297 matches
-
ce-i inundă chipul prevestindu-i evocarea în icoanele evului creștin ulterior. Îmbrățișându-și crucea ca o prelungire cosmică a propriei agonii, Hristos pare a asculta șoaptele iscate prin lemnul ce-l poartă întru calvarul său, șoaptele rugăciunilor și blasfemiilor rostuite de cei pe care îi însoțește dintotdeauna. În noaptea decadenței umane, el își poartă răscrucea dintre urcușul spre înălțimi edenice și coborârea în avataruri de infern. Surd la zumzetul istoric uman și mut în a răspunde insultei mundane, pășeșete pe
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
paradisiace în imanent, inserarea unui eden meșteșugit perfect în spațio-temporal. Acest mecanism de supremă motivație a existenței și meșteșugului terestru a stat la baza tuturor tendințelor utopice. Căderea Babilonului este auto-surparea avântului spre utopie, implozia acestui salt către himera perfecțiunii rostuite în plan terestru. În mijlocul unui astfel de avânt, oamenii decadenței fraternizează cu demonul și își închipuie că sunt pe drumul atingerii absolutului, că sunt la un pas de a intra în cer, turnul alienării lor fiind aproape finalizat. Dar acest
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
unei statui de principe antic ce își proiectează zâmbetul demiurgic și raza ochiului nobil spre înălțimi, refuzându-se disipărilor în altitudinea joasă a înșelătoarelor agitații. Apariția acestei hipnotice fețe ce îmi decupează pânza de existență cotidiană, ivirea acestui portret seducător rostuit de un pictor ezoteric din culorile unei enigme transcendente, mă dezancorează de tumulturile lumești determinând conștiința mea să inaugureze creator ținutul propriei îndrăgostiri. Totodată, îmi acordă, pentru o insulară metaclipă, senzația că sunt cel mai viguros dintre semeni și cel
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
îndatorire, aduc la cunoștința cinst<itei> Epitropii că lucrarea apeducului cu țevi de fier de câteva zile s-au închiet și anume de la zidiul din Tătăraș pân la turnul Goliei. Spre a să încredința de deplinătatea acestei lucrări, rog a rostui o comisie cercetătoare, care, cu nepărtinire giudecând, va cunoaște nu numai trăinicia lucrului, ci și ostenelile necruțate și chiar jărtfile ominești ce de la început până acum am întrebuințat spre grăbirea acestor lucrări întârziete de împregiurări neatârnate de a me putere
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Leandru, episcopul de Sevilia). La începutul pontificatului său, către 591, a scris Regula pastorală (Regula pastoralis), ca o normă pentru sine și pentru oricine și-ar asuma această sarcină dificilă, arătînd cum trebuie păstorite sufletele altora și cum să-ți rostuiești viața după Evanghelie. Opera nu este foarte profundă și e sub valoarea celorlalte scrieri ale papei. E un lung tratat sub formă de epistolă, adresată lui Ioan, episcop de Ravenna, care îi reproșase lui Grigorie că încercase să refuze funcția
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
descoperi lucruri mai mult decât interesante. Dar mai bine să-i cunoaștem împreună pe câțiva cititorii Bibliotecii comunale „Ariton Vraciu”. 14 septembrie 2004, ora 11. La ușa bibliotecii sosesc câteva cititoare gospodine. E ora când în gospodărie treburile au fost rostuite și iată-le că au venit să-și schimbe cărțile. Altele, în drum spre magazin, s-au abătut și pe la bibliotecă, fie pentru a lua o carte, fie numai pentru a afla dacă a mai sosit un nou stoc de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sărbătoare / Se roagă, cine, oare?". Ce minune a creierului făcut anume să iubească și destinat suferinței aduce hârtiei aceste versuri: "M-afund în marea muzicii / Să pot. În ceas adânc / Să-ți deslușesc / Tăcerea?". N-am ascultat încă pe nimeni rostuind inima și sufletul acestui trecător al orașului. Cine poate afirma câți așa-ziși artiști și critici au "chemarea" și câți genetic sortiți să ajungă la capăt nu au reușit datorită cine știe căror împrejurări? Jean Baptiste Du Bos spunea: "[...] cei mai mulți
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Cosmicului, singurul ce are puterea de a citi în inimi și în gânduri. Trecerea aceasta e un zbor, o aripă bătând imperceptibil în labirint trecerea aceasta e un gând un fel de gând venind din mintea altcuiva să ne rostească, rostuiască rostirea din fântâni. Zborul gândit al gândului zburat e răsturnarea roții clopotit... și eu, eu cine-aș fi să nu fii Tu, aripă?... Trecerea aceasta e un vis1305. În somn se percep diferențele dintre judecata cortexului cerebral și ale rețelei
