1,724 matches
-
într-un spațiu destinat jocurilor, concursurilor și premiilor pentru copii și părinți. Prin sosirea „Caravanei Bebeko“, participanții vor putea intra în lumea „Bebeko“, vor lua parte la competiții și vor avea prilejul să câștige sute de premii constând în tricouri, rucsacuri, mingi, șepcuțe și seturi de creioane colorate. Iar cei interesați vor putea obține informații despre beneficiile gamei „Bebeko by Beko“ în cadrul pavilionului de prezentare a produselor. Pentru cei mici, vor exista și un atelier de face-painting, un panou pentru fotografii
Agenda2006-26-06-general5 () [Corola-journal/Journalistic/285101_a_286430]
-
încăpeau în discuție. Nici Nilgiris, nici Ghat1 nu erau îndeajuns. Trebuia să fie Himalaya și n-aveam să înțeleg de ce până nu ajungeam eu însămi acolo, iar ziua aceea avea să vină, mă asigura Michael. Până atunci, an după an, rucsacul și sacul de dormit își făceau apariția din valiza de sub pat, iar trupul lui Michael pleca după mintea lui, care era deja la șase mii de metri deasupra nivelului mării, în plină ascensiune. Într-un an, Michael s-a hotărât
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
găsit avea glezna fracturată, ceea ce explică de ce nu reușise să-și găsească un adăpost. Fața îi era de nerecunoscut, neagră, arsă de ger. L-au adus în vale, într-un sătuc prin care trecuse, și l-au incinerat. Au păstrat rucsacul găsit lângă el, iar institutul de alpinism mi l-a trimis la Hyderabad împreună cu cenușa lui Michael, strânsă într-o cutie goală de ghee. Am încercat să văd ce era în rucsac, dar după ce am scos două cămăși de corp
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
care trecuse, și l-au incinerat. Au păstrat rucsacul găsit lângă el, iar institutul de alpinism mi l-a trimis la Hyderabad împreună cu cenușa lui Michael, strânsă într-o cutie goală de ghee. Am încercat să văd ce era în rucsac, dar după ce am scos două cămăși de corp care purtau încă mirosul lui, n-am mai avut putere să merg mai departe. Am pus rucsacul în valiza de sub pat, unde stătuse și înainte. În ziua în care l-am primit
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
Michael, strânsă într-o cutie goală de ghee. Am încercat să văd ce era în rucsac, dar după ce am scos două cămăși de corp care purtau încă mirosul lui, n-am mai avut putere să merg mai departe. Am pus rucsacul în valiza de sub pat, unde stătuse și înainte. În ziua în care l-am primit, am coborât pe uliță până la prăvălia de paan, pe zidul căreia era înșurubată o cutie de tablă cu un telefon înăuntru. Eram de-ai casei
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
de a nu mă face de rușine în mijlocul Parisului. Mașinile furnicau în toate sensurile. Pietonii alergau, unii sub umbrelă, alții chirciți pe sub copertinele magazinelor. În alte circumstanțe, aș fi savurat un astfel de peisaj. Acum, treceam ca prin brânză, cu rucsacul în spate, mai greu ca niciodată, și fața schimonosită de durere. Vezica plină stătea să plesnească. Situație ingrată. În copilărie, noaptea, mă trezeam brusc și așteptam să se lumineze ca să fac pipi. Orele acelea mi se păreau, la fel ca
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cer țigări. M-am așezat la o masă mai în spate. N-au încălzire, așa că e doar un pic mai cald decât afară. Am încercat să citesc ceva ca să-mi limpezesc gândurile, dar fix când dă deam să scot din rucsac o carte proas tă, s-a în ființat lângă mine barmanul (sau barmanița, are o sexualitate incertă), să mă întrebe dacă nu vreau un vin fiert, din partea casei. Chiar aș fi băut, numai că acolo fierb țuică din producția lu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
bați singur crestele munților iarna? Știu prea bine de ce, dar când toate urlă în mine că vor să se odihnească, iar eu încerc să merg mai departe, motivația pălește. Fiecare pas e o performanță, mă mint iar și iar, dar rucsacul greu, durerea dintre umeri și cea din șolduri sunt cât se poate de reale. La fiecare pas zăpada scrâșnește surd sub talpa rigidă a bocancilor grei. E un zgomot pe care ajung să îl învăț, să îl știu, să îl
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
