3,312 matches
-
Tărîmul apune/ Nu sînt cu mine/ Nu sînt în lume/ Nu m-a ajuns niciodată/ din atîta-ndurare/ nici o boare de gînd/ Trec fără umbră/ Aproape/ fără făptură/ De toate pierdut/ și învins/ Un drum în vecii/ s-a închis/ O rugă din moarte/ se-ndură" (Doamne). La modul subiectiv, poetul apare hotărît a nu se mai întoarce în natura-i somatică, simțindu-se particulă umil-privilegiată a Dumnezeirii: "Trec. Sînt o umbră de floare./ Vărsat ca o apă-n țărînă/ n-am
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
nimeni pe pămînt" (O, adierea vieții ei). Consecința desprinderii de materie este deverbalizarea. Graiul uman se topește în perfecțiune indicibilă a Logosului primordial - laolaltă gînd și Cuvînt demiurgic: În seara lină/ din veacuri/ am abur pe față/ sînt ca o rugă pierdută/ de orice cuvînt/ se petrece departele/ E-un gînd peste ape/ Sîngele cît e de singur/ pustiul de blînd" (În seara lină). Dar se impune cu putere cealaltă latură, terestră, a acestei producții, manifestîndu-se în chiar cuiburile pietății. Spiritualizarea
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
programul acesta de victimă și nu voia nicidecum să-nțeleagă că scena se mai petrecuse o dată" (Un fel de răspuns). La un moment dat, lepădîndu-și masca bacoviană (o ipostază, totuși, imaginativ-productivă), Nicolae Sava se mărturisește fără ocol, prin transparența unei rugi în care verbul nu mai contează în sine, devenind sens ultimativ-transcendent: "Doamne nu te întreb cu ce ți-am greșit de mi-ai dat numai mie povara aceasta care crește cu fiecare zi dar în afara trupului meu unde să plec
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
Ascultînd tăcerea gravă ce a cuprins publicul la sfîrșitul proiecției inaugurale, inspirat plasată la Sala Mare a Palatului, am avut revelația acestui titlu la care nu am mai putut renunța pentru că în fiecare seară am căpătat noi argumente, această simbolică rugă impunîndu-se la răscrucea de milenii. De aceea am îndrăznit să-l rog pe Krzysztof Zanussi - oaspete și al Cinematecii Române - să comenteze butada "Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc", ferindu-mă să-l pomenesc însă pe
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
aduce fierbinte în plămîn,/ și fetele așteaptă, în ulița murdară,/ tăcerea care cade în fiecare seară,/ Și factorul cu gluga pe cap, greoi și surd./ Căruțe fugărite de ploaie au trecut,/ și liniștea în lucruri, de mult, mucegăiește". Și din Rugă simplă: "...Ploaia spală pămîntul de baliga cuminte/ cruță pămîntul, ploaie, de uraganul rău,-/ bun în deșertul mării, setoșilor de umblet,/ umflă sămînța bine și fă-o să plesnească". E, aici, în acest univers agrest de tîrg provincial (în idiș ștetl
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
Lira n-a tăcut în mijlocul armelor, ci a devenit, în răstimpuri, ea însăși o armă: "Tu ai fost crucea mea/ Înaltă, subțire,/ În stare să mă răstignească/ Grindă pe grindă./ Eu am fost crucea ta/ Copilărească,/ Răsfrîntă-n oglindă" (Două cruci). Ruga poetei a fost în sensul unei solidarizări cu mulțimile năpăstuite: "Ajută-mă să plîng și să mă rog,/ Să îmi privesc destinul inorog/ Cu steaua-n frunte răsucită corn/ Spre care-n vis mulțimile se-ntorn" (Rugă). Visul poeților se identifică
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Răsfrîntă-n oglindă" (Două cruci). Ruga poetei a fost în sensul unei solidarizări cu mulțimile năpăstuite: "Ajută-mă să plîng și să mă rog,/ Să îmi privesc destinul inorog/ Cu steaua-n frunte răsucită corn/ Spre care-n vis mulțimile se-ntorn" (Rugă). Visul poeților se identifică cu cel al luptătorilor pentru desprinderea din minciuna tiraniei, vis eficient chiar și în imobilitatea sa estetică, deoarece în jurul "corăbiei poeziei", timpul se mișcă "tot mai repede": "Poeții așteaptă și refuză să doarmă,/ Refuză să moară
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
spune La Fontaine. Bețivanul nocturn își îngăduia să-l deranjeze pe cel ce ține sub voința sa toate lumile existente și posibile; și asta pentru a-i cere un lucru aflat în înseși puterile lui de păcătos. El cheltuia cu rugi inutile o fracțiune din eternitatea Domnului...". Pînă și numele eroilor din paginile complexei alcătuiri evocatoare ni se înfățișează frecvent, dintr-un, de bună seamă, impuls pudic însă și dintr-o igienă a confesiunii, elegant cifrate: Uxor, Sponsa, Soror, Prima, Secundus
