229 matches
-
belarușii erau cunoscuți mai mult cu numele de "'litvini/litvani" (lituanieni), dată fiind apartenența lor la statul feudal lituanian ("Litva", "Vialikaja Litva"), din care făcea parte Rutenia Albă și în care limba oficială era limba ruteană. Dată fiind dominația limbii rutene, (care mai apoi a evoluat în limba belarusă), unii dintre belarușii zilelelor noastre consideră Marele Ducat al Lituaniei ca statul lor național. După încheierea primului război mondial, belarușii au avut propriul lor stat, care s-a bucurat de grade variabile
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
împotriva markgrafului de Brandemburg. Că orașul Suceava exista înainte de "descălicarea lui Dragoș", stă dovadă o geografie rusească anterioară anului 1347 în care se arată ca existând orașele Baia și Suceava. Tot de asemenea spune și Stricovski, că cronicile litvane și rutene ar mărturisi că pe "principile litvan Iuga Koriatovici, din cauza deosebitei sale bravuri invitându-l la domnia Moldovii, îl coronară la Suceava", "În 1348 Bogdan I deslepsi Moldova de Coróna Unguréscă și-și aședă capitala în Sucéva. Iuga Koriatonovici fu încoronat
Istoria Sucevei () [Corola-website/Science/313290_a_314619]
-
Storojineț (în ). Conform datelor din Arhiva de Stat a regiunii Cernăuți, în anul 1894, în districtul Cernăuți urban din cele 15 școli primare existente 12 aveau că limba de predare română (o școală - numai română, 11 - română alături de cea germană, ruteana sau poloneză), iar școlile din Bănila Moldoveneasca, Broscăuții Noi, Broscăuții Vechi, Corcești și Davideni din districtul Storojineț aveau că limba de predare română . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Bănila pe Siret a făcut parte din
Bănila pe Siret, Storojineț () [Corola-website/Science/315525_a_316854]
-
țăranul să fie acolo nemulțămit cu soarta lui pentru ca guvernul rusesc să prefacă țara într-un pustiu. În momentul în care rușii au plecat spre a elibera Orientul limba polonă se alunga din oficiile Poloniei, tipărirea de cărți în limba ruteană era oprită; era oprit chiar de-a cita în note {EminescuOpX 134} la scrieri istorice textul unor documente vechi, scrise în limbă malorosiană; era oprit cu asprime de a cânta concerte arii malorosiane. Sub forma monarhiei absolute domnește cel mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mânca coșer, dacă știți mâncarea asta rituală... Dumneavoastră locuiați Într-un cartier de evrei? Nu, strada unde locuiam noi era mai izolată - pornea din centru și era o stradă unde mai era școala primară, o capelă, erau biserici, era Biserica Ruteană, Biserica Catolică, deci nu era o stradă a evreilor... Ce naționalități mai locuiau În Siret? Nu erau foarte multe naționalități. Adică, În primul rând, rutenii, care erau majoritatea, pe urmă erau români, evrei și numeroși nemți, care au plecat foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care a participat la campanie, ca secretar al Ordinului Teutonilor, scria că „Oastea regelui a suferit o catastrofă, cea mai mare parte au fost omorâți și prinși și toate carele cu tot ce aveau în ele au fost pierdute.” Analele rutene (Cronica de la mănăstirea Hustânskaia), referindu-se la lupta din Codrii Cosminului, menționează răsturnarea copacilor peste oastea polonă după care se scrie: „Și i-a nimicit acolo fără milă și i-a gonit până la graniță, bătându-se. Și așa de mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că pe „unde drumul era stricat, moldovenii s-au năpustit asupra carelor noastre, le-au prădat și le-au luat alor noștri tunurile”. Polonii aveau să le recupereze la Obertyn, în 1531. Nu se poate da crezare afirmației din Analele rutene, potrivit cărora regele a scăpat doar cu 10 oameni, dar cronicarul reține zicătoarea, care avea un sâmbure de adevăr că „în vremea regelui Albert, a pierit Șleahta în Polonia.” Demoralizarea a fost factorul principal, care a caracterizat psihologia polonilor participați
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Bucovinei consta aproximativ din 11-12 mii de familii sau cca 60-70 mii locuitori. Majoritatea locuitorilor aparțineau naționalității române, care era răspândită pe întreg teritoriul. Numai în ținutul Câmpulung-Rusesc (în zona Putilei și a Vijniței) populația era aproape exclusiv de origine ruteană...“2. În sfârșit, istoricul austriac V. F. Klun scria la 1876: „La momentul ocupării ținutului de către Austria, cu 100 de ani în urmă, în Bucovina locuiau cca • de români și cca 20.000 de ruteni“3. • J. V. Goehlert, Die Bukowina
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
