223 matches
-
și Regele, cu colțurile gurii mari lăsate În jos. Arăta ca un clovn trist. Și mama continua să citească În timp ce plîngea, ceea ce făcea totul și mai insuportabil. Nimic din lucrurile lui Jerry nu-i făcuse să plîngă, nici măcar biata lui rufărie de corp ruptă și În mod sigur nici caietele lui penibile, pe jumătate goale. Cred că plîngeau, de fapt, pentru ei Înșiși și pentru propriul lor trecut rămas În urmă. Nu-mi pot Închipui propria-mi familie plîngînd pentru ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
el erau butuci de mucava, o lumină electrică roșie și niște limbi de celofan reprezentând focul etern. Deasupra căminului era o cromolitografie a lui Adolf Hitler. Era drapată cu mătase neagră. Eu în schimb fusesem dezbrăcat de toate hainele, în afară de rufăria de corp oliv-maronie, acoperit cu o cuvertură de pat care imita blana de leopard. Am gemut și m-am ridicat în capul oaselor, simțind rachete explodându-mi în țeastă. Am coborât privirea spre blana de leopard și am bălmăjit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
scrâșnetul fin al zăvoarelor de argint vechi, muzica cheilor în lăcatele de aur. Interiorul era de mărimea odăilor mele strâmte, joase. Lângă un perete aveam culcușul alcătuit din perne umplute cu pufuleț de gâscă, șaluri de lână afumată, perdele rupte, rufării intime, feminine, mototolite delicat, încleiate nimicitor în sucul acela de nedescris al vulvelor palpitând sub crinoline. Alături, în farfurii de cleștar cu margini rujate, bucate preparate lasciv de Empampa, camerista durdulie a mamei. Mai găseam lumânări de ceară roșie, parfumate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
lucrurile cum se cade la niște oameni așezați. Din ziua următoare, Aglae se ocupă de gospodăria lui Titi cu un zel extraordinar, dar care era îndreptat numai spre Titi și părea ostil față de Ana. Cumpără saltea, covor, aduse cearșafuri, perne, rufărie, puse șifonierul în ordine, ca acasă, împăturind bine cămășile lui Titi, largi, solide ("mai crește băiatul") și aruncând ostentativ câteva lucruri mototolite și murdare ale Anei. Îi dădu acesteia instrucțiuni severe: - Uite, cămașa asta să i-o dai când e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de mine ca de o păpușă necesară apariției ei în lume. Mi se pare, așa am auzit, că fusese pe vremuri actriță. Avea pentru mine atenții nu de mamă, ci de mare croitoreasă. În liceu, înspăimîntam pe profesoare prin lux. Rufăria fâșâia pe dedesubt și umpleam sala de miros de parfum scump. În special, o profesoară, fată bătrână, cu părul strâns într-un conci sărac pe vârful capului, era turbată de curiozitate. M-a pus într-o zi să mă dezbrac
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
scrântit. Dacă m-aș lua după doctori! I-a venit rău, și atâta tot. Totuși purtarea lui Simion începu să pună pe Aglae pe gânduri. Simion își examina hainele și le găsea prea scurte, dibuia prin toate dulapurile, scotea afară rufăria și hăinăria și se văita că dușmanii "omoară" hainele, le bat, le taie și le chinuie, persecutând astfel spiritul ascuns în ele. - Ești nebun, striga Aglae, eu nu știu ce-o să mă fac cutine. Mi-ai pus toata casa cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sunt foarte recunoscător, făcu generalul surprins. Dați-mi voie să vă întreb: unde ați tras? — Deocamdată n-am tras nicăieri. — Deci de la gară ați venit direct la mine? Cu toate... bagajele? — Bagaje n-am aproape deloc, doar o legăturică cu rufărie, pe care o duc de obicei în mână. O cameră la hotel pot găsi și diseară. Deci, aveți de gând, totuși, să vă luați o cameră la un hotel? — Sigur că da. — Judecând după cuvintele dumneavoastră, am crezut că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-vă, mama lui, căpităneasa adică, primește bani de la general și tot pe el îl împrumută cu dobândă mare și pe termen scurt; mare rușine! Și, știți, mama, adică mama mea, Nina Alexandrovna, generăleasa, îl ajută pe Ippolit cu bani, haine, rufărie, chiar și pe copii îi ajută prin intermediul lui Ippolit, căci căpităneasa n-are grijă de ei. Și Varia îi ajută. Vezi, spui că nu există oameni cinstiți și tari și că toți nu sunt decât cămătari; iată că ai adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
