1,346 matches
-
vetero-testamentare, ebraică și greacă. Se cuvine spus de la început că versiunea ebraică masoretică a Vechiului Testament (de aici înainte TM) este posterioară versiunii grecești cunoscute sub numele de Septuaginta. Abia descoperirile recente (anii ’40-’50) de la Qumran (locul unde a sălășluit mai multe secole de-a rândul - între secolul al III-lea î.Hr. și anul 70 d.Hr. - o comunitate eseniană probabil) au scos la iveală manuscrise ebraice foarte vechi ale tuturor cărților VT, cu excepția cărții lui Esther. Dar manuscrisele ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de sănătate. Bucuros de oaspeți? Deși nu era În plenitudinea forțelor, Nicu a Întins brațele s-o primească pe Lia. ― Bine ai venit, iubito. Mi-ai făcut o mare bucurie. Și uite tu la acest copil! Nu știi câte minuni sălășluiesc În căpșorul ei. Numai adineauri a plecat cu scuza: “Lipsesc doar o clipă, tati”. Și... s-a Întors la braț cu tine. ― Păi ce farmec mai avea Întâlnirea, dacă eu Îți spuneam că la poartă mă așteaptă mami? ― Ei? Îți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
scurt în învelișul material al unei persoane de acolo... Spiritele libere, care au trecut deja de faza de reîncarnare, sunt cele care veghează în nemurirea lor la tot ce se întâmplă în cele două lumi. În universul acesta, în care sălășluiesc sufletele desprinse de materie, nu există noțiunea de timp căci sufletul dobândește veșnicia în care trecutul, prezentul și viitorul sunt suprapuse. Vezi steaua aceea mică de culoare roșu închis cu chip luminos din spatele soarelui ? Acolo sălășluiește spiritul liber al tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
universul acesta, în care sălășluiesc sufletele desprinse de materie, nu există noțiunea de timp căci sufletul dobândește veșnicia în care trecutul, prezentul și viitorul sunt suprapuse. Vezi steaua aceea mică de culoare roșu închis cu chip luminos din spatele soarelui ? Acolo sălășluiește spiritul liber al tatălui nostru. Este de culoare roșu închis, culoare care simbolizează înțelepciunea la care a ajuns." Capacitatea de percepție a Dorei se contractă de parcă s-ar mobiliza să vadă. Și iată că vede palpitând în lumina soarelui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trecător oarecare ? întreabă Teodora în timp ce întețește focul și pune pe plită niște oale și ulcele de culoarea pâinii prea coapte, din care încep să se degaje arome de plante și flori. Locul ăsta, la câțiva kilometri de Hliboca, în care sălășluiește doar o bătrână vrăjitoare, nu mai este înscris pe nici o hartă și nu mai are nici un nume, dar a fost cândva un loc în care s-au întâmplat multe, un loc al bucuriei și al iubirii, dar și al ororilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
flori de câmp : maci, albăstrele, margarete. Printre scândurile bătute vai și amar cum în locul fostelor ferestre vântul suflă fără nici o opreliște ridicând în vârtejuri haotice zăpadă amestecată cu frunze. Ai zice că este un dans al spiritelor care continuă să sălășluiască în vechiul conac, spirite care bocesc un trecut care nu va mai reveni. Un trecut în care lectura, muzica, iubirea, erau oaspeții obișnuiți ai locului de care azi se mai interesează doar două femei bătrâne. Nici una din ele nu scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ocupației rusești. Sub liliacul care răspândea un parfum amețitor recitam versurile lui. Uitam că frontul înaintează și că de acolo vin din ce în ce mai des depeșe purtând în ele moartea. L-am iubit mult și nu știu pe care din cei care sălășluiau în el l-am iubit cel mai mult. Simion avea atâtea identități diferite ! Era pasionat de literatură și mai ales de poezia lui Eminescu. Era ofițerul-patriot care își instruia ostașii cerând disciplină și ascultare. Era tatăl care gândea fără încetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rămas doar patru zile până la plecarea ta și mai sunt atâtea... Sunt totuși câteva episoade prin care mărturia mea amară poate lăsa ceva posterității. Se pot povesti săptămâni în șir și scrie mii de pagini despre nebănuita bestialitatea care poate sălășlui în om. Gândesc însă că experiențele personale, precum ale mele, sunt plusul de autenticitate din care oamenii ar trebui să învețe. Pentru noi încercare grea a început odată cu voiajul în trenul groazei, poate de unde pentru că până atunci nu îmi imaginasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
