1,828 matches
-
Tritoni, frate, ce naiba! își umflă Bărzăunul gușa, clătinînd din cap disprețuitor, dar și cu o oarecare doză de înțelegere față de partenerul său de discuție, pus în situația de "căzut din plop". Zău, parc-am trăi-n pădure! Virgil nu se rușină deloc de vorbele Bărzăunului, mai ales că discuții pe tonul acesta erau absolut normale între ei. De aceea întrebă cu mult calm: Bine-bine, tritoni, cum zici, dar ce-s ăia? Cum, adică, ce-s ăia? se arătă extraordinar de surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aici“, murmurase în gând Dominique cea de-acum, fără râs și cu ochelari ordonat așezați pe noptieră, în linie cu muchia vișinie a cărții. Gleznele se opriseră, umede, în iarba încă acoperită de brumă. Pleoapele se strânseseră brusc peste ochii rușinați de goliciunea lor. Foamea chemase crâncen amintirea cinelor mestecate împreună. Așteptaseră, o vreme, în liniștea deodată palpabilă, și unii, și ceilalți. Ochii ferecați de pleoape și tălpile ude. Așteptaseră pe nevăzute, în dimineața grea, încă, de noapte. Clanța grăise din
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la masa ta, cuminte și obedient, ca zeul să-și întoarcă fața lui ca un soare către tine, semn că te-a recunoscut și că nu mai e mult până ce îi vei intra în grații. Pleci lăsându-i toți banii, rușinat de hârtiile alea boțite și scămoșate pe care le-ai scos de pe fundul buzunarelor. Impresia este că tot nu i ai lăsat suficient. Chiar înainte însă de a părăsi birtul, darul divin îți pogoară în vintre, în creier, îți întunecă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a sufletului? Se descurcase foarte bine până în acel moment și fără un astfel de ajutor, va reuși și în continuare. „- Da, te-ai descurcat de minune. De aceea ai ajuns în situația asta. De aceea ești dezastrul care ești.” Se rușină privindu-și goliciunea expusă în oglindă, simțindu-se parcă urmărită de alte câteva zeci de perechi de ochi. Se simțea ca o actriță pe scena unui teatru. Juca, fără spectatori, propria dramă pe scena vieții. Un teatru gol în care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Și i-a dat voie să o îmbrățișeze. O strângere delicată, caldă, emoționantă. Ochii Karinei se scăldau în lacrimi, în lacrimile de care avea atâta nevoie. Ochii aceia mari, de un turcoaz sfidător, nu îndrăzniră să o mai privească. Se rușinară parcă de faptul că îndrăznise să-i ceară un lucru atât de intim. A zbughit-o la fugă făcându-i cu mâna în spate. „- Să nu-ți pierzi simțurile pe drum și să-ți asculți mereu instinctele, copil frumos!” spuse
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
oaselor în patul său se va preface că delirează prin somn. Uneori îi mai scapă cîte o replică "pe bune" la replicile de sus dar, își ia seama și revine la foiala și vorbirea prin somn simulate "ca să nu-i rușineze" pe cei de sus. Mișcările și vorbele trebuie armonizate ca să creeze comicul. Astfel, de pildă, cînd Efimița trăiește un extaz zgomotos, Leonida va remarca prin somn: Mița acuma trebuie să fie dincolo de Filiași". Dialog paralel (jos Efimița și Rică iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Moscova, un avion din alea de mucava, cu elice zgomotoase și găini pe sub scaune. Știam deja că până acolo ne va conduce Nureddin, un potentat local, directorul fabricii de salam de cal. — Ești musulmană și te respect, i-am strecurat, rușinat de mine. — Putem să facem dragoste și fără să ne atingem, a articulat gâtuit. Mi-ai zis cum se desfăcea ziarista ta unsă cu ou. Dacă asta îți place, îmi place și mie. N-o să ne atingem. S-a ridicat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
bețivă, dar atât de bețivă că-i Întrecea pe cheftii satului de dimineață și până seara și de seara până dimineață, numai cu gândul la bautură Îi era și numai cu sticla În mână o vedeai. La Început se mai rușina și ea, mai bea pe ascuns, dar acum n-o puteai opri nicicum, nu-i mai păsa de ce zice lumea ori că se ghiontesc vecinile, când trece clătinându-se. Și dacă la Început ea bea câte un pahar, acum bea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
copii, toată ziua stătea cu ochii În oglindă, nu avea niciodată de țesut ori glulit pânză. Dacă cerea ceva cu Împrumut de la vreo vecina, vreun lucru ori făină, nici nu se gândea să le mai Înapoieze. Și nici nu se rușina să prindă vreo puicuță rătăcită prin grădina ei și s-o zvârle În oală. Ce mai, era cea mai prefăcută, mai lingușitoare, mai mincinoasa femeie din câte s-au văzut vreodată. Și după cum am spus, profita cel mai mult de pe urma
