659 matches
-
œuvre ecrite par Jean de La Bruyère en 1688. C'est un recueil de maximes et de portraits, ayant pour sujet les mœurs de son epoque.” Și, ca să nu ziceți că umblu cu artificii și dau cu tiribombe în cocorii ce săgetează dimineața gîndirii, iată cum arată virtualele (încă) personaje luate în vizor de Comisarul Șef: „Era un om cumplit de slab. Avea 35 ani, însă părea lejer înspre 50. Calviția frontală era completată cu o tunsoare militară, scurtă; fața ascuțită, ochii
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Une_harmonie_parfaite.html [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
fusese văzut un zmeu răpindu-i fata, își adunase toți oștenii și se pregătea să pornească la război. De cum îl zări pe zmeul cel cu zece capete zburând pe deasupra castelului cu fata lui în gheare, dădu poruncă arcașilor să-l săgeteze fără să o rănească pe Voichița. Sute de săgeți mușcară din pieptul zmeului și, imediat ce acesta o lăsă pe fată pe acoperișul castelului, câteva sulițe i se înfipseră și în gâturile întinse, pregătite de zborul de întoarcere . Zmeul cel cu
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1487592067.html [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... Citește mai mult 20- Doi incoruptibiliPrintre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/n%C4%83stase_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... XXV. TRANDAFIRUL SIRENEI-12, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015. 19-În hăul dezastrului În mai puțin de un minut sosi și Buhăianu. Se miră că ușa restaurantului era deschisă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/n%C4%83stase_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
pornit potopul! Plânge, Plânge liniștea din toate! Nu-s cuvinte, ne ajunge Teama de singurătate. Guturale, sugrumate, Șir de sunete se frânge, Biata inimă se zbate, Lacrima pătrunde'n sânge Și'o îneacă. Muribundă'n Epicentrul ezoteric, Soarbe liniștea flămândă, Săgetată de'ntuneric. *** Referință Bibliografică: Plânge liniștea / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1984, Anul VI, 06 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PLÂNGE LINIŞTEA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1465192856.html [Corola-blog/BlogPost/373459_a_374788]
-
-se în jurul lui.” El se îndrăgostește de o altă fată și aceasta simte că între ei se află o ființă amenințătoare. Când cei doi vor să se căsătorească și el încearcă să-i dea iubitei sale inelul de la Onda, este săgetat de o durere sfâșietoare și în timp ce cade are impresia că în oglinda din perete vede „niște ochi adânci, mânioși, care îl ținteau și un braț alb, ridicat, amenințător.” Leonhard înțepenește bucată cu bucată, Onda îi apare în vis mângâietoare la
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1468678906.html [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
epuizeze toată rezerva de căldură, pe care vara cam ploioasă, nu-i permisese să o folosească la maximum. Totuși, pe cer, berzele și cocorii scriau cu trupurile lor V-ul cu vârful îndreptat spre miazăzi, iar rândunelele care vara toată săgetaseră gălăgioase la joasă altitudine plecaseră discret spre destinații mai calde. Pentru Măriuca, acest blând început de toamnă, avea o semnificație și o importanță pe care le presimțea, fără a le putea concretiza, dincolo de datele obiective: admiterea la liceu, plecarea de
LEANA de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1460561807.html [Corola-blog/BlogPost/368940_a_370269]
-