tremură bărbia. Îmi clănțăne dinții. Efectul adrenalinei s-a stins și mă simt extenuat. În gară, mă așez mecanic la una din casele de bilete și îmi dau seama că actele mele și banii și altele s-au dus odată cu rucsacul. Într-o clipă de inspirație salvatoare mi-am desfăcut chingile și l-am lăsat să cadă. Fără povara lui, cu ajutorul unui briceag și al pioletului am reușit să mă aburc cu greu peste buza râpei. Acum râd. N-am mai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se deschide sub mine și cad într-o avalanșă mută de lumini. Tresar și mă trezesc pentru o clipă. Maria își împleticește brațele și picioarele în jurul meu. Adorm cu gândul că, la primăvară, există o șansă infimă să-mi găsesc rucsacul prin prăpăstii și poate chiar să recuperez câte ceva de prin el, măcar actele. Zâmbesc. Nici o șansă. Toate vin cu un preț. Andrei Patriciu Call me baby Duminica obișnuită de mers la karaoke cu o prietenă. Plictiseală, cântece anoste, scaune goale
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
călătorind. Viețile de pisică și sufletele mele dialogând. Solitudine. O poveste de crescut copii pe genunchi, la căldura focului. Am ajuns în Sibiu într-o seară de iarnă. Ploua ușor. Am luat-o pe jos de la gară, cu pisica în rucsac. Am intrat într-un bar din Piața Mică, am comandat o vodcă. Am rămas în jur de o oră și am hotărât să mă mai plimb un pic, deși afară era frig și cenușiu. Nu mai aveam țigări de ceva
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
s-a ridicat, și-a tras pantalonii, a smuls cuțitul din pământul unde îl înfipsese, aproape de tâmpla mea stângă, mi-a aruncat hainele pe mine și mi-a zis, calm: — Îmbracă-te și hai în mașină. Nu te las aici. Rucsacul meu era în mașina lui. M-am îmbrăcat fără să zic nimic, în timp ce el îmi urmărea fiecare mișcare. Și iarăși tăcere. Muzica nu mai cânta. După tot ce se întâmplase ar fi fost chiar penibil să mai ascult și muzică
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Eu doar ți-am zis. Mi-am desfăcut părul răvășit și l-am scuturat, apoi l-am prins într-un coc, la spate. După câteva minute am ajuns în oraș. A oprit la locul sugerat de mine. Mi-am luat rucsacul și am dat să cobor. M-a apucat de mână, obligându-mă să-l privesc. Îmi pare rău. Sincer. Îmi pare rău. Cuțitul ăla. Nu l-aș fi folosit. M-am smucit și am coborât repede, fără o vorbă, după
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sălbatică, îi simțeam în continuare parfumul care parcă se încăpățâna să-mi persiste în nări, îi simțeam mâinile cu care-mi rănise sânii. După o jumătate de oră m-am liniștit întrucâtva. Tremurul din mâini devenise imperceptibil. Mi-am luat rucsacul și am plecat acasă. Tudor mi-a deschis imediat, m-a luat în brațe și m-a sărutat. Era îngrijorat, întârziasem. I-am spus că venisem până la Brașov cu un șofer amabil, dar că mașina avusese o pană. M-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Motivul? O fotografie. Imaginea alb-negru a iubirii regăsite. Ce culoare are dragostea? Unii o văd strălucind în milioane de inimi roșii. Pe mine, iubirea mă privește dintr-o fotografie alb negru, puțin ștearsă de vreme. Undeva în munți. Tu, cu rucsacul în spate și privirea pierdută în zări. Visai? La ce? Pe asta o vreau, am gândit. Mi-a tremurat inima. Un nod mi s-a pus în gât și, în aceeași clipă, mi-au dat lacrimile... pe care nu le-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
spun! Lucruri pe care nu le-am vorbit cu nimeni, niciodată. Pentru că nu poți să-ți așezi sufletul în palma oricui. Și nici oricând. Îți privesc fotografia, ACEA fotografie care îmi este atât de dragă: Tu, undeva în munți, cu rucsacul în spate, privind zarea. Și nu pot să nu mă întreb pentru a mia oară: visai? Sau poate... Nu, nu, cred că exagerez. Și totuși... Oare mă căutai? Te întrebai dacă exist pe undeva, prin lumea asta mare? Dacă socotesc
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
apoi în ritm alert, până în stația de tramvai. Câteva cratere în asfalt îi enervează, pe bună pe dreptate, pe șoferii grăbiți, iar ție îți zgârie retina. Ești gata să scapi câteva cuvinte grele, dar dintr-o dată, un prichindel cu un rucsac mai mare decât el în spate, îți taie calea. Are obrajii roșii și un zâmbet ștrengar. Îi zâmbești și tu. Ajungi la birou, unde te așteaptă dosare, proiecte, termene. Telefonul sună în draci, șeful pare s-o fi luat razna