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se reduce totul la actul de încălcare a perceptelor olimpiene prin asocierea cu spiritul răului, în vederea obținerii tuturor privilegiilor oprite de justiția divină. Mitul paracelsian curge paralel cu existența autentică a lui Faust; acțiunile sale urmăreau cu pasiune planurile divine, rostuind dezlegarea Cosmosului prin interacțiunea legilor vieții si ale constelațiilor. Mitul simonian apare ca un viguros lăstar ce protejează trunchiul poemului ghoetean. Simion magul, de care se vorbește în Faptele apostolilor va fi pregătit de Diavol și se va înălța la
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
toate relele pământului. Ce este acest sistem? Este fără îndoială o dihanie impersonală în care s-au topit toate reziduurile personale ale decidenților mici și mari. A lua decizii este propriu nu numai liderilor, dar cu cât o decizie este rostuită dintr-un plan mai apropiat de vârful conului de putere, cu atât forța ei clatină mai abitir... sistemul. Profesorul nu este o ființă prea autonomă. Ora pe care el o gestionează este a lui, gândită de el, realizată de el
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
parte din datul lumii, este o acțiune înzestrată cu sens, o desfășurare ce implică inclusiv haosul și hazardul, întru Ființă. Limbajul noii gnoze este limbajul dinainte de Babel, Cuvîntul, pe care nu noi îl rostim, ci el ne rostește și ne rostuiește pe noi de la începutul începuturilor, "prin care toate s-au făcut". Noua gnoză a apărut în contextul crizei religioase actuale din Occident, apreciată ca fiind mult mai gravă decît criza economică din 1929. Ar fi vorba deci despre un New
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cu cititorul relații de un tip mai special, care le recepta doar în funcție de timpul lecturii. Acest anistorism medieval (ce semnifica, în fapt, caracterul imuabil al dogmei creștine) nu putea fi compatibil cu platforma concretă, istoricește descriptibilă, de pe care voievodul își rostuiește încheierea gândurilor. Comunicând formulările privind autoritatea domnească drept rezultat al meditației pe marginea propriei experiențe politice (Dan Zamfirescu), el se identifică unui anume timp și avansează în a produce câteva schimbări. Sacralul vechilor autori bate în retragere în fața laicului, „înțelepciunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
umbra În alte poeme, adjectivarea absenței, ușor metaforică, Își justifică valoarea prin jocurile de cuvinte pe care le provoacă: Gară-n ars bărăgan. Ornice Paul Garnier știrbe de ace Prima zăpadă - Toate murdăriile acoperite Trestie spartă - golul plin de cântece rostuit de vânt Calificarea ca știrbe a ornicelor le accentuează lipsa care e percepută astfel În registrul mai sensibil al amputării unei ființe vii, În timp ce acoperite face un joc de cuvinte și mai complex: deși face să dispară murdăriile, acoperirea cochetează
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
episcopul de Sevilia). La începutul pontificatului său, către 591, a scris Regula păstorului (Regula pastoralis), ca o normă pentru sine însuși și pentru oricine și-ar asuma această sarcină dificilă, arătând cum trebuie păstorite sufletele altora și cum să-ți rostuiești viața după Evanghelie. Oricum, opera nu este foarte profundă și este sub valoarea celorlalte scrieri ale papei. E un lung tratat sub formă de epistolă, adresată lui Ioan, episcop de Ravenna, care îi reproșase lui Grigorie că încercase să refuze
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dar arianul 5 e În antiteză cu semiticul 6 și dublul său, duzina - de ouă, de exemplu - adică cheltuiala. În schimb, chinezii au găsit că antiteza e aparentă, căci 5 sunt elementele - filosofice - ce alcătuiesc lumea, dar 12 anii ce rostuiesc ciclurile după care ea trăiește. Vița adoră piatra, În adâncul solului. La fel iedera, dar pe aceea a zidului pe care ea se cațără. Și ambele o sfărâmă, ilustrând o „imperfecțiune“a Naturii. Cu ghilimele căci, entropizare fiind, acest efect
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu fumez, nici nu joc poker... Iar dacă-mi place căldura e pentru că: Spuneam deunăzi că mămica m’a Învățat să caut lucrurile aflate la antipod. Eu sunt un negentropic redutabil. Prefer deci entropia. Și, față de negentropicul frig, acela care rostuiește minunatul și perfectul, negentropicul fulg de nea, deși sunt unul dintre cele mai rezistente la ger animale, aleg căldura, entropia energiei degenerate. De-ar fi numai asta. Dar: Știu că mulți dintre voi iubesc pisicile. De-ar fi mai mulți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ograda devenite amntiri, canadianul de 40 de ani și noi, însoțitorii lui, ne-am așezat pentru câteva momente pe un petic de troscot verde și des și, în tăcerea care s-a instalat aproape instantaneu, fiecare dintre cei prezenți își rostuia gândurile și trăirile sufletești așa cum dorea. După puține clipe, inginerul electronist - scotocitorul de amintiri - a evocat o întâmplare cu mare încărcătură emoțională care îl urmărește și astăzi, spune el. Cu privirile abia strecurate printre pleoapele întredeschise, încercând să străpungă zăgazurile
