395 matches
-
partidului lor și aveau de ales între a accepta dominarea dreptei și a încerca să schimbe totul prin revoluție. Naționalismul devenise „religie civică” între finlandezi la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar obiectivul principal, în special în timpul primei perioade de rusificare și al grevei generale din 1905, a fost întoarcerea la autonomia din 1809-1898, și nu independența. Din 1809, sub mai puțin uniforma dominație rusească, puterea internă a finlandezilor a crescut substanțial, față de regimul suedez unitar. În economie, Marele Ducat beneficia
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
în centrul orașului la 14 aprilie 1918. Pe parcursul Războiului Civil, Armata Albă și Gărzile Roșii au comis acte de teroare, denumite "„Teroarea Roșie” și „Teroarea Albă”". Pragul violenței politice fusese trecut în Marele Ducat al Finlandei în prima perioadă de rusificare 1899-1905 când naționaliștii finlandezi îl asasinaseră pe guvernatorul general rus, ucigând și polițiști și un funcționar finlandez. Primul Război Mondial a lărgit potențialul terorii, ea răspândindu-se și la Antanta și la Puterile Centrale. Revoluția din Februarie 1917 inițiase în
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
atras promițându-le libertate de organizare, libertate religioasă, scutire de serviciul militar și scutire fiscală timp de zece ani. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea s-a introdus serviciul miltar obligatoriu și pentru germanii din Basarabia și s-a încercat rusificarea lor. Nemulțumiți de noua situație, dar și de faptul că nu le mai ajungea pământul pentru copiii lor, mulți au decis să plece în Dobrogea. Migrarea germanilor către Dobrogea, s-a făcut în trei faze: Primii coloniști germani din Rusia
Germani dobrogeni () [Corola-website/Science/313887_a_315216]
-
Armenia a fost industrializată și educată în condiții strict controlate, în care naționalismul era aspru pedepsit. Stalin a luat mai multe măsuri de persecutare a bisericii armenești, care era oricum puternic slăbită în urma genocidului armenesc din perioada otomană și a rusificării din timpul țarismului. În deceniul al treilea al secolului trecut, biserica armenească a fost deposedată de toate averile. În deceniul următor, statul sovietic a încercat să elimine definitiv biserica din viața spirituală a armenilor, totul culminând cu executarea Catolicosului Khoren
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
aici mai slab ca în alte teritorii locuite de vorbitorii limbii române (deoarece nivelul de școlarizare era mai scăzut), era strașnic combătut. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, Basarabia este astfel supusă unui intens proces de rusificare ale cărui unelta sunt școala, biserica și serviciul militar. Procesul de rusificare a teritoriului a mai constat și în colonizarea cu alte etnii aduse de pe cuprinsul Rusiei, din țările de limbă germană și din Imperiul Otoman: ruși și ucraineni, germani
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
deoarece nivelul de școlarizare era mai scăzut), era strașnic combătut. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, Basarabia este astfel supusă unui intens proces de rusificare ale cărui unelta sunt școala, biserica și serviciul militar. Procesul de rusificare a teritoriului a mai constat și în colonizarea cu alte etnii aduse de pe cuprinsul Rusiei, din țările de limbă germană și din Imperiul Otoman: ruși și ucraineni, germani, evrei, bulgari și găgăuzi. Un al treilea mijloc de desnaționalizare a fost
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
fost promulgată la 25 februarie 1925, iar la 1 noiembrie 1925 a avut loc înscăunarea lui Miron Cristea ca prim patriarh al României (1925-1939). Românii din Republica Moldova - care este o parte din Basarabia istorică - au fost supuși unei politici de rusificare, după anexarea, în 1812, acestei părți a Moldovei de către Imperiul Țarist. La 26 ianuarie 1918, arhiepiscopul Anastasie al Chișinăului a format o comisie pentru convocarea unui Sinod Local bisericesc al Republicii Moldovenești, spre realizarea unei vieți bisericești autonome, ca urmare
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
Octombrie. La mijlocul anilor 1930, s-au restabilit mai multe valori respinse de Lenin și Troțki: dragostea de familie și de patria „socialistă”, restaurarea gradelor militare, cum ar fi gradul de mareșal, vânzarea liberă de vodkă de către stat, formalismul în artă, rusificarea forțată a minorităților și „șovinismul Rusiei Mari”, antisemitismul oficial din ce în ce mai puțin voalat... Al Doilea Război Mondial avea să finalizeze această evoluție, "Internaționala" încetând, de exemplu, a mai fi imnul sovietic, în 1943, iar gradele și uniformele Vechiului Regim fiind restaurate
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
