1,846 matches
-
a fost, să facă evaluări despre ce și cum ar fi fost dacă totul ar fi decurs conform planurilor? Și toate astea pentru ce? Pentru a ajunge din nou să se fofileze, să facă pe invalidul într-un scaun cu rotile, să nu mai aibă curajul să iasă pe străzi cînd avea chef, să-i fie rușine să dea ochii cu vecinii, să se afișeze în public ca să spună ce avea de spus. Meritase oare? — N-ați mai deschis deloc televizorul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să asigure carne de tun armatei ruse, care urma să culeagă după aceea aplauzele europenilor. Monarhia salvează România, își amintește ce se strigă pe străzi, uite încă un motiv pentru care îi vine să-și arunce cît colo scaunul cu rotile, să sară din nou în uniforma de colonel și să-i croiască pe spinare pe nemernici. Așa își consolidaseră ei Coroana, după ce Carol intrase pe șest în țară și nu adusese cu el decît o pereche de schiuri, prima pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o ripostă, fie ea și violentă, pentru a demonstra că n-am murit de tot, că încă mai avem forța să răbufnim cînd se umple paharul. Oare ce va spune lumea dacă busc se va da jos din scaunul cu rotile și se va aventura pe străzi de unul singur? Să spună ce vrea, gata cu ascunzișurile, cu jocurile de culise. Turnători împuțiți, politicieni ratați, hoți, mincinoși, delapidatori, uite cum-necum ați făcut-o și de data asta, v-ați învîrtit, și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În fiecare după-amiază turcește direct pe parchet când aburii cartofilor fierți În coajă urcă de la parter direct În nările tale. Colonelul În rezervă a murit. Îmi este milă de biata lui nevastă care este de ani buni În cărucior cu rotile. Cine o să-i mai dea de mâncare? Cine o s-o plimbe? Cine o s-o spele? Nu are pe nimeni. El făcea totul. Am iubit-o ca un nebun, Îți spui privindu-ți chipul În oglinda dulăpașului din baie și cercetându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Else. Else apoi lui Otto. Se duse mai Încolo și puse paharele pe masă. Otto terminat, În sfârșit. Gheața zornăi calm și frunzele de ceai se rotiră și se cufundară Încet pe fundul paharului. Așa stăteam, Else În scaunul cu rotile, eu pe scaunul meu. Totul părea neschimbat. Colega mea filosofa, eu murmuram aprobator, și din când În când Îl ascultam pe fiul ei interpretând tema filmului difuzat. Ceaiul cu gheață avea gust de mentă. Singura diferență era că În capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu cred că exista fată cu care să nu vrea să se culce și, surprinzător de des, chiar să reușească. În principiu, o partidă bună de sex nu era de neglijat niciodată, nici dacă respectiva stătea Într-un scaun cu rotile și nu avea picioare. Amicul meu trebuie să fi Învățat câteva trucuri de la tatăl său, cizmarul cu vocea minunată și cu perciunii zburliți, sau poate că, pur și simplu, degaja un miros specific, de Anton la care, pe termen lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scaun, i-am spus că nu-mi era foare - la care Else Îi făcu semn fiului său care, scuturându-și capul cu tristețe, se Întoarse Înăuntru. De Îndată ce ușa se Închise, colega mea se rostogoli din Întuneric și Întoarse scaunul cu rotile spre mine. — Păcat. Acum. Ce observă Sascha? Am Început să-i spun. Mai mult? Am continuat. Și? Brusc, Else era numai ochi și urechi. Am cugetat. Nu, nimic mai mult, din câte știu. Era chiar așa de important? Desigur, filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
făcea de fapt acest club pentru cultivarea trupului. Dar era mai mult ca sigură că acesta avea ceva legături cu un anume Doctor Hauptstein. — Hauptstein? M-am oprit pe urmele făcute de mine sau, mai bine zis, de scaunul cu rotile. Horst Hauptstein? Ești sigură? Fără a scoate vreo vorbă, Else mă rugă să Împing căruciorul mai departe. Continuând fără prea mult entuziasm, mi-a explicat că Îl Întâlnise pe Hauptstein imediat după ce Stegemann a angajat-o. Făcea parte dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de la biblioteca Fundației. Așadar, fusese chiar Hauptstein cel care a vorbit cu Osram Röser. — Ce voiai de la el? Mi-am zis să abordez problema cu delicatețe. — Nu eu. Otto. Despăgubiri. Ce altceva? Se pare că Else intrase cu scaunul cu rotile În biroul lui