au tulburat cele transmise de tata despre mama și mai cu seamă remarca lui despre relația mea cu Dorina, nepoata lui: "Cam rece, cam sec răspunsul tău..." Întâlnirea cu el mă îndeamnă să scot la suprafață, să limpezesc neliniștea care sălășluiește în adâncurile mele. Relația pe car am avut-o cu mama... Relația mea cu Dorina... Încerc să pun în cuvinte cauza neliniștii mele. Știu că vine de acolo, de la relația delicată părinte-copil, pe care am trăit-o o dată ca fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aduc în gura Dorei o amintire fugară de la masa copilăriei. Dar ea nu poate savura plăcerea ce o credea uitată. Mănâncă ca un automat, gândurile copleșesc simțurile : "Încercările prin care a trecut Minodora în scurta ei viață o îndreptățesc să sălășluiască acum "la dreaptă Tatălui..." Cât sunt de neînsemnate impasurile din viața mea față de tot ce a suferit ea în numai douăzeci și șase de ani, când pleca din nou în necunoscut cu o mașină militară, având alături de ea o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fulger, mărite rege! Ea fu condusă de cineva pe nume Răzașu... Vreo trei-patru sute dintre ai noștri care au mai rămas în viață i-au jurat credință acestuia și au cerut să fie trecuți la pravoslavnici ca apoi să se sălășluiască în vreo Slobozie în partea de sus a Moldovei. O psea krew! A cugetat cu vizibilă iritare invincibilul. Mii de viteji neînfricați, mii de cai cu harnașamente, sute de tunuri de asalt, care cu obuz și alte materiale s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
O supă de iepure... Un șnițel de iepure cu franzelă... Un șnaps... și toate cele restituite!..) Zamfira a mai auzit și alte frânturi din vorbirea frizeriței, fără să le mai rețină, și, intrigată, și-a zis că aiștia s-au sălășluit la noi de ani și ani, dar n-au catadicsit să învețe nicio iotă românească și așteaptă să învățăm noi țipțereasca lor... Să aștepte ei mult și bine!.. În schimb, a reținut cât se poate de clar refuzul lui Gheorghieș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vițel, ca sfinția matale să fii mulțumit... Bine, Trifane! Așa să fie! Și încă una, părinte! Bine și așa, Trifane! Și un juncănaș, părinte! Fie cum a zis neneaca, Trifane! Și în casa din poiana de pe plaiul Măgurii s-a sălășluit pustia. Numai un Franz Ioseph bărbos veghea singurătatea absolută dintr-un tablou cu ramă aurită, agățat pe peretele dinspre răsărit din casa cea mare. * * * Cum, Trifane-Cotelbane, voi nu știați chiar nimic legat de bântuielile noastre îndată după prăbușirea Imperiului Roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sau posibilii invitați din alte localități, cu toții rude, prieteni, cunoștințe, colaboratori din rândul dăscălimii rurale nu au aflat chiar nimic din intențiile Berecheților. Casa lor nu era nici pe departe cea mai arătoasă din localitatea suburbană în care s-au sălășluit definitiv odată cu întemeierea familiei, chiar în al doilea an de la repartiție. Și nici gospodăria nu era prea mare pentru că întreaga lor atenție a fost orientată către pregătirea pentru viață a nu mai puțin de douăsprezece generații de școlari fiecare. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
picioare, hotărârea celor doi și cineva a lansat întrebarea dacă mirele vrednic este... Vrednic este! Vrednic este! A răspuns Vetuca fără ezitare... Babornița dracului! A șfichiuit printre dinți văduva lui Dracinschi, nedorind să accepte ideea că viața și vigoarea se sălășluiesc în oameni, după caz, pentru ani diferiți ca număr... și în gramaje diferite. Am observat că au dispărut în pădure la un moment dat... Numai că remarca ei a trecut fără a fi luată în seamă, deoarece solicitările scandate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
respins și propunerea de a fi prieteni... Iosefina a rămas încremenită: Și dacă n-a ținut vrăjeala cu fiica, ai încercat la mămica!.. Și m-ai adus în pragul disperării, în preajma morții, Cătăline! Cotoi torcător ce ești! Mi te-ai sălășluit în suflet, mi te-ai furișat în viață, mi te-ai băgat în pat și mi-ai distrus căminul... dar îți mulțumesc pentru marea bucurie de a-mi fi demonstrat adevăratul sens al iubirii! Fie și pentru o clipă! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vigoare și sănătate, încât, pe drept cuvânt, se afirmă că cine va bea o dată apă din izvoarele de sub colinele Căușului călineștean va rămâne legat de zonă pentru tot restul vieții, unde își va afla și ursita. Dar unii s-au sălășluit prin aceste locuri fără să fi gustat din licorile fermecate ale firului de apă ajuns la suprafață. Și atunci au dat vina pe ochii minunați ai fetelor sau pe destoinicia băietanilor, în timp ce altora le-au fost de ajuns doar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se poate vedea cu ochiul liber, pe parcursul întregului an, acel Luceafăr strălucitor ce luminează cărările ascunse către muzele poeziei adevărate și către iubiri neîntinate. * * * De la o vreme, Vasile al Ilariei s-a schimbat de parcă în pielea lui s-ar fi sălășluit un cu totul alt om, că nu mai este așa de vesel și de vorbăreț ca înainte și s-ar părea că numai îi ninge și-i plouă întruna ca în zilele de toamnă târzie... O fi având și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că e în firea lucrului să stea sus, pe înserat, să înfrumusețeze Luna. Ele îi țin de urât Lunii, Luna povești le spune. Între ele există un scump jurământ, cum că vor fi mereu împreună. Prin urmare, sus în cer sălășluiesc scumpe, prețioase vietăți, care mai de care mai vii. Vioaie sunt toate, și în seară ne-au jurat că se vor lăsa privite în culcușul lor. Căci ele șed pururi de veghe. Culcușul de flori întrezărit prin lumina ascunsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
supărat în așa hal Dardailă. După un timp îndelungat, Dardailă i s-a adresat lui Stup: -Câine, mai nenorocit, ca tine nu am văzut, dar nu-i nimic, îți vin eu de hac, și a țipat animalic înspre locul unde sălășluia neamul de șerpi. Dintr-o dată au început să vină două armate de șerpi. O armată a trecut pe lângă ei și au urmat drumul spre miazăzi, iar cealaltă a înconjurat locul unde se găsea Stup. Erau atât de mulți șerpi încât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sfârșit, ca "exterioare". Ca și cum ar putea fi "culoare", "amenințare" sau "suspiciune" fără ca această culoare să fie simțită sau această amenințare încercată, și ca și cum suprafața, încrucișarea sau zidul ar putea simți ori încerca ceva. Așadar nu în ele, nu în lume sălășluiesc aceste determinări lumești, ci acolo unde fiece lucru poate fi încercat sau simțit: în ceea ce se simte și se încearcă pe sine astfel încât să poată simți și încerca orice. Pretenția științei de a reduce lumea vieții la o lume de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de nivel superior care ar trebui chiar recunoscută dacă ar exista mijloacele de a o face. Mai mult, "esențele" pe care le actualizează nu sunt, nici ele, un fel de date, proprietăți opace ale acestei vieți: sunt posibilitățile sale, viața sălășluiește în ele și le deține ca pe propriile sale puteri, ca ceea ce ea poate să facă, nefiind nimic altceva decât acest a-putea-face însuși. În măsura în care ele reprezintă potențialitățile fenomenologice ale vieții, esențele nu se înfățișează întâi de toate drept corelatele unei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pur și simplu, cum o făceam până acum, că tematizând ființa naturală prin intermediul idealizării matematice știința galileană nu mai tematizează ființa sensibilă, și prin urmare nici viața: această dare deoparte nu este o simplă consecință situată în afara vieții savantului, ci sălășluiește în aceasta, este cea care o mobilizează și face din ea ceea ce este, ceea ce vrea. Negarea vieții este întocmai un mod al acestei vieți, iată ceea ce începem să înțelegem mai bine, ceea ce înseamnă că această negare este trăită ca atare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fiecărei intenționalități constitutive a științei. Astfel există o bucurie aparte a descoperirii științifice de pildă, o bucurie care aparține viziunii ca atare și care, în funcție de modalizările, rafinările și perfecționările acestei viziuni, se modalizează ea însăși, parcurgând seria plăcerilor intelectuale care sălășluiesc în adâncul sufletului ca potențialități fenomenologice originare ale sale, care sunt ideile sale înnăscute într-un anumit fel. La fel, cel care, urmând sfatul lui Malebranche, încearcă se facă în așa fel încât într-un cerc nu toate razele să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nedeterminarea metodologică corespunzând carenței referențiale a acestor științe, sau, mai bine spus, vidului lor ontologic, are drept consecință importarea în ele a metodelor care definesc științele naturii. Și aceasta în mod aproape inevitabil, dacă este adevărat că, ignorând subiectivitatea care sălășluiește în om și îi definește umanitatea, aceste științe n-au a se întreba care ar fi modul de tratare potrivit pentru o realitate așa cum este viața. Deoarece o metodă trebuie să se definească plecând de la obiectul căruia i se aplică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]