4,629 matches
-
Moș Crăciun. Wilkinson a descoperit cu uimire că figura reală nu corespunde deloc cu cea impusă de mass-media în ultimele decenii, pornind de la imaginea creată de Coca-Cola. Adevăratul Moș Crăciun avea tenul măsliniu și trăsături extrem de masculine, accentuate de nasul rupt și de mandibula puternică. Studiind icoanele ortodoxe din secolul al IV-lea, i-a fost adăugată o barbă albă, tunsă conform modei din acea epocă. C. C. Iosif și Maria Hotelul Travelodge, situat în cartierul Covent Garden din centrul Londrei, a
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
mai putut controla volanul mașinii și ne-am oprit într-un stâlp de beton. Mașina s-a făcut acordeon pe partea șoferului. Eu am scăpat cu viață, dar soțul meu nu... A mai trăit o lună, dar, din cauza unei coaste rupte care i-a perforat plămânul stâng, n-a supraviețuit. A vrut să salveze viața unui copil și, în schimb, nu l-a cunoscut niciodată pe copilul lui atât de mult așteptat. Am suferit enorm, nu se poate spune, sunt sărace
Agenda2004-36-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282831_a_284160]
-
cu aburi putea fi văzută de timișoreni încă în 1844. Și sosită tot pe Bega. Într-un reportaj mai amplu despre orașul nostru, un umorist vienez consemna: „Zilele acestea a sosit la noi un vapor cu aburi, cu o roată ruptă, iar mulțimea adunată se holba la monstru...” Nemulțumiri de gazetar Cu aproape 150 de ani în urmă, în ediția din 1 martie 1853 a ziarului „Temeswarer Zeitung” - ce purta încă pe frontispiciu vulturul bicefal - un ziarist de altădată deplângea la
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
să mai miște critică din loc. Este greu de rezumat aici o psihologie a succesului, nici macar a criteriilor de competență care să contribuie la comentarea unei cărți. Dar este sigur că dialogul dintre literați este la ora această aproape definitiv rupt. Mi s-ar putea replică prin aceea că starea aceasta este valabilă oricând și peste tot. Eu aș răspunde că "oricând" și "peste tot" artiștii s-au certat între ei pretextând drept mobil opera. La noi tocmai opera este cea
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
căuș/ coboară spre micile stînci/ rîzînd mă gîndesc în fîntînă să cad/ crezînd că-am murit să mă plîngi// ce joc rămuros în simplu veșmînt/ un alb fără pată sub cer/ și uite că trec lungi trenuri spre șes/ și rupt e întregul mister// și totuși va fi că poate vom bea/ la masă aproape curînd/ privindu-ne-adînc cu ochii închiși/ vin dulce din căni de pămînt" (feuda cu flori). Starea hipnotică revine adesea, asociată cu aspirația reîntoarcerii în ciclul natural, cu
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
numele lui de om mare, e un antierou în toată regula: pirpiriu (cu atît mai mult cu cît umblă îmbrăcat fie în pelerina de magician, fie în hainele lăbărțate ale grăsanului său verișor Dudley), fricos și veșnic îngrijorat, cu ochelarii rupți și lipiți cu scotch, el înfruntă în egală măsură lumea celor ce îl disprețuiesc și a celor care îl admiră și-l invidiază (fiindcă părinții lui au fost vrăjitori celebri). Ivită de nu se știe unde, această J.K. Rowling e
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
visa. Perfect racordați la modul de viață apusean, iugoslavii și-au fructificat din plin unicitatea în sânul țărilor cu regimuri comuniste. Decenii în șir, Iugoslavia a fost, pentru vestici, singura veste bună ce venea dinspre Răsărit. Nu înțeleg nici în ruptul capului cum au fost capabili sârbii să renunțe la toate acestea, la locul privilegiat din Europa, în schimbul a... ce? În schimbul lui Milosevici! Sigur că e lipsit de onestitate să identifici un intreg popor cu un singur om (fie el șeful
Afacerea Tigareta Zero by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17943_a_19268]
-
douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, si, în plus, să se concentreze la bunul mers al unei afaceri cât de cât oneste), lăsându-i și pe cei care vor fi moștenind mari averi, tot rămân destui incapabili să explice, nici în ruptul capului, diferența enormă dintre veniturile legale și standardul de viață exhibat ciocoiește (mașini de lux, vile la munte și la mare, concedii în străinătate etc., etc.) Și atunci? Atunci, e limpede de ce se prăbușește leul și de ce pompierii din parlament
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
de circumstanță (care rămân, în final, doar... doi, Luca dovedindu-se a fi securistul, teroristul, întruchipare a diavolului care o pângărește pe Maria, iar Ion fiind lovit de un glonte rătăcit) nu vor reuși să eludeze realitatea de care par rupți. Ei refac, simbolic, apocalipsa pe care au trăit-o românii în zilele lui decembrie 1989. Există, în românul lui Horia Pătrașcu, o opoziție a planurilor interior-exterior, groapă în care coboară muncitorii și lumea de afară. Până la un punct, groapă capătă