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
un acut simțământ al privilegiului. Acest lucru - o știe orice profesor - nu este deloc prescris și nici permis de Învoielile statornicite: „Vai, dar așa ceva nu sunt obligat să fac!”, „Ce-o fi urmărind și acest profesor?”. Mersul acestei legături se rostuiește pe măsură ce se edifică și Înaintează, prin depășirea unor piedici, prin Încălcarea unor reguli și instaurarea altora noi. În asta constă, poate, valoarea și tăria acestei Întâlniri. Un astfel de cuplaj rar, noetic și profund spiritual, generează demnitate, respect față de sine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Cântecul neauzit al șoaptelor rostite prof. Faighel Cezara Grup Școlar „Vasile Pavelcu” Iași Îmi amintesc, cu deosebit respect, anii și întâmplările rostuite de timp, alături de regretatul nostru profesor, Virgil Florea. Întâmplarea mă adusese în umbra lui unde aveam să deslușesc tainele lumii nevorbite, a cuvântului neauzit. Cu un tact desăvârșit, cu măiestria pedagogului de altadată și toate la un loc îmbracate în
C?ntecul neauzit al ?oaptelor rostite by Faighel Cezara [Corola-publishinghouse/Science/83993_a_85318]
-
forfotă de nedescris. În câteva minute nici un ouț nu se mai vedea la suprafața mușuroiului.Dar furnicile nu și-au oprit truda până nu au acoperit totul cu pământ moale . Abia atunci s-au retras în interior să-și rostuiască viața după legea lor. - Gata, bunico! Au terminat. Mușuroiul e refăcut. - Ai văzut ce harnice, pricepute și grijulii sunt? Joaca ta nesocotită le-a dat mult de lucru. Să ai grijă! Nu e bine să faci rău unor ființe nevinovate
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
Ciclul are în centru o familie de țărani, Borcea, de pe Târnave. Pivotul primului roman e tatăl, Octavian Borcea, personalitate puternică, îndărătnică, surprins în anii ’50, ai colectivizării, celelalte romane aducându-i în prim-plan și pe numeroșii fii ai acestuia, rostuiți prin țară (intenția de frescă a unei epoci se face astfel vizibilă). Ideea unificatoare a ciclului, pe lângă nucleul familial, o constituie chemarea vetrei natale, satul Zăpadia reprezentând pentru toți un centrum, ale cărui figuri emblematice sunt, pe lângă Octavian tatăl, bunicii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
la fel de tenace aducător al întristării conștiinței profund văzătoare. Este vorba despre stindardul nedreptății ce-și flutură flamura peste lumea cotidianului efemer asemeni unei oglinzi care reflectă grotescul acesteia. Într-o astfel de oglindă își perindă chipurile cei care și-au rostuit rangul superiorității lor prin înșelarea feroce și îndurerarea celorlalți semeni mai puțin capabili de rezonanțe distructive. Perfidia și șerpuirea alunecoasă a vicleniei, excesele viciului și intoleranțele aroganței, ascuțișul perforant al răutății ce se înveșmântă în constanta ascunderii de sine, brutalitatea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
așadar, suferința ce nu este și nu poate fi propriu-zis a trupului dar se manifestă prin lezarea profundă a acestuia, se manifestă ca fiind corporală. Durerea și boala trupului are ca țintă finală spiritul atașat acestuia dar străbate și își rostuiește propria potecă încrâncenată prin stânca pulsativă a corporalității ce se clatină amețitor sub impactul loviturilor perforatoare. Agonia celui astfel îndurerat se aseamănă cu pendularea zvâcnitoare a verticalității arborilor solitari ce sunt izbiți de suflul furtunii cutremurante. Întreaga sa ființă se
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Deficiența majoră a trupului resimțită de suflet drept cruntă anathemă, orbirea se prezintă ca pierdere sau lipsă dintru început a vederii. Despre orb se spune că nu are lumina ochilor adică acea putință de a vedea. El nu poate răzbate rostuindu-și un drum al pașilor săi printre lucruri și ființe, nu poate ieși din staționarea fără întovărășire, fără însoțitorul ce-i ține brațul într-un gest de compasiune solidară. Fără acest sprijin din preajmă, spunem că orbul bâjbâie adică își
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
locașul zeilor recunoscându-se, totodată, aparent contradictoriu, că Divinitatea comportă imposibilitatea situării ei într-un perimetru elaborat și închis limitativ de ingeniozitatea umană. De fapt, în formula rostirii locașul zeilor se dorește indicarea unei locuiri nu a Divinității în adăpostirea rostuită de om, ci invers, a omului sub adăpostirea Divinității oferită în cadrele zidirilor umane investite cu rangul funcționalității religioase. În templu credinciosul se reculege, se restrânge concentrat din răsfirarea pierderii în cotidian pentru a deschide atomul interiorității și a primi
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]