detaliate informații despre ținutul Cernăuți, care era împărțit atunci în patru ocoale. La momentul anexării Bucovinei, în ținutul Cernăuți existau 106 localități (fără satele din zona Herței). În ansamblu, în partea ținutului Cernăuți, cedată Austriei, în 1774 prevala deja populația ruteană. Din totalul de 6.436 de familii (cca 32.180 persoane), românii formau 2.703 familii (42%); rutenii 3.088 (48%) familii; evreii - 353 (5,5%); rușii - 219 (3,4%); țiganii - 44 de familii (0,7%)4. Elementul românesc domina
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
partea de nord a ținutului, a fost cel mai afectat de imigrația rutenilor din Polonia. Deja la 1774 românii constituiau în acest ocol doar cca un sfert din totalul populației (cca 22,4% familii românești față de cca 70,9% familii rutene). Ponderea populației românești era mai însemnată în sudestul ocolului și era concentrată în șapte sate: Vaslăuți, Cuciurul Mic, Verbăuți, Iurcăuți, Boianciuc, Horoșăuți și Dobronăuți. În aceste sate, așezate la hotar cu raiaua Hotin, locuiau 154 familii de români și 192
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
românești era mai însemnată în sudestul ocolului și era concentrată în șapte sate: Vaslăuți, Cuciurul Mic, Verbăuți, Iurcăuți, Boianciuc, Horoșăuți și Dobronăuți. În aceste sate, așezate la hotar cu raiaua Hotin, locuiau 154 familii de români și 192 de familii rutene 5. O prevalare ușoară a rutenilor se consemna și în ocolul Ceremușului. Din totalul de 1.305 familii, 537 (41,2%) erau românești și 617 (47,3%) erau rutene. În satele Broscăuți, Costești, Carapciu și Cabin (Căbești), situate în partea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
raiaua Hotin, locuiau 154 familii de români și 192 de familii rutene 5. O prevalare ușoară a rutenilor se consemna și în ocolul Ceremușului. Din totalul de 1.305 familii, 537 (41,2%) erau românești și 617 (47,3%) erau rutene. În satele Broscăuți, Costești, Carapciu și Cabin (Căbești), situate în partea de sudest a ocolului, elementul românesc era hotărâtor. În satele Banila de Sus, Banila de Jos și Vijnița, aflate pe valea Ceremușului la hotarul Galiției, procentul românilor era mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rutenilor din Bucovina oferea Ion Nistor, care afirma că în 1848 locuiau în Bucovina 209.293 români și 108.907 ruteni, susținând că în 183 de localități cu populație majoritar românească locuiau 190.077 români, iar în 87 de sate rutene locuiau 90.692 ruteni. În 35 de sate cu populație mixtă locuiau 19.216 români și 18.215 ruteni 15. Mihai Ștefan Ceaușu prezintă un document privind ponderea românilor, rutenilor și germanilor din diferite districte ale Bucovinei, valabil pentru anul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sfârșitul sec. al XVIII-lea - începutul sec. al XIX-lea, în „Codrul Cosminului“, serie nouă, nr. 3-4, 1997-1998, p. 103. • C. Czoernig, Ethnographie der österreichischen Monarchie, Wien, 1855-1857, p. 74-80. lui K. Czoernig, despre hotarul lingvistic româno-rutean și despre enclavele rutene din Bucovina, constatăm că în 1850 mai multe sate mari de lângă Cernăuți și Storojineț, precum Cuciurul Mare, Mihalcea, Toporăuți, Rarancea, Sl. Rarancei, Cernauca, Lehăcenii Tăutului, Banila Moldovenească, încă erau considerate că aveau o populație majoritar românească. La fel, în mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ale târgului Storojineț, continuau să aibă o populație majoritar românească. Începând cu anul 1880, recensămintele austriece au consemnat etnia locuitorilor după criteriul limbii de comunicare. Astfel, în 1880 au fost înregistrați în Bucovina 239.690 (42,1%) vorbitori de limbă ruteană (ucraineană), 190.005 (33,4%) de română, 108.820 (19,1%) de germană, 18.251 (3,2%) de polonă, 9.887 (1,7%) de maghiară și 1.800 de alte limbi. La următoarele două recensăminte, din 1890 și 1900, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deschise școli particulare românești, iar mulți români s-au înscris la recensământ vorbitori de limbă română. Astfel, la recensământul din 1910 au fost înregistrați 273.216 (34,4%) vorbitori de limbă română față de 305.222 (38,4%) vorbitori de limbă ruteană. Comparativ cu recensământul anterior, sporul absolut al populației românești a fost de 44.198 persoane față de numai 7.424 al populației ucrainene. Totuși, chiar potrivit recensământului din 1910 populația românească din multe sate din nordul Bucovinei era mai mică comparativ
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fără nici o altă formă de proces, un cetățean poate fi ținut ani îndelungați în închisoare, trimis în Siberia [...], Rusia, care chiar în momentul acesta sugrumă Finlanda, nu îngăduie deschiderea unei singure școli în Polonia și închide pe cele poloneze și rutene din Galiția ocupată! Rusia, care nu recunoaște dreptul la existență națională nici măcar poporului atât de înrudit cum sunt rutenii! Rusia, chiar nouă românilor ne-a aruncat cuvântul de «pretinsă naționalitate» și care în Basarabia nu tolerează cea mai nevinovată manifestare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
