1,975 matches
-
care ne putem înșela sau, mai degrabă, putem ajunge să recalculăm o controversă ca aceasta, mai cu seamă acolo unde muzica își intră în grații. Ca un paradox, Corul de Copii și Tineret Symbol, “mugurul înflorit” al maestrului Jean Lupu, sădit cu drag acum 23 de ani, pare că ajunge, ușor, ușor spre maturitatea artistică deplină, și asta chiar dacă aproape toți membri coralei încă nu au trecut de vârsta adolescenței. Am simțit cum de ceva timp formația și-a atins noi
O seara magic? cu Symbol by Janina B?DICI () [Corola-journal/Journalistic/84306_a_85631]
-
dar prin cărți caut un drum spre mine însumi, pentru că mă apropii foarte mult de moarte și la noi, în Ardeal, nu se spune «a murit», ci «s-a petrecut». Eu vreau să mă petrec în calm și liniște. Am sădit un pom, am iubit, m-am căsătorit, am făcut o casă, s-a născut un copil și Dumnezeu mi-a dat să scriu și o carte", a mai zis actorul.
Ultima dorință a lui Valentin Uritescu: Sunt foarte bolnav. Mă rog la Dumnezeu să... by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81082_a_82407]
-
Și pe câmpul gol și spân/ S-a spânzurat de salcâm" (Salcâmul din Bărăgan). Mai apoi, într-un alt poem, simbolul este reabilitat, trunchiul arborelui devenind lăcașul în care omul îl zidește pe Dumnezeu: ,,Dumnezeu stătea-n genunchi/ L-am sădit și-l făcui trunchi,/ Trunchi cu umbră de salcâm/ pentru când voi fi bătrân" (Cântec de dimineață). Arborele ,,înalt și prietenos" este asociat apoi unei experiențe inițiatice, prezentate într-un articol memorialistic publicat în revista ,,Cutezătorii" (an I, nr. 2
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
Anacreon, Montaigne, Voltaire, Parny, Bérenger, Anatole France, Alain ar fi fost la putere, ei ar fi înțeles rapid că Algeria, aflată între două țări independente, Maroc și Tunisia, nu putea rămâne o colonie și că nu era nevoie să fie sădită ura între două națiuni, să fie ațâțate fanatismele religioase. Dacă Epicur ar fi fost la putere, războiul Troii n-ar mai fi avut loc, iar după pacea din 1919 lumea ar fi crezut în rațiune, în crearea de interese comune
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
nervozitățile efemerului omenesc în secvențele-i succesive, agitate de-atîtea și-atîtea pretenții, n-au încotro: bat în retragere... Așadar pisicile. Adorate în Japonia și-n Egiptul faraonic, arse pe rug laolaltă cu vrăjitoarele în Europa medievală, ele sînt purtătoarele unei enigme sădite în natura lor de miniaturi ale marilor feline. Extraordinara suplețe, capacitatea vizuală uimitoare, simțul social complex sînt comune cu cele ale rudelor lor de mare gabarit, însă asemenea trăsături sînt însoțite de domesticirea la care au acces. Pisicile fac parte
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
palma sa i se citesc meridianele mintea intuiește plăcerea, trupul său o execută ca pe un amor dumnezeiesc de frumos. Într-o zvârcolire, Într-o secundă pântecul se descoase. la căpătâiul femeii stă icoana fecioarei. În trupul acesteia șade infinitul sădit Într-o sămânță. și În sămânța aceea, femeia a pus viața fecioarei câte un gram, câte o picătură s-a scurs de pe fruntea și trupul ei până când sămânța a scâncit, a cunoscut aerul cu miros de pastilă lumea a muțit
POEZII. In: Editura Destine Literare by Alina Agafiței () [Corola-journal/Journalistic/99_a_385]
-
fața rău tăiată, cu ochii larg deschiși, fluturând din brațe, o scenă pe care și-o amintea de mai devreme din acea săptămână, sau poate numai de ieri, imposibil de ținut ordinea zilelor și a vizionărilor. Arbogast. Numele era adânc sădit undeva în vreo nișă obscură din lobul stâng al creierului. Norman Bates și detectivul Arbogast. Acestea erau numele pe care și le amintea, peste anii care trecuseră de când văzuse filmul original. Arbogast pe scări, căzând pe vecie. Douăzeci și patru de ore
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
în suspensie. Prima propoziție care-ți vine în minte e: „că nu ea e de vină...” Dacă nu ea, atunci cine? Gropile care ne privesc din asfalt? Despre ce fel de gropi e vorba totuși? Despre gropile din conștiință: ele sădesc în suflet „lehamitea de-a fi”, în timp ce „la o terasă, în plină amiază, lumina taie gîtul/ domnișoarei deală turi, domnul de la masa vecină e foarte preocupat să-și deschidă venele...” Probabil că domnul de-alături e chiar poetul, care a