avea cel care purta numele de „fiul lui Pavlișcev“, deși se recomandase Antip Burdovski. Era un tânăr îmbrăcat sărăcăcios și neîngrijit, într-o redingotă cu mânecile lustruite ca oglinda, cu o jiletcă pătată de grăsime, încheiată până la ultimul nasture, cu rufăria dispărută cine știe pe unde, cu un fular de mătase neagră, slinos până peste poate, răsucit astfel încât părea mai degrabă un cordon, cu mâinile murdare, cu fața extrem de coșuroasă, blond și - dacă ne putem exprima astfel - cu o privire inocent-impertinentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
58 MĂRTURISIRI Ca să nu mai lungim vorba, Cosette reveni de după paravan îmbrăcată într-un capot de casă vișiniu, strâns discret pe corp, dantelat la extremități, cam ros pe la încheieturi și care-i punea și mai mult în valoare lui Broanteș rufăria lui curată, de răzăș dintr-o familie cinstită, atestat încă din timpul lui Ștefan cel Mare. Un fior trecu prin inima lui Broanteș văzând decăderea cumplită în care ajunsese vestimentația otomană. O asemenea risipă de material, proasta alcătuire a croielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nimic, după "trecerea în revistă" de bun venit, ceea ce a urmat n-a fost decît floare la ureche. Deplasarea în cazarmă numai în formație și în pas de paradă, latrinele fără uși, aflate sub supravegherea vizuală a sergentului de serviciu, rufăria avînd aceeași măsură și mirosind a creozot, putînd fi schimbată de la unul la altul fără nici un fel de grijă, pedepsele colective dacă vreun elev nu îndeplinea "întocmai și la timp" ordinul, aceeași mîncare în fiecare zi, aceleași linguri, aceleași blide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu eu, ca să arate că nu e singur), nu după idealul burghez al zugrăvirii impasibile a ceea ce are turbure omul..." Mulți ani mai târziu, după ce trecuse prin alte aventuri sinuoase, l-am văzut într-o zi la Talcioc, vindea nu știu ce, rufărie intimă, pe care o primise nu știu de unde... Ținea în mâini delicatele mărfuri femeiești și e drept că nu mai striga, dar vroia să fie elocvent, de aceea l-am și zărit... "Și altceva, zic, nu mai ai nimic de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a servit cu o zi înainte cadavrul de azi, când cugeți că omul de ieri nu va mai întinde mâna după ele, niciodată. O singură dată i-am primit sărutul rece la poarta casei părintești, când, cu coburii îndesați cu rufărie de harnicele mâni ale mamei m-am despărțit de el, ca să intru în vâltoarea războiului De ce oare nu ne-am aruncat atunci unul în brațele celuilalt, să ni se fi prelins pe obraji sarea și dulceața lacrimilor noastre? Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tot cununată cu mine a rămas până în ziua de azi. Degeaba îi bagă în cap neamurile că e tânără încă, și că scăpată de o haimana, și-ar mai putea face un rost în viață. Trec pe la dânsa numai pentru rufărie și la plecare o sărut pe frunte ca pe mama...” ...„Afară se făcuse ziuă, cu zarea fumurie și cerul verde spălăcit”, încheie povestea pe neașteptate domnul Ferdinand Sinidis, aprinzându-și o țigară de mucul celeilalte, și sorbindu-și dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în picioare, dacă, prin absurd, Gloria va înțelege într-o zi, că borșul în care scuipă câteodată, e sângele ce mi se scurge în porții cotidiene. „Alerg spre Gloria. Iau primul tren, mă desluși Ferdinand Sinidis, continuând să-și strângă rufăria. Vina catastrofei o port întreagă. Gloria nu putea respira înălțată și singură ca floarea reginei, cu petalele plușate, și fragedă chiar în ierbarul alpinistului temerar, îndrăgostit de dânsa. Am greșit în nopțile de insomnie, iscodind-o ca un inchizitor, întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fost sunați la unșpe și cinci. Mama era isterică. Centrul a trimis aici o patrulă de la secția de aici, din Torry. Primul lucru pe care l-au făcut a fost să pieptene locul temeinic. Nu se ascunde În dulapul cu rufărie și nici nu i-a fost găsit corpul În congelator. — Înțeleg. Excavatorul ăla era mult prea mic pentru un copil de cinci ani. De fapt, multe din jucării arătau ca și cum ar fi fost pentru un copil de cel mult trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu ochi Înspăimîntați, priveau În gol, după draperiile sfîșiate. Scena era cît se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate. Strada părea acoperită de nea, peste tot se așternuse puful penelor, chiar și În copaci.