POPORUL, publicație apărută la Budapesta, ca săptămânal, cu mari întreruperi de la 7 ianuarie 1894 până la 31 decembrie 1919, având subtitlul „Foaie economică”. Din martie 1897 apar ediții separate în limbile română, maghiară, germană, slovacă și ruteană. Director este Desideriu Bombay, iar ca redactor responsabil figurează Gheorghe Alexici, care semnează și Coresi ori Popa Coresi. În Precuvântare se precizează că este vorba de o foaie populară („tot omul s-o poată ceti”), al cărei scop este să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288961_a_290290]
-
Române în timpul domniilor lui Vasile Lupu și Matei Basarab. Mitropolitul Kievului trimite materiale și meșteri tipografi pentru înființarea unor tipografii românești la Câmpulung (1635), Govora (1637) și Iași (1642), unde ajunge chiar Sofronie Poceaski, fost rector al Lavrei Pecerska. Ediții rutene stau la baza unor tipărituri românești din epocă sau inspiră lucrări lexicografice în Țara Românească. Predosloviile lui M. - polemice sau cu dedicație - sunt luate ca model de un Udriște Năsturel sau de Teofil, mitropolitul Ugro-Vlahiei. Personalitate umanistă, M. a scris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
Șamoa Americană Oceania Pago Pago + Fagatogo samoana, engleza Șan Marino Europa Șan Marino italiană Sao Tome și Principe Africa Sao Tomé portugheză Scoția Europa Edinburgh scoțiana, engleza Senegal Africa Dakar franceză, wolof; mandinka Șerbia Europa Belgrad sîrbă; croată, maghiară, română, ruteana (rușina panoniana), slovaca, albaneză Seychelles Africa Victoria seychelleza (creola cu baza franceză), engleză, franceza Sfîntă Elenă (Insula ~) Africa Jamestown engleză Sierra Leone Africa Freetown engleză; krio (creola cu baza engleză), mende, temne Singapore Asia Singapore engleză, malaeza, tamil, chineză; singlish (creola
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
din lume: 851, dintre care 839 vii și 12 moarte (date Ethnologue 2015). 345 Conform Cartei Europene a limbilor regionale sau minoritare, în România există 10 limbi care beneficiază de protecție generală (albaneză, armeana, greacă, italiană, idiș, macedoneană, poloneză, români, ruteana, tătara) și 10 limbi care beneficiază de protecție sporită (bulgară, cehă, croată, germană, maghiară, rusă, sîrbă, slovaca, turcă, ucraineană). 346 Erza și mokša sînt considerate fie două limbi separate, fie două dialecte ale limbii mordvine. 347 Vanuatu este țara cu
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ziși nemți [cuvînt prin care era desemnat orice străin apusean, dar creștin (n.n.)] statornicise între ei și poporul indigen o bună înțelegere și un trai plăcut“ <footnote I. G. Sbiera, op. cit., p.351. footnote> . Nu altfel stăteau lucrurile cu populația ruteană și română, căci la Bădeuți, în fostul district al Rădăuților, la începutul veacului al XX-lea ,,bătrînii nu-și mai aduceau aminte să fi fost altădată mai mulți români și mai mulți ruși laolaltă, ci tot așa, un neam în
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
scrisoare a lui Aron Pumnul către Timotei Cipariu, căruia îi adresa și rugămintea de a contribui la îmbogățirea fondului: „Aici am înființat o bibliotecă provințială den dăruiri private, care are ca scop să adune toate cărțile literăturei rumâne, germîne, polone, rutene, frîncești etc. Eu sînt convins că D-Voastră încă veți dărui den opurile tipărite acolo cîte un esemplariu; asemene fac toți rumânii și străinii carii știu de ea; ba încă domnește un feliu de întrecere den partea năciunaletăților“. Găzduită, la
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
să treacă) în masă la biserica greco-catolică, sub presiunea bisericii catolice, biserica oficială din Galiția. În toate bisericile ortodoxe din Bucovina slujba se oficia în limba română pînă spre jumătatea secolului al XIX-lea, cînd a fost acceptată și limba ruteană ca slujbă de oficiere în bisericile din satele unde rutenii deveniseră majoritari. Sînem în deplin acord cu dl. Iosif Selejan că între cultura populară laică și cea religioasă există legături foarte strînse, biserica avînd un rol foarte important în coordonarea
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ucrainenilor au trecut numeroase elemente românești. În anul 1912 Zaharia Voronca publica la Cernăuți Mihalcea, cu neamurile boerești ce au stăpînit-o, carte din care aflăm că în această localitate din fostul district al Cernăuților, populația era, la acea dată, majoritar ruteană, slujbele religioase se oficiau în limba ruteană, dar mulți dintre locuitorii Mihalcei știau rugăciunile numai în limba română. La fel se întîmpla și cu producțiile folclorice; Plugul de anul nou „îl pornesc cu cuvintele: Mînați măi!... hăi!... hăi!... Dacă plugarii
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]