406 matches
-
dar deranjantă. După câteva zile de ședere la Belapur, mi-a reapărut pe frunte o iritație veche, pe care în țară o tratez cu succes cu Nidoflor, dar... îl uitasem acasă - cum să mă tratez? Iritația, dovedindu-se tot mai sâcâitoare, Flori mi-a sugerat să încerc cu ghee - n-avea ce să-mi facă rău! Am luat flaconul și am stors în palmă: nimic! Am apăsat și mai tare: tot nimic! Abia atunci mi-am dat seama că eu doar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
se manifestă nici o diferență. Așadar ținta e să poți să te reverși firesc în fluviul materiei. Tânțar Sunt singur în odaia mea; îmi ascult bătăile inimii care par să se amplifice, până ce devin una cu cele ale cosmosului. Un țânțar sâcâitor îmi zboară pe lângă ureche; zumzetul lui mă înnebunește. Încerc să-l ucid, dar e mult mai iute decât mine. Dispare și reapare provocator. Captiv Am clipe când pierd orice contact cu vacarmul vieții. Tăcerea bruscă și neașteptată face să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
striga: „Ai reușit primul pas! Ai avut noroc!”. Dar cum reușise ea? Măcar dacă...ar fi reușit! Iar la toate acestea se adăugă un snop de suspine zănatice, care necontrolate îi despica pieptul, aducându-i în prim plan acea durere sâcâitoare care o chinuia de ceva vreme. Avea curajul necesar și era pregătită să meargă mai departe, dar dacă ar fi putut plânge acolo în fotoliul în care se afundase, atunci s-ar fi răcorit de toate gândurile care i se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
n-o vedeam, n-o „pipăiam” și mi-o imaginam cu o uriașă aproximație, la limitele ne-realității. Sau, mai știi, imaginația mea era mai aproape de „ea” decât poveștile și viziunile adulților din jur, care, prinși de frica și de sâcâitoarele lor interese, vedeau numai franjuri, părți ale acestei „realități”, pe care, eu, Încă o dată, o vedeam ca o figură uriașă, supradimensionată și poetică În același timp, așa cum, În unele după-amiezi calde și insuportabil de senine de vară, tolănit pe iarbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vise, cu o ciudată insistență și regularitate, Încruntat, aproape dușmănos, de parcă nu mi s-a sfârșit copilăria, dependența de teribila sa autoritate, incapacitatea mea de a fi stăpân pe actele și reacțiile mele. Și-apoi, tinerețea! Pubertatea, adolescența și lunga, sâcâitoarea mea post-adolescență, timp În care era cât p-aci să cad În acea orbire sau acele orbiri umane ce capătă diferite nume precum alcoolism, nihilism sau tentația auto-suprimării, ca o pedeapsă adresată adulților, societății sau chiar unei Închipuite dumnezeiri! Sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mă fortifice interior. Lumina dimineții sau cea a nopții cu lună, măreția unui arbore ori liniștea unei alei devin, din această perspectivă, alinătoare. Încep să cred că „pedeapsa” mea ia sfîrșit. Redescopăr nevoia de puritate, de tandrețe, obnubilez impulsurile nedorite, sîcîitoare. Trecerea, de-a lungul ultimilor ani, printre contrarii m-a marcat. O fi vinovat și „domnul Inconștient” de starea în care mă aflu, dar mai mult decît el - mediul. Mi-am cercetat în aceste zile trecutul „pînă la izvoarele Nilului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
soartă este inevitabilă. Totuși nimic nu era mai ușor de evitat dacă te purtai cu oarecare rezervă. Exilurile, de asemenea, în afară de două sau trei, prilejuite de răz bunări personale, nu loveau decât în persoane de o osti litate zgomotoasă și sâcâitoare, care deveneau subit mlă dioase și își cereau frumos iertare. DOAMNA DE KRÜDENER Am fost dusă la ea de Doamna Récamier. M-am aflat în fața unei femei de vreo cincizeci de ani care trebuie să fi fost nespus de frumoasă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Vreme nouă” cât și cea a săptămânalului electoral „Cronica” deoarece Mitru a fost directorul amândurora. Primul număr al „Vremii...” a apărut În luna decembrie a anului 1944 și avea puternice tendințe pro-sovietice, specifice acelor timpuri În care rușii infectaseră cu sâcâitoarea lor prezență toate reședințele de județ, sub forma „comisiilor aliate de control a aplicării Convenției de armistițiu”. Din colectivul de redacție mai făceau parte profesorii Isidor Kremer (românizat: Cremer) și Vasile I. Cataramă, ultimul ajuns În pușcăriile comuniste la sfârșitul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lui Brâncoveanu, cu prieteni și inamici, cu clipe de tihnă și momente de tensiune, cu „zidiri” și traversări răvășitoare, vegheată de o divinitate justițiară, aflată mereu în postura de aliată a voievodului, pe care îl scapă și de niște adversari sâcâitori și neobosiți. G. este un spirit pe care lecturile l-au rafinat cu prisosință. Demonstrația întreprinsă în predoslovia scrisă pe la 1699 (când ajunsese cu „istoria” „până la al zecilea an den domnie” și voievodul a socotit că cele patruzeci și trei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
