234 matches
-
doar o importanța teoretică, ci și una practică. Relația dintre motivație, mai corect spus, dintre intensitatea motivației și nivelul performanței este dependentă de complexitatea activității (sarcinii) pe care subiectul o are de îndeplinit. Cercetările arată că în sarcinile simple (repetive, rutiniere, cu comportamente automatizate, cu puține alternative de soluționare) pe măsură ce crește intensitatea motivației, crește și nivelul performanței. În sarcinile complexe însă (creative, bogate în conținut și în alternative de rezolvare) creșterea intensității motivației se asociază, până la un punct, cu creșterea 14
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
big Yes!” (metoda marelui Da!); cantitatea crește calitatea, principiu de inspirație asociaționistă conform căruia pentru a ajunge la idei viabile și inedite, este necesară o productivitate ideativă cât mai mare, deoarece orice flux mintal demarează, de regulă, sub o amprentă rutinieră, prozaică. Regulile care determină aceste principii sunt: suspendarea oricărui gen de criticism (autocriticism); manifestarea impetuoasă a imaginației; stimularea unui debit ideativ cât mai mare; preluarea ideilor emise de alții și funcționarea lor prin ajustări succesive, ca într-o reacție în
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
urmat de către elevii săi. În lucrările Confesiuni și Despre instrucțiunea începătorilor în crștinism, Augustin susține necesitatea adaptării educației la individualitatea copiilor. O educație bazată pe intuiție, adică pe cunoașterea și trăirea faptelor. Învățământul nu trebuie să fie obositor, constrângător și rutinier, ci atractiv, plăcut. În acest sens, este necesar să li se cultive copiilor curiozitatea liberă și înclinațiile spre activitățile ludice. Învățătorul își poate stimula elevii la descoperire personală, ceea ce solicită din partea lui entuziasm, talent și tact pedagogic. În concepția sa
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
1995, într-un document UNESCO se observă că „școala e cu totul dezarmată când e vorba de formarea competențelor și atitudinilor utile și adaptabile unei lumi în schimbare. În locul pregătirii pentru autonomie și schimbare, Școala dezvoltă adesea atitudini pasive și rutiniere”. Învățământul românesc se confruntă cu nota sa predominant teoretizantă, chiar cu tendințe de supraîncărcare informațională. De aceea, efortul educatorului trebuie canalizat în direcția selectării, accesibilizării, operaționalizării cunoștințelor și promovării creativității, ceea ce va conduce la o creștere a interesului și motivației
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
algoritmilor. Legatura este reprezentată însă de modurile diferite de gândire umanădivergentă / convergentă. Gândirea divergentă înseamnă căutarea cât mai multor soluții la o problemă sau căutarea în cât mai multe direcții a soluției, pe când gândirea convergentă semnifică rezolvarea problemelor pe căi rutiniere. Gândirea divergentă presupune o abordare liberă, care permite găsirea mai multor răspunsuri la variate probleme. Creativitatea nu poate fi totuși redusă, cum susține Guilford, la gândirea divergentă, ale cărei proprietăți principale sunt fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea, sensibilitatea față de probleme, redefinirea și
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
creativității Psihologii înțeleg prin creativitate dispoziția inventivă sau capacitatea de înnoire existentă în stare potențială la orice individ uman și la toate varstele. Copilul, care-și manifestă permanent mirarea și surpriza, încercând să surprindă ineditul lumii, neinfluențat încă de educația rutinieră, este considerat prototipul creativității. Mai trebuie precizat că, strâns legată de mediul sociocultural, această tendință naturală, firească a omului, de realizare a sinelui, presupune condiții favorabile spre a se exprima ca ingeniozitate elaborată. Teama față de orice deviere de la normă (convenție
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
