atare, sfătuindu-l (ca D. Caracostea, monografistul său) să se reîntoarcă la proza scurtă, povestirea și nuvela. Era prea tîrziu. Faptul scriptic se consumase și autorul a ținut să-și încheie ciclul. Acest ciclu romanesc e reeditat acum, într-o ediție critică, la Editura Minerva, de dl Teodor Vârgolici, pe care le-a mai editat și în 1959-1965, într-o ediție în patru volume. Aceasta din urmă, probabil cea mai cuprinzătoare, a ajuns, în 1999
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
după pofta inimii sale și a destinului său. Important e faptul că, repede, peste visările politice idealiste de odinioară s-a așternut uitarea, înlocuită fiind dar practicismul vieții aride. Din păcate, și acest poate cel mai relevabil roman din ciclul romanesc al lui Galaction, e tezist, lungit locvace peste măsură, aglomerat cu fragmente din jurnale intime, lungi epistolare. G. Călinescu are dreptate în Istoria literaturii (1941), cînd observă: "vina capitală a cărții este dilatarea verbală în slujba tezei. Logosul îmbracă toate
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
ne-au lipsit nici artiștii cu mult talent?"... "Spațiul cinematografic ingrat" e evocat, investigat, analizat, sistematizat în "Istorie" de un autor care respinge - implicit și explicit - slalomul criticii conjuncturale și al istorigrafiei romanțate. Apropo de romanțat, e incredibil cîtă materie "romanescă" închide în ea istoria filmului românesc, (încă) de la începuturile ei: incendii devastatoare, pelicule distruse, conflicte, procese, căderi, figuri romantice, morți premature - totul ca pentru un scenariu telenovelistic de groază și rîs. Perioadele filmului românesc sînt mereu nenorocoase și, parcă, din ce în ce mai
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
Ion Buzași În urmă cu câțiva ani apărea un număr monografic al revistei "Manuscriptum", cuprinzând și schița unei biografii și a ineditelor rămase de la poetul Șesurilor natale. În aceste pagini un loc aparte ocupau fragmentele din Spiritualitatea poeziei romanești (capitolele despre Grigore Alexandrescu și Lucian Blaga). Alte fragmente apăruseră anterior în revista "Gândirea", serie nouă (capitolele despre Grigore Alexandrescu și Mihai Eminescu). În intenția lui Nichifor Crainic, aceste pagini reprezentau substanța unui curs de istoria poeziei religioase românești, pe
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
atât de scump nouă și n-am găsit-o! O viață întreagă stătuse de veghe la poarta casei; acum nu mai era. Plecase după morminte. Și-n locul ei era o altă uliță, pe brațele căreia râdeau alți copii." Trilogia romanescă a Medelenilor rămâne o încercare, pe alocuri eșuată, de a da o consistență realistă, sau cel puțin aparențele ei, unei intuiții prezente deja în Ulița copilăriei. Teritoriul construit de Ionel Teodoreanu nu are nimic din determinismul sumbru al spațiului lui
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
nestatornic reflectă o progresivă dezvrăjire a lumii - universul încetează de a mai fi unul permeabil, istoria vârstei de fier domină. Romancierul însuși e plasat într-un spațiu ambiguu - ezitarea între autobiograficul camuflat și ficțiune, naivitățile ce se acumulează minează proiectul romanesc. Multe dintre pasaje nu mai pot trezi decât cel mult un zâmbet condescendent - teribilismele amoroase ale lui Dan Deleanu apar, prin trecerea timpului, de-a dreptul inofensive. Patima teoretizărilor e de asemenea redundantă stilistic. Opțiunea auctorială e ea însăși conformistă
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
e mai mult decât o simplă moșie. Memoria intervine pentru a echilibra o existență descentrată, paradisul pierdut fiind recuperabil doar prin amintire. Trilogia se încheie pe această notă nostalgică. Accidentul biografic are aparențele unui cataclism. După aproape un secol, ciclul romanesc al lui Dinu Zarifopol închide un cerc. Medelenismul rămâne indisociabil de moldovenism, în măsura în care generalizarea este operantă. Asumarea identității e acompaniată, în cazul altora, de o doar aparent inexplicabilă ură de sine. Respingerea stigmatului moldovenismului acționează la Mircea Eliade ca un
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
