985 matches
-
uimitoare ca, pus în atîtea situații neverosimile, autorul să nu aibă imboldul lamentaț iei. Revolta i se epuizează în accente malițioase, fără expresii patetice și fără dorințe de răzbunare. E rafinamentul unui autor superior, emanînd un haz teribil, cititorul surprinzîndu-se rușinat că poate rîde cu atîta poftă în fața mutilărilor, izolărilor, schingiuirilor, sinuciderilor sau omorurilor descrise. Dar Pavlovici e un spirit fără ferment sentimental, universul evocat fiind fără doar și poate dramatic, numai că drama e intuită în proporțiile ei burlești, prin
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
nu există mă așez lângă tramvai lângă piciorul zmeului visez înălțarea umbra ei mi se arată ca un avertisment într-un răsărit de cenușă din piatră și smoală înalț o oglindă imposibilă te-am iubit dar nesăbuința nu se vede rușinat mă înscriu în partidul celor inexistenți gândul meu păcătos apare într-o limbă care se stinge eu corbul postmodernist întâmpin rândunica o îmbrac în public ploile de primăvară vor fi rouă pentru ochii acesteia o ultimă însemnare pe luciul de
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
privește, de la Mircea cel Bătrân - de la Rovine, la Ștefan cel Mare - de la Vaslui, unde a avut loc prima înfrângere în loc dechis a turcilor în Europa, natura ne-a iubit. Simbolic, când alți nepoftiți ne-au încălcat țarina, o dată înfrânți și rușinați au fost puși să sădească un codru. Când, pe câmp de zăpadă, tot în Moldova, un pașă rău inspirat a sfidat iarna, aceasta i-a transformat într-o singură noapte ceata de prădători în soldăței de sticlă! Și cum să
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
și cu tot seriosul versurile tragediei clasice, necesare, și ne-posedând talentul unui adevărat poet, rezultatul mi se pare acum... comic. Totul sună ca produsele primilor poeți munteni, ocazionali, de dinaintea, cu mult, a lui Bolintineanu. închizând ochii, ofer cititorului, oarecum rușinat, scurte fragmente din actul 2, scena 5... ...Un vânt s-a înălțat în trupu-mi chinuit îl văd, roșesc, și-ndată am pălit! Dar mândru și semeț, deși cam rău făptaș, Chipeș june, inimi întruna sfărâmând, Așa cum vedem zeii sau cum
Fedra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10987_a_12312]
-
școală. Treceam pe Schulbeck Street, pe lângă vitrine după care erau tupilate femei roșcate, blonde, brunete, bobocele sau mai coapte, femei îmbrăcate în costumul Evei, ce-i făceau tatii semne. Privirile lor și mișcările unduite îi spuneau: vino, vino! Tata pleca rușinat ochii-n pământ, mă strângea mai mult de mână și-o luam mai iute la picior. Zi de zi ne descurcam tot mai greu, dar începusem să ne dedăm cu lipsurile. Cel puțin tata nu ajunsese s-o ia razna
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
decât să se relaxeze; să urască decât să iubească. Toate acestea se vedeau din mișcările abrupte, și din privirea mânioasă și bănuitoare. Orlando era derutat. Dar porniră să cineze. Orlando, căruia asemenea lucruri i se păreau firești, s-a simțit rușinat, pentru prima oară în viață, de numărul mare al servitorilor și de splendoarea mesei. Mai ciudat, s-a gândit, cu mândrie - deși de obicei gândul i se părea dezgustător - la străbunica lui, Moll, lăptăreasa care mulgea vacile. Era gata să
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
Consiliul consultativ al revistei au fost epurate două dintre numele cele mai respectate ale Universității clujene, Ion Pop și Ion Vlad...” După o asemenea execuție, cum este cea a lui Alex Goldiș, orice om s-ar retrage, s-ar ascunde rușinat. Putem paria însă că nu și Mircea Arman! Despre „komartinizare“ În OBSERVATOR CULTURAL (nr. 405, 28 februarie- 6 martie), un cristian semnează un articol (scris cu exasperare, cu franchețe și cu asprime, toate venind din onestitatea autorului) despre condiția scriitorului
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3869_a_5194]
-
îl știu, bunicu-meu pe bunică-mea. Iar, când ea îi spune, pe jumătate exasperată, pe jumătate amuzată “Ai grijă, măi, Niculae, să nu pui iar ciorbă pe cămașă!” se fâstâcește vizibil, se uită îngrijorat spre burtica lui pufoasă și zâmbește. Rușinat dacă a pus (iar!) ciorbă, triumfător dacă n-a pus ciorbă, ci zacuscă sau tocăniță. Un alt prieten s-a angajat picolo pe vapor și-a trecut și-o bucată bună de ocean înot ca să ajungă la iubita lui, plecată
O floare și-o armată de grădinărese by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18623_a_19948]
-
