2,974 matches
-
fructe amare. Mă spânzur de grinzi. Trag peste mine pleoapa, doliul, înserarea. Mă-învelesc cu frunze, cu umbre, cu plâns, cu uitarea. Mă rog de ape, mă legăn în stele. Trec peste vieți în vârtej, peste fluvii, în salt. Zgârii sâmburii, cărămizile, mortarul, sensul, apele grele. Întind arcul. Săgeata caută vânatul de aer - numele strigat. VI Fără răspuns rămân. Cu capul descoperit în incinta întunecată a lucrurilor, ca în altare, mă rog zeilor lucrurilor. Și ei nu se văd, nu-mi
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
acesta a murit. Potrivit unui raport al APADOR-CH, suspectul nu a avut îngrijirea medicală de care avea nevoie, din cauza refuzului polițiștilor. Bărbatul decedat, George Dan Bălan, a ajuns în arest în urma unei acuzații de furt, informează . În raport există un sâmbure de adevăr, pentru că sunt patru persoane care susțin același lucru - că omul a ajuns în arest și timp de două zile, cât a durat weekendul, el nu a fost văzut de nici un medic, pentru că nu era acolo nici un specialist. Aceeași
Poliţiştii de la secţia 7 Bucureşti, acuzaţi că au torturat un bărbat până când a murit () [Corola-journal/Journalistic/23982_a_25307]
-
și nedeclarat pe Charles Bally. Ideea centrală a studiului e următoarea: ar exista două funcții ale stilului, una tranzitivă (de comunicare) și alta reflexivă (artistică). Ideea va fi combătută mai târziu: textul literar nu e un fruct cu pulpă și sâmbure, ci o ceapă cu un număr infinit de foi. Rarele analize ale lui Vianu sunt minuțioase și utile.
50 de ani de la moartea lui Tudor Vianu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2403_a_3728]
-
întâi lama pe degetul meu mare, apoi îl împlânt încet în rodie. Încordată, îmi urmărește din priviri fiece gest. O clipă ai putea crede c-o să dispară în fruct cuțitul - clipa e infinită, magazinul la fel. Mișc cuțitul, simțind rezistența sâmburilor tari. Împing apoi violent lama în jos; am impresia c-am pierdut-o. Capătul mânerului s-a înfipt adânc și nu mă mai pot mișca. Îl trag spre mine și, în timp ce lama atinge masa albă, țâșnește un lichid roșu. Încă
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
de atenția acordată comportamentului propriu, pentru a fi la înălțimea devizei pe care o scrisese pe o pancartă în balcon, Hic sunt leones, și a necesității adulatorilor, a putut lăsa și o impresie ambiguă, tradusă astfel de comentator: „Totuși un sâmbure de dictator a existat în trimbulindul Nichita Stănescu. Talentul l-a împins nu spre politică, ci spre marea artă. Pe poet nu l-au interesat funcțiile, el nu a urmărit vreun post în ierarhia socială. ș...ț Asta nu înseamnă
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
când în bălti ucis-am cu pietre Tâmple ce-au copt nefirescul sub țăstul din vetre. Iartă-mă Univers, si nu mai fi părtinitor, Dezgroapă-mi zilele din cuiburi mai încetișor Măcar o lună de vară mai sparge-mi din sâmburi Sau lasă-mi un apus, să pun cuvintelor nimburi.
IARTĂ-MĂ UNIVERS. In: Editura Destine Literare by Ana Irama () [Corola-journal/Journalistic/85_a_455]
-
transformării demonului în înger?". Întrebare oarecum imprudentă în exaltarea ei. Deoarece, în chip specific, creația literară e purtătoarea unei valori estetice, care nu poate fi pur și simplu nesocotită de cea religioasă, căci ea însăși conține, în imanența ei, un sîmbure de sacralitate camuflată, cum ar spune Mircea Eliade. Aci entuziasmul lui Radu Stanca poate fi retușat. Valoarea unei cărți "contează", indiferent de conversiunea pe care o poate reflecta sau nu, într-o manieră explicită, din simplul motiv că suflul divin
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
noastre, iluminismul ca și pașoptismul datează! Să menționăm că, în gîndirea contemporană, există o critică a iluminismului, care indică, în spectrul acestuia, o sorginte spirituală. În Dialectica iluminismului, Max Horkheimer și Theodor W. Adorno au crezut de cuviință a releva sîmburele religios al dorinței de ordonare a rațiunii: "Stăpînind natura, Dumnezeul creator și spiritul ordonator se aseamănă. Chipul omului creat după asemănarea celui al lui Dumnezeu constă în suveranitatea sa asupra existenței, în privirea de stăpîn, în poruncă. Mitul trece în
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
cronicizată prin așa-zise tabere de pregătire de care geme planeta preferă exercițiile cu mitraliera muncii încăpățânate cu care-au îmbolnăvit americanii lumea. Ce e drept, prin țările cu pricina e atât de cald încât mintea, redusă la dimensiunea unui sâmbure anemic, nu prea mai funcționează. E suficient ca vreun dezaxat abil, care-a știut de-a lungul vremii să speculeze și ticăloșia Estului și zonele de cinism al Vestului, să le promită o paradisiacă viață de apoi în care, situați
