290 matches
-
a anteriului, iar vorbele străine, după cum ceruse Heliade în gramatica lui din 1828, „să se înfățoșeze în haine rumânești și cu mască de rumân înaintea noastră“. 17 „[...] șî la scrisoare [românii] fac oarece deosebire, scriind unii cu slovile cele vechi rumânești, alții cu slove latinești, și alții prefăcându-le în chipul slovelor rusești, iar cei mai mulți, o amestecătură din toate“ (Iordache Golescu, Înainte cuvântare la Băgări de seamă asupra canoanelor gramăticești, 1840). Despre aceste „deosebiri“ și „amestecături“ în ale scrisului, absolut firești
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
a tranziției alfabetice. Deosebirea apare limpede: alfabetul de tranziție reprezintă doar o etapă, tranziția alfabetică - procesul total. Vechiul alfabet chirilic românesc cuprindea 43 de litere:. În gramatica sa din 1787 (Observații sau băgări dă seamă asupra regulelor și orânduelelor gramaticii rumânești), Ienăchiță Văcărescu reține 33 de litere, eliminând pe ... și acordând lui y valoarea fonetică u. De remarcat însă că unele din aceste semne (...), deși absente din lista propusă, persistă totuși în textul gramaticii. Asemenea divergențe între teorie și practică, cum
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
q, § , 7, £ , 9, ¦ , y. Sunt exact cele 29 de litere propuse în același an de gramatica lui Heliade, însă aici, slavă Domnului, ele se prezintă limpede, scutindu-ne de controverse și de dubii. Influența lui Heliade patronează și anonima Grămatică rumânească, „Tipărită cu cheltuiala din Casa școalelor publice și priimită în clasurile de începători. București. În Tipografia lui Eliad. 1835“. Alfabetul de la 1828 este redus aici la 27 de litere, prin eliminarea lui 7 și y. După o informație pe care
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
latină a literelor, nu pare totuși o născocire, câtă vreme ni se oferă însăși lista alfabetică! Să fi existat o ediție revăzută, scoasă de sub tipar în același an cu prima? Ipoteză lipsită de șanse: ediția a II-a a Grămaticii rumânești apare în 1837, fără modificări sub aspectul ce ne preocupă. Oricum, adoptarea în școală a ordinii alfabetice latine are loc efectiv în această vreme. O întâmplare norocoasă mi-a pus sub ochi, la Biblioteca Academiei (III 298532), două cartoane imprimate
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și t, „care sunt cunoscute de toți românii cititori, pășind treptat cu schimbarea în trimestrul al treilea și al patrulea, până când această foaie, din preună cu numele său de românesc, se va înfățișa publicului în veșmintele sau literile cele adevărate rumânești“. Înnoirile promise nu vor intra în vigoare decât în 1841 (Curierul românesc, nr. 13, și Curierul de ambe sexe, per. III), asociindu-și o surpriză unică în felul ei. În inventarul de semne al ambelor publicații își fac apariția trei
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
adică pentru «hatârul» dumnealor, mai încărcă pe bietul Curier cu câteva buche, de care scăpase în anul trecut. Pe semne că voiește să mai ia câțiva galbeni și de la niște oameni ce mai niciodată n-au dat bani pe cărți rumânești“ (Urzicele, în Curierul românesc, 1847, nr. 3). Dictată de rațiuni financiare sau de alt ordin, concesia e vizibilă și dă de gândit. Este vorba, în ultimă instanță, de decalajele de receptivitate ale epocii, care ni se dezvăluie până astăzi, cu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
