518 matches
-
spiritului făcând negoț, vrând-nevrând, cu intimitatea sa cea mai secretă 122. De simpatia lui se bucurau toți cei care refuzau servituțile vieții utilitare: săracii și mai ales declasații, cei pe care prejudecata burgheză îi excludea (boemul, pictorul, prostituata, actorul, nobilul ruinat) și care urmau, analogic, destinul liber cugetătorului nefericit 123. Muncitorul era, așadar, un alter-ego al lui Marx. Teoriile lui Marx sunt autoreferențiale și au rolul de a trata, întâi de toate, indispozițiile creatorului lor. Interpretând istoria lumii din perspectivă strict
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
este Cârmuirea lui Dumnezeu (De gubernatione Dei) care mai poartă și un alt titlu, Judecata de-acum a lui Dumnezeu (De praesenti iudicio). Cârmuirea lui Dumnezeu e cea care susține lumea și nu cea omenească, pe care Salvian o vedea ruinată chiar în acele vremuri din cauza dezolării survenite în urma invaziilor barbare și tocmai de aceea scriitorul crede că Dumnezeu i-ar judeca pe oameni încă din timpul vieții lor pentru că i-au încălcat legea. Guvernarea lui Dumnezeu despre care vorbește scriitorul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Pe de altă parte, europenii au fost mai dornici să critice supozițiile de bază ale modernismului și să Îmbrățișeze orientarea postmodernă. Această dispoziție se datorează În mare parte distrugerii provocate de cele două războaie mondiale și spectrului unui continent aproape ruinat În 1945, ca rezultat al aderării oarbe la viziuni și ideologii utopice. Intelectualii europeni, e de Înțeles, au condus asaltul Împotriva proiectului modernității. Voiau să se asigure că vechile dogme nu Îi vor mai duce vreodată pe drumul spre distrugere
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sale și citind, în pod, scrisori ale celor doi soți pe care femeia îi avusese, primul decedat în închisoare, se minunează cum putuse cel de-al doilea să o bată adeseori și se întreabă, confuză, pe cine bătuse: pe bătrâna ruinată sau pe tânăra fermecătoare din poză, pentru că acum cele două imagini refuză să se suprapună. Dacă psihologia fetei înduioșează prin candoare, cea a bătrânei învederează deprimant ravagiile vârstei. Chestionată asupra celor doi soți, mătușa Matilda nu e în stare să
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
altui elev, Eugen Jebeleanu (47/1927). Textul va intra doi ani mai târziu în volumul Schituri cu soare, cu titlul Sonet rustic. Alte titluri ale aceluiași poet: Schiță în lumina toamnei, Troița, Crinii, Suferință, Agonie (cu mențiunea „Din volumul Gânduri ruinate, care va apare în curând”), Cântec de primăvară, Sonet provincial. Autorul participă, ca „elev clasa VI, Brașov”, și la o anchetă a revistei, deschisă pe tema competiției dintre teatru și roman, genuri preferate în epocă, socotind că - după cum rezultă chiar
ORIZONTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288583_a_289912]
-
ale exilului românesc, nepăsător față de posibilele consecințe ale acestui gest. Automarginalizat prin evitarea compromisurilor favorizante pentru vreo ascensiune socio-profesională, oripilat de marasmul moral al epocii, bântuit de obsesia morții pretimpurii și împins de angoasă și exasperare către autodistrugere, cu sănătatea ruinată, poetul s-a stins la o vârstă încă tânără. Debutul editorial a avut loc în 1968, cu Versuri, distins cu Premiul revistei „Luceafărul”. În 1970 îi apare culegerea Fragmente din regiunea de odinioară (poeme în proză), în 1979 e publicat
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
ocupației germane din 1940 (Sept jours sur les routes de France). Aceste exemple ne învață ceva important despre buna folosire a maladiilor istorice. Dacă este fie imposibil, fie indecent să construiești o teorie de tipul analogia entis într-un decor ruinat, plin de orori și sânge, am putea lăsa loc atunci cuvintelor Ecleziastului (3, 10-11): „Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se zbuciume. Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase și la timpul lor. El a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aparținea cândva satul lor numit Dolșanka, și încerca să și-l închipuie pe nobilul acela bătrân, în chip de băutor de sânge. Nu era ușor. Dintre țărani, doar cei mai bătrâni trăiseră iobăgia. Satul era bogat. Dolșanski, de multă vreme ruinat, trăia într-o sărăcie mai mare decât unii mujici și avea doar o singură manie: își petrecea timpul sculptându-și lemnul sicriului... Nu, mai bine și-i închipuia pe băutorii de sânge în general, atunci se-ntețea mânia, iar masacrul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