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > PELERINAJ Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului PELERINAJ E Postul Mare în ortodoxie Cum a mai fost și-o să mai fie. Creștinii se reîntorc la rugă, Participă cu toți la slujbă, Smeriți, evlavioși, cuminți Urmează pilda celor sfinți. În pelerinaje iar pornesc, Se roagă și se pocăiesc. Se-nchină la icoane și la sfinți. Pentru copii, pentru părinți De sănătate, de iertare Se roagă întruna la
PELERINAJ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382708_a_384037]
-
din infernul meu de iad. stai, așteaptă-mă, iubito, sunt făcut din zece trupuri, n-am murit eu nici în sparta, doborât deatâtea scuturi, în ithaka noastră dragă, te visez din nou regină, știu că așteptarea-ți lungă și cu ruga, vină, vină, numai zeii pot să-ncline, soarta spre a ne vedea, nu mi-e gândul la elena, doar la soțioara mea. viața mi-a fost aventură, pe la traci, pe la ciclopi, uragane am stârnit, ascunzându-mă prin gropi, canibali care
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
îi atârna lălâu spre iarbă frumos că mai privirile-i să-l soarbă ea nevăzând așa imensitate simțind femeia c-o înving fiorii stupit-a-n sân și s-a întors în fugă ispita și-a învins-o cu o rugă dar a umplut tot satul de istorii nedumirit gândea că-i peste poate el doar mergând sfios pe cele uliți nevestele în ochi au parcă suliți chiar babe și codanele-și dau coate ... asta-i povestea, poate-o întrebare își
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382732_a_384061]
-
sfinți! Căci toți pân-la urmă strigat-am, " La moarte!" și dat-am sentința, Te-ndură, ne iartă, Isuse, Căci mare ne este căința! Și azi parc-aud, ce oroare, Cum mușcă din carne pironul Și astăzi Isuse-Ți văd plânsul, Și ruga-Ți aud către Domnul! "O, Tată din cer, dă iertare, Căci nu știu ce fac, fie-Ți milă! Eu viața Îmi dau pentru-aceștia, Din dragoste-o dau, nu cu silă! Căci planul salvării e-acesta, Să creadă că Tu M-ai trimis
DOAR TU MAI POȚI DA O NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382753_a_384082]
-
folosul din puterea iertării! Să nu-mi dai cuvinte tăioase, când mi-e greu și mă doare, Să primesc ce-mi trimiți în virtutea-ncercării, Mărite Iisuse Hristoase, rogu-Te cu ardoare, Dă-mi mie, păcătosul, puterea răbdării! În genunchi, cu rugă la Maica - Blândă Mijlocitoare, Voi dezlega vechi taine ale frământării, Voi îmbrăca, smerit, veșmântul înfrânării, Scut ridica-voi în fața ispitei fermecătoare, Mărite Iisuse Hristoase, rogu-Te cu ardoare! https://www.youtube.com/watch?v=L4fVQfmPMvE Referință Bibliografică: Rondel Rugăciune / Olguța
RONDEL RUGĂCIUNE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382779_a_384108]
-
față de divinitate. Această stare transcende însă și la indivizi, lirica sa fiind o doxologie adevărată. Ca și credința, iubirea este pavăza cea bună, ca gheața de rece, și jar totodată, în tăcerea reciprocității întruchipată. De aici și constatarea, legată de ruga Poetului: „Domnul, când în inimă îl ai, e ca o floare/ ce tânjește după a soarelui căldură,/ O, lumină, vino din adâncurile zilei de neînțeles/ ca pe-al meu mal să sălășluiești. Apleacă-te, inimă, apleacă-te soare de pe culmi
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
cer. Nu mint vorbind atare: În legea asta viețui și-am să mor. Iertarea de la Fiul Tău să-mi vină: A Lui sînt, din tulpina Lui vlăstar; Ca Egiptencii, ierte-mi pentru vină, Ori că lui Teofil, iertatul - doar Prin ruga Ta - de veșnicul calvar, Deșí i-a dat Satanei ascultare. Ferește-mă de-asemeni lepădare, Fecioara, nestricat trup născător Al tainei ce ne e cuminecare: În legea asta viețui și-am să mor. Bătrînă sînt, săracă și puțină: Puține știu
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
se organizau periodic întâlniri cu scriitorii. Într-un rînd, invitatul fiind Cicerone Theodorescu, îl văd pe Vulpescu, care ședea în dreapta mea, transcriind de zor niște versuri din volumul Cleștar și alăturându-le un bilet adresat autorului: „M-apropii cu această Rugă. Cicerone Theodorescu, citește-ne-o!” Era poezia Rugă pentru cîntec întîrziat, a cărei strofă finală sună astfel: „Nu am prieten niciun om, / Teascunzi, prietenia ta o caut./ Din crengile înaltului tău pom / Ajută-mă să tai un flaut.” Pe catedră
Tinerețea lui Vulpescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2579_a_3904]
-