engleză există un cuvînt pentru acest sentiment care califica întîlnirea dintre cele două lumi, care nu știu sigur în ce măsură se regăsește în alte limbi, în spaniolă sau română: awe (admirație stupefiata). Mi se pare un cuvînt foarte nimerit pentru postura romanesca a eroilor lui Mariaș, și totodată cheia stării de spirit a acestei cărți, justificarea faptului că într-o asemenea carte nu poate fi vorba de parodie. Fără îndoială, însă, Oxfordul, așa cum îl descrie scriitorul spaniol, nu e foarte departe de
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
și Gloria Constantini, aducîndu-i faima și respectabilitate. Dar războiul modificase radical peisajul prozei românești, prin român. Toată lumea, observase Ralea, într-un eseu din 1927, scria române, înlăturînd din prim plan proza scurtă. Pînă la urmă, Galaction adopta și el formulă romanesca și, din 1930 pînă în 1935, publică patru române. Teolog prin formație spirituală (din 1926 era chiar profesor de teologie), întîmplarea a făcut ca, in 1930, să fie hirotonit preot, românele pe care le scrie fiind profund irigate de credință
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
pericolul păcatului, eroul abandonează totul și se călugărește, dar sperînd că, totuși, catedrală e pe cale de a fi isprăvita și altcineva, măi vrednic, vă sluji în ea. Tema păcatului, atît de frecvență în literatura lui Galaction, a căpătat o înfățișare romanesca. Păpucii lui Mahmud, din 1932, dovedește, înainte de toate, precipitarea autorului în creația romanesca, anunțînd chiar, la apariția Roxanei, că va căpăta înfățișarea unei trilogii, proiect, din fericire, abandonat. Noul român se deschide cu scena unui chef, la o cîrciuma din
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
e pe cale de a fi isprăvita și altcineva, măi vrednic, vă sluji în ea. Tema păcatului, atît de frecvență în literatura lui Galaction, a căpătat o înfățișare romanesca. Păpucii lui Mahmud, din 1932, dovedește, înainte de toate, precipitarea autorului în creația romanesca, anunțînd chiar, la apariția Roxanei, că va căpăta înfățișarea unei trilogii, proiect, din fericire, abandonat. Noul român se deschide cu scena unui chef, la o cîrciuma din Roșiorii de Vede. Prilejul e constituit de victoria de la Plevna, despre care tot
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
Editură Univers, în traducerea Angelei Martin. Originalul, avut sub ochi nu a făcut să pălească nici amintirea primei traduceri, nici lectură celei de față. Înainte de a ne vorbi despre calitatea acestora, fenomenul respectiv ne spune un lucru esențial despre scriitura romanesca a lui Mendoza. Efectul scontat aici nu depinde de procedee afectând palierul - ca să zic așa - ămicro-stilistică, adică al cuvântului, sintagmei sau, cel mult, al propoziției. Virtuțile la acest nivel (atunci când există) sunt rareori funcționale în proza narativa. Specifice scriiturii poetice
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
că trebuie distins între cele două concepte: unul este un fapt individual (Le style c^est l^homme même!), iar celălalt o instanță suprapersonala, cultural-institutională, istoricește constituită. Oricât ar manipula-o Eduardo Mendoza în sensul ironiei și meta-ironiei postmoderne, scriitura romanesca rămâne pentru el o referință solidă, care a fost elaborată de veacuri, în cadrul repertoriului cultural al unei civilizații urbane. Existența în afara intenționalității individuale, o asemenea scriitura îi servește de minune scopul de a obiectivă în ochii cititorului dispoziția subiectivă a
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
la anihilarea Celui Rău și triumful Celui Bun. Important mi se pare însă altceva: felul în care o lume fantastică și una realistă se întîlnesc în românele lui Calvino și izbutesc să conviețuiască epic. Nu e putin lucru, ca tehnică romanesca, dar și ca mod de a concepe viață și ceea ce avem în jur. Poate de aceea aceste trei cărți sînt mai încîntătoare decît multe fantezii, dar și mai triste uneori și mai pilduitoare decît multe povestiri inspirate din realitate. Italo
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
eseul sau din 1935, Noua structură și opera lui Marcel Proust, pentru românul de tip proustian, în care vedea o expresie fericită a autenticității. Proust, influențat mult de filosofia lui Bergson, de cea a lui Diltey, refuză caracterele (că literatura romanesca a trecutului), românul modern fiind expresia fluxului amintirii. Era, aici, in eseul lui Camil Petrescu din 1935, o demonstrație aposterioară a formulei romanelor sale, pe care - nemaiscriind române de acest tip în anii treizeci - n-a putut-o verifica cît