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
pomul Învățați și conștientizați Roșu - poamele iubiți și vă Înălțați din mizeria prafului de pe drum, adăstați la umbra Binelui, Îndestulării, Mulțumirii lucrului Împlinit, pentru că primiți putere. Și În acest răgaz de drum nu-i uitați pe cei care ne-au sădit pomul, l-au udat, l-au crescut cu luptă, dăruire, iubire, tocmai pentru ca noi să ne bucurăm de fructele și umbra lui, să avem unde adăsta când obosim și care se bucură cu noi, când, odihniți și refăcuți, pornim mai
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Ionescu a gustat din mine. Nimeni nu a intrat în contact cu mine fără să ia ceva în traistă. Am o rugăminte față de Cioran: să nu mă mai supradimensioneze, pentru că această exagerare, venind de la o personalitate ca a lui, îmi sădește în suflet, sau intensifică în mine, sentimentul dureros al neîmplinirii. Acest sentiment este fructul întâlnirii dintre eul concret și ideal. Eu am scris mult la viața mea, dar nu cred că scrierile mele sunt antologice și nici elocvente pentru evoluția
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
la Paris, amabil, plin de bunăvoință și de curtoazie, părea a fi un ministru al vechiului regim. Mă îndoiesc că el și-a dat seama că asista la nașterea unei lumi noi și că drapelul tricolor, plimbat prin toate capitalele, sădea fermentul ideilor revoluționare al căror simbol el era, de altfel. Cancelar la Viena, el și-a stabilit orizontul la frontiera dublei monarhii și a mers până la a o dărui cezarului victorios pe însăși fiica împăratului său*. El spera să domolească
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
te vindeci când totul se repetă? Cum să se vindece când simțise brusc o vagă undă de speranță la apariția bărbatului misterios care se stinsese tot atât de repede o dată cu plecarea lui? Și totuși ceva rămăsese, promisiunea lui că se va întoarce. Sădise speranța în sufletul ei care se dovedea a fi mai dureroasă decât însăși plecarea lui, căci o măcina îndoiala. Cum ar putea avea încredere în promisiunea lui? Și atunci de ce avea? Știa că nu era bine, că nu trebuia și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care fusese atrasă fără să-și dea seama și acceptase jocul, inconștient, doar pentru că voia să afle cine e? Eșarfa pentru a-i ascunde identitatea, întoarcerea pentru a-i arăta că-i pasă de ce i se întâmplă, scrisoarea care-i sădise în suflet speranța cu acel „deocamdată” și pentru a-i menține atenția îndreptată asupra lui. Erau câteva indicii care îi dădeau de gândit. Și dacă era doar un joc, de ce nu renunța, de ce nu-și impunea să nu se mai
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
lui. Și atunci care era scopul prezenței lui în viața ei? Se juca cu ea, sau voia doar să o ajute? Cuvintele din scrisoare apărură în fața ochilor ei: „Deocamdată așa e mai bine pentru tine, pentru mine, pentru noi”. „Deocamdată” sădise speranța în sufletul ei, în timp ce el se întreținea cu astfel de domnișoare. Care era scopul? Nu avusese nici o clipă perspectiva unui viitor împreună. De ce continua să mențină acea legătură fragilă dintre ei? Ce naiba voia de la ea? Lacrimile? Se ridică de pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de educație ia aminte și... măsuri! Când un om serios te face golan, nu te supăra pe el, gândește-te mai bine la cei șaseșapte ani ai tăi de-acasă! Golan nu te naști, dar devii datorită unei educații deficitare! Sădind o plantă, sădești o speranță. Când privindu-te în oglindă nu-ți mai suporți chipul (adică neplăcându-te tu pe tine!) e un lucru neliniștitor care trebuie să-ți dea de gândit! Bogații nu sunt întotdeauna fericiți, spre deosebire de cei fericiți
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
aminte și... măsuri! Când un om serios te face golan, nu te supăra pe el, gândește-te mai bine la cei șaseșapte ani ai tăi de-acasă! Golan nu te naști, dar devii datorită unei educații deficitare! Sădind o plantă, sădești o speranță. Când privindu-te în oglindă nu-ți mai suporți chipul (adică neplăcându-te tu pe tine!) e un lucru neliniștitor care trebuie să-ți dea de gândit! Bogații nu sunt întotdeauna fericiți, spre deosebire de cei fericiți care sunt, de
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
