758 matches
-
ceva viu. Șichy i-a adus un pachet de hrană canină, fără să știe că n-o agreează: "Io chestii d-astea nu consum; metabolismului meu nu-i priește", deși ca să n-o supere pe Miss Deemple se face că ronțăie cîteva pastile, pentru ca, pe urmă, să se retragă și să le scuipe în vreun strat. Îl știu eu. Revin. Reiau: Șichy, generația ta suportă greu că în spațiul ăsta al nostru Sadoveanu a jucat alunelul cu Ana Pauker. Că Ralea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mi-s rugat, vin. Nu'z dai seama ce ridicoli sîntem cînd ne certăm de la fleacuri? Preaiubito, scriitoreasa mea preaiubită, mai avem biscuiți digestivi? De două zile șlungul nu-i mai place. Are iarăși probleme cu stomahul. Îi aduc pachetul. Ronțăie, satisfăcut doar pe jumătate, dar îmi aruncă privirea aceea ceresc-cîinească. Mi-i omenește cu tine, Iordanco. Brusc, o ia la fugă spre fundul curții, ca să revină peste cîteva momente, mai vesel. Gata, dă el din coadă, ți-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în Franța) și la Iași. Mi-e dor de lumea Lisellei, atît de altfel. De mirosul prietenelor ei, de foșnetul fustelor invoalte, de bluzele lor de organdi. Și cum își scoteau mănușile peau de Suède! Îmi plăcea, îmbrăcată drăguț, să ronțăi boabe de năut în preajma lor. Nimic n-avea mai multă ămportans㧧§§ decît o talie de viespe. Nimic nu deranja mai mult decît nuanța nepotrivită a pudrei Helena Rubinstein. Le cercetam inelele, broșele, acele de baga din bucle. Cîți ani ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
poliglot în limba română" ********. Dacă simt că narațiunea trenează, ca acuma, mestec bomboane. Cînd scrii un roman, totu-i să poți accelera continuu, ca-ntr-un montagne russe, să nu te cîrîie vocea de-a doua: Nu încetini!". Scriu și ronțăi batoane de ciocolată cu nuga. Pentru un pamflet croit pe masa din bucătărie, dau gata și o cutie întreagă de Merci. Receptorii au slăbit. Au nevoie de mult dulce să-l simtă. De la început, de cînd s-a întors în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
erau principalii dușmani ai progresului socialistoid. În culisele postului, realizatorul șef de secție purta război cu redactorițele divorțate ori cu divorț pe rol. Războiul chiloților, cum se rîdea în aceleași culise. Se descărca pe ele, dar și pe semințe: le ronțăia continuu și le scuipa cojile ca Florin Piersic în rolul lui Mărgelatu: Dacă divorțezi, te muți la televiziunea de peste drum". Lui Genosse, Politica îi era ibovnică. Șeful peste Tineret TV se însurase pe viață cu ea. I-a acceptat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
duse țintă la cavoul familiei, deschise lacătul ruginit de o sută de ani și, coborând cele unsprezece trepte, se întinse cuminte în cripta mucegăită de atâta așteptare. Florilegiul trezi din somn microorganismele, care, împreună cu cele ale ploii timpului, porniră să ronțăie încet din carnea cutată a zdrenței umane. Ultima picătură din sufletul ei prăfuit a mai avut timp să vadă holograma din creierul plăpumăresei, întipărită pe retina lăcustei (în cabinet) și care o și trimisese hotărâtă spre mormânt. Prin tunelul timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
timp. E acțiunea plină, e viață eflorescentă, moartea e un voal prin care mă văd Eu și Lumea. Și, după ce citi, Mama aruncă hârtia la coș. Microbii uitării porniră la treabă. Atomii celulozei, moleculele clorului aveau șansa de a trăi ronțăind prezentul. Dar el deja fusese imortalizat pe placa fotografică a eternului, pe care Nevăzutul îl sorta în infinitul mic sau mare. Dar toate aveau importanță pentru ca rezultatul esențializat, înscris în compendiu, să ajungă la El, precum și proscrișii și înțelepții depărtați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tuturor stagnând un cer bolnav, răsfrânt în ochelarii de soare ai Poliției comunitare, bănci care mor de plictiseală și singurătate, alei roase de lepră, zidurile obosite ale unor clădiri, în care veacurile nu mai au istorie, pentru că moartea le-a ronțăit până la fundație, acum rânjind cu gingiile goale și acelea atinse de cancer maxilo-buco-facial, noaptea plutește ca un abur până la brâu, în rest ziua în putrefacție emană mirosurile din îndepărtatele iubiri ale tinereții, pe când trupurile îndrăgostiților cuprinse de spasmofilie, își amestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca un bob de strugure din soiul Muscat Ottonel ce îmbelșuga câmpia pe sute de hectare, până la marginea județului Vrancea. Râmele, care nu