productivitatea la vârsta adultă. Din acest motiv, este important ca programele educative de la toate nivelurile să meargă mai mult în direcția cultivării creativității. Copilul, care-și manifestă permanent mirarea și surpriza, încercând să surprindă ineditul lumii, neinfluențat încă de educația rutinieră, este considerat prototipul creativității. Teama față de orice deviere de la normă (convenție, tradiție) sau conformismul social are ca effect dispariția originalității, fiind capcana în care eșuează creativitatea multor indivizi. Preșcolarii creativi se diferențiază de obicei de restul grupului prin diferite comportamente
Afirmarea ?i stimularea activt??ii artistico-plastice, competen?a cheie a educa?iei copiilor pre?colari by Emilia Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/83659_a_84984]
-
activitate cu copiii. Aceasta, deoarece eficiența tuturor activităților este condiționată de priceperea cu care lucrăm, iar priceperea înseamnă tact pedagogic și măiestrie didactică, care au în structura lor intimă cunoștințe de psihologie fără de care orice activitate educativă devine empirică și rutinieră, deci ineficientă. Stăpânirea procesului educațional, dirijarea lui conștientă și cu eficiență presupune, deci, cunoașterea legilor și particularităților dezvoltării psihice, căci , așa cum afirmă pedagogul american Bloom, pentru a putea să comanzi naturii, este necesar să asculți de legile ei (în cazul
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
big Yes!” (metoda marelui Da!); cantitatea crește calitatea, principiu de inspirație asociaționistă conform căruia pentru a ajunge la idei viabile și inedite, este necesară o productivitate ideativă cât mai mare, deoarece orice flux mintal demarează, de regulă, sub o amprentă rutinieră, prozaică. Regulile care determină aceste principii sunt: suspendarea oricărui gen de criticism (autocriticism); manifestarea impetuoasă a imaginației; stimularea unui debit ideativ cât mai mare; preluarea ideilor emise de alții și funcționarea lor prin ajustări succesive, ca într-o reacție în
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
un fel de dicționar de termeni și idei ce se pot regăsi în lirica timpului. Din recuzita fac parte oximoronul („soare negru”, „piramida cu vârful în jos”, „parabolă simplă”), ca și sintagme (metafore) precum „apele norilor”, „arhipelagul somnului” sau altele, rutiniere, ca „muzică sferelor”, „nord și sud”, „sine de sine”. Aproape invariabil apar perechi semantice de felul „ceasul-munte”, „ceasul-fluviu”, „copacul-soare”, „copacul-om”, „copacul-pasăre”, sugerând o intenție de recompunere a ordinii materiei prin elementele introduse în aceste simboluri. Unele imagini migrează în
ZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
de cercetare, iar pe de altă parte, de rutină, curentă − în vederea realizării sarcinilor. Compartimentele operaționale sau productive cuprind toate organele care desfășoară activitatea de producție propriu-zisă (formațiile de lucru, atelierele de producție, secțiile de producție, fabrici, uzine), îndeplinind o muncă rutinieră prin excelență. Compartimentele auxiliare sunt cele care desfășoară o serie de activități subordonate sau auxiliare, în raport cu cea productivă, dar fără de care producția nu s-ar putea realiza (secții sau ateliere mecano-energetice care efectuează întreținerea, repararea și gospodărirea energiei). 2.3
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
imobilizatoare care o făceau mai puțin sensibilă la schimbări și mai puțin capabilă de a reacționa rapid - nu mai era abilitată să facă față noii situații create și, mai ales, noului ritm. Ea putea rămâne valabilă cel mult pentru sarcinile rutiniere, dar și acestea, datorită dezvoltării tehnologice, sunt preluate de mașini. Soluția propusă de diverși autori a constat în imaginarea și transpunerea în practică a unei noi forme de organizație și organizare pe care au numit-o fie „structură organic-adaptată” (Bennis
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de un singur punct de legitimitate în ierarhia elaborată, asigură specializarea, standardizarea și centralizarea, dar este descoperită în fața flexibilității și dinamismului crescând al vieții organizaționale. # Mecanismul birocratic atât de capabil în coordonarea oamenilor și potrivit în medii stabile de sarcini rutiniere nu e încununat de succes într-o societate caracterizată prin schimbare (Winn, 1966, p. 170). # La rândul ei, adhocrația se adaptează ușor schimbărilor, este personalizată, suscită interesul și motivația, dar exagerează acțiunile accidentale și ritmul aproape frenetic al schimbărilor. J.