avut ocazia, în 1931, la Liga Națiunilor, să-l întreb și să înțeleg că această deziluzie era făcută din toate speranțele nerealizate ale unei Românii desprinse de această Mică Antantă care devenise "muleta"216 care exaspera taurul fascist. În afara nemulțumirii sîcîitoare de a ne vedea mergînd tot alături de Londra și Paris Italia se plîngea de unele gesturi diplomatice din partea Franței (cum a fost denunțarea, în toamna lui 1918, a acordului cu privire la Tunis), relațiile italo-franceze erau marcate de fricțiuni continue. Fascismul suferea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
puterea mistuitoare a duratei pentru a fi redate prin perfect compus, ci au repercusiuni la nivel sacru și sunt ilustrate contrapunctic, ca niște flash-uri ale evoluției eroice. Imperfectul mai are și funcția de a crea o acțiune repetitivă, aproape sâcâitoare, constanța cu care aceasta se reia arătând, de fapt, nevoia imperioasă de a provoca un anumit gest: „Și mergând la-vânătoari el, ieșa un șarpi mari-nainti. Când să ducea lavânătoari, ieșa șarpili acela-nainti”. O frecvență importantă are și conjunctivul prezent, ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
idoli și reflexe de existență fundamentale - ei bine, aceste„unelte” ale mele nu numai că nu s-au uzat, nu s-au perimat, dar sunt mai „lucitoare”, mai vii, mai neschimbate, aș zice -, mai insolente ca niciodată! Același Eu - valet sâcâitor, persiflant și, ciudat, profet uneori! -, libertatea mea - aceeași, insuportabil de aceeași, Îngustă cât o palmă de copil -, literatura: hazardul meu, ei bine, până azi el joacă, se pare, În favoarea mea, dar atenție: numai a „literatului”, a individului care se dedică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Începutul secolului al XVII-lea: prost plătit, dezordonat, dar fidel În felul lui, complicele stăpânului În toate micile sale mizerii și eșecuri, posedând uneori acea surprinzătoare perspicacitate pe care o au cei care „vin de jos”, martor și uneori profet sâcâitor, cel care „salvează aparențele”, dar, din galeria valeților, mai degrabă Planchet, valetul lui D’Artagnan, decât Sancho Panza al Cavalerului Tristei Figuri. Despre Eu, În filozofia modernă, vorbește primul, parcă, Fichte, ucenicul briliant al lui Kant: Das Ich. Dar pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
necesare?! Am uitat oare de necesitățile reale, puținele și aceleași, printre care, unii dintre noi, disperați, nefericiți și singurateci, poate, așezăm necesitatea primă sau ultimă a celui Unic! Sensul vieții?! Unde se află acesta, dacă... el, ca o măruntă și sâcâitoare zeitate, veșnic ridiculizată, dar insuportabil de prezentă în momentele cele mai surprinzătoare, dacă... el există? Capitolul IV (Luptele literareă Când unii veleitari sau oportuniști, frustrați dintr-un motiv sau altul pentru o ambiție nesatisfăcută a propriului lor destin sau mânați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care s-au pus la adăpost în țări libere și, mai ales, nu cei ne-creatori! Comentatorii artei și culturii, cu deosebire cei care puteau să-și exprime liber opiniile și trebuiau să lupte și să îndure inimaginabile umilințe din partea sâcâitorilor, semidocților și obraznicilor cenzori, trebuie să nu-și piardă acel respect profund, acea emoție particulară în fața actului creației - când el este autentic și rar! - și a persoanei creatorului. Și insist: „în fața persoanei creatorului”, care, atunci când el este înzestrat cu acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
toate acele „argumente” înșirate mai sus își pierd brusc din pondere, din „realitate”; atunci contează doar viitorul și supraviețuirea, pur și simplu, și mai ales viitorul și supraviețuirea copiilor. Trebuind totuși să-mi dau mie însumi un răspuns la această sâcâitoare întrebare care uneori reușea într-adevăr să-mi strecoare un insistent dubiu în forul meu cel mai intim, mi-am dat „două” răspunsuri, dar ambele cu un statut „provizoriu”, deoarece nu cred că cineva, chiar mai sigur decât mine pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe care „ni se pare” a o trăi, ceas de ceas, zi de zi; nu totdeauna nemulțumiți de aceasta, ci animați adesea de o nostalgie după un „altceva”! Și, în această „nostalgie”, trăită cu febră și o anume fascinație obsedantă, sâcâitoare, „noi” ne găsim rostul: unul „dubios”, desigur, în ochii micului burghez, harnic și rob al utilității de orice fel sau în ochii Prostului etern. („Iar vorba de spirit doarme în urechea prostului!”, se lamenta prințul danez.