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pe nepusă masă, bătură la porțile orașului Cividale fugari îngroziți de pe câmpiile din Gemona, Osoppo și Artegna. Aduceau cu ei vești înspăimântătoare. Asediul Constantinopolei se soldase cu o înfrângere și avarii, care pierduseră mulți oameni și irosiseră mult aur, se rușinau să se întoarcă în țara lor învinși. Pentru a-și redobâdi renumele, regele lor, kagan-ul numit Bayan, rupsese unilateral alianța cu longobarzii și hotărâse să treacă prin foc și sabie ducatul friulan. Gisulfo își convocă degrabă oștenii de frunte, dar
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
simplu peste bunurile intelectuale ale aproapelui, cât acela care o face fără a fi prins. Prinșii îngroașă rândurile ageamiilor, ale fraierilor, ale novicilor, ale amatorilor, ale veleitarilor, nepricepuți a șterge complet urmele ce-i pot da de gol. Ei sunt rușinați pe două coloane în ziare și reviste, în broșuri și pe încăpătoarele pagini de internet, ei sunt târâți prin tribunale și eventual condamnați, după cum tot ei ajung în perpetuitate pilde vii ale conduitei intelectuale reprobabile. Însă adevărații experți în plagiat
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
agresivitate cu care își scria cărțile. Iarăși, cuvinte precum "candoare", "gingășie" și "blîndețe" au dobîndit astăzi o tentă de debilitate suspectă, dar numai ele pot surprinde ceva din universul lui Blaga. Citindu-l, aproape că te simți primenit, ba chiar rușinat la gîndul că viața ta abia dacă mai are ceva în comun cu a lui. Dar primenirea nu o simți decît cu o condiție: ca ambianța să nu fie una orășenească. Luntrea lui Caron nu poate fi citită între pereții
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
spuse ghiocelul Trebuie să vestesc sosirea primăverii, nu pot merge cu tine. Puișorul nu înțelegea, se tot apropia de ghiocel până când glasul mamei se auzi în toată pădurea. Veni lângă el și îl ciupi de căpșor. Puiul se dădu înapoi rușinat de fapta sa. Gingașul ghiocel rămase acolo. Seara, puii se adunau în jurul lui și el le spunea povești despre pădure, iar dimineața glasul și cântecul păsărilor îi umpleau sufletul de bucurie. A continuat așa până când păsările au plecat dar nu
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
religioși. Credința mea este că orice om credincios nu poate fi un om rău. Doar deviațiile grave de la preceptele fundamentale pot duce la intoleranță și vărsări de sânge. Toate credințele din lume au avut momente ale istoriei de care ne rușinăm. Am crezut întotdeauna că drumul spre Dumnezeu nu este unic și că prin multe cărări poți ajunge la Dumnezeu. Evident că și acum pericolul unui conflict generalizat între civilizații există. Nici un efort nu este prea mare dacă este făcut pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
ea, ci trebuie să pricepem că ura e o trăsătură constantă a ființei umane, o veritabilă pacoste pe care, în măsura în care am înțeles-o, în aceeași măsură trebuie s-o combatem. A critica ura sperînd că cei care urăsc se vor rușina într-o bună zi, renunțînd treptat să-și deteste adversarii, este o naivitate primejdioasă. Nimic nu-l poate face pe cel care urăște să se întoarcă din drumul răzbunăriii lui. De aceea, a spune că ai înțeles ce este ura
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
formalismul și evadarea din realitate, să elogieze eroismul cotidian, chemările spre înălțimi, visurile care se împlinesc etc. Pentru "un artist al vremii noastre", adică al vremurilor din anii 1950, totul trebuie să se desfășoare "în limitele realismului". "Scriitorii nu se rușinează să învețe de la Balzac sau Tolstoi, de la Shakespeare sau Eminescu. Ei nu se înghesuie să învețe de la James Joyce sau de la stilul lui Proust - fiindcă asta i-ar rupe de cititori, i-ar condamna la un cerc restrâns, despărțit de
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
