344 matches
-
cert: noi nu am tras. Dar mai puțin sigur e când anume am schimbat vestonul meu de uniformă pe unul mai puțin împovărător. S-a întâmplat din propria mea decizie? Mai degrabă, caporalul a fost acela care, cu ochii pe runele de pe gulerul vestonului, mi-a ordonat să fac schimbul și l-a făcut posibil printr-o intervenție concretă. Prin mine, el ajunsese, fără să sufle vreodată o vorbă despre asta, într-o societate suspectă. La un moment dat, probabil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Un glonț în ceafă și gata...“ Probabil că el a „procurat“, cum se spunea în germana infanteriștilor, nu mai știu de unde, un veston normal de Wehrmacht. Fără găuri de glonț și pete de sânge. Mi se și potrivea. Acum, fără runa dublă, îi plăceam mai mult. Până și eu m-am convins să-mi placă deghizarea ordonată. Atât era de grijuliu îngerul meu păzitor. Așa cum, în caz de primejdii pentru trup și suflet, Simplicissimus îl avea de partea lui pe Herzbruder
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care a fost mai târziu furată de către evrei ca și noua evanghelie a lui Isus. Au raportat acest furt? Mi-am mai aprins o țigară. — Ați vrut să știți, zise Lange. — Nu, nu. Te rog, continuă. Ascult. — Weisthor a studiat runele, dintre care svastica este una dintre formele de bază. De fapt, formele de cristal, cum este piramida, sunt toate tipuri de rune, simboluri solare. De aici vine cuvântul „cristal“. — Nu mai spune. — Ei bine, la începutul anilor ’20, Weisthor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se presupune că derivă etimologic din cuvintele ygg îputernic) și drasil îarmăsar) și se referă de fapt la zeul Odin și la o întâmplare anume, când el și-a petrecut nouă nopți în frasinul cel mare, încercând să dobândească cunoașterea runelor. în text A Rushian Generals Welcom. Joc de cuvinte intraductibil. în original Able was I ere I saw Elba, frază ce ilustrează ideea de palindrom - cuvânt care are aceeași formă, indiferent dacă e citit de la dreapta spre stânga sau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prefăcut supărat, asta ca să arăt că Învățasem și eu ceva de la Vinas. Am Început să merg cu pași din ce În ce mai mari, obligându-l pe scundacul de Enkim să țopăie ca să mă prindă din urmă. - Nu te mai bosumfla! Îmi strigă el. Runa era ca o iepșoară În călduri, pricepe! Femeie tânără și pofticioasă, ce vrei... Nu mai văzuse om de mai bine de un an. Nu scăpam de ea și pace, măi Krog, măi. I-am spus că nu era legat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu mine. Pricepeam eu ce e cu femeile astea. Ba chiar și cu oamenii care cădeau lați În jurul lor, precum muștele. - Măi, Krog, măi! Ai văzut-o ce tânără era. Vinas a ta era mai coaptă... Nu mai avea cheful Runei, măi Krog, măi! Înțelege-mă! O nesătulă, Runa asta, of, of, se plânse el. Ploaia se Întețea din ce În ce, așa că i-am făcut semn să se grăbească. Îi râdeau ochii, netrebnicul. Începu să zică ceva din gât, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
astea. Ba chiar și cu oamenii care cădeau lați În jurul lor, precum muștele. - Măi, Krog, măi! Ai văzut-o ce tânără era. Vinas a ta era mai coaptă... Nu mai avea cheful Runei, măi Krog, măi! Înțelege-mă! O nesătulă, Runa asta, of, of, se plânse el. Ploaia se Întețea din ce În ce, așa că i-am făcut semn să se grăbească. Îi râdeau ochii, netrebnicul. Începu să zică ceva din gât, de parcă era un fel de pasăre. - Ia zi... Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
