425 matches
-
admirație obedientă față de noua societate. Se simt influențe din I.Al. Brătescu- Voinești în Mieluțul (Mițu, un copil orfan, pierde un miel și e tratat cu atâta cruzime de stăpâna sa, încât fuge în pădure, unde va fi răpus de sălbăticiuni), din Liviu Rebreanu în Împărțeala (lui Gheorghe îi moare de sărăcie un copil și, ca să nu mai piardă unul, inițiază o revoltă în sat, în urma căreia împarte cu ceilalți țărani cerealele boierului) și, oarecum, din ironia lui I.L. Caragiale în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288389_a_289718]
-
structurală minimală a discursului artistic și poate reprezenta: - elemente ale naturii: izvorul, lacul, marea, codrul, muntele, luna, soarele, steaua, ploaia, zăpada, floarea, copacul etc./elemente primordiale: apa, focul, pământul, aerul (cerul) - ființe sau obiecte: visătorul, străinul, orfanul, răzvrătitul, pribeagul; pasărea, sălbăticiunea, calul năzdrăvan etc./oglinda, cartea, vioara, icoana, clepsidra, inelul, cheia, masca etc. - simboluri spațiale sau temporale: casa părintească, orașul, parcul/amurgul, toamna etc. - simboluri cromatice sau muzicale: albul, negrul, violetul ș.a./cântecul, doina, serenada - simboluri geometrice ori cifre: cercul, sfera
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de o noutate șocantă. Pentru Nichita Stănescu, dragostea nu e suferință dureros de dulce (M. Eminescu), ci o leoaică tânără ce pândește în încordare. Ineditul viziunii poetice se evidențiază chiar din titlu, care pune semnul identității între iubire și superba sălbăticiune. Analogia între sentimentul abstract și simbolul concret este uluitoare, fiindcă anulează opoziții multiple: imaterial/material, uman/nonuman, subiectiv/obiectiv, interior/exterior, abstract/concret. Apoziția de intitulare creează astfel o metaforă simbol pe care se structurează întreaga viziune poetică. Identitatea iubire-
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
încordare mai demult. Întâlnirea cu Iubirea e violentă, imprevizibilă, având forța unui impact resimțit fizic: Colții albi mi ia înfipt în față / Ma mușcat leoaica azi de față. Toată secvența e dominată de verbe, numai că prezența activă, agresivă este sălbăticiunea vânată, nu vânătorul. Scenariul bazat pe motivul vânătorii pare a reedita astfel un mit, într un spațiu originar, neconfigurat încă deplin. Întâlnirea „fațăn față“ a ființei cu iubirea „se întâmplă“ în absența oricărui decor, întro pustietate de început de lume
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și ea din nou dintrun deșert în strălucire. Noua fizionomie poartă semnele, urmele leoaicei arămii care trecealene. În evidentă opoziție cu sintagma în încordare, mișcarea lentă, insinuantă și vicleană deacum reliefează o nouă vârstă a iubirii. Ultima ipostază a superbei sălbăticiuni sugerează temperarea și adâncirea emoției provocate de marea aventură a cunoașterii și autocunoașterii prin iubire. Epitetul cromatic (arămie) invocă, pictural, bogăția de culori a sfârșitului amiezei cosmice - vara. Poate figura însă și culorile focului, definind iubirea ca incandescență. Versul final
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a mijloacelor cam apăsată, într-un ritm al povestirii aproape întotdeauna supravegheat. Prin nuvela Cantonul lui Macrea, D. obține o adevărată performanță de construcție tensionată și de suspans. Descrierea canalelor tainice, a locurilor întunecate, cețoase, a stufărișurilor nesfârșite, bântuite de sălbăticiuni, fără a prisosi, intervine de câte ori evoluția textului o pretinde, sprijinită de amănuntul relevant. Iar modul de a vorbi al personajelor, dialogurile spontane, rezumându-se la esențial, contribuie eficient la refacerea unei atmosfere cu totul particulare. Nu-i mai puțin adevărat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
căutându-și dragostele. E un personaj linear, care se mișcă într-un cadru romantic, are conflicte cu țiganii (pe unul îl ucide, pe alții îi pune pe fugă), suferă din cauza Margăi, care la început îl privea "uimită, parcă vedea o sălbăticiune rară". Fata îl tulbură, îl obsedează, sentimentele sunt mai presus de orice și după moartea acesteia rămase răpus de durere. Marga este frumoasa țigancă, eroina povestirii Fântâna dintre plopi, "o fetișcană de optsprezece ani", "cu fustă roșă". Portretul fizic: E
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poveste. O poveste diferită de cea a adulților, în special al celor ce fac parte din etnia căzută în dizgrația istoriei, dar care păstrează încă aparențele unui simulacru de sociabilitate, de ritual religios în sinagoga improvizată, refuzând astfel stigmatizarea. Însăși "sălbăticiunea" de Esther se convertește sub efectul cântărilor și rugăciunilor din cartea sfântă (chiar dacă nu înșelegea sensul cuvintelor), acestea având puterea să o transpună, să o transfigureze, să o transfere spre enigma începuturilor; sentimentul de insecuritate, spaima dispar ca prin farmec
