424 matches
-
Foto: Diana Zeyneb Alhindawi Am văzut, în New York Times, câteva fotografii ale unor colindători îmbrăcați în urși de pe Valea Trotușului. O serie de imagini care reușește să surprindă ce înseamnă viața acelor oameni ascunși sub pieile sălbăticiunilor cu ochi de sticlă și colți ce odată s-ar fi înfipt în carne. Am vrut să vorbesc cu fotografa născută în România pentru a afla povestea lor. În timpul discuției despre ce s-a întâmplat în fața camerei, am descoperit povestea
Fabuloasa viață a Dianei Zeyneb Alhindawi, fotografa care i-a scos în lume pe urșii dansatori de pe Valea Trotușului () [Corola-blog/BlogPost/337886_a_339215]
-
schimb, ceea ce îl va face să apere turma e faptul că își primește hrana la turmă. În foarte scurt timp, câinele va percepe turma ca pe o pradă pe care o protejează instinctiv de alți prădători, fie că sunt câini, sălbăticiuni sau oameni străini. În niciun caz câinele nu se va crede oaie, nici nu va considera oile ca fiind câini. Turma este o pradă din care câinele își primește partea. Își consideră, însă, stăpânul ca fiind câine, un fel de
Oameni și câini. O poveste adevărată despre niște ciobănești legendari () [Corola-blog/BlogPost/337917_a_339246]
-
trebuie să arate că el e șeful, să-și arate „colții” dacă e necesar, la fel cum fac câinii. Dacă vrea câini buni, ciobanul trebuie se devină, pe cât posibil, câine. Poate că, altă dată, vă voi descrie lupta ciobăneștilor cu sălbăticiunile. Ar fi păcat s-o fac acum, fugitiv. Scopul acestui excurs a fost să vă arăt importanța micilor crescători de oi și a continuității lor, a tradiției lor pastorale. Ei trăiesc dincolo de cifre și statistici, dincolo de crotalii, registre genealogice, canise
Oameni și câini. O poveste adevărată despre niște ciobănești legendari () [Corola-blog/BlogPost/337917_a_339246]
-
drum înspre Jepi. N-aveau o țintă precisă, voiau să urce până unde-i țineau puterile. Americanul, grijuliu, îi înșirase pe toți pe cărare în funcție de bănuitele puteri ori performanțe alpinistice. În fruntea plutonului, Papa și Babacul aveau să sperie orice sălbăticiune nepoftită prin glasurile lor puternice, aflate mereu în dispută, indiferent de temă. Veneau apoi Flower-Power, cam înfofolită pentru vremea de început de vară și Solitarul, în vervă. Urmau Miramoț, sprijinită în baston, dar și moral de către Diplomat și Patriarh. Șirul
CAP.9 (PARTEA I) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366]
-
sale se făceau auzite până la mari depărtări, asemeni mugetului înăbușit al unei cirezi uriașe de pachiderme mugitoare alergând dezlănțuite la culme, semn că ținta călăreților nu era prea departe. Mugetul acela al muntelui era temut de oameni cât și de sălbăticiuni și pe coastele sale incandescente nu trăiau alte animale în afară de uriașe salamandre. Pe colții înzăpeziți ai stâncilor, departe de furia clocotitoare a celor două culmi ce se băteau în capete, unde nu ajungeau valurile de foc vărsate necontenit unul către
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
prinț. Odată ajunsă la poalele stâncoase, fiara muribundă din cauză că pierduse prea mult sânge încerca să se piardă cu ultimele forțe printre crăpăturile adânci dintre stânci, către inima muntelui. Săgeata de Argint însă l-a ajuns și lupta dintre cele două sălbăticiuni se vădea tragică. Fiara rănită adânc de săgeata prințului, încolțită de iscusința șoimului cu gheare de oțel care îi țintea vena gâtului secătuindu-i ultima vlagă, lupta cu ultimele forțe pentru viața sa care era pe sfârșite. În timp ce lupul alb
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
nu am venit la poalele muntelui de Foc, însoțită de tata și de frații mei și nu mi s-a întâmplat nimic? Ce ar putea oare să ni se întâmple cu acești credincioși slujitori ai mei de care ascultă toate sălbăticiunile și li se supun? Și apoi uiți că Yoki e neînfricat și nu se pot apropia de el nici leii cei fioroși și nici lupii care ar face calea întoarsă la porunca lui Kalystru? - Nu de fiare mă tem eu
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
ei și făcuse să crească în sufletul nepoțelului interesul și pasiunea pentru acest tip de sport. Deasemenea ambii micuți adorau să meargă cu bunicul lor în pădure, unde el se mai îngrijea și în prezent, ca pe timp de iarnă sălbăticiunile să aibă ce mânca. Avea locuri de el știute, unde lăsa pentru căprioare și cerbi nutreț și frunză. Făcea adăposturi pentru păsări și lăsa acolo grăunțe să nu moară de foame când venea gerul. În prezent își educa nepoții insuflându
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