râdeau ochii, netrebnicul. Începu să zică ceva din gât, de parcă era un fel de pasăre. - Ia zi... Îmi făcu el cu ochiul. Cum face Vinas la tăvăleală? Mi-am dat ochii peste cap și am plescăit. - O fi fost tânără Runa asta a ta, măi Enkim, dar Vinas e mare meșteră... Rămase cu gura căscată. Apoi Înghiți În sec. - Meșteră? Hoașca... Ia zi, cum face? Am plescăit și iarăși mi-am dat ochii peste cap: - Hoașcă, zici? M-a sleit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ajute, că nu-s toate la fel de Înțepate ca Vinas. Tu nu știi ce pricepute sunt ele. - De ce n-ai rămas cu ele dacă-s așa de pricepute? - Nimeni nu rămâne alături de ele. Dar, dacă mă mai lăsai o noapte cu Runa, sunt sigur că ar fi venit ea cu noi ca să ne arate unde trebuie să ajungi... Iarăși am simțit acel țurțure subțire cum Îmi scociora prin mațe, dar Enkim pufni În râs. - În afara mea, măi Krog, măi, tu n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din dinți. Cum să-l las pe cel care mă trecuse apa care curge mereu? Cum să-l las singur pe prietenul lui Krog? - Așa e trocul ăsta al tău, măi Krog, Îmi strigă. Fugi! Pruncii de acasă și din Runa o să vorbească cu vorbe de-ale tale! Fugi! Tată care poate că nu ești, am grăit eu adânc, dar am zbughit-o fără să mai privesc Îndărăt. M-am trezit pe un povârniș care cobora abrupt și am simțit răcoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
amândouă mâinile - dădu să se repeadă asupra celuilalt, dar se prăvăli la pământ, cât era de lung. - Pfuuh, cade. În Umbră, zise noul venit și se ghemui degrabă lângă mine. Of, of, noul venit era, de fapt, lungana aia de Runa, din satul de pe marginea apei care curge mereu. Se apucă să-mi reteze frânghiile ce mă țineau chircit peste bulumac și-mi făcu semn să mă iau după ea. - Șșșt, Își puse degetul pe buze. Abia mă mișcam. Eram amorțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mereu. Se apucă să-mi reteze frânghiile ce mă țineau chircit peste bulumac și-mi făcu semn să mă iau după ea. - Șșșt, Își puse degetul pe buze. Abia mă mișcam. Eram amorțit din cap până În picioare. - Mișcă, Îmi șopti Runa. Enkim mi-a spus că ești mare ucigaș. Hai să te văd. M-am luat după ea, urcând cu chiu cu vai prin stâncăraia de deasupra peșterii. - Încotro? Nu-mi răspunse. Se vârî Într-o crăpătură și, apucându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sus, de parcă ar fi fost șarpele pe care Îl văzusem când l-am cunoscut pe Enkim. Curând, am ajuns pe o potecă abruptă de capre, acoperită ici-colo de iarbă deasă și grea. Pământul se tot fărâma sub pășitorii noștri, dar Runa mă Îndemna, icnind abia auzit, să nu mă las. Din vale se ridicau strigăte din ce În ce mai puternice, dar nu știam dacă erau din cauza focului sau pentru că băgaseră de seamă că fugisem. Ne-am trezit pe o culme Înierbată. Luna răsărise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fugisem. Ne-am trezit pe o culme Înierbată. Luna răsărise și vedeam de jur Împrejur ca În palmă. Pe mâna tare se ghicea o vale molcomă, acoperită cu copacii mărunți care creșteau În acel ținut. - Pe-acolo, Îmi făcu semn Runa și o luarăm la vale În fugă. Ne strecurarăm printre copaci și, În scurt timp, ajunserăm pe malul unei ape curgătoare. Mormăind, Runa trase de sub o tufă un bulumac aproape uscat. Îl rostogoli În apă. - Hai. Am auzit că știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o vale molcomă, acoperită cu copacii mărunți care creșteau În acel ținut. - Pe-acolo, Îmi făcu semn Runa și o luarăm la vale În fugă. Ne strecurarăm printre copaci și, În scurt timp, ajunserăm pe malul unei ape curgătoare. Mormăind, Runa trase de sub o tufă un bulumac aproape uscat. Îl rostogoli În apă. - Hai. Am auzit că știi cum se face, pufni ea În râs și ne dădurăm drumul la vale, pe apa care curgea Înspre satul ei. Plutirăm cam atâta vreme cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
satul ei. Plutirăm cam atâta vreme cât luna să mai urce de un deget pe cer, după care femeia dădu cu putere din picioare, ducând bulumacul spre mal, sub un uriaș căuș săpat În stâncă. Deîndată ce bulumacul se propti În mal, Runa mă Îndemnă s-o iau Înainte, dar mă trezii cum mă prăvălesc cât eram de lung pe stânca umedă. - Pfuuh, ce mai ucigaș, hohoti ea. Hai, că aici așteptăm. O să vină el, și Enkim! Aici nu lăsăm urme, Îmi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că aici așteptăm. O să vină el, și Enkim! Aici nu lăsăm urme, Îmi arătă ea stânca spălată de ape. Ne-am ghemuit sub o tufă de salvie frumos mirositoare și ne-am pus pe așteptat. - Enkim te-a adus Încoace? Runa dădu din cap că da. - Și celelalte femei? - Cum să vină? Doar una l-a cunoscut pe Enkim, zise ea, râzând. Și niciuna pe Krog, nici măcar Vinas, meștera aia pricepută foarte să-i tăvălească pe cei mai aprigi vânători, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
