638 matches
-
unde au trecut? - Ba da. Poftim. Și îi întinse cu mâna tremurândă un plic. Aici ai toate adresele. Nu am cum să te ajut, sublinie încă o dată ispravnicul, privind în gol. Se apropie de biroul primarului, luă plicul și-l săgetă cu privirile ei înghețate. Înainte de a părăsi biroul, îi spuse: - De ce mă faceți să regret că v-am cunoscut? Ispravnicul rămase în picioare. Pe fața lui curgeau șuvițe de transpirație. Barba îi tremura. Ochii împăienjeniți priveau spre fereastră. De ce se
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
brăzdează obrajii că știi... însetatul, poetul, te-așteaptă! Însetatul se face una cu tine, peste timpi întrupându-se! „Halucinant decor parcă din basme, De vraja gurii lui, prințesa-i prinsă. Cu gust de fragă buzele-i atinge, Fior necunoscut o săgetează Când brațul lui puternic desenează, Brâu viu și ferm ce mijlocul îi frânge. Din puful buzei sorb și se îmbată, Trec pragurile lumii unu-ntr-altul, În ei se scurge, din eter, înaltul Sfânt legământ ce rostul le arată. Își schimbă-n
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]
-
au început să-l prigonescă Și a primit pentru CHRISTOS, o moarte Mucenicescă ! Toma-Geamănul Apostol, a mers până-n India, Să dea la orice făptură, Cartea Vieții-Biblia ! Fiind urât de păgânime, pentru Cuvântul Predicat, Cu tot veninul sufletesc, aceia, l-au săgetat... Matei, Evanghelia,a scris-o-n limba ebraică Pentru elinii Filosofi, a tradus-o și în greacă ! Apoi a propovăduit în toată Etiopia Unde fost-a ars pe rug...motivul ? Evanghelia ! Iar Iacob al lui Alfeu, a dus Cuvântu-n
SOBORUL SFINȚILOR APOSTOLI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348555_a_349884]
-
să se apropie cu vocea tremurândă... Domnișoară Maria? Nu vă deranjați! Sunt deprins să mă descurc singur.” Timpul poate fi anulat, oglinda realității devine poartă între personaj și iluzie, iar erosul straniu concretizează o stare psihică în spațiul edenic. „Noaptea săgeta egal fereastra și viața mea.Doar coamele dințate ale culmilor dadeau ocol lunii, din obișnuintă... Când m-am tezit patul avea miros de cetină...(...) - Unde era strada mea!? - Strada Florilor, vă rog, unde se află?” Și răspunsul vine ca un
ELISABETA IOSIF- GLOBUL DE CRISTAL de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348683_a_350012]
-
mă doare crud Tămâia serilor ce-au ars se face scrum Și vântul suflă versuri pe care nu vreau să le-aud Mărețul frig cuprinde tot cu mantia-i avidă Tăcerea ierbii vitrificată într-a lacului patină. Noiembrie...m-a săgetat privirea ta aspidă Mă lasă-ngândurat aceste zile și norii ce-au să vină. Mai zăbovesc cu mâna printre matele câmpii Sub brume strălucesc cristalele albite-n jar Și fumuri albe, reci, se mai ridică-n vii Noiembrie, apus de
NOIEMBRIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348702_a_350031]
-
Și dacă nu întotdeauna putem scăpa de o asemenea năpastă căzută pe capul nostru, important este ce formă ia invidia din nenumăratele fațete pe care ni le arată și în ce măsură pune stăpânire pe noi.” (Elena Buică - Invidia și invidioșii”) „Noaptea săgeta egal fereastra și viața mea. Doar coamele dințate ale culmilor dădeau ocol lunii, din obișnuință... Când m-am trezit patul avea miros de cetină... Am întins mâna și am dat de un loc gol. Desculță am alergat la fereastră. Copacii
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
