296 matches
-
vorbă, nu mai putea fi de examen, deși, în minte, îi stăruia parcă, vocea profesorului: "Succes la examen! Nu te lăsa!" Dar nu. Luă primul tren înapoi spre N. După înmormântare, au apărut, precum ciupercile după ploaie, tot felul de rubedenii de-ale răposatului, care de-a zecea spiță, care mai apropiată... Fiecare începu să emită pretenții, să amenințe cu darea în judecată, să conteste înfierea și orice drept de moștenire al tânărului. Scârbit de lăcomia și micimea sufletească cu care
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ăștia? Trebuie să recunoști că nu prea pare treabă curată.“ „Asta-i drept“ - a zis tatăl tău - „dar cine l-o fi mituit? De unde să fi primit bani?“ „Cum așa“ - am zis - „din ținutul Yancey, unde trăiesc toate neamurile și rubedeniile lor, de-acolo-i vin banii.“ „Adică sînt oameni Înstăriți?“ „Au de toate din belșug“ - am zis - „din belșug, și-ar fi dat și ultimul ban să-i vadă scăpați.“ Știam eu bine cum stau lucrurile. „Nu uita c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
da bani unui om care lasă pe ticălosul de fiu-său să stoarcă de la el o avere. Un asemenea om nu se pricepe câtuși de puțin la treburile lumești. Și refuz să-ți dau o slujbă pentru că nu angajez niciodată rubedenii... Spune-i lui Creel să vină să stea la mine. Dar un bărbat nu vreau să întrețin. Asta-i tot, încheie ea. O privi o vreme deznădăjduit, observând-o cum îi supraveghea calmă pe salariații care manipulau aparatele de măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
I-am omorât chiar cu armele lor. Nici n-am simțit veninul de albine, usturimea pielii parcă ne stârnea și mai tare în ceea ce făceam. Fiecare dintre noi a căutat să pună mâna pe un cal pentru sine și pentru rubedenii, dar norocul ne-a părăsit. Animalele au început să dea din copite și să necheze, scăpându-ne din mână. Au devenit nervoși și cei aflați mai departe. Zăpăceala și zarva acelor nărăvași au atras atenția avarilor, făcându-i să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pământ, pe care abia dacă Îl zăream prin pâcla ce plutea peste apă. - Măcar de s-ar fi terminat tot pământul, zise Runa. Am fi luat-o Înapoi, Krog și-ar fi Încheiat călătoria, iar noi ne-am fi revăzut rubedeniile. - Eh, ce facem acum? Întrebă Enkim. Am privit În vale. Printre stâncile alb-gălbui se zăreau nenumărate peșteri mai mici sau mai mari, unele dintre ele săpate În bolovani Înalți chiar deasupra apei. Din cele mai multe ieșea fum, iar mirosul de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vopsele și am venit aici în Greenwich Village. — N-aveți copii? am întrebat eu. — Nici unul, a zis el cu tristețe. În realitate avea trei copii și nouă nepoței. Fiul său mai mare, Ilya, este un celebru expert în rachete. — Singura rubedenie pe care o am în lumea asta este arta, a zis el, iar eu sunt cea mai săracă rudă pe care arta a avut-o vreodată. Nu voia să spună că a ajuns la sapă de lemn. Vroia să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cruci!, țipă insul. Fac alergie și devin agitat. Reuși să-și scoată cizma. Îi arătă meseriașului copita. - Potcoave de douășpatru, comandă el. Cu zece caiele, nu mai multe! Player cu papa Popa Băncilă aproape că adormise. Plecaseră toți. Rămăseseră numai rubedeniile, retrase în bucătăria de vară. Vorbeau repezit, împărțeau ceva, făceau socoteli, nu reușea să deslușească ce se discuta acolo. Dăduse să plece și el mai demult, dar insistaseră să mai stea, să aștepte până pleacă toți ceilalți. Emilian Țongu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se discuta acolo. Dăduse să plece și el mai demult, dar insistaseră să mai stea, să aștepte până pleacă toți ceilalți. Emilian Țongu, un fel de nepot, sau copil de suflet al răposatului, nimeni nu mai știa ce fel de rubedenie era, ținea neaparat să-i arate un film video cu papa. La început nu a vrut să rămână. Apoi se răzgândise. Popa moțăia acum în capul mesei. Terminase demult cocoșul. Ăsta era tacâmul lui la praznice - un cocoș gras cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
urmă, parcă venea de pe o altă lume. Păscălin a gândit, În clipa aia, că, stăpânul absolut al lor, al tuturor, a Înnebunit. S-a ridicat din genunchi, trist și Îndurerat, și a părăsit Încăperea-cancelarie a latifundiarului. S-a dus la rubedenii. S-au sfătuit, cu calm, și au ajuns la concluzia să-l Îngroape, pe acel mort, În una din localitățile Învecinate. Așa au și precedat. Au găsit Înțelegerea necesară la oamenii din localitatea respectivă, la preotul de acolo, la primărie