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
aproape totală a distanței. În volumul amintit, nu mai constatăm proiecția pe un alt plan temporal sau existențial - acceptată, chiar și implicit, drept o condiție minimă a ficțiunii. Dacă, în plus, chiar si amănuntele altfel menite să augmenteze verosimilul sînt "rupte" din cotidian, care mai e diferența dintre relatarea unui fapt divers și o bucată literară? Problemele general-umane, psihologia și angoasele sînt eterne. Prin urmare, evident, sînt și contemporane - de ce nu? În această calitate, ele pot constitui materia literaturii. Cu condiția
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
cum șunt, la subtilele mișcări/ ale dublului astral, ale geamănului celest? (Elegie egeică). Nu mai puțin atractioasă decît cea italica, e priveliștea din Montmartre ("După Biserică Sfintei Inimi e o stradă spre Place du/ Tertre,/ în ce an citeam pe rupte ăAvoir et êtreă?/ Numele străzii îl văd aievea, nu-n vis,/ alb pe albastru: Mont Cenis" - Reminiscența din Montmartre) sau cea "hanseatica" a Nordului baltic: "Pe unde prăvălii vezi și firme hanseatice,/ și clopoțel la ușă,/ înșirate de-a lungul
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
javra, calul și vaca, tot ce avea prin curte, acolo el a adunat. În cele din urmă, după atâta bine, din binele urat, ce-i drept, cam disperat, la tovarășul prim, Titi-Par, s-a prezentat. - N-aș fi crezut! În ruptul capului, n-aș fi crezut, mai ales acum, când mai marele împărat a schimbat guvernul, apoi cu gura sa, la toți el a dictat: „să se facă, să se dreagă și să meargă!... Că, altfel, dracu v-a luat! Îți
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
umor. Profund neserioși. Ionesco, regretând că a acceptat să fie academician (905). Avea și de ce, dar numai după primul Ionescu, din Nu, din Cântăreața cheala. După cum a evoluat mai ăncolo, a avut ce a meritat. Cam de dupa Rinocerii semăna, bucățică ruptă, a academician". Sau:"Alți câțiva români. Scrie cu multă căldură despre Mihail Sebastian (cf. 317). (Mai ăncolo, va vedea an el pe cel mai european dintre români.) an josul paginii, o notă semnalează pudic: la rândul lui, Cioran e evocat
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
de angoasa și durerea existenței. El se luptă cu ănsusi cuvântul și an această ămbrătisare combatanții nu se mai pot deosebi unul de altul. Este o victorie sau o ănfrângere desăvârșită, căci la Da sau la Nu cartea are paginile rupte. Cu fiecare volum al lui Nichita Stănescu s-a produs an literatura noastră o perpetua revoluție a limbajului poetic, ăn jurul cărților sale dându-se o adevarată "bătălie a (neo)modernității". Căci a face literatura autentică, a crea o poezie
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
cu urmărirea unui gangster, într-un Ford 1928. Nu ziseserăm nimic. Puteai să crezi că dăduserăm de încă un nebun, ceea ce nouă nu s-ar fi putut spune că ne lipsea. Pînă-n ziua în care cineva, cotrobăind în geamantănașul lui rupt, găsise un caiet, cu un rol de teatru și pe care scria cu creion roșu Richard ÎI. Caietul circulase din mină în mînă. Cînd ajunsese la mine, citisem din el, silabisind: Acolo, în tăcere, e substanță... Umbră durerii mele... e
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
ar fi putut constitui un pas esențial în asanarea societății românești, reprezintă, după ce a fost morfolita între dinți de parlamentarii de toate culorile, documentul prostituării morale definitive a acesteia. Vrem să ne alăturăm Uniunii Europene, dar nu dorim nici în ruptul capului să facem ceea ce au făcut nemții, motorul acestei instituții a bunăstării. Cartea lui Timothy Garton Ash, "Dosarul meu de securitate", recent tradusă la Humanitas, o palpitanta descriere a funcționării mecanismului represiunii politienesti-ideologice din fosta Germanie de Est, va trece
Bingosex, bingolene, bingocinism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17581_a_18906]
-
inspirația în haosul new-yorkez de după 11 septembrie, fie, pur și simplu, în teroarea societății de consum, artista creează colaje tridimensionale - „Actori” - care te duc cu gândul la Duchamp dar și la elucubrațiile fanteziste ale Barocului. Combinând deșeuri - păpuși zdrobite, umbrele rupte, scaune pe rotile - și lumini de neon, Genzken creează o artă, amestec de misterios și perceptibil, comentând despre vulnerabilitatea lumii în care trăim. Dacă retrospectiva Genzken reprezintă o conexiune spre aici și acum, „Gauguin - metamorfoze” reprezintă o punte spre începuturile