Stegemann și i-a spus vizitatorului că acesta exploatase un minor. Acum că fiul ei Împlinise vârsta majoratului, avea dreptul la o compensare adecvată. Stegemann tușea, se fâstâcea și se Întreba, cu o voce care nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-se de atâta așteptat, Else s-a hotărât să rămână Într-o seară peste program, când Apollo era Închis pentru una din sesiunile private ale lui Stegemann. Când Hauptstein a intrat În foaier, l-a și Încolțit cu scaunul cu rotile. Țeapăn de parcă ar fi Înghițit un băț, acesta susținuse că filmul În care jucase și fiul ei a fost proiectat doar În cinematografe selecte. În plus, se vedea nevoit s-o Înștiințeze că toate scenele În care apărea fiul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
arătătoare, Else trasă semnele citatului În aer - vorbea de scenele din documentarul filmat la Apollo. Sascha lucra acolo. Prietena interesată de asta. Dar te numea „Anton“... — Anton? am Întrebat, zgâriind cu unghia de la degetul mare unul dintre mânerele scaunului cu rotile. Lemnul Întunecat și neted dezvăluia o crăpătură cu un model interesant. Cred că e o greșeală. Odată ne-am Întâlnit cu Lakritz. Se poate să se fi referit la el? În loc să răspundă, Else Își puse palma pe picioare și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o cutie și așeză filmul Într-un fișet pe care nu-l foloseam. În timp ce discuta cu Dora, urmându-și premoniția, Încercă să scoată rola. Pentru a treia oară În acea seară, m-am oprit pe urmele lăsate de scaunul cu rotile. De data aceasta Însă, l-am Încercuit și m-am proptit În fața colegei mele, punându-mi mâna pe mâna ei. Ceea ce spui e foarte important, Else. Ce era cu filmul pe care l-ai dat Dorei? Deși se simțea jenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În seara aceea, după ce am Închis, a recuperat filmul. Neputând să i-l mai dea Dorei, a hotărât să Îl returneze adevăratului proprietar. Dar fiindcă distanța era prea mare pentru o femeie forțată să se deplaseze cu un scaun cu rotile, chiar dacă agilă Încă, l-a rugat pe Otto. Și În ziua următoare, fiul ei livră materialul. — Mai știi cui i l-a dat? Și Dora a zis ceva despre documentar? Am apucat-o pe Else de mâini. Te rog, Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe numele de Bauer Îl folosea În situații intime. Asocierea dintre cele două lucruri era, de fapt, poezie pură! Sau dacă vocea ar lua În considerare legătura dintre pantoful fantastic de la muzeul din apropiere, frânele de la un anume scaun cu rotile și mânerul de la un bătător de covoare, folosită de o persoană cunoscută mie la aerisirea pernelor. Genial, genial. Dacă ar fi Înțeles veriga magică ce lega aceste obiecte care, aparent, n-aveau nici o legătură Între ele, am continuat netulburat, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dai într-o groapă din drum și s-a rupt filmu’: te trezești zburând de pe bancheta din față și (ca să nu fiu prea descriptiv) aterizezi pe autostradă cu țeasta înainte, iar dacă ai noroc, te alegi cu un scaun cu rotile pe viață. Iar astea sunt rezultatele statisticilor (îmi spune taică-meu), nu texte inventate de el ca să se afle în treabă. Companiile de asigurări nu se bagă în afaceri ca să piardă bani - când zic ceva, măi Alex, apăi zic adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
salonului de la primul etaj, Îmbrăcată cu niște pantaloni scurți trăsnet din pluș de un galben ca primulele și o bluză roz-bonbon În formă de T. Pe cap avea o perucă blondă prinsă În codițe Îndrăznețe. Era Încălțată cu patine cu rotile nou-nouțe din piele albă. După cum se părea, voia să fie Rollergirl; totuși, singurul lucru care nu avea deloc de-a face cu Rollergirl era brățara cu diamante Cartier pe care o avea prinsă la Încheietura mâinii stângi și care strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