ești sub patronajul lui Maiorescu; după ce te vei întoarce-n țară, nu te vei mai uita la o biată femeie măritată... Undeva departe, în noapte, se-auzi țipătul unui pescăruș străbătând ca o săgeată rece întunericul, acest țipăt desnădejduit le săgetă inimile ca un fior de gheață; apoi și mai înfiorător, fluierul unui tren de noapte despică întunericul, lăsând pentru câteva momente noaptea paralizată. -Nu se poate ca între noi să rămână doar o poveste, Corina! -Nu știu, Mihai, rămase răspunsul
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
unor fantome albe, cu privirile în pământ, strângând la pieptul lor, în tăcere, caietele de școală. Imaginea acelor copile nevinovate acoperite de veșmintele lor, chiar dacă erau albe, puse parcă la colț și neavând voie să privească în jurul lor, mi-a săgetat inima. La capătul satului am intrat pe autostrada ce duce la Colombo, evitând așa aglomerația la acest ceas al dimineții. Dar, cum am mai spusdeja, chiar și într-o călătorie pe autostradă ai parte de priveliști minunate; plantații de arbori
TREI ZILE ÎN MUNŢI, PARTEA I de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347539_a_348868]
-
fi privită, n-ar trebui să cadă cadența inimii, oricâtă plăcere ar exalta-o, n-ar trebui să se lase obloanele peste minte, oricâtă inteligență ar încărca-o, n-ar trebui să ajungă niciodată iubirea în punctul terminus, oricât ar săgeta-o uitarea...! Ajunge privitul unei secvențe de film, de teatru, unei emisiuni tv ori unei fotografii cu Maia Morgenstern, ca viața sufletească să peregrineze prin toate aceste stări sufletești, iar cuvintele frumusețe, plăcere, inteligență, iubire să înveșmânteze în lumină chipul
MAIA MORGENSTERN. UN CEVA CARE SUBLINIAZĂ NOBLEŢEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350131_a_351460]
-
așeză pe ea un pat de brânză, apoi, deasupra felii de pește, după care i-o întinse. Imediat ce mirosul peștelui îi atinse nările, Mona își simți stomacul urcând ca un ascensor în plină viteză. - Aș prefera fără pește! El o săgetă cu privirea și lăsă mâncarea pe masă cu un gest încetinit. - Vrei să ne înțelegem, nu? - Ar fi de preferat. - Atunci, ce nu îți convine? Lacrimile izbucniră fără preaviz, provocate de tonul ridicat, de-a dreptul arțăgos. Nemulțumit de reacție
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
Maya și s-or așezat tot lângă domnul scârbit. Ploieștenii n-or mai văzut un țigan interesat de cele spirituale. A început conferința. Un domn, pe nume Mărăcineanu, îmbrăcat într-un costum foarte șmecher, gen Men in Black, m-a săgetat cu o privire rece, de oțel, plină de dispreț. Ochii lui aruncau scântei înzecite de lentilele ochelarilor. Se anunța o furtună... Mărăcineanu ne-a proiectat un video în care se face reclamă societății antropologice și mi(s)tice AGEAC. Vocea
FROID ȘI BUDDHA LA MUZEUL DE ISTORIE PLOIEȘTI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350170_a_351499]
-
unei idei Calmă înserarea strecoară sunete musicale în subânțelesul vorbelor rostite, dorul foarfecă un petec de cer și alunec, nu ați ghicit, nu în jos, în sus duios luna îmi gâdilă tălpile, ard ca o idée ce-mi scapă, mereu săgetez cu speranța distanța timpul și constelațiile și te cred de ciocolată pe malul mării, imaginea gării îți fuge de sub degete vibrând în subânțelesurile verbelor ce ți le spun telepathic. Suma unei existențe Înainte de a pleca am tras o linie, adun
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350210_a_351539]
-