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
au hrănit și adăpostit în vremuri de tihnă, dar și de restriște. Ne-au înveșmântat pământul, acoperind munți, dealuri și câmpii. În subsol se găsesc bogății uriașe făurite din măcinarea plăcilor tectonice. În această natură splendidă, și-au găsit locul sălbăticiuni care ne-au vrăjit dintotdeauna cu puterea lor. Le-am atribuit, încă din timpuri de demult, puteri magice și am năzuit a le întruchipa în devenirea noastră istorică (reprezentând blazoanele și stemele care ne identifică). România noastră Aparținem unor pământuri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
colțul fiecărei pietre și spinul fiecărui mărăcine care se pregătea să ne taie ori străpungă. Picioare neobosite umblau pe ele cu grijă pentru a nu tulbura liniștea naturii. Ne îndepărtam de acest drum sigur și pătrundeam fără teamă pe tărâmul sălbăticiunilor care se deschidea în întunecime. Zi și noapte, arbori falnici și stânci semețe țineau departe privirea aspră a cotropitorilor. De la marginea pădurilor și a munților răzbătea zgomotul ascuțișului de spadă care străpungea platoșa. Mirosul de sânge țâșnea din trupul ucis
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
spații finale de tăcere. În Cântecul cocosului sălbatic poetul a zugravit sfârșitul universului prin negații repetate ce anulau bogăția de sunete din viața naturii și a omului: n-ar mai fi nici muget de boi pe pajiști, nici zgomot de sălbăticiuni prin păduri, nici cântec de păsări prin văzduh, nici zumzet de albine sau de fluturi n-ar mai străbate câmpia, nicio voce, niciun murmur, în afară de cel al apelor, al vântului și al furtunilor nu s-ar auzi nicăieri. Din lumea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
datoria de a lăsa câteva rânduri pe o carte despre vremurile de demult. Și aceasta pentru că vechile cătune, populate cândva de cei mai vrednici gospodari, au devenit Încet Încet pustii, acolo unde cândva clocotea viața, acum se plimbă În voie sălbăticiunile. Cei mai mulți dintre noi trăim drama de a nu ne mai putea vedea casa copilăriei unde fiecare colț de odaie Își are povestea lui. Desigur, În urma noastră rămân faptele, dar și peste acestea se așterne uitarea. Generației În blugi de acum
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
la școală vreo cincisprezece copii, apoi au mai venit cinci. Ultimii erau din Preluca, Zăpode și Dealul Armanului. Iarna, când era frig, Încălțați cu opinci și Îmbrăcați cu câte un sumănaș, Înotau prin omăt fără să le fie frică de sălbăticiuni. Mai puneau În trăistuță și câte două-trei lemne pentru foc, cu grijă Însă ca să nu se spargă tăblița, să nu se fărâme boțul cu brânză și să nu se rupă țăruzele. Cu mânuțele roșii de frig, Împreunându-și mai Întâi
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
săteni. Când eram copil, eu așa i-am apucat, așa Îi țin minte de atunci. Cu timpul Însă, după ce au am plecat În lume, s-au stins din viață pe rând toți trei. Acum locul acolo este pustiu, Îl scurmă sălbăticiunile și ursul se plimbă În voie. Urcând de la Ciudica prin Pietrar, printre brazi se zărește casa Ioanei lui Gavril. Aceasta venise aici de pe Dealul Armanului, trăgându-se din familia Băcenilor, a Porțolanilor. Cei doi frați Luncani, Gavril și Lupu, veniseră
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Datinile și obiceiurile pitorești au dispărut și ele. Cătunele mărginașe În care cândva fremăta viața și În care locuiau cei mai vrednici gospodari, acum sunt pustii. Doar ici-acolo a mai rămas câte o casă În care Își găsesc sălaș sălbăticiunile În curând și acești pensionari triști și Îmbătrâniți Înainte de vreme se vor duce și ei acolo unde s-au dus strămoșii lor. Se va mai găsi În viitor vreo generație de tineri care să se Întoarcă aici și să continue
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
căile regelui, nu drepte sînt căile cele scurte, cum greșit calculează elinii, ci îndrumate pe sub Nor, Subcetate masă de neted sticlos, burtă de pește de nor de versantul din răsărit, Subcetate Caransebeș linia părăsită, porțiunea cu cremalieră, antropică rarefiată cît sălbăticiunea omul este în prezență, preistoricele lui instalații de autoinstalare, dinamită care ai întors cu fundul în sus balena spațiu și i-a înțărcat răsufletul timp! spațiul vale echilibrat, îl urcă mii de puncte, concentrat în creștere pînă la explozia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