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
concomitent cu consecințele lor, sunt prezentate în figura 10: Figura 10 - Schematizarea teoriei drumului spre scop Cercetările de validare a teoriei au condus la o serie de concluzii interesante. De exemplu, s‑a descoperit că în sarcinile bine structurate (repetitive, rutiniere) există o corelație negativă între stilul directiv și satisfacție; când sarcina era mai slab structurată, stilul directiv corela pozitiv cu satisfacția. Stilul suportiv a corelat pozitiv cu satisfacția în cazul sarcinilor structurate, iar în cazul sarcinilor nestructurate nu s‑a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
precizăm că stilul numit facilitator și cel participativ au efecte diferite, în funcție de particularitățile sarcinilor sau ale subordonaților. De pildă, dacă sarcinile sunt nonrepetitive și presupun o mare implicare personală, atunci practicarea stilului participativ este pozitivă; dacă însă sarcinile sunt monotone, rutiniere, automatizate, cu grad scăzut de implicare personală, practicarea acestui stil se va asocia cu efecte negative. Apoi, subordonații cu înaltă calificare răspund favorabil la acest stil, pe când cei cu calificare slabă răspund favorabil mai degrabă la stilul directiv. Asemenea cercetări
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Blake și Mouton ar putea fi cel mai adecvat. Liz Clarke (2002), preluând o tipologie a stilurilor de conducere sugerată de Kim James și Tanya Arroba (1992), bazată pe gradul de pregătire a echipei de conducere și pe timpul acordat sarcinilor rutiniere de către lider, arată că stilul de tip artizan este mai eficient în etapa dezvoltării prin creativitate; stilul de tip erou poate fi practicat în orice etapă a curbei de dezvoltare a lui Grainer, dar este mai potrivit pentru momentele de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
consecință, el propune un nou model, numit al „organizațiilor generatoare de acțiuni”. După opinia lui Starbuck, există două mari tipuri de activități organizaționale: unele care vizează rezolvarea problemelor, altele care generază acțiuni motivând inventarea problemelor. Primele presupun recurgerea la maniere rutiniere de programe comportamentale prin care de obicei se justifică retrospectiv acțiunile realizate. Celelalte se formează în momentul în care actorii analizează rezultatele, ele fiind ghidate de credințele și dorințele actorilor de a evalua rezultatele ca bune sau proaste. Procesul de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
au demonstrat că zona critică a intensității motivației variază în funcție de o serie de factori, cum ar fi simplitatea/complexitatea sarcinii, gradul de dificultate perceput al sarcinii, particularitățile de personalitate (temperamentale, aptitudinale) ale individului etc. De exemplu, în sarcinile simple (repetitive, rutiniere, cu componente automatizate, cu puține alternative de soluționare), pe măsură ce crește intensitatea motivației, crește și nivelul performanței. În sarcinile complexe însă (creative, bogate în conținut și în alternative acționale), creșterea intensității motivației se asociază până la un punct cu creșterea performanței, după
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
imediată. Care dintre cele două poziții este corectă? Se pare că în forma în care sunt concepute, nici una. Fiecare dintre ele apar și sunt justificate în anumite tipuri de condiții tehnologice, sociale și psihoorganizaționale. Astfel, dacă munca este simplă, repetitivă, rutinieră, slab calificată este foarte probabil ca relația de divergență dintre satisfacție și performanță să se confirme. Dacă însă munca este complexă, implică un grad mai mare de responsabilitate, este mai probabilă confirmarea relației de convergență dintre satisfacție și performanță, pentru că
