1,483 matches
-
în floare la o pătură socială din Rusia numită mojică. Probabil că d. Sterea, care vine de prin acele părți, trebuie să știe ceva despre această pătură." Curios este însă că "Liberalul", prezentînd pe larg întrunirea 7, rezumase și alocuțiunile rostite, iar în aceea a lui C. Stere (altfel foarte interesantă, de un patetism întrucîtva strident, frizînd pe alocuri demagogia) nu se sesizează nici un pasaj referitor, direct sau aluziv, la cele două personalități. (Se poate lua în calcul, firește, că, în
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
altitudine de 629 metri. Numele acestuia nu a fost ales întâmplător, cele șase pensiuni fiind amplasate chiar în zona identificată de localnici drept Poiana Zânelor. Dincolo de frumusețea peisajului, locul ascunde multe povești cu zâne, turiștii având ocazia să le asculte rostite chiar de localnici, care se jură că tot ceea ce povestesc este real. Unele întâmplări sunt frumoase, altele înspăimântătoare: de exemplu, zânele bune duc oile de pe un munte pe altul, pentru ca acestea să dea mai mult lapte, însă dacă cineva li
Agenda2006-17-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284942_a_286271]
-
mișcările expresive ale feței, asigură superioritate vorbirii libere față de aceea din cușca izolată de la Radio. O mare satisfacție a oratoriei libere e contactul tacit, dar așa de înviorător, dintre vorbitor și ascultători. De la privirea înconjurătoare a asistenței după primele cuvinte rostite, autorul își dă seama de atmosfera simpatică sau ostilă a sălii, așteptând instinctiv atitudinea potrivită în ținută și în vorbă. Și nu e mulțumire mai mare decât constatare că sala întreagă urmărește cu atenție binevoitoare cuvintele rostite. Căci paralel cu
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
după primele cuvinte rostite, autorul își dă seama de atmosfera simpatică sau ostilă a sălii, așteptând instinctiv atitudinea potrivită în ținută și în vorbă. Și nu e mulțumire mai mare decât constatare că sala întreagă urmărește cu atenție binevoitoare cuvintele rostite. Căci paralel cu depănarea gândului și a exteriorizării lui, oratorul adevărat domină, în același timp, și cu privirea pe auditori. El vede și înregistrează cele mai mici mișcări din sală fără ca prin această dublă acțiune vorbirea să fie stânjenită. Firește
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
alături de care Wim Vandekeybus a devenit, de-a lungul anilor, unul dintre cei mai importanți creatori de dans contemporan. Media și filmul sunt mai totdeauna prezente în piesele sale scenice. De astă dată, un loc egal cu dansul, cu cuvintele rostite când și când de dansatori și cu muzica live a lui Elko Blijweert, i-a fost acordat fotografiei realizate în timp real pe scenă de Danny Willems. Fascinat de fotografie, Wim declară că aceasta spune de fiecare dată altceva; adaugă
eXplore dance festival (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4211_a_5536]
-
efigii (p. 46). Cum am văzut, moartea protagonistului din Inspectiune e tratată că un punct nodal. Drept urmare, lui Caragiale însuși i se rezervă, în eseul Simonei Vasilache, un mare număr de pagini. Nu lui îi datorăm, în fond, vorba „onorabile”, rostita că un tic în registru antifrastic, așa cum, în Shakespeare, o rostea și Antonius condamnându-l în for pe Brutus? Capitolul al treilea, Zodia moftului, stabilește un adevărat clasament. Primul pe listă, „hatârul”, ar preceda „pretenția” și „moftul”. Sunt, toate, specii
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
s-au mai păstrat. Întreprinderea a fost însă oprită, după numai patru volume, la cererea mareșalului Antonescu. În introducerea primului volum, cuprinzând cursul de istoria logicii din anul universitar 1929- 1930, Mircea Vulcănescu și Constantin Noica recunoșteau că tipărirea cursurilor rostite e o trădare a intențiilor lui Nae Ionescu. Ea se justifică doar prin caracterul ei postum: salvarea din „opera vie“ a ceea ce se mai poate salva, păstrând conștiința lacunelor pe care le cuprinde „opera tipărită“. Era, de asemenea, și un
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
nu s-ar mișca, dacă nu s-ar ridica să plece... Nu te mișca! Te rog! Ești perfectă! Și lumina cade atât de bine! - Cu mine vorbiți? Dumnezeule! Nu mai fusese doar un gând. Gândul se transformase într-o rugăminte rostită tare și apăsat. - Vă rog să mă scuzați, n-am vrut să vă tulbur. De obicei... Se opri în mijlocul frazei, descumpănit de privirea albastră care îl cerceta, curioasă. O privi la rându-i. Era frumoasă! După aprecierea lui - și se
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