posițiunea sa este încântătoare" și că "văzut din depărtare ai crede că te apropii de o localitate mare (...) numai intrând vezi cât de departe era realitatea (...) E un chin a merge cu trăsura pe pavagiul Babadagului. Casele în mare parte ruinate, foarte puțin higienice. Abia de câtva timp s-au construit câteva clădiri noue"792. La Babadag era staționată o companie din Regimentul 33, având o cazarmă. În oraș exista un oficiu poștal și telegrafic, o farmacie și două hoteluri. Orașul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
că Direcțiunea Portului Constanța a binevoit să se însărcineze cu completa ei desăvârșire"2659. În privința construirii uni nou cazinou în Constanța, Scarlat Vârnav aprecia că o clădire nouă pentru cazinou este necesară deoarece "actualul local, clădire veche, dizgrațioasă, neîncăpătoare și ruinată, nemaifiind în raport nici cu aspectul măreț al portului care se află în vecinătate, nici nu poate fi tolerat pe bulevardul nou proiectat"2660. Prefectul județului Constanța aprecia că, într-o stațiune balneară, "cazinoul trebuie să fie spațios și confortabil
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
strada Gării, fiind amenajate și trotuarele acestora 2674. Scarlat Vârnav arăta că în cursul anilor 1903-1904 la Medgidia se dorea construirea unui spital comunal cu 18 paturi deoarece "actualul spital cu 10 paturi este instalat într-o casă (...) veche și ruinată, situată în centrul orașului"2675. Pe de altă parte, prefectul județului Constanța arăta că "plănuim de pe acum, pentru a fi executate în anul 1904-1905, două școli primare, actuala școală mixtă aflându-se în cele mai proaste condițiuni"2676. Totodată, se
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Dar, indiferent de cum au pornit-o În viață, sper să văd cum o sfârșesc câțiva și să pot face niște speculații despre cum viermii vor pune la Încercare acea sterilitate păstrată atât de mult timp cu sfințenie. Nostimele lor pamflete ruinate și dorințele-adnotate. Deși probabil că este legitim să ne ocupăm de acești autodesemnați cetățeni Într-o istorie a morților, deși desemnarea s-ar putea să nu mai Însemne nimic la data publicării acestei lucrări, ar fi totuși nedrept față de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vieții Elenă Marin Alexe Un amestec de roșu și verde Către ramuri de plop strecurat Dintr- o sita de aur purcede Pe culori de Eden ruinat Plânge încet și firul de iarbă De vântul din zori rău asuprit Crengile-n foșnet stau să absoarbă Un adânc de amurg liniștit Obosit este pasul ce-atinge Puntea uzata de pește parau Copleșită de dorul ce plânge Mă adun
Amurgul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83223_a_84548]
-
politică. Și unul și altul duceau o viață studioasă, dar Salazar nu discuta cu bucurie decât cu Cerejeira. Se înțelegeau atât de bine amândoi, încît s-au mutat împreună, într-o veche casă de pe vremea Marchizului de Pombal, pe jumătate ruinată, în spatele Universității, rua dos Grilos. Nimeni nu aflase de Salazar și nu bănuise măcar o parte din calitățile lui, până la următorul episod pe care-l povestesc biografii. Unul din cei mai de seamă profesori de Drept din Coimbra, bătrânul Guilherme
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dansa cu plete de grâu și de vin Astfel că nu vor mai putea să ne-ntreacă acei care vin... * În altar Sta fără noimă catedrala Azi, într-un secol rafinat- Doar de mai vin să delireze Amanți cu suflet ruinat. ... Și delirând, când corul curge Se face gândul mai amar- Ei vor o noapte de orgie Pe canapeaua din altar... * Poemă finală Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu știe nimeni Ascuns în pivnița adâncă fără a spune un
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
săi viermi, ce-i macină puterile. Acestea sunt obstacolele pe care le are de trecut - dacă poate. Din păcate, ele sunt adesea mai puternice decât el și atunci moare. Sau continuă să trăiască așa: un trup funcțional, întemnițând o minte ruinată. Vultur-în-Zbor se gândi: tot nu făcuse altceva în viață decât să supraviețuiască. Să fii atât de mult și să faci atât de puțin. A căutat, a căutat, tot timpul prin labirint drumul care să-l ducă la Prepelicar, la Sispy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