vedeau NEAM, nu înțelegeau ce fel de afânare o fi aceea, dacă mâncau fără să elimine nimic, ronțăiau mecanic, mestecau, dar în mintea lor subculturală nu-și dădeau seama că ele mănâncă magia din partitura eternă a pământului, în noaptea aceasta notele având o armonie specială, ceva mai tulburătoare decât o naștere, mai misterioasă decât o înviere. Sinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mioara, pentru că viitorul din care venise era deja trecut la Paris, trăim prezentul care urma să schimbe lumea. Scopul lor nu e numai ronțăitul, ci și estetica lui. Să facem în așa fel încât să-i departajăm pe cei care ronțăie estetic de cei care aduc pagube estetice. Și cum să cunoaștem noi care estetizează bine și care nu? se întrebau bieții politicieni, cu capetele pline de cucuie. Noi știm doar să politizăm și să polemizăm, altceva, nu! Te rugăm, salvează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
așteptarea loviturii pe care o visase o viață de om, și-a trecut în revistă toate uniformele pe care le avea în șifonier și cu foarte mare greutate s-a hotărît pe care o s-o îmbrace a doua zi. A ronțăit un kilogram de mere și a băut vreo zece căni de ceai. Din cinci în cinci minute a verificat tonul telefonului, temîndu-se mai tare ca niciodată de un sabotaj. Eu mă pregătesc chiar acum să plec de la Casa Scînteii, îi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu rămînă peste program ori de cîte ori este nevoie. Nimănui nu-i mai stă capul la furtișaguri. Nimeni nu mai înjură în public în gura mare, nu mai aruncă ambalaje de hîrtie și de celofan pe jos, nu mai ronțăie semințe în mijloacele de transport în comun, nu-și mai face nevoile pe la colțuri. Se comportă civilizat și în trafic, e tolerant și obedient la cele mai mărunte reguli. Cu toate că noul mod de viață îi răpește aproape toată ziua, găsește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bazează prea mult pe exuberanță și spontaneitate. Chiar și când nu se prezintă pe sine angajată în acțiuni fanteziste, tot rămâne într-un registru al improvizației minore și adeseori neinspirate: „Au început să se iubească celulele. / Cerul lor, transpirat tot, / Ronțăie, avid, / Sentimentul.“ (fără titlu) Un cer transpirat care ronțăie sentimentul - poftim ce-i poate trece unei femei frumoase prin cap! Colaborarea cu Dumnezeu Citesc o carte de versuri intitulată Puterea Cuvântului (versuri despre ontologia existenței simple, Scrisul Românesc, Craiova, 2001
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
când nu se prezintă pe sine angajată în acțiuni fanteziste, tot rămâne într-un registru al improvizației minore și adeseori neinspirate: „Au început să se iubească celulele. / Cerul lor, transpirat tot, / Ronțăie, avid, / Sentimentul.“ (fără titlu) Un cer transpirat care ronțăie sentimentul - poftim ce-i poate trece unei femei frumoase prin cap! Colaborarea cu Dumnezeu Citesc o carte de versuri intitulată Puterea Cuvântului (versuri despre ontologia existenței simple, Scrisul Românesc, Craiova, 2001). Autorul, Ion Spânu, are în vedere, bineînțeles, Cuvântul menționat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Parpanghel? Bine, vă cred pe cuvînt. Ce a zis cioroiul? Se va da la toată lumea bere. Și mîncarea? Vedem noi. Lăzile de bere, caldă ca la clocit, ies din magazie în uralele alegătorilor. Se bea vîrtos și foamea începe să ronțăie mațele celor prinși în bătălia electorală. Crîșmarul, șmecher ca orice crîșmar, propune: Doi lei o tartină. Vînzarea merge bine și mai, mai să-și scoată și prețul berii oferite pe gratis. A doua zi s-a votat cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sunt. Când privesc din cenușă, viața pare o vegetare ireversibilă. M-am copt destul, este vremea viermelui. Viermele semănat în apa botezului, fașă peste scutece, cărare spre dealul cu mușuroaie. Vierme cu chip de înger, înfipt în lumina ochilor; vierme ronțăind sinapsele ca pe niște acadele din zahăr ars; vierme lingând coastele, molfăind pielea, niciodată singur pe dinăuntru, niciodată singur pe dinafară; vierme însămânțat în pântecele mamei. "Gata, poți duce și tu povara desfacerii!" spuneau ursitoarele și el a dus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru că unele prind contur odată cu gândul. Visele cu ochii deschiși se cimentează cel mai repede. În liceele patriei, visele erau bătute precum nucile de Ziua Crucii, cu tot cu frunze, cu tot cu lăstar; visele în coajă verde se descompun odată cu privitul ferestrelor. Lumina ronțăie visele, precum ceața omul de zăpadă. Lumina și ceața sunt cele mai carnivore stări ale cerului. Sânge negru peste cămașa de noapte, sânge alb sub fereastră, în așternuturi, rămășițe ca după ospățul păsărilor. Petru... Primul an de liceu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