mai poate salva./ Trecutul s-a dus/ In astral sau nicăieri./ Te conjugi la ai fost/. Dar eu te conjug în ești și vei fi. / Pesemne că asta-i astralul.”... Poemul care dă titlul volumului este un strigăt, este o rugă, este o vrajă, este o incantație. “Spune-mi de dragoste, spune-mi de dor./ Spune-mi de moarte când tristețile dor./ Spune-mi de ducă, pentru când voi pleca,/ Spune-mi de sfere ce voi traversa/. ...Spune-mi cum este
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
n oglinda ei am v zut cum se suspenda noaptea adâncă și profundă. ș î îșă ș ș ă ș deplin” (a a cum l numea Noica) i scald i adolescentul, i b rbatul, i Cu palmele întin-se-n rugă, știu doar că ăă â dep na acum amintirile din timpul b tr nul Eminescu. Mi-am apropiat am spus: În urma plecării tale a căzut â ăș ă muritor c nd cutreiera p durile, sau urechea de ea i l-
Vis cu Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Miruna Ocnărescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_53]
-
capitol de versuri inedite), ” Până la capăt” (2002), ”Liber să sufăr” (2003), ” Din doi în doi” (2003), ”Antiprimăvara” (2005), ” Un om pe niște scări” (2006), ” De mamă și de foaie verde” (2006), ”Copaci fără pădure” (2006), ”Vagabonzi pe plaiul mioritic” (2007), ”Rugă pentru părinți” (a IV-a ediție, 2007), ”Încă viu” (2008), ”Libertatea de unică folosință” (2009). A scris și literatură pentru copii, proză fantastică (”Cărțile poștale ale morții”, 1970), reportaj (”De la Bârca la Viena și înapoi”, 1982). A primit premii și
In Memoriam Adrian Păunescu – cinci ani de la moartea poetului și omului politic [Corola-blog/BlogPost/92631_a_93923]
-
să-l arzi în tării, din cățuia cu miros înflorit, amintind chihlimbarul? E liniște în Univers. Dorm până și îngerii, când poetul așterne cuvinte... Stelele stau în genunchi așteptând cu respirația întretăiată, aurora, obnubilată de luna fluorescentă. E timpul ca ruga să se înalțe „...ca tămâia înaintea Ta”. Un gest înălțător, prinos de roadă... Poverile lumești sunt azvârlite peste umăr, potcoave în vânt și se sparg de vitraliile pădurii. Noul început ne așteaptă cu ochii întredeschiși, cu brațele desfăcute. Deși veghea
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
cardinale. Ruga învinge orice temere, orice prilej de aproape, până și urma de vină închipuită, ori săvârșită cu gândul, cuvântul, cu fapta și omisiunea. „O teamă ne cuprinde apusul meditând, O teamă fără margini, și totuși o scăpare; Atunci o rugă a noastră spre ceruri înălțând Ne-aduce consolare în viața viitoare.// Și străbătând cărarea legendelor prea vechi Simțim o ușurare, o clipă mai fecundă, Trăind în așteptarea odihnelor cerești Cu bucuria-n suflet ce-n chip plăcut inundă.” (Motiv de
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
Calu-și privește povară, icnind printre genele ninse. O ultimă truda, un ultim oftat, o ultimă soarta! Bate zefirul pe drum și cântă speranța la poarta. UN TRANDAFIR ÎȘI LASĂ PARFUMUL La poarta timpului, Un trandafir își lasă parfumul Peste ruga tăcută a pelerinului Dezbrăcat de haina-i de artist. Îmbrățișează azi culoarea mireasma, fumul, Pe doamna ce, oricând, printr-un gest altruist Îmbracă în nestemate firescul Ce astăzi se cheamă Elenă Armenescu Și schimbă-n metaforă sfântă firescul. UNOR POEȚI
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
ninsoare, Reînvie aceeași cuminte speranța Spre o nouă schimbare la fața. Cântările lumii bubuind în timpan, Scrâșnet de frane accidentând un liman, Și mult noroi, o, Doamne, atâta zloata, Prăvălindu-se tragic pe-a timpului roată! Ridic în murmur o rugă-ndrăzneață, Spre o mai bună schimbare la fața. Anul acesta, o nouă Pasăre Pheonix, Cenușă prea rece naște alt zbor, Fără topaze, smaralde ori onix, Doar un azur clocotind sub un nor, Ruga în pragu-mi, cănd noaptea-i de gheață
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
a timpului roată! Ridic în murmur o rugă-ndrăzneață, Spre o mai bună schimbare la fața. Anul acesta, o nouă Pasăre Pheonix, Cenușă prea rece naște alt zbor, Fără topaze, smaralde ori onix, Doar un azur clocotind sub un nor, Ruga în pragu-mi, cănd noaptea-i de gheață, Spre o mai sfântă schimbare la fața. Și tot universul sub mână-mi învie, Sunt năzuința și geamătul tău, Românie! Sunt undă de clopot de vecernie, Un cântec în lacrimi a ce vă
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RUGĂ. Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului O, suflete divin, așează-mă în Tine, și nu mă risipi în lumea de-ntrebări. Adună-mă fărâmă cu fărâmă, așează-mă-n Albumul
RUGĂ. de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381638_a_382967]