l-a făcut partidu’, cu ideea de demolizare a ocnei, nu mai era ș-acu’ gherla aci pă deal? Da’ uite că comunismu’ ține cu poporu’. Ne dă și de muncă.“ Nu aveam chef să-l ascult. În fața bisericii aceleia ruinate mă simțeam chiar vinovat, rușinat. O stare confuză, grea, de mocirlă sufletească. Am strâns-o pe Ester de mână. Tăcea închisă în ea, privind minunea aceea pângărită. „Cum de se poate așa ceva?“, a șoptit de câteva ori, clătinând parcă nedumerită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
umbre aidoma unor fălci și mi s-a părut că văd o siluetă colțuroasă profilîndu-se În pragul beznei. Am pășit pe coridor temîndu-mă, ori poate dorindu-mi, să Întîlnesc un simplu străin, un vagabond care se aventurase Într-o casă ruinată, căutînd adăpost Într-o noapte mohorîtă. Însă nu era nimeni, doar limbile albastre exhalate de ferestre. Ghemuită Într-un ungher al Încăperii, tremurînd, Bea mă chemă În șoaptă. — Nu-i nimeni, am zis eu. Probabil că a fost o rafală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rău. Cum se Îmbrăca mereu În negru, am Înțeles prea tîrziu că petele acelea de pe mîneci erau de sînge. Am chemat un medic care, de cum l-a consultat, m-a Întrebat de ce nu-l chemasem mai devreme. Miquel avea tuberculoză. Ruinat și bolnav, trăia din amintiri și din remușcări. Era omul cel mai amabil și mai fragil pe care Îl cunoscusem, singurul meu prieten. Ne-am căsătorit Într-o dimineață de februarie, la un tribunal municipal. Călătoria noastră de nuntă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu e frumos . . . Nu e prost, nu e deștept... nu e viu, nu e mort... nu are nici o profesie și nu are nici rente . E binecrescut, are nume italian și ținută englezească, i se zice prinț și locuiește un palat ruinat, plin de guzgani și de cucuvele, înconjurat de o grădină părăsită și de o moșie necultivată. - Cui să-i dea în gînd! Auzi, țintarul! întrerupse Lina. Până la urmă prințul a fost băiat cinstit. A venit singur să spună că gângania
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
căruia mi-am făcut intrarea. . . Au fugit ca șoarecii priii chiliuțe. . . Se deschid o mulțime de uși pe așa-zisul refectoriu al onorabilei pensiuni. Două mese lungi cu mușama și vase cu flori de hârtie, trase la perete; un pian ruinat; o sobă mare de fier și viață veselă și ieftină. Murim de foame și de urît", miorlăie leșinat Mika-Le lui Greg emoționat, care numaidecât pune unt pe pâine. Se mănâncă prost, ce e drept, dar vin băieții cu suplimente. Nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lungimea de un veac, parcursă de la cucerirea primei sfori de pământ de către doamna Calliope și până acum, când rămăsese un biet burghez nomad, care aducea cu el abia pânza unui cort, pe care să-1 întindă în marginea orașului. Un gentilom ruinat, încovoiat de greutatea răspunderii de a fi compromis nobleță unei generații: Cine mai e acum Doru Hallipa?" Mini simți problemele astea mari iscate acolo - a materialităței, a iubirei de pământ - ca pe niște blocuri grele, așezate de o parte și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
militare ** Comunicarea, formă fundamentală de manifestare a viului ** Fascinația ipotezelor ** Basmul, doar o poveste de adormit copii? ** Cu umor despre umor și râs ** Infrasunetele între legendă și cercetare împreună cu conf. univ. dr. Cornelia Ursu (Revista de Medicină Militară) Rondelul castelului ruinat Castelul ce-i acum ruine Domnițele l-au admirat Când în a faclelor lumine Părea-n rubine îmbrăcat. Povești cu regi și cu regine, Se spune chiar de-un împărat ... Castelul ce-i acum ruine, Domnițele l-au admirat. Dar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
acolo nici măcar copacii, necum oamenii. Iar acum, se pare că preoții care au supraviețuit masacrului s-au întors și încearcă să trezească, din nou, locurile la viață. — Așa este. Din câte-am auzit, culmea muntelui e la fel de pustie și de ruinată ca înainte, dar oamenii de profundă învățătură cheamă laolaltă rămășițele împrăștiate ale credincioșilor și folosesc toate mijloacele cu putință pentru a reface muntele. Va fi dificil, atâta vreme cât Seniorul Nobunaga mai e în viață. — Și sunt conștienți cu toții de acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre Pagoda de la Răsărit, grupul nu văzu nici un semn de viață omenească. Numai cântecele păsărilor nu se schimbaseră. Încă din vechime, muntele era vestit ca sanctuar al zburătoarelor rare. — Nu văd nici un călugăr, spuse Mitsuhide, oprindu-se în fața unui templu ruinat; părea să fie surprins de meticulozitatea lui Nobunaga. Nu mai e nici un suflet viu pe muntele ăsta? Hai să încercăm la templul principal. Arăta destul de dezamăgit. Poate se gândise că avea să vadă puterea latentă a călugărilor-războinici trezindu-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]