râzând. Și niciuna pe Krog, nici măcar Vinas, meștera aia pricepută foarte să-i tăvălească pe cei mai aprigi vânători, adăugă ea, dregându-și glasul. Noroc că era beznă căci am simțit cum mă Îmbujorez. - Vinas știe că ești aici? - Nu. Runa nu se mai Întoarce niciodată În satul lui Vinas. Enkim i-a povestit Runei despre Krog. Iar Krog a văzut el acum ce fel de femeie e Runa. Așa că, vin cu voi. Așa trebuie să fie. Of, of. O să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe cei mai aprigi vânători, adăugă ea, dregându-și glasul. Noroc că era beznă căci am simțit cum mă Îmbujorez. - Vinas știe că ești aici? - Nu. Runa nu se mai Întoarce niciodată În satul lui Vinas. Enkim i-a povestit Runei despre Krog. Iar Krog a văzut el acum ce fel de femeie e Runa. Așa că, vin cu voi. Așa trebuie să fie. Of, of. O să ne trezim și cu femeile alea pe urmele noastre, mi-am zis, dar Runa mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
căci am simțit cum mă Îmbujorez. - Vinas știe că ești aici? - Nu. Runa nu se mai Întoarce niciodată În satul lui Vinas. Enkim i-a povestit Runei despre Krog. Iar Krog a văzut el acum ce fel de femeie e Runa. Așa că, vin cu voi. Așa trebuie să fie. Of, of. O să ne trezim și cu femeile alea pe urmele noastre, mi-am zis, dar Runa mi-o reteză: - O să vină ele, dar ce folos? Din neamul nostru, Runa vede cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
povestit Runei despre Krog. Iar Krog a văzut el acum ce fel de femeie e Runa. Așa că, vin cu voi. Așa trebuie să fie. Of, of. O să ne trezim și cu femeile alea pe urmele noastre, mi-am zis, dar Runa mi-o reteză: - O să vină ele, dar ce folos? Din neamul nostru, Runa vede cel mai bine urmele. Cine le vede bine, le Încurcă la fel de bine. Atunci a apărut și Enkim, urcat pe un alt bulumac de pe care sări Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
femeie e Runa. Așa că, vin cu voi. Așa trebuie să fie. Of, of. O să ne trezim și cu femeile alea pe urmele noastre, mi-am zis, dar Runa mi-o reteză: - O să vină ele, dar ce folos? Din neamul nostru, Runa vede cel mai bine urmele. Cine le vede bine, le Încurcă la fel de bine. Atunci a apărut și Enkim, urcat pe un alt bulumac de pe care sări Înainte să-l lase să lunece În josul apei. - Tu m-ai scos din brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îmi spuse el, Îmbrățișându-mă. Acum, Enkim te-a salvat și el pe tine, par falnic al Tatălui ce ești! Oh, și s-o vezi pe Vinas ce mai plângea de dorul tău, mai zise el, hlizindu-se. - Enkim! scrâșni Runa, iar Enkim se făcu mic. Abia atunci văzui că Își dăduse cu funingine pe țeastă și pe față. Ia mai dă-l Încolo! M-am aplecat și m-am uitat la pășitorul său, să-i văd rana. Era legată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care curge. Am ajuns pe mal, undeva mai jos de aici. Am intrat În apă, m-am lăsat dus la vale și, până să ajung Înapoi la ele În sat, apa mi-a tot spălat rana. - Hei, i-o reteză Runa. Hai s-o luăm din loc, că ăștia n-o să stea cu mâinile În sân ca să vă spuneți voi tot ce-ați făcut de când nu v-ați mai văzut! Se ridică și-o pornirăm, cu ea În frunte. Ne cățărarăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fel de copaci subțiri și Înalți, după care dădurăm Într-o potecă de mistreți ce șerpuia prin pădure, urcând spre munții pe care Îi văzusem din peștera unde mă ținuseră legat. 12. Apa Îl dusese pe Enkim până În apropierea satului Runei. Odată ajuns lângă casele femeilor, Enkim căutase frunze de pătlagină și Își legase rana, după care se pitise Într-o tufă deasă și așteptase Întunericul. Mai toate femeile erau duse la apa cea mare, așa că, la căderea nopții, se strecurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]