1,007 matches
-
Creangă nu vine din partea criticilor, nici măcar atunci cînd vor să scoată tîlcuri din piatră seacă (cazul lui Vasile Lovinescu e patognomonic), adevăratul pericol vine din dispariția treptată a etosului care domnește în universul satului. Creangă trage după el un daimon rustic al cărui aer e pe cale să se stingă, situație în care „copilăria copilului universal“, altă sintagmă călinesciană care a făcut carieră, își pierde cu încetul sensul. Creangă e prins într-o cultură de tipar sătesc, de o candoare și tihnă
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
că, pe când în scrierile modernilor auzim totdeauna vorbind un individ, cu mărginirea sa egoistică, în operele clasicității, în Tucidide, în Cezar, în Salustie, nu auzim pe istoriograf, ci pare că auzim însăși istoria, în epopeele lui Homer și în cântecele rustice ale lui Virgilie, nu vedem pe poet, ci chiar întâmplările și realitatea poetică”. S-a spus vreodată mai frumos un adevăr atât de simplu? Riguros ca un neamț, Maiorescu precizează că e vorba de latina lui Cicero, nu de aceea
„Pentru ce limba latină…“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5177_a_6502]
-
citadin care, în loc de-a extrapola simțirea rurală asupra Cetății, o prinde în mrejele acesteia, o expropriază. Are loc o dezrădăcinare à rebours. Se impune adică o sensibilitate a orășeanului identificat cu propria-i condiție nouă, care aruncă asupra mediului rustic priviri condescendente, rezultînd un șir de metafore, un limbaj ce marchează contrastul dintre primordial și derivat, dintre natural și livresc. Incapabil a se mai întoarce deadevă ratelea în spațiul originar, bardul efectuează acolo vizite melancolice, incursiuni ale unei rememorări ocazionale
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
trib, al vârcolacilor, nativii, indieni, păstrători ai unor tradiții ancestrale și pentru care reprezentativ devine Jacob Black (Taylor Lautner). Cele două tabere, una alcătuită din vampiri cosmopoliți, culți, cu gusturi rasate și cu maniere elevate, se confruntă cu autohtoniștii vârcolaci, rustici, cu o violență mai clar marcată și care se comportă asemeni acelor Männerbünde despre care vorbea Mirce Eliade în De la Zalmoxis la Genghis-Han, fratrii războinice adoptând ca totem un carnasier din familia canideelor, de preferință lupul. Că se transformă în
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
cei care știu că bogata carieră a acestei înrudiri se datorează lui N. Iorga. Mai mult, acesta ține să-l recomande pe Creangă celor ce vor să se "înfrupte", la propriu, din scriitura densă în delicii și picanterii a "stilului rustic". În vitrina pentru străinătate, el poate figura ca reprezentant tipic al țăranului român, dotat atât cu înțelepciune hâtră (narquoise), dar și cu vigoare expresivă. În medalionul (fișa de autor) asupra lui Creangă din cuprinsul Antologiei, Iorga apasă pe excentricitatea humuleșteanului
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
funingine / A înviat o statuie de piatră // Aici, sub bolta rece / Am văzut cum mor împărații / Simplu: cu o mînă pe inimă / Cu cealaltă pe țări străine // Așa iubesc ei efemerul" (O pace estetică). Specialitatea d-sale rămîne o sensibilitate rustică pătrunzătoare, precum acea mireasmă proprie odăilor din vechile case țărănești, amestec de fructe puse la uscat, de lemn ușor putrefiat, de țesături de lînă stătute: "Din cer / Sau dintr-un ochi înspăimîntat / Ființă m-am trezit, / Aureolă pentru lumina fără
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
în cimitir, deci, până la construirea unui nou spațiu pentru îngroparea morților, nu le mai permite să moară. Astfel, până la construirea unui nou cimitir, oamenii sunt nevoiți să-și îngroape rudele în alte orașe. 4. Sarpourenx - Franța Primarul din acest orășel rustic francez a mers chiar mai departe decât cel din Italia și nu numai că a interzis moartea cetățenilor, dar a amenințat că cei care se decid, totuși, să părăsească această lume, vor fi aspru pedepsiți.
