736 matches
-
Suficient ca să mă intercepteze exact În clipele de relaxare pe care mi le-am permis prostește imediat după imobilizarea celuilalt. M-a luat ca din oală, iar Încercarea mea de a opune rezistență nu mi-a adus decât o drăgălășenie sângerândă la arcada stângă. Lovitură de profesionist veritabil, cicatricea e vizibilă și-n ziua de azi dacă te uiți atent, deși la infirmerie s-au depus eforturi meritorii pentru ștergerea de pe fizionomia mea a oricăror urme de agresiune. Chirurgia estetică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și Adam - se nasc la fel ca el și mor topindu-se În neantul enigmatic din care răsar fără să lase urme și moșteniri... ha, ha... frica primordială de a pierde În favoarea altcuiva bucata de animal ucis - justificată, pentru că halca sângerândă era vitală, alternativa fiind foamea și moartea... când frica vitală de a nu avea s-a extins și asupra altor lucruri, deși nu mai era vitală, devenise un drept, dreptul la a avea ceva, chiar dacă nu-ți era indispensabil pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sidefii - aici am fost pe vremuri cu o femeie, dar nu mai știu cine era - o țigară, un coniac, the Wall, muzica lui Pink Floyd, scrîșnetul sfîșietor al pereților care se dărîmă scot la lumină secretele cărnii, o vulvă deschisă, sîngerîndă ca după un viol. Fața lui la lumina lumînării e parcă Îmbrăcată În celofan. Cuptorul aragazului arde. Din amintire sau din reflex vine un miros de cozonac. Copilul chinuit, terorizat de frică În așteptarea moșului care vine cu o sanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ascuțită decît alta bei ceaiuri de ghimpe Îți cresc ghimpi În tălpi și În palme ești un martir obligat afrontul de a nu-ți putea alege singur suferința după pofta inimii Între două opriri vezi aceste convoaie cățărîndu-se cu carnea sîngerîndă pe un edificiu de fiare și cărămizi le auzi sudalma horcăitoare punctînd un marș triumfal și briza devine mai dulce Îți amintești fața ta În oglindă zîmbind unor aplauze imaginare cărțile tale cărțile lor frunze Între fălcile viermilor de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a putea privi la ceea ce este afară, pentru că simt că de-acolo îmi vor veni răspunsurile miilor de întrebări care nu încetează să mă urmărească din clipa în care m-am născut. Să mă sprijin, cu mâinile mele uscate și sângerânde, de pervazul interior al ferestrei, să mă împing cu stârvul meu insensibil de picior paralizat în cine știe ce obiect aflat la capul patului meu, pentru a căpăta un sprijin nesperat, și-apoi să mă ridic cumva cu forța singurului braț pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
câteva trupuri acoperite de sânge. În fugă, se apropie de unul dintre ele, descărnat și crispat În ghearele morții. Era cu fața În jos. Se aplecă deasupra lui, Înăbușindu-și un geamăt. Bernardo fusese lovit pe la spate, cu două tăieturi sângerânde sub baza gâtului. Îi făcu repede semnul crucii, după care Îi Închise ochii. Așadar, și el făcea parte din conjurație, deși puterile Îi erau pe sfârșite. Ori poate că fusese implicat În ciocnire din Întâmplare? Fără să se gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se sprijine de grinda din tavan ca să se mențină În picioare. Lângă dânsul, Cecco Angiolieri izbucni Într-un plâns Înăbușit de sughițuri. Plânsul acela Îl rechemă pe prior la realitate. Se Întoarse către prietenul care se zgâia prostit la rămășițele sângerânde, Îngrămădite la câțiva pași de ei. - Dezmeticește-te sau ești pierdut, ca și femeia! șuieră el, scuturându-l de un braț. Celălalt rămânea nemișcat, ca și când ar fi fost surd. - Nu era o femeie... bâigui el. Făcu doi pași În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ciulită la zgomotele din stradă. Și apoi, punând brusc mâna pe o praștie, încărcând-o cu muniție și țintindu-l pe celălalt, așteptându-i răcnetele, auzindu-i-le, văzându-l cum își freacă coapsa, sau obrazul, sau fundul, poate și sângerând, agitându-și pumnul și înjurând, făcându-l în toate felurile, apoi lovindu-și fesele amuzat și râzând să-și dea afară plămânii, râzând multă vreme, până când râsul se transforma în sughițuri grotești, oprindu-se din râs, mormăind, recăpătându-și suflul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care a împiedicat-o să-și mai găsească de lucru. Dată afară de peste tot, umblând de colo-colo, refuzată, distrusă. Ani întregi nu i-a mai rămas decât comerțul urât mirositor cu piei de iepuri, cârtițe, nevăstuici, dihori și vulpi, încă sângerânde, de abia jupuite cu briceagul. Mai bine de treizeci de ani trecuse pe străzi cu căruța ei greoaie, strigând mereu: „piei de iepuri! piei de animale! piei de iepuri!