locului de agrement, femeile fumează, picăturile pe grosul zăpezii sonorul macazului-om, poiana secundară în stejăriș, trei frați stejari dintr-o tulpină, fețele dintre ei mușchi fără nord. Miercuri, 28 decembrie, pe platou, la tampoanele din fundătura liniei, inorogul în sălbăticiunea hăituită om, dus în pădure pe ascuns, gîză de ieri zbor pe albul zăpezii, bură, grămada de traverse, macazul, stejărișul, calea ferată scade în cît este lucrativă, simetrică în cît este agrement, rănile nu sînt mai mici, lumea nu pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
după tine? cartier de țigani, parter, neplată, să-i scoată de acolo, la 3 luni a vîndut apartamentul dublu! desfă părul și prinde-l iar cu riți-piți, asară ți-am zis să nu-i zici nică! mișcare rural rural pe sălbăticiunea băieți tunși perie, tîrgul la Todireni în cîmp bețe omenești, drobi de sare mașinile, 8,10? opt și zăși! sat pe coastă, biserică albă pe cer, iazul sub mal lipsește din deducția că hîrtia nu suferă vizualul, auditivul din spirit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cum n-o mai fost alta..!”, spun bătrânii. Și, tot ningea, ningea întruna, cu fulgi mari și grei.. Crivățul gemea cumplit. Urlete de fiare flămânde, străbăteau de sus, din inima codrilor. În nopțile senine, cu lună plină, povesteau ei înfiorați..sălbăticiunile înfometate, se apropiau de sate, peste garduri, care nu se mai știa pe unde sunt. Uneori, stând pe coadă cu botul întins spre cer, dădeau drumul unor urlete prelungi, lugubre, că-ți în gheța sângele-n vine...ăuiau atât de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în șperlă, de parcă acolo ar fi aflat adevărul și dreptatea... O clipă, trase cu urechea înspre pădurea din vale, ca jivinele la pândă.. Nici o suflare... Pădurea părea pustie, doar... tăcerea codrilor cu clătinarea frunzelor, răsuflarea apelor, chemări în răstimpuri de sălbăticiuni, ori păsări de noapte... Stăteau muți ca să asculte foșnetul nopții din pădure...și-i înfiora... „ - Unde s-o fi dus căpitanul...Ce s-o fi întâmplat cu el ?!”, murmură Cârțu îngrijorat. Apoi, continuă tot el. Nu trebuia să-l lăsăm
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
miezul nopții... după ce a făcut planul de retragere spre nord. Un gând urât, însă, îl chinuia.. nu-l slăbea... „De ce, oare, am rămas până’n zori și n-am plecat imediat... de ce..?!”, Baltă, copil al munților, avea instinctul primejdiei al sălbăticiunilor, presimțea nenorocirea că vine ca un vânt rece... O clipă a lipsit să ordone: „Scularea și plecăm..!”, dar, văzându-i cum dorm, i-a fost rușine să-și anuleze hotărârea... Adormi și el cu o nesfârșită părere de rău în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
hulub. Noaptea era senină, cerul înstelat, dar, copacii întunecau mai tare pădurea. Toți erau numai ochi și urechi... îi așteptau. Așteptau ca vietățile la pândă... Nici o suflare... Pădurea părea pustie,.. Doar tăcerea codrilor, cu clătinarea crengilor, chemări în răstimpuri de sălbăticiuni, păsări de noapte croncănind, ori câte un fâlfâit greu de aripi... Țipătul unei păsări de noapte, spintecă tăcerea.. ca un tăiș de sabie. Căpitanul Baltă tresări... Era semnalul dat de Sofronie, care din punctul de observație supraveghea Cheile și marginea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și, așa cum o știm, albă; căci până atunci fusese roșie... Dar lovitura primită n’a rămas fără urmări; din una, a ajuns două: de rădăcină și de frunze. Generoasă, s’a oferit astfel pe de-a’ntregul. Dar nu oricum; sălbăticiunea cu o rădăcină firavă și cârteva frunze s’a ales, printr’o selecție ce i-a exacerbat caracterele, fie cu o rădăcină zdravănă, fie cu frunze cu pețioluil Îngroșat și fraged, ambele adăpostind substanțe de rezervă pentru al doilea an
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prea mult strică, mi-am zis - cumpătatul de mine - demult, În Egiptul natal, sătul de atâta tămâiere la propriu și la figurat, de atâtea ofrande de nu le mai dovedeam devorarea, dar nici un fel de activitate. Ce-ar fi, ca sălbăticiune ce sunt totuși, să spăl putina? Mai ales că mă apucase și mila de voi, văzând cum obraznicele de vrăbii Încep cucerirea Europei urmând ogoarele voastre de grâu. Vă pândea foametea, cât de mult n’ați fi muncit, după cum am
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o trăia acum i-a atins profund și pe ei, deoarece cunoșteau povestea lor. Au trecut câteva luni bune; din dorința de a-i reda tonusul vital, i s-a procurat o altă ursoaică. A avut o reacție violentă, de sălbăticiune turbată. Ursoaica cea nouă fusese pe punctul de a fi sfâșiată. Noroc de îngrijitorii prevăzători, care pregătiseră din timp furtunul de pompieri. Au proiectat jetul cu toată presiunea asupra lui, până ce s-a retras de pe câmpul de luptă și au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]