deja ies În oraș În fiecare noapte Îmbrăcată ca Bianca Jagger. Așa că sunt Rollergirl, care nu are legătură cu nimic, cu excepția faptului că Îmi garantează că o să atrag maximum de atenție. Seamănă locul ăsta cu o sală pentru patinaj pe rotile? — Nu chiar, am spus. Cu pereții săi tapisați cu satin roz patinat, cu mobila lui Cedric Gibbons 1 moștenită de la una dintre bunicile lui Lauren, care fusese starletă de cinema și cu tablourile de Rothko 1 și Rauschenberg 2, salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pliante lângă un hamster într-un șervețel. Mai încolo, un cuplu în vârstă stă în picioare, ținând o umbrelă care o apără de soare pe o tânără; tânăra e numai piele și os și stă sucită într-un scaun cu rotile. Bătrânul, mama și copilul, familia și cuplul în vârstă petrec cu privirea toate mașinile. Mântuitorul de pe Șosea își face apariția de fiecare dată într-o altă mașină, coupé, berlină sau camionetă, uneori pe motocicletă. O dată într-o rulotă. În pozele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ambasadorul SUA are ciclu menstrual, ci despre cioroiul care n-a putut veni la Cluj pe calea aerului. Dacă dl Guest era paralitic, ca Franklin Delano Roosevelt, atunci C.V. Tudor zicea că i s-a ars bujia la scaunul cu rotile. Președintele PRM trăiește politic zgândărind răul și urâtul de pe fundul sufletului omenesc, oglindite în miturile murdare din subconștientul unui popor - creierul lui C.V. Tudor funcționează după un ciclu menstrual: secretă periodic un șuvoi sângeriu, urât mirositor, dar sterp. În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
În una dintre aceste poze apărea chiar și Vaughan, uitându-se la mașină într-o postură byroniană, cu penisul mare vizibil în prohabul strâmt al jeanșilor. Ultimul grup de fotografii o înfățișa pe tânăra femeie într-un scaun cromat cu rotile, împinsă de-un prietenă peste peluza împrejmuită de rododendroni a unui azil; apoi tânăra care-și manevra singură vehiculul la o întrecere cu arcul; în cele din urmă, aceeași tânără care lua primele lecții la volanul unei mașini pentru invalizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și a unui acvariu cu pești tropicali, înveseliți de un curent vertical de mici bule de aer. Nu țin în mână o servietă cu burduf, plină și puțin uzată, ci împing o valiză pătrată de material plastic rigid, prevăzută cu rotile, mânuită cu un baston de metal cromat și pliabil. Tu, cititorule, credeai că aici, sub acoperișul peronului, privirea mea se îndreptase spre acele traforate ca niște halebarde ale orologiului rotund de gară veche, în efortul zadarnic de a le face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
văd fiecare minut prăvălindu-se peste mine dintr-o dată, ca lama unei ghilotine? Rezultatul, în orice caz, n-ar fi prea diferit: avansând chiar și într-o lume netedă și trecătoare, mâna mea contractată pe cârma ușoară a valizei cu rotile ar exprima tot un refuz interior, ca și cum acel bagaj dezinvolt ar constitui pentru mine o greutate ingrată și extenuantă. Ceva trebuie că mi-a mers de-a-ndoaselea: o indicație greșită, o întârziere, o legătură feroviară pierdută; poate că la sosire ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ci trebuia doar să coboare dintr-un tren și să plece cu altul, așa cum ar fi trebuit să fac eu, iar unul dintre noi trebuia să înmâneze ceva celuilalt, de exemplu eu trebuia să-i încredințez celuilalt valiza asta pe rotile, care, în schimb, mi-a rămas mie, și-mi arde mâinile, atunci singurul lucru ce-mi rămâne de făcut e să încerc să restabilesc contactul pierdut. Am traversat cafeneaua deja de câteva ori și m-am dus la ușa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mișcare, încât să obțin maximum de eliminare cu minimum de recomplicare. Un bărbat pe care nu-l cunosc trebuia să mă întâlnească imediat după ce aveam să cobor din tren, dacă nu mergeau toate de-a-ndoaselea. Un om cu o valiză pe rotile la fel cu a mea, goală. Cele două valize s-ar fi ciocnit ca din întâmplare în acel du-te-vino de călători de pe peron, între trenuri. Un fapt ce poate avea loc din întâmplare, imposibil de deosebit de ceea ce are loc doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
iau ca pe un compliment. Și apoi? Apoi, iată-mă aici, sunt eu, cel de acum, cu valiza asta. E prima oară că numesc valiza, chiar dacă mă gândesc tot timpul la ea Iar ea: — Asta e seara valizelor pătrate cu rotile. Eu rămân calm, impasibil. Întreb: — Ce vrei să spui? — Am vândut astăzi o astfel de valiză. — Cui? — Unui străin. Ca dumneata. Mergea la gară, pleca. Cu valiza goală, abia cumpărată. Ca a dumitale. — E ceva straniu în asta? Dumneata nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]