Ediția nr. 2230 din 07 februarie 2017 Toate Articolele Autorului CÂND... Când tu nu ești, în mine-o slăbiciune Se-anină de un gând: aș vrea mereu Să fii, de-acum, tu codru-adânc și eu În inimă să-ți fiu sălbăticiune. Când te cutreier, căutându-mi pradă, Să-ți simt pe umăr fiecare ram, Pe-obrajii mei săruturi verzi să am Ca niciun ochi străin să nu mă vadă. Când am să zbor, eu pasăre în noapte, Iar tu vei fi
CÂND... de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381147_a_382476]
-
straturi de rubine își croiseră drum spre lumină din ghețurile topite cu repeziciune. Adesea cugeta că-n Woka sălășluia spiritul întâiului inuit, altfel n-ar fi putut explica dorul lui de a călca primul zăpada din locuri neștiute decât de sălbăticiuni... Anyu plecase devreme din sat. Înhămase pe Ila și Anyk la sania mică făcută din lemn, legată cu tendoane de ren, așternută cu groase și de nestrăbătut piei de focă. Sania era mândria lui Woka. O meșterise pentru Uki numai
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
scorburile ascunse între crengi urmărind cu privirile acel dute vino al lor, unde noi reușeam apoi să urcăm și găseam rezerva lor de nuci și ghinde. Alteori descopeream adâncindu-ne în interiorul pădurii vizuini de iepuri, de vulpi și de alte sălbăticiuni, întâlneam căprioare năzdrăvane și iezii lor, care se îndepărtau repede, pierzându-și urma în desișuri. Găseam cu ușurință cuiburile și știam care păsări, se întorseseră la cuiburile vechi și care-și părăsiseră vechile cuiburi, construindu-și în locuri mai ferite
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
iubit și era în stare să devore toată junglă în căutarea lui - Ce aprigă ești ,Dumnezeule, mă și sperii de tine.Așa categorica ești mereu ? Și culmea, mai vrei să îmi și placă de tine când te porți că o sălbăticiune prinsă de un braconieri Bun , daca scap trenul din cauza ta, să vezi tu ce o să pățești, se amuză Laur , revenindu-și din alergătura la care fusese supus inițial. -Spune, promite-mi ceva să știu la ce mă aștept , încerca el
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
firele de iarbă perlate cu stropi de rouă pe maluri și frunza tufișurilor de anin. Grivei câinele negru cu pete albe, aleargă în sus și în jos pe mal și prin luminiș, printre arbori lătrând îndârjit, întărâtat de vreo mică sălbăticiune ce-și are sălașul în desiș sau pur și simplu dorind să-și impună autoritatea în fața caprelor. Razele curioase ale lui Helios se strecoară printre ramurile care-și scutură mantaua pictată în nuanțe de verde, galben auriu și cafeniu roșcat
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
se mărite. Ori fac vrăji de răutate, alungând soartă ursită cu trucuri în miez de noapte; la fântână părăsită. Însingurat să îi fie destinul unei rivale, o fată cu invidie plătește la vrăjitoare. Bântuie pe la răscruce, dar și prin curți, sălbăticiuni. Vitele să le mănânce acelor ce nu-s buni creștini. C-ar fi sortite anume să facă pagubă mare, păcătoșilor din lume ce lucrează-n sărbătoare. Sălbăticiunile vorbesc, că limba li se dezleagă. Iar lupii, coada își privesc, că zvon
RITUALURI DE SFÂNTUL ANDREI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371985_a_373314]
-
fată cu invidie plătește la vrăjitoare. Bântuie pe la răscruce, dar și prin curți, sălbăticiuni. Vitele să le mănânce acelor ce nu-s buni creștini. C-ar fi sortite anume să facă pagubă mare, păcătoșilor din lume ce lucrează-n sărbătoare. Sălbăticiunile vorbesc, că limba li se dezleagă. Iar lupii, coada își privesc, că zvon mistic se încheagă. Mister cu ele revine la românii ce le poartă. Vrând a ști-n anul ce vine, cum le va fi a lor soartă. De-
RITUALURI DE SFÂNTUL ANDREI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371985_a_373314]
-
care i-au însoțit la venire și i-au păzit să nu fugă. Le mai spuse că are pușcă, baionetă și o sută de cartușe. Voi hotărâți dacă o arunc, sau o ținem ascunsă pentru ca, la nevoie, să vânez vreo sălbăticiune pentru hrana noastră. Bulibașa, uitându-se încruntat la fiecare, citindu-le gândurile, le zise tuturor: -Trifu, dacă vrea să stea cu noi, este țigan de-al nostru și numele de botez Trifu i se potrivește. - Da! răspunse dezertorul. Și nu
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
le suportăm nici noi și pe unde le întâlnim, le facem de cap. - Le sugeți sângele? - Da’ de unde! Doar nu vrei să năvălească vrăjitoria în neamul vampirilor!? Le sfâșiem și le aruncăm hoitul lupilor și corbilor. De multe ori nici sălbăticiunile nu se ating de rămășițele lor și le mănâncă viermii. Vampirii au sufletele celor care n-au putut trece dincolo și s-au reîntrupat în cadavrul din coșciug. - Dar cei din lumea de dincolo nu se hrănesc cu sânge? - Ba