născută Billewicz, istoria și literatura poloneză, care erau suprimate de către autoritățile ruse. Tatăl său, pe care îl chema tot Józef, luptase în revolta din ianuarie 1863 împotriva dominației rusești asupra Poloniei. Familia sa nu era de acord politicile cu de rusificare ale guvernului rus. Tânărul Józef detesta profund participarea la slujbele ortodoxe ruse și a părăsit școala cu o aversiune nu numai față de țarul rus și Imperiul său, dar și pentru cultura acestuia, pe care o cunoștea acum bine. În 1885
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
În locul liderilor politici epurați originari din Ucraina au fost trimiși activiști originari din RSFS Rusă, care la rândul lor suferiseră de pe urma politicii staliniste de „rotație a cadrelor” sau de epurare. Odată cu stoparea politicii de indigenizare în 1931, a fost declanșată rusificarea tuturor sectoarelor vieții ucrainene. Aproximativ 80% din elita culturală ucraineană (intelectuali, scriitori, artiști și clerici) au fost „eliminați”, executați sau închiși în deceniul următor. Campania împotriva Bisericii Ucrainene autocefale a culminat cu lichidarea ei î 1930, parohiile rămase după arestarea
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
mai mult, jefuiau agricultorii tătari, rebelii au fost rapid înfrânți, iar liderii lor au fost prinși și executați. După unele estimări, populația hanatului a scăzut cu mai multe mii în timpul războaielor. Noua administrație țaristă a declanșat o amplă campanie de rusificare și convertire la creștinism a tătarilor și a altor etnii din zonă. Teritoriile nou cucerite au primit numele de "Țaratul Kazanului", pentru ca, în 1708, acesta să fie schimbat în Gubernia Kazan.
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
războiului Ruso-Austro-Turc din 1787-1792, interfluviul dintre Nistru și Bugul de Sud este cedat de Imperiul Otoman, celui Rus, iar numeroasa populație românească din regiune este sortită la noi subjugări, în cele din urmă mulți români ca urmare a politicii de rusificare își pierd limba și identitatea. Între anii 1924 - 1991, orașul servește drept centru administrativ pentru raionul omonim al RSS Ucrainene, din 1991, în componența regiunii Odesa a Ucrainei modernă. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Savran era vorbitoare de
Savran () [Corola-website/Science/328690_a_330019]
-
se referă la un amplu proces național și social de emancipare de sub jugul țarist a locuitorilor de etnie română dintre Prut și Nistru. Procesul de desnaționalizare și de rusificare forțată a Basarabiei promovat de țarism a întâmpinat o rezistență puternică din partea populației locale majoritare. Această mișcare a românilor de peste Prut a avut o particularitate a ei generată de condițiile concret-istorice și mai ales de politica promovată de autoritățile de
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
românilor basarabeni în Siberia, Caucaz, Turkestan. Această acțiune declanșată cu scopul de a modifica raportul dintre etniile ce conviețuiau în Basarabia s-a soldat în primul rând, cu un șir lung de morminte de-a lungul stepelor rusești. Politica de rusificare a basarabenilor nu a avut succes, acest lucru a fost scos în evidență de funcționarii, ofițerii și scriitorii ruși ajunși pe meleagurile basarabene. Astfel, în notele de călătorie publicate în anul 1910 la Varșovia, scriitorul A. Nesterovschi atrăgea atenția că
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
mai mult pe lupta socială și mai putin pe cea națională. Românii din Basarabia nu au reușit decât sporadic să atragă atenția opiniei publice din regat, asupra lor, și a luptei sociale și naționale pe care o duceau, asupra pericolului rusificării lor. În schimb, acest lucru le-a reușit pe deplin ardelenilor 19. În mintea unora a funcționat și un alt criteriu în alegerea făcută. Era vorba de argumentul economic, astfel G. Diamandi își întreba retoric colegii parlamentari cu ocazia discuțiilor
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
Rusificarea este adoptarea voluntară sau silită a limbii ruse sau a altor atribute rusești de către comunitățile neruse. În prezent, între Prut și Nistru are loc rusificarea voluntară a locuitorilor de limbă română care sunt majoritari. Pe baza rusificării, românii sunt considerați
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
Rusificarea este adoptarea voluntară sau silită a limbii ruse sau a altor atribute rusești de către comunitățile neruse. În prezent, între Prut și Nistru are loc rusificarea voluntară a locuitorilor de limbă română care sunt majoritari. Pe baza rusificării, românii sunt considerați minoritari în Republica Moldova. Acest articol se referă la rusificarea românilor în urma anexării Basarabiei de către trupele țariste în 1812 și a reanexării sale în 1944 de către
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