elită, provenit dintre elevii Academiei Domnești din București, devine la Athos chiar dascălul de limbă greacă al lui Paisie. I-a stat alături starețului și la Dragomirna și, sub influența activității cărturărești a acestuia, concepe aici, în 1772, celebra „Gramatica Rumânească” și un lexicon slavonoromân (1778), cuprinzând douăzeci de mii de articole, scrie versuri și elaborează o succintă poetică. Ca traducător, oferă versiuni românești ale unor texte teologice, între care cele mai importante sunt „Viețile Sfinților” din slavonă, 1780, și „Omiliile
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
noaptea, despre corecturi făcute în pripă („graba citirii la prube”) etc. Iertare își cere și traducătorul G.: „De ar și cunoaște niscare greșală, să nu defaime, că cu greu iaste a tălmăci neștine singur, ales despre limba elinească spre cea rumânească”, mai cu seamă că există „cuvinte elinești și vorbe despre locuri carele unele nici la lexicoane nu se află, altele, de să și află și să înțeleg, iară pentru îngustarea limbii rumânești nu pot veni la tălmăcit. Iară eu am
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
neștine singur, ales despre limba elinească spre cea rumânească”, mai cu seamă că există „cuvinte elinești și vorbe despre locuri carele unele nici la lexicoane nu se află, altele, de să și află și să înțeleg, iară pentru îngustarea limbii rumânești nu pot veni la tălmăcit. Iară eu am iscodit și în tot chipul m-am nevoit a nu lăsa nici un cuvânt ca să nu dea întru înțelegerea limbii noastre cei rumânești.” „Nevoința” pusă de acest scriitor de bună ținută s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
să și află și să înțeleg, iară pentru îngustarea limbii rumânești nu pot veni la tălmăcit. Iară eu am iscodit și în tot chipul m-am nevoit a nu lăsa nici un cuvânt ca să nu dea întru înțelegerea limbii noastre cei rumânești.” „Nevoința” pusă de acest scriitor de bună ținută s-a materializat în texte fluente. Viețile și istoriile tuturor sfinților traduse, cum spune el însuși, de G., reprezintă secvența cea mai consistentă a colecției (în românește mai sunt transpuse doar indicațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
arată a fi poet de cursă lungă în tălmăcirea, din grecește, a primei povestiri în versuri (o lamentație, în fapt) din literatura română - Poveste de jale și pre scurt asupra nedreptei morți a preacinstitului Constandin Cantacuzino, marelui postelnic al Țării Rumânești, scrisă de un necunoscut, ins instruit, în stare să se vaite pe tonuri înalte și să acuze violent, poate un român care știa să versifice și în grecește -, tipărită la Veneția. Tălmăcirea e dedicată Stancăi Cantacuzino, fiică a postelnicului ucis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Oamenii, regnul vegetal și cel mineral, slujitorii lui Dumnezeu, țara sunt îndemnați să deplângă dispariția acestui mare bărbat: „Zic, dară, și voi pietrilor și liamnelor, să plângeți, / Și tuturor săracilor, de jale să vă stingeți! / Și toată ticăloasa Țară aciasta Rumânească, / Cu toate mănăstirile împreună, să jelească / Pre Constantin postialnicul, pre Cantacozinescul, / Pre marele acela omu, și prea înțeleptul!” . În legătură cu personalitatea lui G. și cu scrierea sa cea mai cunoscută, Începătura istoriii vieții luminatului și preacreștinului domnului Țărâi Rumânești, Io Costandin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Țară aciasta Rumânească, / Cu toate mănăstirile împreună, să jelească / Pre Constantin postialnicul, pre Cantacozinescul, / Pre marele acela omu, și prea înțeleptul!” . În legătură cu personalitatea lui G. și cu scrierea sa cea mai cunoscută, Începătura istoriii vieții luminatului și preacreștinului domnului Țărâi Rumânești, Io Costandin Brâncoveanu Basarab voievod, dă când Dumnezeu cu domnia l-au încoronat, pentru vremile și întâmplările ce în pământul acesta, în zilele Măriei sale, s-au întâmplat, există afirmații contradictorii. Una dintre ele caută să convingă că toate atitudinile, opiniile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