Locuri în lume unde îți este interzis să mori by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64722_a_66047]
-
această toamnă, printre care una dintre ele este o regiune din România. Ce loc mai bun pentru a te bucură de Halloween decât Transilvania? (...) Lăsând la o parte tradiția lui Dracula, România centrală se transformă într-o pictură caldă și rustica, în toamnă, cu căpițe de fan înalte, hambare pline și orașele balcanice care respiră un aer profund gotic. De jur împrejur, se află o țară frumoasă și misterioasă cu localnici joviali, care nu vă vor să sugă sângele, dar vor
Ce regiune din România recomandă National Geographic pentru Haloween by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63391_a_64716]
-
o modă; cînd atmosfera simbolistă îl captează însă, pare a redeveni el însuși. Brusc, atmosfera fin-de-siècle se instalează spontan. („Te simți mai singur astă sară/ Mai mohorîtă-i azi odaia.../ Auzi cum șiruie afară,/ De-a lungul streșinilor, ploaia!" - Singur); cadrul rustic dispare, poetul devine un autentic citadin. Călătoria cu trenul prin Europa, viziunile uneori halucinante ale marilor metropole ori ale orașelor pitorești (Din Paris, Clopotele din Nurenberg), magia vitezei, regretul după ceea ce călătorul lasă în urmă - toate apăruseră extrem de rar în
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
ating / s-ar putea să fie fructul periculos / al neantului" (Armă). Lirismul lui Radu Ulmeanu, de o cu totul remarcabilă coerență oferită de hybris-ul materialist, e o mixtură de tradițională sumețire și de negație modernă, în nota unui hippysm rustic. Radu Ulmeanu, Prăpastia numelui, Pleiade, 2009, 100 pag.
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
actrița în câteva filme printre care și Breakfast at Tiffany’s (1961) al lui Blake Edwards. Ambiguitatea lui Nicolas survine și dintr-o dublă referință în cazul lui, este un băiat „de la țară”, o parte din plăcerile sale sunt idilice, rustice, iar pe de altă parte, cum va afla Francis, fusese purtat de-a lungul copilăriei sale de către tatăl său scenograf pe toate scenele mari ale lumii, răsfățat de actrițe, îmbibat de parfumurile calde ale feminității. Invitația de a se juca
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
ei auguste în părul Veturiei, înfățișarea severă și măreață a Regelui, și defilarea armatei, «artilăria aceea», și marșurile triumfale, și retragerea cu torțe; apoi e seara plimbarea în Cișmigiu, lumina electrică, plină de artificii policrome...”. Natura nu se reduce la rustic și agrest, la tablouri vivante cu țărăncuțe în catrință și foaie verde la ureche și nici la pitorești ciobănași cu trei sute de oi. De altfel, într-o scrisoare către Mihail Dragomirescu, I.L. Caragiale pune la punct chestiunea dozajului ingredientelor naturiste
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
soț vagant ale cărui tot mai lungi absențe sunt generatoare de anxietăți. Scena cu care debutează filmul este exemplară: doamna Pujol face jogging prin parcul din curtea vilei într-un trening cu aspect proletar și se oprește cu grație asupra rusticei apariții a unei veverițe și a idilicei împerecheri a unui cuplu de iepuri. Exclamația sa este bemolul grațios al unei pastorale casnice reconstituite și din preocupările doamnei pentru goblenuri alături de dulcegăriile lirice pe care le așterne într-un carnețel. Kitschul
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
cea de-a VI-a ediție a festivalului „Namaste India", un eveniment organizat în exclusivitate de românii pasionați de cultura Indiei. Festivalul oferă românilor șansa de a descoperi prin ochii călătorilor români India, o mare civilizație a lumii, în spațiul rustic ce evocă frumusețea patrimoniului rural al țării noastre. Vizitatorii care visează să ajungă în această țară exotică pot afla de la călătorii români în India, între care se remarcă și exploratoarea Uca Marinescu și renumitul bloger Cezar Dumitru, povești, peripeții și
Dovedește că ai spirit aventurier și descoperă cultura indiană by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33085_a_34410]
-
voința de putere dospind sub catifea evlavioasă), redeșteptarea sensibilității religioase în forme noi (cultul sănătății privite ca scop în sine, idolatria trupului), contrastul dintre ireversibilitatea schimbărilor moderne și refuzul conștiinței colective de a le accepta, cu accentul pe perechea urban/rustic, în cadrul căreia valorile cetății, în loc să fie civice, sînt de mahala, iar cele țărănești, deși au murit de mult, trezesc nostalgii ce culminează în paroxisme comerciale: vindem imaginea trecutului fără să ținem seama de hidoșenia prezentului, iar brandul de țară, în loc să
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
Hanganu a primit permisiunea să distreze publicul de Crăciun, și că mai murise o dată, vădind o criză la catedră, în timpul orelor, când gazetele i-au consemnat decesul. Vorbește primul de un Creangă arhaic, de „stilul admirabil... în neglijența și naivitatea rustică și primitivă a omului de la țară”. Conchide: „Un valoros și demn cetățean, un institutor conștiincios și un bun pedagog, un om de talent original...” Tot Bogdan revine și informează cititorii ziarului „Lupta” despre manuscrisele găsite și despre inițiativa fiului, Constantin