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
precum, și de o mașină a poliției. De la circulație. De cum intră În mulțime problema se rezolvă cu repeziciune. Mirii au pus mâna pe sacoșa cu banii de la nuntă. Socrul, infestat de microbul autoturismului, fu silit, de către miri și de alte rubedenii, să abdice, de la planul său inițial, datorită căruia se și... vorba aia... prin parc. Același socru, cum apăru În mulțime, tot așa, și dispăru, din ea. A revenit, În fuga mare, la spital. Răniții erau bine. Bine, vine vorba. Nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
puțină și mai sărăcăcioasă, mai mult iarbă, frunze și rădăcini. Iar consanguinitatea excesivă i-ar fi condamnat, În final, la pieire. Sfîrșitul lumii, după Thomas. Contrazis de Berg, care avea alte păreri și Îi tot povestea cîte ceva din cartea rubedeniei sale, un manuscris, poate chiar o scriere a anticarului, te puteai aștepta la orice de la el. Vroia să propună și o ecranizare. Venea un frig mare, În povestea lui sau a cui o fi fost. Ar fi rămas În viață
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
peste oferta oricărei agenții de voiaj: acasă, și sex. Frumoși, Încă tineri, inteligenți, potriviți În pat, nepotriviți În rest, Își consumau alături o parte din zile. Ultimele Împreună, hotărîse, de nenumărate ori, În sinea lui Thomas. Berg a zis că rubedenia sa a mai scris un roman apocaliptic. După cel cu Înghețul planetei. I-a destăinuit asta lui Thomas - cînd s-au revăzut -, ceea ce l-a făcut pe acesta să creadă că amîndouă erau scrise chiar de către anticar: de la Berg cel
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ai făcut medicina. Aici tai, dai rețete, n-ai nevoie de nimeni. - Da' ce fel de proces? insistă Costache, plin de curiozitate. - Domnule, se aruncă atunci Stănică asupra lui, uite cumstă chestia. Cineva, persoană în vârstă și cu avere, fără rubedenii apropiate, crește un copil fără să-l înfieze și-i lasă prin testament toată averea, neuitând să dea câte o mică sumă la toate rudele îndepărtate, ca să nu fie nici o discuție. Mă rog, testamentul e în perfectă regulă. Eu te
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
însuși un morman. În casă la el, însă, nu venea nici o rudă. Pentru ce? Olimpia dovedise un caracter acru și declarase de la început că e sătulă de rude. Astfel, Stănică nu fusese în măsură de a o prezenta multelor sale rubedenii, ceea ce îl jigni în adâncul sufletului. Lipsind această formalitate de deferență, rudele lui, surori, frați, unchi, mătuși, cumnați și cumnate, refuzară să-l viziteze, fără ca totuși să-i facă vreo aluzie oricât de puțin malițioasă asupra Olimpiei, și amintind mereu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
militară, plecarea definitivă de la domiciliul său a lui moș Costache fu impunătoare. Vecinii arătară gelozie: - Frumoasă înmormîntare. Știu c-a avut trăsuri și vremefrumoasă. Bogații și când mor au noroc. Aglae fu încîntată de lumea numeroasă care asistă, fiindcă toate rubedeniile lui Stănică, chiar cele mai bogate, care nici nu-l cunoșteau pe bătrân, veniră măcar pentru câteva minute, din disciplină familială. Asta îi dădu consolațiune și sentimentul intim că și-a făcut datoria. Dete și o masă comemorativă, la care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
al treilea trecător sau mașină, pentru a-i scoate, după secole de adâncă uitare de sine, taman către sud... între galioanele de zidărie ale zonei Lipscani, jucîndu-și sau ciocănindu-și între ele provele. Ori, hăt departe, făcîndu-i să apară între rubedeniile lor, spitalicești sau diavolești, înșiruite în întinderea străzii Plantelor... - Unde te duc? întrebă, pentru prima dată, alarmat, conducătorul vehicolului, la o oră și zece minute după ce pasagerul îl fluierase și i se încolăcise între canapele. Has-Satan se înclină înainte și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dintr-o mișcare, o rase pe sondă. - ...Să ne trăiască toți dușmanii și să ne vadă fericiți!... Hai, jerpelitule, măscărește-i rahaturile pentru care m-ai cărat până aici... 117 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI bucureștene. Și la cheremul rubedeniilor căruia stăteau acum descuamarea "Marinei" lui Lucian Grigorescu, cât și depigmentarea necunoscutului "Blid cu cîrciumărese", tușat de pe patul de moarte de Luchian. Bineînțeles, camionagiul crăpase. Fusese sfârtecat în mii de bucățele, la rândul lor devenite amnezice, de către elicele unei șalupe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ebraic... Nemurirea