dimineață, prietenul meu bate la ușă cabinetului încă adormit. Intra inautru și vede alți pacienți care stăteau la coadă. Merge la ghișeu, își spune numele și ce dorește, la care asistență îi răspunde: “Ultimul scaun va rog... Prietenul meu, ușor rușinat, mai mult bulversat de întrebare, exclama: “Aaa, acum o oră!”. “Va rog domnule, luați loc pe ultimul scaun...” Asistență a plecat înspre ușa doctorului râzând în hohote, iar prietenului meu cred că i-a sărit și ultima frântura de somn
Gafa se întoarce, acum într-o nouă prezentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18926_a_20251]
-
și este în clasa a patra, trece la gimnaziu, dacă nu-l trimiteți anunț autoritățile, și veți primi amendă. Femeia, nu comentă. O conduse la poartă, acolo băiatul, elevul ei, murdar, desculț, descărca căruța. - Te aștept mâine la clasă, băiatule! Rușinat, copilul plecă capul, și-i spuse: am să vin, doamna învățătoare! O dimineață de octombrie plină de blândețea toamnei. Pomii dansau în lumina difuză a dimineții. Se întreceau în a-și etala frumusețea culorilor. Ea, Doina nu putea dormi. Se
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
fie pentru voi o bucurie, v-a dezbinat? Mi-ați promis că veniți la mine amândoi. Mai am un an și termin studiile. Am o iubită cu care intenționez să mă căsătoresc și voi îmi faceți o astfel de bucurie?” Rușinat, Mihai, citind scrisoarea băiatului, lăcrimă, făcându-l să se gândească la același lucru. „Oare banii i-au adus aproape de divorț? Poate, își răspunse el. Dar poate că și lipsa banilor ne-ar fi dus tot aici! Atunci? Oare nu ne
NOROC NESPERAT NUVELĂ- FRAGMENT CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384764_a_386093]
-
la marginea mea de lume violet - în cabina de vot a unei ceaprăzării soarele răsare din nou, ca în patruzeci și șase, de-a lungul fostului Bulevard 6 Martie Nu vom vedea căința lunii față de soare, pielea oceanului întinsă mângâierii rușinate a privirii. Nu vom vedea. Suflet care ai zburat cu marile catastrofe, vei sta și vei îmbrățișa războiul, vei tăcea în jarul șemineului de pupile arse Și palmierii depărtărilor, foșnetul de bani al bikinilor vor întrista pelicanii De la-nceput, cazuarul
Ploile din Foster City by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/13659_a_14984]
-
vreau să văd ce replică i-au presetat pentru asta. Sunt sigură că a fost printre primele 10 chestii la care s-au gândit când au programat-o. Nic: privire resemnată către mine, gen “Biiinee”. Nic (către Siri, cu voce rușinată): Fuck you! Siri: Oooohhh! Alții au mers și mai departe:
Discuție cu doamna Siri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19220_a_20545]
-
vrei să mă superi, da? - Bine, mă duc. Pot să-mi iau o bere, înainte de-a pleca? - Ia-ți, numai du-te, fi bun! îl goni Adriana hotărâtă. Luându-și o bere în mână, plecă spre terasă repede, dar rușinat. Reușii s-o supăr, sper să mă ierte. Ei, dacă ar ști ea ce-i în sufletul meu, nu s-ar mai supăra și nu m-ar mai goni așa. Sau da? Doamne, ce-o să-mi spună când i-oi
CĂPITANUL VASILE (10) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385174_a_386503]
-
pus întrebarea: „Cum te numești? “ „Alexandru“, i s-a răspuns. „Și eu mă numesc Alexandru“, zise împăratul. „Dacă porți numele meu, nu mă face de rușine, ci du-te și te poartă cinstit, ori îți schimbă numele“. Soldatul a plecat rușinat, dar s-a îndreptat, s-a arătat vrednic de numele pe care-l purta. O, de câte ori Ioanii din zilele noastre se arată nevrednici de numele acesta! De câte ori, tocmai în ziua praznicului lui îl necinstesc pe Sfântul Ioan prin beții și
Agenda2005-25-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283846_a_285175]
-
dacă nu ar avea atâtea responsabilități. E prea mult pentru ea și o mai și bateți. Soția vă trimite bani, de ce nu încercați să cereți ajutor unei rude pentru gospodărie, să puteți lăsa fata să învețe? Bărbatul plecă capul, poate rușinat, dar totuși, nemulțumit: ― Păi, dacă îmi i-au ajutor în gospodărie, ce bani ne mai rămân? Vrem să ne facem o casă nouă! ― Și atunci preferați să exploatați fata?! Casa asta e frumoasă și pare bună, de ce doriți alta? ― Ei
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
se pregăti pentru oră. Aveau matematică. Învățătoarea intră în clasă supărată. ― V-am adus lucrările, copii! Nu sunt prea mulțumită. Unii dintre voi chiar m-au dezamăgit! Stoica, ai făcut o lucrare slabă! Ce este cu tine? Copilul se ridică rușinat, se duse la catedră să-și i-a lucrarea. Nota șase! Așa o notă nu a mai avut el în catalog, nici măcar atunci, în toamnă, când a lipsit o lună. Privi lucrarea. Da, făcuse greșeli. Dar curios lucru, el știa