“) Lui Krușevan Îi va reveni faima publicării, pentru prima oară, a unui document ce dovedea existența unui complot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Îngrozită a unei fetițe din Odessa. Cu capul ițit de după ușa dulapului unde Încercase să se ascundă, părînd Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca-ntr-un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate, Încît strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră pînă și pe copaci). Pe de altă parte - un lucru important pentru el, pentru sufletul său - avea, În sfîrșit, dovada irefutabilă Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ruși, mai ales cei din fruntea intendențelor, veneau să reverse valurile de poli imperiali de aur. Acum era momentul jocului de cărți, al băuturii, al femeilor cu viața ușoară și al fraudelor pe scară întinsă. Toate atelierele de croitorie, modiste, rufărie etc. Începeau să se golească de lucrătoare. Prin aceste ateliere nu mai rămăsese decât lucrătoarele bătrâne, cele cu totul urâte și oarecare ucenice prea copile; toate celelalte ereau în brațele ofițerilor ruși. Același deficit în lumea servitoarelor. În fiecare zi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
-o din torpedou și am pus-o la loc pe raftul din sufragerie care era prea înalt pentru toți ceilalți, cu excepția mea. Am ascuns-o în spatele mesei mele de lucru din subsol. Am închis-o în seiful din spatele dulapului cu rufărie. Seiful nu era foarte mare și de-abia mai era loc pentru carte lângă pașaport și plicul cu bani pe care le țineam acolo. Am luat-o din seif. Nu voiam să contamineze celelalte lucruri. Am încuiat-o în sertarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
șir, nu găsise acasă pe nimeni. O dată se plimbase prin toată casa. Vraiște! Cine știe în ce crâșmă era baba, Lina poate la clienți, doctorul la dracu în praznic, și Sia ... Azi, în sfârșit, găsise pe Lina complet singură: revizuia rufăria; - Ei: S-a făcut! Am dat-o în uliță! Mi-a furat o mulțime de lurruri! ii spusese de la ușă cu glasul bine dres și cu satisfacție. Nu, zău că Lina era nesăbuită! Când prea bleaga, când prea rea. Lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
amurgise, vântul trimetea rafale care se rupeau în tremurătura sărmanului preot. Ardea. Unde să mai plece? L-am culcat la mine și toată noaptea l-am frecționat, i-am dat aspirină și chinină uscând la foc mare numeroase schimburi de rufărie. Două săptămâni a zăcut preotul la mine când în urma telefonului dat a venit părintele Popescu, socrul, de l-a dus la Buda în sanie plină cu blănuri. Nu știu dacă din răceala asta sau nu, oricum a murit de tânăr
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cu ochi Înspăimântați, priveau În gol, după draperiile sfâșiate. Scena era cât se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfâșiate. Strada părea acoperită de nea, peste tot se așternuse puful penelor, chiar și În copaci.“) Lui Krușevan Îi va reveni faima publicării, pentru prima oară, a unui document ce dovedea existența unui complot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îngrozită a unei fetițe din Odessa. Cu capul ițit de după ușa dulapului unde Încercase să se ascundă, părând Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca‑ntr‑un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfâșiate, Încât strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră până și pe copaci). Pe de altă parte - un lucru important pentru el, pentru sufletul său - avea, În sfârșit, dovada irefutabilă Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acopereau trupul famelic al lui Fermín. L-am văzut clătinînd din cap În tăcere. — Fills de puta, murmură el. — De la ce sînt cicatricele acelea, am Întrebat eu. Tăieturi? Doctorul Baró tăgădui, fără să-și ridice privirea. Căută un pled prin rufăria În devălmășie și Își Înveli pacientul. — Arsuri. Omul ăsta a fost torturat, explică el. Semnele astea le face o lampă de sudură. Fermín dormi vreme de două zile. CÎnd se deșteptă, nu-și mai amintea nimic: credea doar că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]