Rusificarea este adoptarea voluntară sau silită a limbii ruse sau a altor atribute rusești de către comunitățile neruse. În prezent, între Prut și Nistru are loc rusificarea voluntară a locuitorilor de limbă română care sunt majoritari. Pe baza rusificării, românii sunt considerați minoritari în Republica Moldova. Acest articol se referă la rusificarea românilor în urma anexării Basarabiei de către trupele țariste în 1812 și a reanexării sale în 1944 de către trupele bolșevice. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice a impus abuziv modelul propriei
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
sau a altor atribute rusești de către comunitățile neruse. În prezent, între Prut și Nistru are loc rusificarea voluntară a locuitorilor de limbă română care sunt majoritari. Pe baza rusificării, românii sunt considerați minoritari în Republica Moldova. Acest articol se referă la rusificarea românilor în urma anexării Basarabiei de către trupele țariste în 1812 și a reanexării sale în 1944 de către trupele bolșevice. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice a impus abuziv modelul propriei sale civilizații: formarea și educarea unui „om nou” - "homo sovieticus" prin lipsirea
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
de către trupele bolșevice. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice a impus abuziv modelul propriei sale civilizații: formarea și educarea unui „om nou” - "homo sovieticus" prin lipsirea românilor din stânga Prutului de limbă, alfabet, cultură, istorie și tradiții. Cel mai eficient mijloc de rusificare a fost școala pentru tineri și instituțiile cultural-educative pentru populația adultă. Instituțiile cultural-educative din sistemul suprastructurii totalitariste sovietice au avut ca scop propagarea comunismului, conținutul spiritual fiind înlocuit de cel politic, bazat pe atitudinea de clasă în aprecierea fenomenelor și
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
mai întâi în Republica Autonomă Moldovenească din Ucraina, apoi în R.S.S. Moldovenească, urmând ca Republica Moldova să păstreze această moștenire a subjugării sovietice prin adoptarea limbii moldovenești ca limbă de stat. Prin urmare denumirea limbii ca moldovenească reprezintă un produs al rusificării ținutului. Deoarece această limbă rudimentară nu putea sluji, în Gubernie, în domenii ale economiei, administrației, politicii, culturii, literaturii, etc., este împănată masiv cu rusisme. Apare astfel o limbă moldovenească hibrid (folosită și azi) care dobândea deseori forme ridicole și era
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
La conducerea sistemului situația era și mai gravă: în 1949 din 67 de șefi ai direcțiilor raionale și orășenești de cultură doar 16 erau români. Restul erau funcționari ideologici ne-băștinași, educați în spiritul șovinismului velicorus, specialiști în deznaționalizarea și rusificarea populației locale. În cadrul Comitetului pentru afacerile instituțiilor cultural educative, din cadrul Consiliului de Miniștri al RSSM, situația era asemănătoare. Scopul suprem al noilor autorități era soluționarea definitivă a "„problemei basarabene”" prin crearea unui tip nou de "„intelectual”" care să trateze cultura
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
ca hotar despărțitor de românism este o manevră politică pentru a asigura pârghiile puterii noilor conducători ai Moldovei, unii fiind dispuși chiar să vasalizeze Moldova de Rusia. Moldovenismul ca viziune politică a fost un concept etno-cultural menit a netezi calea rusificării populației române dintre Prut și Nistru pe principiul "„Divide et impera”" („divide și cucerește”, „dezbină și stăpânește”).
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
al Franței după 1870), cât și în cazul unor puteri imperiale care, prin dezvoltarea unor sentimente naționale, doreau să își asigure propria perenitate (este cazul politicii de dezvoltare a unui naționalism de stat în Imperiul Austro-Ungar prin maghiarizare și germanizare, rusificarea în Rusia Romanovilor sau, începând cu 1868, dezvoltarea la inițiativa puterii de stat a sentimentelor naționale în Japonia Erei Meiji). Unele tentative de a folosi naționalismul pentru a păstra existența unui stat pot părea machiavelice și au fost uneori pe cât
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
a sentimentelor naționale în Japonia Erei Meiji). Unele tentative de a folosi naționalismul pentru a păstra existența unui stat pot părea machiavelice și au fost uneori pe cât de brutale, pe atât de lipsite de perspective de viitor (cum este cazul rusificarii). Adesea aceste tentative de implementare a unor sentimente naționale semănau cu politicile coloniale duse în Africa și în Asia în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului XX. Strategiile statale de
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]