NECĂJITUL POVESTIRE -ULTIMUL FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384768_a_386097]
-
în exprimare nu justifică bătaia câmpilor! Ori, oricine poate să o facă, insă câmpiile nu au întotdeauna floricele, apropos. Dacă te tot învârți în cerc și tot reiei la infinit aceleași idei, pana le rupi și urechile ideilor de lunguiața rușinata, asta se face numai “în propriul folos”. Și, oare nu ar avea legătură acestea cu comunicarea? Ba bine că da. Ce se spune despre acei ‘inteligenți’ că te duc cu vorba și cu zăhărelul? dar nu spun nimic... Politicieni cu
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382579_a_383908]
-
transparență susținută de un tub ce intră nemilos incarnea copilului ei , în venele lui... A deschis ochii și abia auzit printre șuieraturi de neoprit, a spus: -Cât mai am până ajung înger? Mamei i-a alunecat cu greu, rostogolindu-se rușinata o lacrimă.Și-a șters-o repede să nu o vadă și i-a răspuns: -Te faci bine, mami, e faci bine... Îi era teamă că nu a fost convingătoare ; a privit în jur : alți copii ca niște fantome , galbeni
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
grăbita, Prea multe guri în jurul ei se-agită. Vă-nchipuiți, plăpândul ghiocel, Cât l-a durut,,, când au ajuns la el. A plâns din greu, cu lacrime de roua. Hăinuța lui s-a despicat în două. De-atunci răsare foarte rușinat Ținându-și căpușorul doar plecat. Și peste toate, timpul a pus cheie Sub care a-ngropat orice scânteie Din care-ar mai începe un război, E primăvară... de la amândoi. Eu nu mai scriu povești cu primăvară, Dar asta... auzită într-
EU NU MAI SCRIU POVEȘTI CU PRIMĂVARĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383359_a_384688]
-
Da' păru' ăsta așa lung , i-al dumnivoastră?, zise gazda mea , când veni la mine cu o farfurie de ceva „bun„ . Avea peste șaptezeci de ani și era darnică și curioasă, dar și politicoasă, ca orice ardelean„. „Da„ , zic, aproape rușinată că am un păr așa lung. „No, bine, dragă. Și așa...roșu ?„ Tăcui, căutând în asta un refugiu. „Da', fă bine, rogu-te, și mănâncă zamă de pe la noi!„ Și ochii ei albaștri mă mobilizară, precum un ordin. Avea ceva impunător
ȘPRING ȘI SPRING de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383513_a_384842]
-
câmp? - Da de unde! Vin de la bloc. - Bine, dar nu i-am auzit niciodată cântând în apartament. - Asta-i bună! Să tulbure liniștea locatarilor? Se face repetiție la Filarmonică și se cântă numai pe scenă, domnule! Suntem ființe civilizate! Am tăcut rușinat. Orchestra începu o tulburătoare uvertură cu scârțâieli sincopate și țârâituri prelungi. Vraja era deplină când apăru pe scenă trubadurul Zefir care începu să zică basmul lui Mărțișor, acompaniindu-se la chitară: “A fost odată ca niciodată...” Eram numai ochi și
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
învățat temeinic de la ea. Odată, când m-a prins cu lecția neînvățată mi-a făcut observație și mi-a spus: „știam că ești obraznică, dar nu știam că nici nu înveți”. Și asta m-a făcut să mă simt tare rușinată. Astfel, istoria artei a devenit obiectul la care învățam cel mai mult. Acum, le mai spun și eu câteodată această replică elevilor mei, în speranța că poate le va prinde și lor bine. Despre activitatea mea artistică în copilărie... mă
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
înspre ziuă-a ațipit. Abia sărmana ațipise / Că soacră-sa se și trezise - Căci cu găinile deodat’ / Hoașca bătrână s-a culcat - Și-ncepe-a face gălăgie, / Prin casă, cum numai ea știe. Nora atunci sare speriată / Din somnul dulce, rușinată Că soacră-sa o dibuise / Tocmai când biata ațipise. Pe urmă nora - cât de voie, / Precum apoi cât de nevoie - A babei mână-a sărutat / Și-i arătă ce a lucrat. Încet încet, baba cea gazdă / Își dete dar nora
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
fim disciplinați, că trebuie să nu aruncăm pe jos hârtiile... M-am gândit la copilul acesta despre care autorul ne spune că era crescut mai mult pe stradă, care se mulțumea cu o bucată de pâine și m-am simțit rușinată pentru că noi facem mofturi când discutăm meniul cu mamele noastre. Mi-a rămas vie în minte imaginea copilului erou. Chiar acum, în timp ce fanfara militară se retrage de pe platoul pieței, îmi amintesc, pentru că mi s-au întipărit ireversibil în minte, cuvintele
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]