Ă Noi creăm, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Da, bine, am dat un exemplu cam exagerat și recunosc că nu avem cum să modelăm totul după bunul nostru plac. Dacă privim totuși pământul ca pe o masă de cafea, de dragul simplificării, atunci scăpăm de o mulțime de probleme sâcâitoare pe care le-ar fi ridicat altfel sfericitatea sa. De exemplu, noțiunile de gravitație, de fus orar, de ecuator ar dispărea definitiv. Pe cine interesează existența ecuatorului? De câte ori în viață își pune un individ o asemenea problemă? De aceea îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
câți am fost. Te aflai și tu printre noi? Îmi amintesc, însă, că deplasarea noastră la Vaslui a fost o adevărată aventură. Urma să vină după noi un autocamion. N-a venit. Am luat-o pe jos, pe o lapoviță sâcâitoare. Ne-am întâlnit pe drum cu mijlocul de transport promis, dar s-a defectat! În fine, a fost o întreagă poveste. Repartizarea, pentru mine, a fost simplă. Fusesem recrutat deja pentru școala militară de ofițeri. Pe care am și început
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
lichidităților. Această lipsă de numerar la nivel de stat a fost însoțită permanent de o politică păguboasă a cheltuirii resurselor și așa limitate. S-a spus, am spus, s-a văzut, că perioada dificilă pe care o parcurgem, criza asta sâcâitoare care roade în toate sectoarele, nu se datorează supraproducției, fiindcă noi nu putem fi într-o asemenea situație, este o criză atipică, determinată de consumul resurselor (cheltuirea banilor în mod irațional) care este însoțită peste tot și în tot locul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
gustos. Schimbăm bani peste drum (de fapt, e o mică piațetă în reconstrucție), în sediul unei bănci. 1 dolar = 4,32 zloți. Pornim pe jos, sub umbrele, spre castel. Atmosfera încărcată de astă-noapte a erupt, iată, într-o ploaie măruntă, sâcâitoare. Castelul e situat pe malul drept al râului Nogat, iar peisajul deschis din împrejurimi îi pune și mai mult în valoare măreția și frumusețea. Ziduri înalte de fortificație din cărămidă roșie, greu de escaladat, îmi închipui, mai ales sub iureșul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a agățat de mine și mă pîndește, doar-doar va găsi clipa cînd să mă stăpînească. Acum și-a găsit-o: mă trimite înapoi, în biroul doamnei Teona, cînd ea, timidă, încerca să mă invite să-i fac o vizită. Gîndul sîcîitor, obsedant, îmi reamintește cîteva vorbe ale doamnei Teona: "pe vreme instabilă, oamenii vorbesc frumos la telefon..." Cuvintele astea mă întreb eu acum nu-s oare o parafrază la ceea ce-am spus eu persoanei necunoscute, care mi-a telefonat dimineață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trup, hotărât să parcurgă pașii adolescenței, nu voia să țină ritmul cu mintea ei copilăroasă. Pe neașteptate, goana și munca asiduă de la antrenamente începură s-o plictisească. "Cariera" de sportivă se sfârși brusc, într-o zi când Luana acuză dureri sâcâitoare în burtă. Savinschi opri exercițiile. Luana se întoarse acasă icnind. Mama o văzu palidă și se grăbi să-i pregătească patul. Fata aruncă hainele și intră în baie. Încăperea mică era locul în care descoperise toate semnele transformării ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așa ceva. În schimb, o dădăcea zilnic, stându-i în coastă când făcea mâncare, îngrijea copilul sau se ocupa de alte activități gospodărești. Unde înainte tânjise după un bărbat care să-i fie aproape, acum Luana se simțea sufocată de prezența sâcâitoare a soțului ei în orice colț al casei. Sătulă de cei patru pereți și de îndeletnicirile lipsite de satisfacții din interiorul lor, abia aștepta să se întoarcă la serviciu. În adâncul sufletului, Radu spera ca soția lui să renunțe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
roșcată, Îi Înconjura gura ca o perie de frecat. — Hideyoshi, de ce ai venit aici Într-o asemenea grabă? N-am avut nici un moment de prisos, stăpâne. — Dacă așa e, de ce te afli aici? — Am venit să cer instrucțiuni. — Ce general sâcâitor mai ești! Te-am făcut comandant suprem, nu? Dacă-mi tot ceri părerea În toate cele, nu vei avea timp să-ți pui tacticile În aplicare. De ce ești atât de rezervat, tocmai cu această ocazie? Nu poți acționa din proprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]