spun nimănui nimic, dar nu mai pot, revino-ți, hai la o viață normală scumpul meu frate. Îl urmăream tăcut și indiferent la vorbele pe care încerca să mi le pătrundă în inima împietrită. Ochii mei strălucitori în întuneric îl săgetau și, acest fapt se întâmpla de vreo două zile încoace, pentru că până atunci abia îl așteptam să vină. Privirile noastre s-au întrepătruns, eu am rupt clipele de tăcere zicându-i: Vino mai rar, mă obosești. Nu mai simt nevoia
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
Acasa > Versuri > Visare > ȘI FERICIȚI, VORBEAM DESPRE NIMIC Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1656 din 14 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Tu, frunza ta, din păr... de orhidee, Ca un pârâu cuprins între izvoare, Mă săgetai cu gândul de femeie Prin lanuri de iubiri, nemuritoare, Privirile din ochi... tăiau cărare Peste destinul prea timid din fire, Și tu și eu... cu-aceeași alinare Voiam să stingem setea de iubire. Prin suflete, ca două uși, deschise, Plimbam
ȘI FERICIȚI, VORBEAM DESPRE NIMIC de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365896_a_367225]
-
nu pot fi schimbate. Cineva totuși dirija lumea asta și îi cerea să plătească. Și nu după moarte, ci acum, în acest timp, pe acest Pământ. Ce pedeapsă mai cruntă putea căpăta? Șerban zâmbea în continuare. Un junghi dureros îi săgetă inima și se încăpățână să rămână acolo, înțepenit, ca și cum ar fi o menghină ruginită, imposibil de desfăcut. Îi amintea că are o inimă pe care și-o umpluse cu de toate, mai puțin cu iubire. Își strânse poșeta la piept
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
ai adus nimic de la vânat? Ce s-a întâmplat? - Draga mea! Vino și tu, Katya, aici lângă mine, să vă povestesc! Azi am avut o revelație nemaipomenită. Am zărit un vătui ieșit în fața mea, și în timp ce mă pregăteam să-l săgetez cu arcul, căprioara, mama lui, sări din tufiș drept în fața puiului, să-l apere de moarte! Mi-au înlemnit mâinile când am văzut așa ceva, n-am mai putut să trag cu săgeata în căprioara care-și apăra puiul! - Și puiul
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
Și dacă nu întotdeauna putem scăpa de o asemenea năpastă căzută pe capul nostru, important este ce formă ia invidia din nenumăratele fațete pe care ni le arată și în ce măsură pune stăpânire pe noi.” (Elena Buică - Invidia și invidioșii”) „Noaptea săgeta egal fereastra și viața mea. Doar coamele dințate ale culmilor dădeau ocol lunii, din obișnuință ... Când m-am trezit patul avea miros de cetină ... Am întins mâna și am dat de un loc gol. Desculță am alergat la fereastră. Copacii
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
trebuia să merg numai pe câmp. Îmi uscasem hainele, femeia îmi mai dăduse niște flanele vechi și ciorapi de lână să mă oblojesc la picioare. Îmi pusesem mantaua în cap, mă îmbrobodisem cu niște cârpe să-mi protejez fața care săgeta de durere la bătăile crivățului și am mers așa până în marginea unui sat unde am întâlnit doi cunoscuți de la noi din localitate care se îmbrăcaseră în haine nemțești și o luaseră și ei aiurea spre casă. Îmi povestiseră că găsiseră
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
din 09 august 2016 Toate Articolele Autorului Sunt preocupată cu nașterea bucuriei, așa că îngrijesc bujorii de senin să înmiresmez sufletul orelor. Și caut zilnic idei pentru decorațiuni interioare. Iau pensula pentru pictarea viselor, o întind pe pânza timpului cu ochii săgetați de harta căutării. Îmi rotesc privirea entuziasmată, mă folosesc de orice prilej pentru sculptări de sens. Mă ajută o rază de soare, pulsul mării, nisipul ud, chiar și umbra aceea așternută pe marginea serii. Mă prind de aripa unui pescăruș
NEMĂRGINIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365226_a_366555]
-
sunt? Aici rămân, aici mi-e cel mai bine. Departe sunt oceane și deșerturi Hai, avioane, decolați odată! De ce se uita mama peste drum? Sunt în grădină, n-am ieșit pe poartă. Pe lungi cărări am pașii zugrăviți. Albe avioane, săgetați spre zare. Uite, bunica stă în pragul ușii N-am cum să plec, pe mine doar mă are. La mine-acasa-i ceai cu gust de tei, De vatra mea nimic nu mă desparte... De unde avioanele-astea toate? Unde-am ajuns? De ce
EU N-AM PLECAT DE-ACASĂ NICIODATĂ de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364850_a_366179]
-
-și piardă privirile în înaltul cerului, să vadă cum din necuprinsul lui, apar și dispar incredibile făpturi răsucite-n vălătuci de nori, care uneori păreau că se apropie curioși de pământ...Și cu capul lăsat pe spate, privea cum păsările săgetau văzduhul, până când ochii începeau să-i lăcrimeze de atâta lumină. Înaintau pe un drum ce nu avea sfârșit... Și totuși, la capătul lanului de porumb ce se înălțase deja până genunchii unui om, drumul coti spre stânga și acolo, deja
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
călăreți ciudați, cu ochii pieziși, cu fața gălbejită cum nu se mai văzuseră prin aceste locuri. Pasămite, erau tătarii cei sângeroși, plecați în pradă și silnicie. Îngroziți, locuitorii plecară în grabă peste apă cu mic și mare, fiindcă acei războinici săgetau orice viețuitoare ieșită în cale și, mai ales, oameni. Plânsete și vaiete se ridicau până la ceruri, iar apa se înroșise de sângele oamenilor și viețuitoarelor ucise. Din căsuța ei, Goanța auzi țipetele și vaietele oamenilor și viețuitoarelor și, ieșind afară
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
să treci. Dincolo de el, copiii, femeile, bărbații și viețuitoarele și-au aflat adăpost și scăpare din fața silniciei. Văzând tătarii că nu mai au ce prăda nici pe cine ucide sau robi își cătară de drumul lor, buciumând din corn și săgetând spre nori. Timpul a trecut, oamenii s-au întors la sălașele lor, viețuitoarelor s-au hălăduit prin pădurile din jur. Muntele a rămas nemișcat, la poalele lui curgând râul pe care oamenii la numit mai întâi Tatarroș în amintirea tătarilor
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
secolul XVIII, chiar dacă în unele cazuri primele lor traduceri datează din perioada anterioară. Este vorba de Alexandria, foarte mult gustată în vechea noastră cultură, scriere pigmentată de scene ale iubirii „la prima vedere”, precum aceea în care Neatinav se arată „săgetat la inimă de frumusețile” Olimpiei, așa cum le găsim în „Cărțile populare” (volumul I, pag.14 O întreagă moștenire sentimentală cathară era cuprinsă în această literatură, precum și în „Istoria Troadei”, cu portretul ideal al frumuseții feminine, ilustrată prin Elena („mai frumoasă
LEA ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366525_a_367854]
-
2-300 de metri, dincolo de-al nostru se profilează enigmatic și neiertător cu “piticii” pomeniți până acum - ca un far la marginea oceanului de nisip, fabuloasă și singulară oază de lumină și viață tumultoasă în deșert - cea mai înaltă construcție săgetând văzduhul orașului, doar vârful ei pentetrant și sfidător de forma unui balon meteorologic sau poate nacelă răsturnată așezate pe verticală, hotelul și casinoul “Stratosphera” pe care, cum spuneam, îl admiram de la fereastra camerei mele, ca și munții situați la nu
FIZIONOMII BIZARE LA CIRCUS-CIRCUS DIN LAS VEGAS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366722_a_368051]