fără frontiere din vremuri voievodale, din spații ale Athosului, ale Mănăstirilor Râșca sau Slatina, ale universului moderator al artei bizantine sau slave. În sistemul de priorități al Sfinției Sale, tărâmul divinului este frumosul însuși, ființa lui Dumnezeu stăpânind fondul matricial orizontal, săgetând verticalitatea infinitului într-o sinteză de autohtonitate și continuitate creștină. O lume de duminică cu oameni de duminică în aceste construcții sacre în care hieratismul de frescă bizantină străbate cu privirea filtrată prin suflet. Nu este de mirare că în
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Preacuviosul_parinte_arhimandrit_timote_stelian_gombos_1333379202.html [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
prin înălțimi în fâlfâiri amețitoare și țâșniri vijelioase...Sufletul lui Nicu Gâscan zbura...zbura...săltat de furtuna pașilor și mâinilor. Apoi, curgea lin, în ritmurile lente ale arcuirilor elegante de pași și gesturile creionate de mlădiera trupului. Ciocârlia ne-a săgetat în zborurile ei către soare, atât cântecele cât și dansurile. Sleit de energie, Nicu se oprea. Parcă și sufletul i se scursese în pământ, prin picioarele de plumb. Dar fața-i zâmbitoare arăta că acea scurgere era părelnică. În realitate
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1441298318.html [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
înconjurată până acum. Din păcate, moartea a iubit-o la fel de mult pe mama ei și nu a vrut s-o lase să-și desăvârșească menirea... Dar, uite, am ajuns. Din sală răzbăteau glasuri de copii. Plânsul unuia dintre ei îi săgetă inima lui Șerban și o făcu pe Maria să închidă o clipă ochii. „Voi rezista oare?” se întrebă. În mijlocul clasei, pe dușumeaua acoperită de un covor mare de iută verde cu motive geometrice, o tânără educatoare încerca să calmeze un
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1394296656.html [Corola-blog/BlogPost/360264_a_361593]
-
aș fi mutat, fără ezitare, la primul semn de bunăvoință al gazdei, pe care nu am reușit să o cunosc vreodată. Sub urgia ninsorii și a anilor, casa apare împuținată, în culori prost asortate si cu o fragilitate care îmi săgetează inima. Ea n-o să mai fie destinația secretă a viselor mele, eu n-o să mai fiu copilul care hoinărea duminica după amiază dupa viorele și grâușor de primăvară. Mi se face dor de trecutul acela căruia n-o să-i mai
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/carmen_laiu_1483903926.html [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
tot de la o gripă mi s-a tras,începe vărul Mișu povestea încă nespusă a vieții lui. Din aia grea,cu grețuri ,amețeli și cu spitalizare. Acolo am cunoscut-o ! Era asistentă,îmi aducea medicamente,îmi făcea frecții și mă săgeta din când cu o privire din aia ...puternic lucitoare.Nimeni n-a mai avut grijă vreodată așa de mine! Chiar dacă era cu vreo zece ani mai mare , virusul periculos al gripei a fost repede înlocuit cu virusul și mai periculos
NEGRUL STRĂLUCITOR AL AURULUI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1429942188.html [Corola-blog/BlogPost/369831_a_371160]
-
mantia-nnorarii Că cineva să simtă cum pot să mângâie cu picături albastre, norii. Cu intristare-n glas, am dăltuit în aer un oftat Că cineva s-auda și să-l preschimbe-n hohote zglobii. Cu intristare-n glas, mi-am săgetat auzul, demult însângerat Că cineva să-i fie, neîncetat, balsam de bucurii. Cu fericire-n genele umbrițe, cu doruri în priviri de catifea Am dăruit și zâmbete și șoapte, și inima, și suflet. Cu viața înșirata că vechile mâțanii pe
AM DARUIT, AM ASTEPTAT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/corina_negrea_1465333185.html [Corola-blog/BlogPost/379312_a_380641]
-