propriului discurs). Este nevoie de un mare curaj în falsitate, de o moarte eroică în adevăr. Măștile suferă din cauza inadecvării la real. În funcție de gradul acestei inadecvări, se ajunge la comic, absurd, grotesc. Jankélévitch afirmă undeva, în Ironia, că adevărul trebuie rostit gradual, nu brusc, ca o brută. Impresia de artificial, de inuman în opera Comedi-anțului provine și din faptul că el rostește adevărul brusc, ca o brută (astfel, artificialul ajunge să fie considerat semn al sincerității). Bruscând adevărul, acesta se refugiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
potența amenință să devină act, iar actul: temuta și în egală măsură dorita sciziune. Pentru o ființă vorbitoare, cu atât mai mult pentru actor, poet, demagog, trăirea este totuna cu exprimarea. Însă actorul trăiește în prezent, și orice cuvânt, odată rostit, își trimite rezonanțele în trecut. Imediat se pierde cu totul. Devine trecut. Numai tăcerea există în prezent, trage mereu prezentul de partea ei. A fi în timp înseamnă a fi în tăcere. A fi în afara timpului înseamnă a fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
formare de priceperi și deprinderi (exercițiul, share pair circlesă; de consolidare (exercițiul, gândițilucrați în perechi-comunicați, frisco);metode de evaluare (portofoliul, eseul de cinci minute, turul galeriei); e) după criteriul suportului purtător de informații: - metode verbale, bazate pe cuvântul scris sau rostit: expozitive (expunerea), interogative (conversația, interviul); - metode intuitive, bazate pe observarea directă, concret senzorială a obiectelor și fenomenelor realității sau a substitutelor acestora (observația, metoda termenilor predictivi);metode bazate pe acțiuni (exercițiul, demonstrația, colajul, turul galeriei); f) după criteriul tipului de
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
noastră dispune de noi, chiar când noi nu o cunoaștem; viitorul este cel care ne determină ziua de azi a noastră". Și Schopenhauer și Eminescu au relevat că geniul este un străin în lume. La Nietzsche totul este seducție: ideile rostite și purtând in apex intellectu, noutatea deschiderilor sufletești și spirituale, stilul ritualic înaripat răsunând în templul universului devenit un infinit sanctuar mistic un univers pur omenesc, omul fiind propria sa divinitate, cu excluderea oricărei dependențe. Pentru Nietzsche, problema valorilor este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un om care gândește un lucru și spune un altul" (s.tr.). Putem înțelege bine cât de mult se înșeală cei care consideră că intriga poate face parte din fondul meseriei de diplomați. "Veritabila finețe, spunea Choiseul 10, este adevărul rostit uneori cu putere, dar mereu cu grație". Ce spuneți despre acest ultim cuvânt? În el regăsim "parfumul" secolului al XVIII-lea: este un termen care transmite mai mult decât lasă să se înțeleagă la prima vedere. El indică faptul că
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
și față de ceea ce numiți voi planeta Pământ. Vorbeam de atacurile energetice și vrem să menționăm problema a ceea ce numiți voi deochi. Acesta schimbă ordinea centrilor dumneavoastră energetici și poate fi combătut prin imaginarea prezenței Matricei În voi sau prin incantațiile rostite, așa cum sunteți obișnuiți, În funcție de religie și cultură. De fapt, prin aceste incantații, ritualuri, nu faceți decât să căpătați Încredere În sistemul vostru de protecție și să respingeți orice formă de atac energetic prin utilizarea vibrației iubirii și a păcii. Vă
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
crească copiii..., iar pe mine, faptul de a ști toate astea mă ajută, atunci când mă podidește lehamitea, să reîncep să scriu. Și totuși cum rămâne cu vorbele-n vânt?” De ce nu răzbesc, dincolo de o retorică a îmbărbătării, ade varurile bine rostite? Cum de i s-a răpit la noi adevărului forță devastatoare a rostirii lui răspicate? De ce, oricât de bine rostite, adevărurile nu mai intervin în mersul evenimentelor și au devenit „vorbe-n vânt”? Ce a făcut puterea de la noi să
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
scriu. Și totuși cum rămâne cu vorbele-n vânt?” De ce nu răzbesc, dincolo de o retorică a îmbărbătării, ade varurile bine rostite? Cum de i s-a răpit la noi adevărului forță devastatoare a rostirii lui răspicate? De ce, oricât de bine rostite, adevărurile nu mai intervin în mersul evenimentelor și au devenit „vorbe-n vânt”? Ce a făcut puterea de la noi să amuțească cuvintele? Nu-mi vin în minte decât două explicații și ele trimit la existența a doua tehnici diferite. Una
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