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
-l întâmpine. - Oare unde or fi? se întrebă cu voce tare. - Cine? zise, nedumerită, femeia. - Câinii mei. Singurii tovarăși care au străbătut alături de mine deșertul vieții. I-am lăsat aici, n-am avut încotro. Poate or fi plecat după vreo sălbăticiune! S-au îmbrățișat cu sete, speriați de tot ceea ce le-a fost dat să trăiască. Femeia a început să plângă, mulțumind cu sufletul zidurilor care până mai ieri i-au fost martore trecerii soțului său prin coșmar. - Aici ai locuit
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
cea mai desăvârșită realizare a artei brâncovenești”. De ce a ales voievodul pentru ctitoria sa principală zona de la poalele munților Căpățânii, pe atunci împădurită, străbătură de râuri și pâraie, grăbite să ajungă cât mai curând în luncă, și populată de atâtea sălbăticiuni? Pentru că acesta era, încă de pe vremea când se afla numai în rândurile boierilor, și stăpânul satului și moșiei Hurezului, sat ale cărui începuturi se pierd în negura vremii și care purta, ca și râul ce curge prin el, numele păsării
COMORI ALE SPIRITUALITĂŢII VÂLCENE LA HUREZI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU-HUREZI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347405_a_348734]
-
să se bucure de noile realizări ale urmașilor săi cu fabrici și uzine performante și oameni fericiți! Dar deodată se trezi în niște hățișuri din dosul cărora îl priveau cercetători doi ochi de lup înfometat. Hăuli de câteva ori și sălbăticiunea se depărtă, probabil urmărea vreo căprioară la fel de înfometată pe aceste meleaguri în care uscăciunea pusese stăpânire. Cu chiu, cu vai, se strecură într-o poieniță cu solul arid. - Cred că am greșit adresa, - se consolă de pustietatea ce trona în
A ÎNVIAT CEAUŞESCU! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347451_a_348780]
-
Așadar, luă calea munților, dar și de data aceasta surprizele neplăcute îi ieșeau în cale la tot pasul. Spre stupefacția sa din stațiunile sale rămăseseră doar ruinele, iar falnicii munți arătau ca niște găini jumulite prin care se perindau haotic sălbăticiunile. - Cu siguranță s-au axat doar pe industrie! Dar mare-i fu mirarea când descoperi că fabricile și uzinele zăceau dărăpănate ca vestigii ale unui trecut îndepărtat, pline de bălării, șerpi, șopârle și maidanezi. Se crucii de-a binelea și
A ÎNVIAT CEAUŞESCU! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347451_a_348780]
-
luminată ce se-ngusta supărător privirii, constrânsă de colinele nisipii care șerpuiau monoton de-o parte și de-alta. Iar când soarele o lua razna sulițând pământ și om, ei bine, calea îi părea amenințată dinspre amândouă laturile de niște sălbăticiuni uriașe, defel prielnice, alunecând odată cu el înspre un neunde, către un ceva de neatins... * Avea în minte marota: s-ajungă la poalele muntelui aceluia! O repeta întruna, când încetunel ca pe-o insinuare, când părelnic neutru, când puternic, adevărat îndemn
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
animalelor), oamenii îl respectau, dar se țineau departe de el, intimidați de puterile pe care credeau că le deține. De fapt, erau haruri de la Dumnezeu, iar cei apropiați și deschiși la minte, știau asta. Discuțiile celor prezenți se învârteau în jurul sălbăticiunilor, a lupilor îndeosebi și a vânătorilor de altădată. După o mică pauză, sărbătoritul a revenit asupra întâmplărilor din timpul acelei vânători, la care participase, învăluită în mistere greu de dezlegat: - Unchiule, e ziua mea, te rog fă-mi plăcerea de
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
că tatăl meu a fost pădurar, iar eu mi-am petrecut multe zile alături de el, luând seama și învățând tot ceea ce-mi arăta. Iubesc pădurea cu toți copacii ei, cu toate florile și ierburile de leac, dar iubesc și sălbăticiunile. Sunt pure și inteligente, de aia m-am și făcut pădurar. - Da, asta știu. Dar ce era cu oala aceea neobișnuită, din care scoteai sunete ciudate? Mi se făcea părul măciucă, când le auzeam, mai zise Ion. - Ei, oala aceea
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
o carte. - Asta așa-i, te-am văzut cum te aplecai și cum priveai urmele din zăpadă. Ai încercat să mă înveți și pe mine, dar nu s-a prins...zise Ion, cu dezamăgire în glas. Bunicul continuă: - Pe zăpadă, sălbăticiunile își înscriu umblările, și din urme le poți citi și intențiile avute în acele momente. Așa ne citesc și ele pe noi... - Mi se pare mie sau ocolești întrebarea? întrebă alt văr, nea Oprea, puțin iritat. - Unchiule, cunoști graiul lupilor
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]