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
și nuvelă/povestire, precum și o oarece familiaritate cu opera lui Michel Tournier, pot justifica, într-o anumită măsură cel puțin, mediocritatea unui volum altminteri defel sărac în promisiuni. Povestirile lui Tournier m-au dezamăgit pentru că ele sînt scrise în gamă romanescă, ceea ce presupune că autorul lor are aroganța romancierului, captivat de firul propriilor sale idei, preocupat de construcție și de semnificații pînă la a ignora prezența implicită a cititorului, esențială într-o povestire. O chestiune de ton, de inflexiune a stilului
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
un roman înseamnă a duce incomensurabilul la extrem în reprezentarea vieții omenești. În mijlocul plinătății vieții, romanul stă mărturie pentru perplexitatea trăirii unei vieți. La Tournier, această perplexitate, această solitudine, ieșite de sub pavăza unui gen în care ele sînt asumate, cel romanesc, devin pricină de neliniște. Povestitorul modern personificat de Tournier este îngrijorat, de aceea simte imboldul de a explica, de a se asigura, de fapt, că nu e singur. Că e înțeles, că izbutește să comunice, chiar incomunicabilul. Sub semnul acestei
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
crez personal, ci o axioma filozofica. Pe pagina alăturată, referindu-se la dedublarea să prin adoptarea unei alte culturi și a unei alte limbi, cea franceză, pe lîngă cea bulgară, Todorov face o teorie a dialogismului preluată deschis de la plurivocitatea romanesca a lui Bahtin: Coexistența a doua voci (cea bulgară și cea franceză, n.n.) devine o amenințare, conducînd la schizofrenia socială, atunci cînd acestea se află în concurență - dar dacă ele formează o ierarhie al carei principiu a fost ales în
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
teoriei originii românilor"). De îngustimea Școlii Ardelene a scăpat Budai-Deleanu, în Țiganiada că și în Cei trei viteji, "e o altă țesătura și alt spirit". Și "Ceea ce este frumos, înainte de toate, la Budai-Deleanu este strămutarea formei lui Ariosto în biată romanesca ardeleana de pe vremea aceea". Laudă, după aceea, într-un capitol special, ceea ce numește "curentul autohton în faăa romantismului de împrumut". Aici se referă la Heliade Rădulescu, desi crede că "în materie de poezie n-avea Ureche", Costache Negruzzi, Gr. Alexandrescu
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
care la 28 octombrie, îi oferă primele cinci exemplare. Mărturisea, si la apariția, reală "nesiguranță în valoarea cărții". Avrea dreptate, cartea prezentată drept român nu era, atunci, decît un autoportret, ce-i drept foarte izbutit. Astăzi o astfel de scriitura romanesca ar fi perfect acceptată. Nu și în 1932, cînd tipologia românului era perfect țărmurita, abaterile nefiind îngăduite. Receptarea a fost, în general, negativă. O demonstrau cronicile lui M. Sebastian, Șerban Cioculescu, Perpessicius, de abia Pompiliu Constantinescu încercînd o strategie țintind
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
Mircea Mihăieș Prestația lamentabila, fără excepție, a partidelor politice autohtone ridică un serios semn de întrebare asupra funcționării democrației în România. Minciună decembrista a așezat societatea romanesca pe spinarea umedă a unei stânci gata să se fărâmițeze. Cu o astfel de temelie, cu blocarea încă din prima clipă a accesului la adevăr, tot ce am construit riscă să se prăbușească asemeni unui castel din cărți de joc
Conturile noastre n-au asemănare! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17599_a_18924]
-
calcă pe urmele artistului, captivați de voință lui artistică, de noutatea principiului polifonic al gîndirii artistice descoperite de el"5). Deși influență și în spațiul cultural românesc, literatura lui Dostoievski n-a dus aici la epigonism - excepție făcînd, poate, creația romanesca, azi uitată, a lui Octav Sulutiu 6). Cu toata oprimarea comunistă - sau poate tocmai în răspăr cu ea -, prin anul 1972, făcîndu-se o anchetă în mediul studențesc bucureștean privitoare la romancierii preferați, se ajunsese la următoarea ierarhie: 1. Dostoievski, 2
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]