II, 1846, 129-176, 193-228, 321-354, reed. în Cronicarii Țării Românești, II, București, 1847, 1-116, în Istoria Moldo-României, II, București, 1859, 166-278; Viața lui Constantin vodă Brâncoveanu, îngr. Ștefan D. Greceanu, București, 1906; Începătura istoriii vieții luminatului și preacreștinului domnului Țărâi Rumânești, Io Constandin Brâncoveanu Basarab voievod, dă când Dumnezeu cu domnia l-au încoronat, pentru vremile și întâmplările ce în pământul acesta, în zilele Măriei-sale s-au întîmplat, în Cronicari munteni, II, îngr. Mihail Gregorian, introd. Eugen Stănescu, București, 1961, 5-272
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
a lui Zlatoust, București, 1691, reed. în BRV, I, 316-321; Verșuri politice 8 asupra stemei prea luminatului și înălțatului Domn Io Costandin Băsărab Voievod, Prea luminatului, prea înălțatului și prea slăvitului, den mila lui Dumnezău Domn și oblăduitori toatei Țărâi Rumânești Ioan Constandin B. Basarab Voievod și Cătră cititoriul pravoslavnic, în Petru Movilă, Pravoslavnica mărturisire a săborniceștii și apostoleștii beserecii Răsăritului, Buzău, 1691, reed. în BRV, I, 322-324; Stihuri politice 10 asupra stemei prea luminatului, slăvitului și blagocestivului Io Constantin B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
2, București, 1746, reed. fragm. în Crestomatia seau Analecte literarie, îngr. Timotei Cipariu, Blaj, 1858, 195-203, în CHRM, I, 290-294; [Mineie], Buzău, 1698-1699; Poveste de jale și pre scurt asupra nedreptei morți a preacinstitului Constantin Cantacuzino, marelui postelnic al Țării Rumânești, în Emil Vârtosu, O povestire inedită în versuri despre sfârșitul postelnicului Constantin Cantacuzino, București, 1940, reed. în CPV, 37-48. Repere bibliografice: N. Iorga, Cronicele muntene, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXI, 1898-1899; Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 31, 60, II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
consacrase. Aprecierile sunt de multe ori simplificatoare, iar accentul cade pe acțiunea culturală, însă pentru secolul al XIX-lea Conspectul... oferă cele mai multe informații asupra unor publiciști și scriitori puțin cunoscuți. Surse i-au fost bibliografia lui Dimitrie Iarcu și Lepturariu rumânesc... al lui Aron Pumnul. P. a mai publicat versuri în Suveniri (1874), nuvelele Eufrosina sau Virtutea unei femei (1875), Rezultatul inspirațiunei unei mame (1891), o traducere după George Born, Catarina Cornaro, ș.a. SCRIERI: Aurora Bucovinei. Poezii. Cu o privire fugitivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288895_a_290224]
-
cu lată stăpânire în toate aceste țări...” (la Costin, p. 278). În compunerea sa în versuri despre primul descălecat, Miron Costin duce în antichitate stăpânirea Ungariei asupra spațiului extracarpatic, spunând despre Traian că: „Elŭ cu vița cestui neamŭ [latin] Țara Rumânească Împlut-au, Ardeaul totŭ și Moldovenească. Podulŭ preste Dunăre-n Țara Rumânească L-au trecutu-și oștile-n Țara Ungurească. Pre acela pod au trecutŭ Moldoavei stremoșii, Bătând război cu dachii...” (p. 326) Ideea că Traian a venit în Țara
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
compunerea sa în versuri despre primul descălecat, Miron Costin duce în antichitate stăpânirea Ungariei asupra spațiului extracarpatic, spunând despre Traian că: „Elŭ cu vița cestui neamŭ [latin] Țara Rumânească Împlut-au, Ardeaul totŭ și Moldovenească. Podulŭ preste Dunăre-n Țara Rumânească L-au trecutu-și oștile-n Țara Ungurească. Pre acela pod au trecutŭ Moldoavei stremoșii, Bătând război cu dachii...” (p. 326) Ideea că Traian a venit în Țara Ungurească și s-a luptat acolo cu dacii exprimă o viziune istorică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