“, căpătând astfel mirosul de carne crudă al cadavrelor și expresia animalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un om încă tânăr. Bătrânii se gândesc deja mereu la moarte, tinerii numai toamna, când are loc un declin general al plantelor și animalelor. Rainer spune că în nopțile de toamnă magia sa personală își desface aripile. Mai târziu, pisici sângerânde, în lanțuri, își ling de pe blana rănită un țipăt ce răzbate din șură. Asta e o poezie. Involuntar, lui Rainer îi vin în minte femeile atunci când se gândește la frunzele veștejite de toamnă; de exemplu mama lui se veștejește simțitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
totul altundeva, pe tărâmul artei. Anna nu spune nimic. Mai strivește trei furnici (una dintre ele ocupată cu căratul de greutăți, iar bucata de râmă sau ce‑o mai fi e și ea storcită de talpa Annei) împreună cu propria inimă sângerândă, deși aceasta îi aparține lui Hans. Până acum au adus deja destule prejudicii prorpietății altora și oamenilor străini. Rainer spune, zău, sincer, nu mă cac pe mine de frică, dar nu cred că‑i bine să facem asemenea lucruri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unei fapte absurde, Rainer vrea să‑și salveze poziția narcisică - aceea de‑a fi comis ceva ieșit din comun. Acum caută să ascundă cadavrul tatălui, pentru ca acesta să nu fie văzut de cum intri pe ușă. Târăște gâfâind pachetul de carne sângerândă și‑l îndeasă în lada țărănească încăpătoare, din care a trebuit să îndepărteze mai întâi o mulțime de catrafuse inutile, ca să încapă și cadavrul. E atât de mult sânge peste tot, încât Rainer nu poate să mai ascundă și celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În vremi austere Rechemând iubiri Vechile ispite Rostite-n blestem Deși inedite Rareori le chem În noaptea târzie Pierdut în pustiu Devin o stafie Cu sufl etul viu Sună în neant Implorând speranță Tare dezolant Sfânta ambulanță Porumbelul păcii Cade sângerând, L-au cerut escrocii Ucis la pământ. Pe cărări celeste Trece la amurg Astrul de poveste Ca un demiurg LUMINA DIN SUFLET M-am acoperit cu întuneric Poate-oi găsi lumină în sufl et Dar dispăruse limanul feeric Fără urme
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
damele fierturi de vie, cu miros de iasomie, i-a umplut deja tăciunul de la toți până la unul... se face frig în pușcăria mea, seară dulce, muzicală, ning fulgi ușori de puf de nea, serafi se urcă și coboară dintr-o sângerândă stea, în acorduri de vioară. joi, 28 noiembrie 2013 Referință Bibliografică: se face frig în pușcăria mea / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1077, Anul III, 12 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu
SE FACE FRIG ÎN PUŞCĂRIA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363289_a_364618]
-
mea, a noastră sau a lor. Hai, Prieteni! Să alergăm desculți, cu suflet curat, cu speranță Să vrem ca întreg Pământul să revină la Viață. Să vrem ca durerea mea, a ta, ...dar și a lor Să-i șteargă rănile sângerânde, Să-i stingă craterele fumegânde, Să-nmugurească frunze plăpânde. Hei, Prieteni!... Avem timp să spunem „La revedere” lacrimilor Ce-au tot necăjit ochii mei, ochii tăi, ochii lor?... Nu-i târziu să recăpătăm dorința de-a trăi ... Citește mai mult
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
În lumea mea, a noastră sau a lor.Hai, Prieteni! Să alergăm desculți, cu suflet curat, cu speranțăSă vrem ca întreg Pământul să revină la Viață.Să vrem ca durerea mea, a ta, ...dar și a lorSă-i șteargă rănile sângerânde,Să-i stingă craterele fumegânde,Să-nmugurească frunze plăpânde.Hei, Prieteni!... Avem timp să spunem „La revedere” lacrimilorCe-au tot necăjit ochii mei, ochii tăi, ochii lor?...Nu-i târziu să recăpătăm dorința de-a trăi... XXI. ÎNGER ȘI SUFLET
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
curcan, printre poiene, Mai erau câteva pene, Spre tristețea tuturor. Dacă ne aveam că frații, Spun acum împricinații; Puteam să îi dăm de veste Ca vulpoiul ne pândește. Dar din fundul de ograda, Cine vine cătrănit!? Biet curcanul, fără coadă, Sângerând și jumulit. Lătrând, vine-n urma Azor. Drept să spun, cred că îl ceartă Și curcanul moțu-și pleacă. În fața la-nvingător. Jumătate de ureche Își pierdu viteazu-n lupte, Ninja e fără pereche Și singur stăpân pe curte! Rândunica Pe o