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
-lea, intrarea în politică a legionarilor, antisemitism și filosemitism ce se ivesc rapid, viața cosmopolită și sărăcia lucie, toate își găsesc cronicarul atent care le transformă în fundal și le conferă autenticitate. Balcicul și cazinoul bucureștean, casa aristocratică și cea rustică, mănăstirea și peștera sunt spațiile unor șederi lungi ori scurte, pline de culoare și de intensitate a trăirii. Șapte morți și câteva iubiri ... dau miez, dacă nu chiar dimensiune metafizică romanului, înfățișând viața ca un șir de plecări: morțile celor
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
pretutindeni există un temei spiritual împrumutîndu-i optica unui cercetător care vede efigia duhului peste tot: în crucile unui cimitir, în silueta unui salcîm, în crusta pîinii, în conturul scaunului, într-o cană cu trei garoafe. E în Paștina o natură rustică, iubind asperitățile concrete și simple, cu înclinație htonică spre făpturi de pămînt: ceramică, livezi, cîmpuri, alături de atracția pentru prezențe lemnoase: biserici, ferestre, trunchiuri de pomi. Premisa lui Paștina e că în orice colț de lume substratul spiritual iese la iveală
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
cinstea noastră un ultim acord plin de o fragilă și transparentă frumusețe. Încet ne cuprinde iluzia că la o cotitură ne-ar putea întâmpina călare, făcându-și plimbarea zilnică, domnul ministru al ceremoniilor și consilier aulic, Goethe. Iată-i casa rustică în mijlocul grădinii acum seculare. Încăperi strâmte, mobilate cu o economie și o nepăsare față de confort cu totul meridională. Goethe doarme pe un pat de călătorie ce poate fi strâns ca o valiză și sicrie pe un fel de șa, în fața
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
ferme și clare. Veneau să mă colinde, veneau să biruie marasmul unui timp mohorît, și al unei staze apăsătoare. Aveau, în firescul lor, o cumpănă sănătos rostuită, și o demnitate care depășea circumstanța. Candoarea culeasă de ei, din vechile cîntări rustice, nu ocolea aportul unei alcătuiri ordonate, balsamul astfel răspîndit evoca, precum un fagure neascuns, virtuți de compunere strictă, - chema, fără voie, ai fi spus, rîvna unor emulații instituționale. Nu mă miram să recunosc, în unii dintre acești colindători, apariții ce
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
prea infantil pentru el. Concha deschise ușa de la patio. - E un loc minunat pentru vară. Ce ziceți, mâncăm aici după ce trece frigul? În patio începuseră deja să crească iedera și trandafirii. Și mai era și o fântână mică, în stil rustic. Într-o parte, o ușă misterioasă părea să se afunde în zidul vecinilor. Pardoseala era de ardezie roșcată, iar pereții erau dați cu alb. Dincolo de ziduri se vedea șantierul unde se înălțau edificiile învecinate. - Aici nu e nimic, zise Amadeo
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
celor două vase comunicante ale romanului lui Constantin Țoiu, visul și realitatea; tipul cu mașina care îl aștepta pe Pavelescu într-un vis relatat altădată prietenilor săi se metamorfozează în șoferul care îl plimbă de la „începutul Cotrocenilor“ până la „Leu“, mirosul rustic de levănțică din autobuzul 36 este „parfumul fanaticei din august trecut intrând în vagonul de campanie“, „duhoarea de piele răscoaptă a țiganului pirat îi apăru în minte, chiar acum, în vibrația levănțicăi“, olfacțiile agronomului legându-se între ele „după legi
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
devine cronic, rezultatul a fi depravarea. În al doilea rînd, sunt trei condiții fără de care boema nu poate apărea. Prima e existența unui oraș cu o minimă viață culturală, din a cărei protipendadă se vor recruta viitorii boemi. O boemă rustică e un nonsens. A doua condiție e lanțul de crîșme, cafenele sau braserii care dă paradisul bahic al exponenților de seamă. Fără alcool, boema își pierde elixirul, devenid un ritual gol, fără libații de grup. „Pentru boemi, cîrciumile sunt ca
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
făcută în primele mele zile de studenție. Venise de la Brăila nu știu dacă plin de bani, cum se aștepa prietenul său devenit și al meu, dar cu destui, oricum, pentru a cheltui cu larghețe - în zilele următoare, la "Dunărea", la "Rustica", la "Pescarul", la "Carul cu bere", pe unde ne lua cu el plătind totul. Mi-a fost simpatic din prima clipă acest vlăjgan guraliv, nu neapărat pentru că risipea cu atâta ușurință, dar pentru că îmi da sentimentul că de nimic nu
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
doilea strat cuprinde vocabularul moștenit direct din latina vorbită. Acest vocabular formează, împreună cu niște trăsături specifice ale gramaticii, fondul esențial și străvechi al limbii române. Ca urmare, fondul lexical principal românesc păstrează niște serii semantice omogene ale latinismelor de origine rustică, arhaică și locală - latinisme care sunt atestate încă în comediile lui Plautus și Terentius sau numai în inscripții din provincii dunărene. Acest vocabular original oglindește starea socială și spirituală, economică și politico-militară a populației protoromâne din Peninsula Balcanică. Se poate
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]