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
filosoful german schimbă însăși osia pe care se rotea domeniul său: încetînd a mai fi o ontologie, acesta devenise o antropologie. Punctului de vedere al lucrurilor, al existențelor (onta) i se substituise punctul de vedere al omului: Acesta a fost sîmburele originar din care a explodat modernismul, cu desprinderi succesive de planete, ca în expansiunea universului imaginată de filosoful-savant". Socotind că lucrul în sine e incognoscibil, Kant afirma că intelectul refuză a mai tenta o adecvare la lucruri, conform tezei lui
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
abilitatea sa înnăscută și neîntrecută de a-i înșela pe ceilalți. Negustor, cîrciumar sau cămătar, evreul a fost întotdeauna afectat de "prejudețele românilor contra comerciului" (Moses Schwarzfeld, la sfîrșitul secolului XIX), de incompatibilitatea demonstrată dintre spiritul ortodoxiei și capitalism. Un sîmbure de adevăr probabil că există în asemenea clișee rezistente, dar ele capătă un cu totul alt înțeles dacă le raportăm la o realitate istorică dată. La sfîrșitul secolului XIX, o ordonanță emisă în Banatul habsburgic stabilea: "Deoarece evreii sînt, prin
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
că Liiceanu este antisemit camuflat. Iată o mostră care pare desprinsă din vreun discurs miștocăresc al lui Panurge: "În fine, finalul. Prostia, vulgară sau rafinată, este într-adevăr impenetrabilă; împotriva ei, spunea poetul, pînă și Dumnezeu e neputincios. Ea este sîmburele răului fizic și metafizic. De acord. Dar răul și răutatea sînt două lucruri diferite. Răul este o categorie metafizică cu care trebuie să trăim." etc. Astfel de elucubrații au generat o altă replică, venită în apărarea lui Liiceanu, semnată de
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
de a se organiza, după cum pe apele fermecate de dorința celui ce le fixează, se încheagă icoana clară a ființei așteptate. E, firește, numai un punct de plecare, dar, pentru individ, identic așa-zisului "fenomen originar", întrucît din minusculul lui sîmbure ca din inima sultanului eminescian, se poate revărsa copacul ce a adumbrit toate hotarele pămîntului. Lucrul, de altfel, nu e nou, și în procesul creației el constituie ceea ce numesc unii esteticieni elementul "mistic", pe care îl afirm însă și la
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
convingerea că-i atribuie potență sexuală. Se insinuează astfel sugestia unor conotații ce ar putea elucida echivocul acestei moralități de mileniu trei. Oul conține multiple virtualități printre care și germenul conflictului latent dintre inerție/rutină și experiență/aventură ca și sîmburele renașterii și înfloririi personalității. Cum există și o vorbă străveche conform căreia Iadul ar fi pavat cu bune intenții, putem continua să luăm aminte la exercițiile de imunizare la realitate. Lecții de desen, sibilizare ce se dovedesc tot mai necesare
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
un complex al izolării. Ceea ce la alți foști deținuți de conștiință s-a risipit, la d-sa stăruie sub chipul unei permanente impresii că nu e înțeles, că nu e îndeajuns de prețuit, care, chiar dacă admitem că pornește de la un sîmbure minim al realității, este mult exagerată, transformată într-un laitmotiv lamentuos-incriminator al personalității. Împrejurarea indiscutabil dureroasă că dl Marino a avut parte de o întrerupere a activității de aproximativ două decenii, că nu s-a bucurat nici ulterior de condiții
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
acel volum de corespondență amintit, n.m.), notează d-na Monica Lovinescu, am luat ce-mi semăna mie, intransigența de data asta vinovată, și am lăsat la o parte patetismul acestei existențe menite unei blîndeți patriarhale de folclor și ajunsă în sîmburele dur al unei vremi puse pe zdrobire. Acolo, în peisajul venețian, l-a întîlnit și pe Paul Barbăneagră, cu care, apoi, rămas în exil, a devenit bună prietenă și convorbitor la ascultata ei emisiune �Teze și antiteze la Paris�. Îi
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
cere fidelitate. În chip exasperant, ființei, în funcția ei producătoare de viață, i se substituie un nume: "Să mă nasc/ Ca în ritmurile inițiatice/ Din numele meu,/ După ce decenii întregi/ Tot ce eram/ S-a concentrat, s-a chircit/ În sîmburii cîtorva litere oarecare?/ Și acum să o iau de la capăt,/ Să caut un alt grind/ Roditor/ Să îngrop semințele/ Și să mă aștept apoi răbdătoare/ Pe mine însămi răsărind?" (De la capăt). Pericolul maxim este mortificarea, pericolul minim e repetiția mecanică
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