M-am zvârcolit în lacrimi tot blestemându-i clipa Acelui țesător de lațuri prinse-n floare. Dar n-am putut să sfarâm fuiorul de mătase Și mâinile-amândouă legate-au fost de fir Doi ochi ce stau la pândă m-au săgetat în oase Dorind să-mi dau suflarea-mi întinseră-un potir. Un iz de mătrăgună amestecată-n miere Cu douăsprezece feluri de poame otrăvite , Am luat o-nghițitură simțind un gust de fiere Și pleapele-mi de plumb căzut-au adormite
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ana_podaru_1482257216.html [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
lume rătăcesc oftând. Te caut mamă pe drumuri troienite Pe cărări de gând cu vise-nzăpezite Dar în zadar,...tu nu mai ești De acolo din cer știu că mă iubești. Imi viscolește iarna și mi-e dor Prin mine săgetează un fior In inimă te port ca pe o icoană In suflet ești... tu dragă mamă. Când cad picături de ploaie cernite Tu mamă vii și mă săruți pe frunte Spunând urmează-ți drumul tău Ai încredere în tine și
CU SUFLETUL MA APLEC LA CER de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 by http://confluente.ro/valentina_geambasu_1450544815.html [Corola-blog/BlogPost/346118_a_347447]
-
de drac - cu javrele alea răpănoase-ale tale - rebegiții tăi de Canis Major - Canis Minor... - ...sper că <> nu ți-o fi căzut la așternut - Doamne păzește...în definitiv - ar trebui să-ți pui - mai curând Iubirii și Axa Lumii - m-a Săgetat - în anonimat?>> - dar tu...stai cu piciorul din mijloc - rășchirat obscen...relaxat și degajat... - n-ai treabă! - de parcă ai fi singura constelație din univers - de parcă ne-ai avea - pe toți - la degetul mic - sau la ăla mare... - ...naiba să te
ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/adrian_botez_1491302447.html [Corola-blog/BlogPost/358999_a_360328]
-
cu probleme medicale în acea zi adunată în sala de așteptare a Dispensarului Voislova. Din mulțimea de oameni Daria a observat chipul unui tânăr, același tânăr ce l-a întâlnit cu două zile înainte pe malul Bistrei. Privirile tânărului au săgetat-o atât de puternic, încât au făcut-o să se întrebe: Ce dorește de la mine, băiatul acesta? Dacă este ce cred eu, poate să aștepte zadarnic mult și bine. E frumos, ce-i drept, dar eu nu mai doresc nicio
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1461760161.html [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
aranjasem bluetooth-ul, că mă trezii în ureche zbârnâind o biată precizare: -Dar mie mi-ai da răspuns de ți-aș zice așa? Și-nchise repede. Pe clipă se-auzi un scrâșnet de roți ambalate din pornire și un bolid roșu săgetă spațiul spre Exit . Peste o vreme aveam s-aflu ce-l chema în Cișmigiu de două ori pe săptămână, cel puțin. În momentul în care aflasem, trăisem un simțământ de jenă, amintindu-mi cum îl judecasem când pomenise întâi de
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1469337107.html [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
vindem ne-ncetat pe Răstignit... IZBÂNDA OSÂNDIȚILOR cu noi dimpreună tot sângeri pe Cruce Hristosule - Frate mai Mare-al simțirii când trece-ascuțișul prin carnea osândei răzbate cu vârfu-n Lumina Sfințirii nu-i lacrimă frântă-n privazul de lume să nu-Ți săgeteze în ochiu-Ți cu strune și nici nedreptate sfruntată-n orbire pe cari ochiul Tău să n-o-ncrunte-n privire obidă și lanțuri - scuipații prostimii ne-aduc pe-amândoi în genunchi ca sihaștri: stau om lângă Fulger în jugul mulțimii dar om și
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1472863856.html [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
însângerară carnea omului, care gemea ușor . Din rândul evreilor se desprinse un tânăr cu privirea vie sub ochelarii săi de miop. Avea un obraz fin și mișcări delicate de intelectual. ---Dom-le locotenent, dați-mi voie! Grupurile fremătau. Ofițerul, rosu-rac, îl săgeta cu privirea. Plutonierul întrerupse execuția. ---Cine ești ? Ce dorești? Faceți rebeliune? ---Dom-le locotenent, dați-mi voie : sunt avocatul Israel Dădu Rosen, însărcinat de Comunitatea evreiască să conduc echipele la muncă. Am răspunderea lor. Oamenii n-au greșit cu nimic.I-