bine întemeiată... Viața - un chin? (Nicidecum) E o poveste plină de surprize pe care trebuie să învățăm să o scriem cum se cuvine!... Dispariția pădurilor de pe fața pământului pare a marca sfârșitul vieții pe planeta noastră! Să amânăm acest sfârșit sădind câte un pom pe unde ne aflăm, când și când... Nu gusta chiar din toate câte le atingi!... Nu cere celorlalți perfecționarea atâta timp cât oamenii sunt ființe atât de imperfecte!... Uită te la și în tine și te vei convinge! Nu
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ideal... Într-o speluncă?“ Își zise brusc, fără să priceapă cum de Îi venise În minte gândul acesta. Poate că, În sfârșit, e timpul, Vasile, să gândești astfel, să Începi să te aduni, ca din sevele secrete care au fost sădite În tine să germineze În fine omul nou, care Își va lua zborul din vârstă către peticul lui de cer, unde fiecare se recunoaște pe sine definitiv și ireversibil, cu toată tristețea pe care o presupune această Înălțare fatală. Se
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
etc. și oricine laudă sistemul comunism să fie supus oprobiului public că cei care aprobă holocaustul că Șova, declarat antisemit și obligat să ceară scuze. La fel si nostalgii, să ceară scuze, să-și pună cenușă pe cap și să sădească un copac în monumentul victimelor comunismului și celor care au luptat contra lui, sau au ajutat victimele să scape, să fugă, să trăiască. Pricepe soarta unui burghezo-moșier în comunism a fost aceeași cu a unui evreu în nazism, au murit
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
mai urâtă dintre urâte. POVESTEA CRINULUI Un tânăr zmeu avea o mare pasiune pentru flori. Dar nu orice de flori: el fura fetele frumoase de prin sate, le transforma În flori printr-un siretlic numai de el știut, apoi le sădea În grădină. Și avea cea mai frumoasă grădină de prin partea locului. Avea zmeul acela În grădină flori roșii ca sângele muritorilor, flori albastre ca cerul În luna mai, flori galbene ca razele de soare. Avea flori Înalte ori flori
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să vă deranjați, are cheile ei. Mulțumesc. Traversă pe aleea din dreapta a parcului, trecu pe lângă statui și intră pe terasă. Puse pe măsuța de răchită cumpărăturile, își așeză picioarele pe celălalt fotoliu și privi bradul din capătul parcului. Parcă fusese sădit special acolo, pentru a fi admirat! Totul era bine gândit, își zise. Mângâind brațul fotoliului, dădu peste un buton. Îl apăsă. În secunda următoare tot parcul era inundat de lumină, iar din fântâna arteziană țâșneau jerbe de apă multicolore. Aleile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
priveliște mirifică. Seara era liniște deplină, iar la apusul soarelui totul se colora în aur. Și livada mea va fi, peste puțin timp, pe rod, o să stau și eu "la umbra nucului"... Ce bucurie să stai la umbra unui copac! Sădise un nuc în spatele casei și sub el pusese o băncuță. Nucul crescu repede și-i plăcea să stea acolo, să privească spre pădure. Nu-i plăcuse niciodată singurătatea, chiar dacă era cu Toni. Nu se plictisea, mereu își găsea ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
construită cu zid de piatră și cărămidă, a fost ridicată între anii 1965 -1967, pictată și resfințită în 1969, pe data de 2 noiembrie, de către Preasfințitul arhiereu Vicar Irineu Suceveanu. Preoți slujitori: Preotul Vasile Florescu, (1942- 1966). Devotat, bun slujitor, sădește în inimile credincioșilor cuvântul Evangheliei dar și dorința de a ridica o biserică de zid. Face primele demersuri în acest scop. Construiește clopotnița. Preotul Gheorghe Astanei, (1966-1971). Ridică biserica cu zid de piatră și cărămidă și reușește să o picteze
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
porcin sau lătăreț, gura largă cu buzele răsfrînte sau adunate într-o linie subțire, ochii mici înfundați în grăsime sau pe jumătate închiși, aruncînd pe sub pleoapele grele priviri închizitive sau neastîmpărate - și acestea toate îți vorbesc într-un limbaj paralel, sădindu-ți, pînă la proba contrarie, neîncredere în suflet.
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
necălcată de picior de om, netransformată în noroi, ca în București. Scutur un măr și mă las nins de promoroaca desprinsă de pe crengi. Apoi mă întind pe spate, în zăpadă, și mă gândesc că dacă aș muri acum, printre pomii sădiți de mine, aș muri împăcat.
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]