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
rupte, Cu urme de cizme pe piepturi strivite, Sub asprele zeghi cenușii, zdrențuite. Deschide-le, Doamne, și ultima ușă. În prag lepăda-vor trupul lor de cenușă Și vor intra ca un abur cu un nimb de lumini, Fără răni sângerânde, fără urme de spini. Ascultă-i, Părinte, eternule Domn, Și dă-le doritul, râvnitul lor somn În liniștea sfântă a grădinii cerești. Prin ierburi vor trece aripi îngerești, Iar jos, pe pământ, când privești iertători, Vei vedea prin celule doar
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
totdeauna. Nu trebuie să te oprești din drum chiar dacă obstacolele apar la fiecare pas. Și, da... „pășește, pășește ușor,/ în zbor prinzi amintirile presărate/ de cântecul privighetorii.”/ „La ceas de seară/ lumina ta pâlpâie încă!/ Am gura plină cu litere sângerânde./ O baladă a durerilor negre sunt,/ dulcea ei asperitate/ pentru a-i simți atingerile de catifea!”. (Cât strigătul luceafărului ce se stinge în mare). Momentele de blazare și disperare fac parte din structura sensibilă a poetei. Lirismul ia naștere dintr-
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > MĂI, SĂ FIE! Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Picioarele desculțe se urmăreau unul pe celălalt cu degetele sângerânde lovite de pietre. Drumul dădea în gropi de râs, i se înfundau șanturile pe margini spre bucuria ploilor nărăvașe care-l traversau de-a valma de înjurau țăranii cu năduf primarul. În sat s-a terminat totuși un pod, după
MĂI, SĂ FIE! de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367951_a_369280]
-
singuratice. Îmi urmează pașii cadențat. Prin anotimpuri mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe sângerând. Lacrimile mi le înghit și râd-plângând, hohotind. Ce frumos, Doamne, am trăit! Azi sunt fericită fără motiv! Azi sunt fericită, fără motiv! Un motiv ar fi totuși, aripile de fluture în zbor. Știți câți fluturi am văzut azi? Dar, câte
ÎNGERUL PĂZITOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367377_a_368706]
-
la frumos, să trăiesc cel puțin în vis nemurirea prin dragostea mult visată de poet? - Nu la asta mă refeream. Când ți-ai ales ca profesie medicina și mai ales chirurgia, nu cred că mai are loc printre două trasee sângerânde descrise de un bisturiu scrierea unui vers plin de muzicalitate și pasiune. - Cine te oprește să visezi frumos și ritmat chiar dacă ești medic, dacă aceasta îți este chemarea? Atât medicina, cât și arta sunt profesii pe vibrații foarte înalte. - Desigur
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
cuprinși de frica morții. Vântul le șuiera pe la urechi îngrozindu-i cu mugetul codrilor. Trupuri căzute se zdrobeau sub copitele cailor, sângele lor se amesteca cu sângele pământului și moartea ... moartea secera vieți după vieți. Un tânăr căzut, cu pieptul sângerând, cu ochii-i negri și încețoșați, cu pletele-i întunecate amestecate cu pământ și sânge închegat, zăcea pe pământul cald al sfârșitului de vară. Privea soarele ce se pregătea să apună. Ce puteau să-i spună razele care se retrăgeau
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Acasa > Poezie > Delectare > SĂRUTUL PRIMULUI DANS Autor: Daniel Vișan Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1908 din 22 martie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-au amuțit privirile flămânde și s-au pierdut pe loc în ochii tăi, pe buzele, petale sângerânde, ce au aprins în mine vâlvătăi. În părul tău se ascunsese-o rază și-ți mângâia zulufii jucăuși, copii uitați de mama ce-i veghează în lumi pe unde-aleargă, nesupuși. Și mi-am umplut privirile cu tine de mi s-
SĂRUTUL PRIMULUI DANS de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363696_a_365025]
-
Moartea parafină Cartier Nicolae Leahu, Aia Irina Nechit, Copilul din mașina galbenă Maria Șleahtițchi, Oleandrii mă strigă roz Casa Cărții de Știință Mircea Ioan Casimcea, Să lași cuvintele Teodora Jurma, Viața albastră a dunelor Marcel Mureșeanu Oracol Dumitru Neagu, Suflet sîngerînd. Poezii Nicolae Rednic, Gînduri care dor Casa de editură Max Blecher Nicolae Avram, Federeii Ionel Ciupureanu, Mișcări de insectă Casa de pariuri literare Dumitru Bădița, invitat la săvârșin Charmides Ion Mureșan, cartea Alcool Conta Vasile Iftime, Alte poeme, alte femei
2011 de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349603_a_350932]