în care demonia poetului se proiectează în demonia prezumată a tainicului mecanism universal. O altă inadaptare e de factură temporală. Reflex al pierderii unității primordiale, al Paradisului conținut în aceasta, se ivește deplîngerea copilăriei apuse, așijderea înzestrate cu atribute paradiziace, "sîmburele" omului ce devine, după cum Dumnezeu e germenele cosmosului abandonat metamorfozelor. Simbologic (o simbologie inversată), marea, leagăn al vieții, e percepută ca un mediu al durerilor "neegale", ca o lacrimă enormă a deznădejdii trecerii prin timp(uri): "Sarea din păr, de pe
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Steinhardt practică o critică afectivă, în așa măsură încît pare a susține - exemplar - acea concepție numită intropatie (Einfühlung), care desemnează proiectarea noastră simpatetică asupra obiectului (germenii ei, apăruți la romantici, au dus la teoretizările unor Lipps, Volkelt, Gross, Worringer, Wundt). Sîmburele intropatiei nu e neapărat estetic, putînd fi tot atît de bine constituit din alte valori pe care eul le revarsă din sine, bucuros a le găsi sprijin și confirmare exterioară, o "înrudire" cu conștiințele creatoare afine. Așadar e o autoproiecție
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
primitiv și cu gestica largă, unsuroasă, de prim-secretar fudul, ale atâtora dintre pedeseriști, evident că finețea lui Răzvan Ungureanu șochează! Obișnuiți cum suntem să trimitem la Bruxelles sau la Strasbourg niște pămpălăi care-o rup pe franțuzește în ritmul sâmburilor de măsline pe care le mastică temeinic între măselele tip vipia iar englezește cam cât prim-soliștii din corul muților (am aflat că avem și așa ceva pe metafizicele noastre plaiuri!), evident că un intelectual sobru precum Răzvan Ungureanu șochează. Șochează
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
ne este îngăduit să o recunoaștem în forme vizibile și palpabile". "Tipurile", formele "originare" și "ideale" pe care naturalistul Goethe le identifica grație aceleiași medieri la pragul dintre ontogeneză și filogeneză devin, iată, accesibile, prin creația artistică! Este aici însuși sîmburele poeticii clasicismului weimarian, ce tinde a fixa universalul în particular, permanența, prezentul continuu, în procesualitatea devenirii: ceea ce este "tipic" este concomitent necesar și normativ, este ideea ce se întrupează, dar care, fără trup, nu poate fi. Revenim pe pămînt: dacă
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
tragic al organicității (fatalității). * Talentul ținut în cumpănă de Destin. * În unele împrejurări, continuitatea e o frînă. În altele, o eliberare. Depinde de poezia proprie pe care o putem învesti în raportul cu ceea ce ne precede. * Vechiul conține totdeauna un sîmbure de tragism. Trecutul e în sine o ficțiune tragică. * A gîndi la rigoare precum Celălalt, a simți fatalmente ca tine însuți. * Lirismul: conștiință în stare de ebuliție, degajînd imagini. * Tot ce e delimitat prin organizare (structură) presupune un procustianism. Numai
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
Bosfor, vreme de nouă săptămîni. În seara de 23 februarie, autoritățile turcești dau ordin că vasul (care avea motorul stricat) să fie remorcat înapoi în Marea Neagră. În dimineața zilei următoare, o explozie pulverizează vasul. Există un unic supraviețuitor. În jurul acestui "sîmbure narativ" (care, zice-se, l-ar interesa, în perspectivă, si pe Spielberg!), filmul aglutinează "materie", menită să reconstituie și să limpezească o realitate halucinanta. Pasagerii Strumei își cumpăraseră biletele cu bani grei, si așteptaseră mai mult de un an achiziționarea
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
consumă toată metamorfoza poeziei. Indiferent de gustul nostru și împotriva avizului modernist care ne sugera să citim poezia secolului XIX ca pe aceea a secolului XX, Alecsandri nu trebuie desprins de epoca sa. Este o eroare să-i căutăm exclusiv sîmburii lirici într-o producție care acoperă toate speciile de poezie sau să-i accentuăm sensibilitatea, cîtă este, absolut personală, în vreme ce el încerca, tocmai dimpotrivă, să se așeze pe aceeași lungime de undă cu tovarășii săi de acțiune politică și de
V. Alecsandri - 180, 182, 183 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16026_a_17351]
-
Nici un creator de seamă nu s-a pliat lesne pe ceea ce i s-a oferit, nu s-a acomodat "fără probleme" mediului dat, fie el estetic sau social. Dar unii, cei care aduc în arta lor cu mai multă pregnanță sîmburele dramatic al umanității, au parte de o cotă sporită de greutăți în confruntarea lor cu o lume ostilă. Astfel ei ne oferă paradigmele personalității morale grație unui act fatalmente diferențial, mai mult ori mai puțin dureros, cu atît mai dureros
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]