fusese elaborată și lansată în circulație grație gândirii grecești, după cum speranța în înviere este circumscrisă gândirii ebraice... Țâșniră la suprafață, într-una dintre odăile din fund ale fermecătoarei, într-o cadă destinată, în general, rufăriei aparținând puzderiei de rubedenii pe care stăpâna și le descoperea periodic în provincie și ale căror odrasle, în general feminine, aceeași stăpână le accepta uneori, cu larghețe, în gazdă, pentru ca progeniturile lor să aibă putința să-și clădească aici, în Capitală, un viitor. Plutiră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin debaralele din Perone. Stăpâna plătind, cîntărindu-l din ochi și plăcîndu-l și pe noul șofer. Înroșindu-se, bătu genele puțin, făcu ochii mari de mirare 206 DANIEL BĂNULESCU de bumbac și lenjeriei aparținând ucenicelor (în sezonul acela, întîmplător, nu erau rubedenii feminine în ospeție, doar un băiat). Navigară atenți printre burțile prosoapelor, pe jumătate ridicate din apă și susținând pe sinusozitățile lor adevărate lanțuri muntoase din pulberi răsturnate din cutiile de detergenți și înălbitor. Ungîndu-l, tacit, drept un soi de adept
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la un seral. La seral, polițaii învățămîntului bântuiau, cel mai puțin, prin registre, cu verificările și poterile. Îi va elibera tot el adeverință de încadrare în câmpul muncii. Cunoștea și o pensiune tainică, particulară, cu circuit închis, ținută de o rubedenie mai de pe departe de-a sa, mare profesoară de romînă-engleză, care accepta în internat și băieți. Era un loc excelent, în care putei să-ți ronțăi în liniște pastilele, între sendvișurile cu parizer sau cu friptură de curcan. Distinsa profesoară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un trimis al diavolului sau un naiv, un tâmpit? Ce trebuie să scriu în depeșa către Împărat? Excelență, scrieți tot ceea ce-ați spus, dar și faptul că până și tiranii au viața scurtă și nu sunt iubiți nici măcar de rubedeniile lor. Am fost informat despre lipsa ta de respect și trufia ta, dar nu-mi închipuiam că poți ajunge atât de departe. Tommaso chemă pe cineva să-l ducă de-acolo; rămase pe gânduri, o îngrijorare agravată de îndoială făcându
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în speța pique-assiettl, ceea ce era o mare nedreptate, fiindcă ei nu umblau după expediente alimentare, ci după plăcerile societății. De altfel îi chemau toți, notîndu-le lipsa. Smărăndache era un om inteligent, de foarte bună familie, crescut și alintat de numeroase rubedenii până într-acolo, că la treizeci și cinci de ani nu mai putea sta în casă nici măcar o oră. Suferea de un fel de anxietate, de un nomadism urban, care-l făcea incapabil de a scrie două rânduri și de a citi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în aceste obligații mondene și le îndeplinea cu seninătatea absentă a episcopului care binecuvântează, neindispunând totuși pe nimeni, fiindcă Gaittany avea o artă înnăscută a mistificației sociale, stridentă la oricare altul. Ioanide râdea. Gaittany, care poseda un număr incalculabil de rubedenii în cele mai notorii familii, avea aproape zilnic pe agendă cîte-o vizită de făcut. Acum venise de la un fel de mătușă nonagenară moartă, în casa căreia exclamase de circumstanță un țț-țț-țț de dezolare, după care, vindecat repede de melancolie, după
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scoată, Conțescu, fără a înțelege motivul de ordin estetic, susținea că nu se poate lipsi de imaginea aceluia care scrisese Metamorphose der Pflanzen. "Prin urmare, gândi Ioanide, Gonzalv își face iluzii." Pentru Conțescu, lumea universitară a devenit un sat cu rubedenii, și fără cea mai mică rea-voință va descoperi un succesor printre rudele sau printre actualii și eventualii gineri ai familiei. Un candidat posibil ar fi fost chiar Rene Popescu, ginerele său, care însă ar fi preferat altă catedră, fiind un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
telefon, nu lăsa să-i scape nimic din ce-ar fi putut fi folositor odată. Idealul imediat al lui Gaittany era o sinecură cu automobil, fiind pe cale să-l realizeze. Un om politic cu nume aristocratic (bineînțeles de pe lista de rubedenii a lui Gaittany) lăsase un imobil extravagant și somptuos, un soi de fortăreață tapisată pe dinăuntru cu mătase vișinie și ornată cu mari șemineuri de piatră, imposibil de locuit și greu de transformat într-un oficiu public, grevat de oarecare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]