Evenimente la MoMA by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2508_a_3833]
-
aparte. Mai multe variante ale unui asemenea transfer intitulat „Femeie tahitiană și spirit demonic”, legate tematic de un idol sculptat din lemn aflat acum în Muzeul Getty, ilustrează strădaniile lui Gauguin de a reînnoda legăturile artei cu mitul și religia, rupte abrupt de generații anterioare. Este o trăsătură esențială a creației sale care este și mai evidentă dincolo de limitele operei sale pictate. Atâta timp cât MoMA va continua să monteze expoziții de asemenea calibru, orice nemulțumiri legate de un „suflet” al muzeului vândut
Evenimente la MoMA by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2508_a_3833]
-
avut indolența de a nu le băga în seamă, drept care autoarea, neconsolată după atîta timp, le mai povestește o dată, spre a ne împrospăta memoria. Cazul lui Șerban Foarță din Locuri și grupuri e cu totul aparte: poetul nu poate în ruptul capului să scrie eseu, dar nu pentru că ar fi liric sau fiindcă ar avea repulsie față de nuanțele speculative (dimpotrivă, Foarță e un prestidigitator al noțiunilor rare), ci pentru că urechea îi este pliată exclusiv pe calambururi sonore, drept care aliterațiile, asonanțele și
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
răul gras și gros”, „nemuritor”, suportă o transmutație în acest spațiu al artei în care forma, fondul și sensul se întrepătrund. Ele devin altceva. Lui Ioan Es. Pop, suferința cunoașterii și cunoașterea suferinței îi vin ca o mănușă. O mănușă ruptă, prin care se văd pielea și oasele, carnea „religioasă” și lumea întreagă, în fotograme spectrale, „sub dogoarea unei luni înghețate”. Jocurile de cuvinte practicate în petrecere de pietoni (titluri ca șlagăre de concentrare, sacrul și peticul, groapa cu alei) sunt
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
Of, hai, deși... Să nu cumva să avortezi pe-aici, că... Spune-mi ce poftești și eu ți-aduc - i-am zis, în șoaptă, Olesyei. Orice, îmi este foame și mie și copilului... În fața noastră, la câțiva pași, Coliba Haiducilor. Ruptă parcă din timp, cu iz de basm, cu chelnerițe, parcă domnițe la vânat, ne-a ademenit, chiar dacă, acolo, prețurile te puneau pe un ușor oftat. Și, totuși, am intrat. În interior, mirosea a specific românesc. Mâncăruri alese, muzică populară și
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
Grecia, rămâne inexplicabil: „Cred că nici un european nu e în stare să înțeleagă cât de unite sunt familiile de greci. Ne ducem dorul chiar dacă suntem despărțiți doar pentru cîteva ore. Dorul meu de casă este mai dureros decât un picior rupt.” Schliemann n-a fost cruțat, înainte de moarte, de gustul amar al adevărului că nu cetatea lui Priam a descoperit-o, dar fără această credință n-ar fi deschis arheologiei porți până atunci nebănuite și, mai ales, n-ar fi rămas
„Căutând Grecia cu sufletul“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2417_a_3742]
-
-și dezvăluie nimănui gândurile, în adâncul ochilor lui limpezi mai există o încăpere a cărei intrare e interzisă străinilor. Furnicarul de beton are ziduri de hârtie, peste tot se aude tictacul numeroaselor orologii și urletul ascensoarelor. Ca un briceag stricat, rupt, cobor din pat, mă apropii de fereastră, mă scarpin, casc, iar silueta mea plonjează brusc în pupilele motanului. Of, agitație dementă în ceruri! Întinderi de nori, cu diverse viteze se adună în aceeași direcție purtând în poală scântei împachetate și
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
nu vor fi altceva decît profesioniștii unei noi propagande. Poate mai eficiente, dar la fel de nociva că orișice altă propagandă. În fapt, continuitatea culturii românești nu a fost niciodata întreruptă, cultura a putut fi interzisă administrativ, măsurată strîmb, rău interpretată dar ruptă, nu. Ea este o componentă fundamentală a legitimității existenței românilor! Intervenții mai mult sau mai putin inteligente de "scoatere" din literatura română a unor autori sau opere pornind de la principii politice sau de interes de grup, ori de politică literară
Chiar trebuie să descoperim apa caldă? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/18178_a_19503]
-
cîrpaci, ca și cuvîntul cizmar, suspect, în epoca respectivă, păstrat doar în memorie. v v v Elvira Bogdan, cu aerul ei de boieroaica ieșită din paginile unui român de G. Călinescu, în valtrapurile ei, cu pălăriile ei largi, florentine, desi rupte, rufoase,...intra în ziua aceea în redacție unde își aducea poeziile, și după ce le lasă, ni se adresează nouă, măi tinerilor, pe atunci, spunînd că de la vîrsta de 48 de ani ea nu s-a mai culcat cu nici un bărbat
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]