a fost folosită cu succes în „epoca Nastase”. A doua tehnică e mai sofisticată și ține direct de metodă de intoxicare și dezinformare ale fostei Securități, adoptată la un nou context istoric. Ea are două componente: prima lucrează asupra adevărului rostit, a doua asupra emițătorului lui. Gabriel Liiceanu, Vorbe-n vânt, februarie, 3, 2014. Cand o poveste e spusă devine altceva. E ce am fost, ce sunt, dar și ce aș fi putut fi dacă în țara mea nu s-ar
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
dă seama de un număr însemnat de scrieri în filosofie. În fond, este ea întemeiată? Putem limita sensul ființei la aceste două perspective? Unde se duc ideile ce nu ne convin? Există idei ce nu convin multora, idei care, odată rostite, trec parcă neauzite, fiind absorbite de gaura neagră a unei uitări forțate. La limită, avem chiar și capacitatea de a nu auzi vorbele ce nu ne plac. Acest "auz selectiv" dă conturul locului în care se pierd ideile ce ne
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
am adus un blestem asupra mamei și nu mi-am putut scoate fapta din minte. Și ca și cum n-ar fi fost de-ajuns, m-am trezit azi-dimineață, în sufragerie, vorbind de oameni minunați care mor tineri. Nemaiputând șterge cuvintele odată rostite, indiferent de ceea ce aș fi spus în continuare, am izbucnit în plâns. Pe când strângeam masa, am avut senzația insuportabilă că un șerpișor oribil, care va scurta viața mamei, mi s-a strecurat la piept. Eram pur și simplu disperată. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Luxemburg și-a dedicat viața economiei politice, eu nu mai pot trăi dacă nu mă agăț de dragoste cu toată forța. Cuvintele adresate de Isus celor doisprezece apostoli ai săi se potrivesc și în cazul meu. Mă refer la cele rostite când era pe punctul de a-i trimite să dea în vileag ipocrizia teologilor, fariseilor și a oamenilor de vază din lumea asta și de a face cunoscută tuturor, fără nici o ezitare, adevărata dragoste de Dumnezeu. (rând liberă Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dinamic, sau le scufundă în tăceri. Scriitorul și dublul său, Generăleasa și dublul ei, Prințul și Prințesa - ieșiți din lada cu jucării - cei doi miniștrii, apariții becketiene, clovni amari și ridicoli, Bucătăreasa și Tăietorul de lemne. Chestiunea asta amplifică drama, rostită sau intuibilă, a fiecărui personaj. Popasul pe care spectatorul poate să-l facă mai tare, astfel, pe lîngă un personaj sau altul, prelungit de dublul său este consistent. Ideea regizorului se susține nu doar filosofic, să spunem. Ci și prin
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
ce-ai luat. - Eu, domnule, mi-s din Bistrița... - Din Bistrița? Frumos, frumos; am fost p-acolo. Da' de unde, din oraș sau din... - Mă rog frumos - șovăie bărbatul cu clop pe cap și șort alb - domniavoastră sunteți de la gardăăă... Gardă rostit ca-n Transilvania, prelungind a mirare vocalele. - Gardă - fac - ce gardă? - Finanțiară, domnule, râde bistrițeanul de neștiința mea. Era o neînțelegere. Curiozitatea mea lingvistică fusese luată ca o acțiune de control al comerțului. - Nici o gardă, vai de mine! mă lepăd
Garda literară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9795_a_11120]
-
picioarele încălțate cu pantofi-copită, iar în rest rămas într-un hău de întuneric, ne-a introdus de la început într-o lume misterioasă, plină de ambiguități. Mișcările minime, când lascive, când candide ale acestui corp, la care s-au adăugat cuvintele rostite, șoptite, țipate, cântate - o tristețe, o imposibilitate, o cădere, o absență, o prăpastie, o ne-trăire, o ne-putere etc., punctate din când în când de vorba, atroce - au contribuit, în egală măsură la straniul evocator al acestei piese. Cea
Trei universuri coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9039_a_10364]
-
cele ale narațiunii se comprimă în acest titlu, în care trăiește, întreagă, slăbiciunea pentru perifrază a secolului XIX. Modestia lui, un soi de cochetărie de-a nu te spune, cînd ai ceva de spus, iese la iveală în primele rînduri, rostite, de bună seamă, de guest-speaker-ul (sic!) Odobescu după un anume tipic: "Sciô bine că nu, spre a asculta nevoNósa și nedibacea mea rostire, v'ațN datô ostenéla a vÇ închide astă-séră, așa de mulțN, în sala cam întunecósă și cam
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
numărul dublu,7-8, din Steaua, din primăvara asta. Necitit. Ochii pică peste interviul Ruxandrei Cesereanu cu Peter Esterhazy. Doi scriitori inteligenți, șugubeți, ludici, ironici, învăluitori într-un discurs dens, în care fiecare se descoperă în relație cu celălalt, cu întrebările rostite sau nu, ca într-un joc senzual, provocator. Care te ține cu sufletul la gură. Undeva, într-o cafenea, la Budapesta, se vorbește despre ironie, "ironia acționează împotriva patetismului și a romantismului", despre femeie și despre bărbat, se încearcă definiții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]