O SCENĂ LA ZĂPADĂ ( FRAGMENT DE ROMAN) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1440762887.html [Corola-blog/BlogPost/340126_a_341455]
-
călătorim înghesuite peste poate, într-un microbuz. Navetiștii elevi de la Isaccea se întorc acasă. La debarcader, ne îmbarcăm pe bac. E foarte frig și un vânt ostil. Dunărea e tare supărată. Nori amenințători stau deasupra ei, parcă dinadins. Rândunele nervoase săgetează apa, foarte aproape de suprafață. Valuri încălecate se întrec cu bacul. Dobrogea e un ținut magic foarte, foarte frumos. Colinele foarte line sunt verzi. Munții de granit sunt despicați în multe locuri și se văd straturi de veacuri, peste straturi de
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Doua_meditatii_despre_arta_viata_cezarina_adamescu_1337366065.html [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
2-300 de metri, dincolo de-al nostru se profilează enigmatic și neiertător cu “piticii” pomeniți până acum - ca un far la marginea oceanului de nisip, fabuloasă și singulară oază de lumină și viață tumultoasă în deșert - cea mai înaltă construcție săgetând văzduhul orașului, doar vârful ei pentetrant și sfidător de forma unui balon meteorologic sau poate nacelă răsturnată așezate pe verticală, hotelul și casinoul “Stratosphera” pe care, cum spuneam, îl admiram de la fereastra camerei mele, ca și munții situați la nu
FIZIONOMII BIZARE LA CIRCUS-CIRCUS DIN LAS VEGAS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 by http://confluente.ro/Fizionomii_bizare_la_circus_circus_din_las_vegas_iii_.html [Corola-blog/BlogPost/366722_a_368051]
-
Blaga, Coșbuc, Arghezi, Alecsandri, Minulescu, etc și, oricât am forța acum nota ca să fim în atenția cuiva, nu vom lăsa decât o urmă în nisip”. “Eu mi-am cules tristețea de pe drumuri și-am înnoptat adeseori cu ea. Umblau nebunii săgetând cuvinte și scut am vrut să fiu cu viața mea. Mi s-a lungit și umbra însetată de apa lor cu cerul răsturnat și sap de-atunci în fiecare piatră cu disperare de înfometat. Sfidând ades durerea și lumina corăbier
IOANA BURGHEL, DIN DRAGOSTE PENTRU POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1443866805.html [Corola-blog/BlogPost/344391_a_345720]
-
octombrie 2015 Toate Articolele Autorului “Versul Florinei Sanda Cojocaru este precum un trăznet. Impactul pe care îl are slova domniei sale asupra cititorului este covârșitor. După lecturarea unei poezii care poartă semnul sufletului său, nu poți spune decât că ai fost săgetat de ceva extraordinar de intens, poate de aceea am privit creația sa ca pe un trăznet. Florina Sanda Cojocaru cu o extraordinară profunzime și o bogată imaginație poetică reușește prin îmbrățișarea versului alb să lărgească orizontul imaginativ al celor care
FLORINA SANDA COJOCARU, O POVESTE DE SUFLET de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1444645733.html [Corola-blog/BlogPost/373166_a_374495]
-
snopit în bătaie de către mineri. Înainte de a intra în comă de pe urma ghioagelor armatei de represiune din Valea Jiului, primul lucru pe care l-a zărit cu ochii însângerați a fost crucea de pe turla bisericii „Sfânta Ana” de la Colțea. Atunci a fost săgetat actorul de gândul ce încolțea în taină sub scoarța sufletului său, așteptând clipa de a izbucni la lumina soarelui! Scăpat cu viață din bestialitatea ortacilor mânați de ură, din neștiința și abatere voită și manipulativă de la adevăr avea să ia
DRAGOŞ PĂSLARU. ACTOR LA „COARNELE PLUGULUI DUMNEZEIESC” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1429244641.html [Corola-blog/BlogPost/372480_a_373809]