iar Haikis angrosistul avea un Fiat Topolino portocaliu cu care trepăda după cereale prin toată țara. Singurul dintre ei care umbla cu mașina prin oraș era primarul, care se îndrăgostise de jucăria lui decapotabilă. Îi făcuse garaj, să n-o rușineze vrăbiile și guguștiucii în curte. Buick-ul judecătorului avea ceva amenințător, mare și cu botul rînjit cum era. Să zicem, comenta observatorul lui, doctorul Tefik, că de cînd nu mai avea cîinii lupi cu care ieșea la plimbare magistratul voia să
Buick de holtei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7723_a_9048]
-
și țineam capul în pământ, auzeam pașii celor care treceau pe lângă mine și nu știam dacă sunt pași de bărbat, de femeie sau de copil, mă simțeam ca și când aș fi pășit pe treptele unei scări întinse pe pământ, eram prea rușinat sau timid ca să mă las văzut, cum să-i fi explicat asta, oare urcam sau coboram scara? M-am ascuns în spatele unei movile, fusese săpat un mormânt pentru cărți vechi, literatura era singura religie pe care tatăl ei o practica
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
Ce loc mai bun pentru a-ți scrie povestea vieții?" Ea a spus: "Am vederea slabă", i-am spus că vede destul de bine, ea a spus: Abia dacă mai zăresc", acoperindu-și ochii cu degetele, dar știam că era doar rușinată de atenția ce i se acorda, a spus: "Nu știu să scriu", i-am spus că nu-i nimic de știut, trebuie doar să-și dea drumul, a pipăit cu degetele mașina de scris, ca un orb care pipăie fața
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
de noblețe și că nu-ți bați joc de fete, așa cum a pățit prietena mea, Claudia pe care-ai văzut-o la reuniune. Dar ce i s-a Întâmplat? O poveste urâtă de tot pentru care acum pătimește și se rușinează, au aflat și părinții ei și doi băieți din clasa noastră! Va, mult mai liniștit și cu viitorul său de bărbat asigurat, o trase către el, o sărută Îndelung, Îi mângâie cei doi hulubei, atinse În treacăt zona cea mai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ați priceput și nu prea? Ce se întâmplă la un botez? a întrebat moș Dumitru. ... Se bea, se mănâncă și se joacă, dacă sunt lăutari - a dezlegat nodul Pâcu. Asta cam așa-i - a fost de acord Alecu Slobodă, privind rușinat spre Gheorghe Amnar, pentru că n-au putut să dezlege o întrebare atât de simplă. Si cine să dea de băut și de mâncat la botezul de mâine seară, dacă nu finii? a vorbit moș Dumitru, râzând satisfăcut că i-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ultimelor comenzi. Kiril îi spune lui Lionel: — O să rămâi singur în tot localul. — Vin cu voi. Singur, n-are nici un haz. Roman devine practic: Mergem după Albanez: nu cred c-a apucat să le lipească. — Eu am o treabă... se rușinează Lionel. — Eu zic așa: îl conducem pe Lionel la gară, pe urmă călcăm fiecare pe zebra lui, propune Kiril. De acord, spune Roman, agitându-și disperat degetele pentru o ultimă rație de vodcă. Nu plătești tu? îl întreabă el pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pariului, face o excepție de la regula pe care și-a impus-o acum cinci ani și i se adresează în română: Cât costă un ghicit? — Pardon? se miră Esmé. Vă rog să vorbiți în franceză. — Cât costă ghicitul? reia Lionel rușinat în franceză. — O sută de euro de persoană. Și nu e ghicit, e prezicere. — V-am spus eu că mai bine mergem la curve. Cu o sută de euro, le luăm pe gemenele albanezului, spune realist Roman. — Nu faceți reduceri
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la TV, În dialog cu Patapievici, mărturisește cu mîhnire că actorii se mai și laudă că au fost proști la matematică!... Ca să-i ofer o palidă consolare marelui om de știință : și eu am fost prost la matematică, dar mă rușinez de această personală incapacitate. Punct. Uneori, snobismul, ori neglijența, ne joacă feste ; un foarte serios critic de teatru din Cluj afirma, În Tribuna din 16 decembrie 2008 :” Sarah Kane este unul dintre puținii dramaturgi contemporani agreați generos de regizorii români
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
toarnă, apoi pare încurcată: cum să-l ajute pe Brăduț?!) BRĂDUȚ: Că n-oi fi babă, să mă urc la clocit între perne și să mă afumați cu păr de lup ca să-mi treacă de sperietură! Mai degrabă mă aflu rușinat de întâmplare decât vătămat. Măria Sa, tatăl meu, încă râdea de mine pe drum, și cu drept cuvânt, că m-am răsturnat de pe cal ca un prunc ne-nvățat care încalecă pentru prima oară. Mi-era gândul aiurea, altfel cum m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]