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
câțiva pași, când dintr-o dată simți că rochia i se agăță de ceva. Nu vedea ce putea fi, începuse să se lase ceața dinspre ziuă. Aruncă o ultimă privire disperată către mal. Când apăruse acolo tânărul acela înalt, cu un rucsac în spate? Părea că se rătăcise și el. Nu mai avea mult, era foarte aproape, iar mâna lui, îndreptată spre ea, i-ar fi prins așa de bine... Ar salva-o! - Ajută-mă, te rog! Tu... da, tu! Sunt aici
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
necunoscute până acum ( Și l-ar fi dorit profesor și la școală, dar... n-a fost să fie! I-a spus-o o dată, mai în glumă, mai în serios...) august, 2006 Din nou în tren, spre Tg. Ocna. Am în rucsac, ca de obicei, caietul lui P.H.L., cartonat și legat în pânză neagră, cu filele ușor îngălbenite. În fond, datează din secolul trecut și are, mai mult ca sigur, vârsta personajului masculin. Nu mă mai întreb de ce m-a „prins” atât
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dintre vară și soare. Karina se hotărî să iasă la o plimbare. Inactivitatea nu făcea altceva decât să-i îndrepte atenția mereu doar spre el. Trebuia să facă ceva care să i-o distragă de la toate amintirile acelea. Căută un rucsac în dulap, pe raftul de sus, acolo unde depozita tot ce folosea foarte rar, aruncă în el o pungă de covrigi și două sticle mici cu apă și ieși din casă fredonând o melodie. Nici ea nu-și putea explica
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Cutia de carton, pusă special sub cutiile poștale pentru a aduna revistele publicitare, era plină. Cineva avusese grijă să le adune din cutii și să le pună acolo. O scutise pe ea de o muncă în plus. Aruncă plicul în rucsac și ieși în aerul cald al dimineții de toamnă. Era curioasă să vadă ce i-a scris, dar voia să citească mesajul într-o atmosferă destinsă, în natură, departe de tot ce însemna civilizație, doar ea și... el. Nu era
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ferită de razele lui care încercau să se furișeze prin desișul florilor și frunzelor protectoare de trandafir, dar în zadar. Scoase sticla cu apă și bău cu poftă câteva guri. Plicul acela alb insista să fie deschis. Îl luă din rucsac și-l apropie de nas. Nu simțea mirosul lui. Se îndepărtase atât de mult de nu-l mai simțea? Sau ea ieșise din joc? „- Te iubesc!” Doar atât conținea fila albă împăturită în două pe care o scoase din plic
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Și pe mine. Ba pe mine. Doar pe mine mă iubește.” Erau doar creația minții ei bolnave de gelozie? Nu. Avusese suficiente dovezi care-i demonstraseră crudul adevăr. Care era adevărul lui? Îl va afla vreodată? Puse plicul înapoi în rucsac. Nu înaintase deloc în relația aceea ciudată. Orice ar fi spus el, se împiedica în mintea ei de „altele”. Poate că nu iubirea îi lipsea ei, ci încrederea. Dar erau atât de strâns legate între ele încât ajunsese să se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Orice ar fi spus el, se împiedica în mintea ei de „altele”. Poate că nu iubirea îi lipsea ei, ci încrederea. Dar erau atât de strâns legate între ele încât ajunsese să se întrebe dacă ceea ce simțise fusese iubire. Luă rucsacul în mână și porni pe aleile parcului. Vântul continua să-i împrăștie șuvițele pe față, apoi să le aranjeze din nou la locul lor, dar doar pentru puțin timp. Rafale puternice o loveau în față, biciuindu-i obrajii roșii. Trebuia
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sticla de apă și bău jumătate din ea. Se simțea puțin mai bine. Apa o ajuta în astfel de momente, noroc că avea la ea. Ajungând între pereții protectori ai casei, se urcă în pat după ce renunță la papuci și rucsac. Era îmbrăcată cu hainele cu care ieșise, dar nu-i păsa. Avea nevoie să doarmă, doar să doarmă și să uite de toate. Să uite... Și adormi imediat ce se întinse în pat și închise ochii. Karina nu ieșise din casă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]