desfăcătoare de păpușoi sau cu o greblă știrbă, rezemată lângă grămada de gunoi, sau cu o spărtură în gardul cimitirului. Dora rânjea ca un mormânt desfundat de soare. Uscătorul, la capătul holului; în mijlocul uscătorului, o saltea roasă de șoareci, șoarecii ronțăiau arcurile, șoarecii își făceau cuib printre câlții îmbâcsiți de secreții vaginale, spermă, rapăn, noroi, mucegai. Deasupra, stăpânii gunoaielor ambalau excremente de cârtiță. Dora, ți-am adus fătălăul despre care ți-am spus! Ia vezi, are cocoșel sau pupăză între picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a rupt inima Carului Mare într-o dimineață de aprilie. Miluiește-o, Dumnezeule, miluiește-o! Cresc hamuri în certificatul de bună purtare, deschide-le poartă în inima ta. Din tavan lumina se cernea precum o ploaie hepatică. Sub grinzi, liliecii ronțăiau întunericul ca pe o turtă arsă. Noaptea, îngustă cât să încapă greierul într-o coajă de nucă. Spitalul, un cimitir de insecte, îngerii trăgeau obloanele; până dimineață fiecare își descompune propriul nimic. Oasele erau verzi pe nevăzute, carnea mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o furtună până la capăt! Genia, sufletele care nu-și mor moartea se pot locui fără să-și deschidă. Te rog să mă ierți! O absență justifica altă absență. Noaptea, fitilul ardea uleiul rânced de pe fundul paharului, ceața mânca zăpezile, soba ronțăia inima stejarului, luna trăgea o dungă pe cer, semn de ultimă trecere. Noaptea, uleiul mirosea a aripi arse, zăpada a rochie de mireasă, cenușa a muguri de cruce. Munții proptele pentru o burtă de cer plină cu stele coapte. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un perete, în cocina porcilor). A dus-o de nas, până când i s-a făcut lehamete. Tătuța a închis ochii ca o umbră de nor peste cer sau poate că Dumnezeu a rămas fără baterii în lanternă. 77. Lumina dimineții ronțăia întunericul dosit printre ruine. Umbrele, precum niște cămăși de noapte îndoliate; umbrele, ambalaje de unică folosință (își ascundea luna nudul după nori, îngerii fetiși împărțeau fâșii de lenjerie intimă); umbrele, tot mai diluate. Năvodul păianjenilor (ca o stare de prizonierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai dorește pământ... ("Niciodată să nu pui două ceasuri alături, spunea tata. Două ceasuri nu au voie să se vadă între ele, așa cum nu au voie să se întîlnească miresele în fața bisericii, semn rău. Noaptea, cel care o ia înainte ronțăie secundele celui care numără pe silabe. Cel rămas în urmă începe să moară cîte o secundă la fiecare asfințit de soare.") COLECTIA efigii In curs de editare: Doina POPA 224 223
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și m-am plîns că punctele sînt șterse pentru că au fost prea tare presate În timpul transportului poștal. — Nu simt nimic cu degetele! — Ai uitat să citești, se supărase tata. Acum Însă era altceva. În fața mea se aflau tovarășii de pe urma cărora ronțăisem mult zahăr candel, din cel ca niște ciorchini de țurțuri, mă uitam mai Întîi la ei cum răsfrîng lumina, abia apoi Îi zdrobeam În măsele. Volumului pe care-l aveam În mînă Îi spuneam „carte“, dar i s-ar fi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ne pregătim de drum, flăcăule. Un sforăit al calului a fost semnul că „a Înțeles” porunca. Îndată căruța a fost trasă În drum: ― Bine ați venit. ― Bine te-am găsit. Așteptarea n-a fost prea lungă? ― Nu, fiindcă În timp ce calul ronțăia la fân, eu am tras un pui de somn... ― Dacă-i așa, atunci Înseamnă că putem pleca spre târg. Înainte de asta, uite aici ce ți-au trimis șetrarii de mâncare - l-a Îmbiat țăranul În vârstă, dându-i un coș
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îndreptat spre mine, și-a scos de pe el capa În pofida frigului și mi-a aruncat-o făcută mototol. — Íñigo, zise. Fierbe-o. E plină de ploșnițe. Capa puțea, ca și el dealtminteri. Hainele lui aveau atâtea gângănii Înăuntru, cât să ronțăie toate Împreună urechea unui taur; dar treaba asta și-a găsit rezolvarea În mai puțin de o oră, la băile lui Mendo Toscanul, un bărbier care În tinerețe fusese soldat la Neapole, Îl admira fără rezerve pe Diego Alatriste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]