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care se simte capabil, dotat. Uneori însă, în funcție de trăsăturile de personalitate, el se poate îndrepta spre obiectivele pe care le consideră doar ca fiind importante, neglijându-le practic tocmai pe cele într-adevăr importante, alteori le neglijează pe cele simple, rutiniere, sau pe cele foarte dificile, pentru a nu avea sentimentul insuccesului profesional. Cunoscând nivelul la care se află dezvoltată nevoia de realizare a omului, psihologul poate lua o serie de măsuri pentru îmbunătățirea chiar a procesului muncii. Se știe, de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cu absența interacțiunilor semnificative, existând loc pentru amânări, chiar și în condițiile în care firma este în decădere. Firmele depresive se caracterizează prin pasivitate, slabă cofidențialitate, conservatorism extrem, izolare și lipsa scopurilor. Singurele lucruri care se realizează sunt cele programate, rutiniere și care nu cer prea multă inițiativă. Majoritatea firmelor depresive sunt bine stabilizate și servesc o piață matură care are aceleași tehnologii și patternuri competitive de mulți ani. Comerțul lor implică angajamente, practici și tarife restrictive. Nivelul slab de schimbare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în sine, conservatorism extrem, izolare cauzată de birocrație; pasivitate, lipsa de motivație, organizația funcționează inerțios; pot supraviețui într-un ambient extrem de stabil, cu piețe bine consolidate, cu concurență nesemnificativă; deși au structură ierarhică, nu sunt conduse de un lider, funcționează rutinier; încercările de schimbare întâmpină mari rezistențe; sunt incapabile, lipsite de puterea de a schimba ceva; există un gol de conducere, nu au obiective pe termen lung, managerii sunt preocupați de menținerea stării de fapt; se amână deciziile importante, ceea ce duce
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a plictisului: ce farmec mai are călătoria atunci când ți-o permiți când vrei, și pe unde vrei? Oare totul se poate transforma în obișnuință, chiar și fericirea? Mai este fericirea fericire dacă ea este prezentă tot timpul, devenind o stare rutinieră? Filosofia asta este până la urmă o nesfârșită alergare în jurul cozii (poate cea mai frumoasă și captivantă)? Nu credeam acum zece ani că viața de om adult se va asemăna cu cea pe care o am acum. De fapt, nu aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
aspră, joasă, guturală, puțin întinsă, cu accent stins. Conversație tristă, lentă, gravă. Caractere psihologice (Caracter) Caracter pătrunzător și chibzuit, predispus la teamă, tristețe, mânie și răzbunare. Egoist, bănuitor, vindicativ, încăpățânat, căutând singurătatea, meditativ, natură pesimistă, bizară, concentrată, avară. Teoretician complicat, rutinier, perseverent în tot ceea ce întreprinde, torturat de dorințe anormale. Memorie dificilă dar tenace. Deși are imaginație și intuiție, este un spirit sistematic, excesiv, superstițios sau sceptic. Somn dificil, tulburat de coșmare. Predispoziții morbide (Diateza nrvoasă) Auto-intoxicații prin insuficiența emonctoriilor: gută
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
muncii, destinderea bine meritată de după efort. Alergarea cotidiană ajunge la un liman recuperator, se deschide pe verticală, către statica incoruptibilă a stelelor fixe. Ceea ce trăim astăzi e, însă, răsturnarea raportului tradițional dintre zilele lucrătoare și cele sărbătorești. Munca a devenit rutinieră, repetitivă, așa încât ea seamănă mai mult cu imobilitatea non-acțiunii, iar sărbătorile alunecă spre agitație și nevroză. Odihna devine o corvoadă. Bucuria devine o corvoadă. Iar „petrecerea“ capătă febrilitatea spasmodică a unui istovitor carnaval. Alexandru Paleologu mi se plângea, odată, de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]