, Stoica (c. 1612 - c. 1695), cărturar. Numele lui L. atașat unui text - secvența „cantacuzinească” din marea compilație intitulată Istoria Țărâi Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini, care circulă și sub titlul Letopisețul cantacuzinesc - este rezultatul unei presupuneri. A făcut-o, în Cronicele muntene, N. Iorga, care avea obiceiul de a „găsi” autori pentru cărțile ajunse în vremea modernă fără iscălitură. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287878_a_289207]
-
sfinți Părintelui nostru Ioan Arhiepiscopul Țarigradului a lui Zlatoust, carte apărută la București în 1691, frații Greceanu au compus și predosloviile: Prea luminatului, înălțatului și slăvitului Io Constandin Basarab Voievod, de mila lui Dumnezeu Domn și oblăduitori a toată Țara Rumânească, „o prefață-dedicație” către domnul protector, și una, Cătră de bine voitoriul cititori, text în care satisfacțiile lumii pământești - între ele și întocmirile politice - sunt asemuite unor „mirodii” care „numai ceriului gurii dau pre scurt gust și plăcere”, ele ascunzând însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
an înainte, în 1692, G. scrisese în grecește prefața la Slujbele Sfintei Paraschiva celei Nouă și a Sfântului Grigorie Decapolitul. SCRIERI: Prea luminatului, înălțatului și slăvitului Io Constandin Basarabă Voievod, den mila lui Dumnezeu Domn și oblăduitori a toată Țara Rumânească și Cătră de bine voitoriul cititori (în colaborare cu Radu Greceanu), în Mărgăritare adecă Cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți Părintelui nostru Ioan Arhiepiscopul Țarigradului a lui Zlatoust, București, 1691, reed. în BRV, I, 316-321; Stihuri politicești 8
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
1999; Insurecția respectuoasă. Eseu despre individualul și supraindividualul poetic, Timișoara, 2000; Poezie și limbaj, Timișoara, 2000; O călătorie spre centrul poeticului, Timișoara, 2000; Gramatica poeziei române (1880-1980) (în colaborare cu Doina Bogdan-Dascălu), București, 2002. Ediții: Paul Iorgovici, Observații de limbă rumânească, introd. edit., Timișoara, 1979 (în colaborare cu Doina Bogdan-Dascălu); Al. Macedonski, Bronzuri-Bronzes, ed. bilingvă, tr. Eugen Tănase, Timișoara, 1998. Repere bibliografice: Dumitru Micu, Crișu Dascălu, „Mânie și marmură”, GL, 1968, 28; Florin Manolescu, „Mânie și marmură”, LCF, 1968, 30; Dorin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
al „familiei”, oricum nu într-un „public” aflat la vedere) rămânând în spațiul românesc al Veacului de Mijloc și cercetând prezența femeilor în scriptural. Am luat ca obiect al investigației doar două cărți de istorie consacrate duratei lungi: Istoriia țărăi Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini (zisă și Letopisețul Cantacuzinesc) - carte în care sunt adunate nu doar patru veacuri de istorie (cronica începe cu „descălecatul”; așezat, prin tradiție, la 1290 și merge până la 1688, cu o completare până la 1690), ci și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ludescu, „slugă bătrână” în casa Cantacuzinilor - și lucrarea cărturarului (stimabil din toate punctele de vedere) care s-a pus în slujba Bălenilor și a redactat cea mai mare parte (Cronica Bălenilor) a compilației cunoscute sub titlul de Istoriile domnilor țărăi Rumânești. Ca și în actele cu caracter juridic (vânzare, cumpărare, donație, întărire etc.), și în izvoarele narative 3, femeile apar în ipostaze de soții (Letopisețul Cantacuzinesc): „Iar doamna Chiajna a Mircii vodă și cu fie-său Petru vodă au fugit peste
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]