359 matches
-
articol (sub titlul Din filosofia „Vetrei”), și I. L. Caragiale, acuzat de „dispreț ciocoiesc” față de țăran (cu referire la Cum se înțeleg țăranii). Dar Caragiale nu lasă provocarea fără răspuns, demonstrând lipsa oricărei ironii în proza vizată. V. a deschis drumul sămănătorismului și poporanismului în literatura noastră: „Povestea vorbei”, „Floare-albastră”, „Curierul literar”, „Sămănătorul”, toate pornesc de la programul acestei publicații. S. C.
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
vârstele interioare ale curentului, București, 1968; Gustave Flaubert, București, 1968; Clasicismul în literatura română (Contribuții bibliografice) (în colaborare cu Ion Stoica), București, 1969; Aspecte și structuri neoromantice, București, 1971; Naturalismul în literatura română (Contribuții bibliografice), București, 1971; ed. București, 1983; Sămănătorismul în literatura română (Contribuții bibliografice), București, 1971; Poporanismul în literatura română (Contribuții bibliografice), București, 1972; Scriitori pelerini, București, 1973; Conștiința de sine a criticii literare românești (Contribuții bibliografice), I, București, 1974; Sub semnul realului. Eseu despre naturalismul european, I, București
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
mituri sub strașina-nvechită...”) degradării lui ulterioare. Asemuirea chietudinii rustice de altădată cu liniștea schiturilor anunță poetica gândiristă: „Plutea pe noi o pace adâncă, robitoare, / Ca peste-un schit ce pururi ar sta în rugăciune”. Din Țara Zimbrului... preia din sămănătorism militantismul național, inclusiv șabloanele acestuia. Influențat aici mai mult de Coșbuc, adoptând și procedee utilizate de Vasile Alecsandri în Ostașii noștri, V. oferă o nouă culegere de „cântece de vitejie”. Construite impecabil, asemenea celor din prima carte, dar într-o
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
în care țara pășise, sub tutela „dascălului” sovietic. Criteriul suprem de apreciere a valorii artistice va fi, așadar, ceea ce se invocă drept un maximum de veridicitate a faptelor prezentate. Este evidentă regresia tiparului estetic, deformarea, chiar confuzia flagrantă (de care sămănătorismul și poporanismul românesc se făcuseră în alt fel vinovate la începutul secolului al XX-lea) dintre etic, acum alterat propagandistic, si estetic. Cu toate acestea, din 1953 eseurile vor capătă o ținută academică, purtând semnăturile lui Tudor Vianu, Al. A
TANARUL SCRIITOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290048_a_291377]
-
utili însă scopurilor publicației. Proză dau N. Păun și I. C. Vissarion, iar desenele sunt asigurate de V. I. Popa. Colaborarea cu articole a lui Ion Mihalache, în anii ’20 învățător în comuna Topoloveni, mărturisește orientarea țărănistă, pe linia culturală a sămănătorismului. De altfel, în numărul 5/1920 se aduce un omagiu lui N. Iorga și revistei „Sămănătorul”. V. T.
ŢARA NOUA DE DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290069_a_291398]
-
are o funestă contribuție la nașterea și dominația pseudoculturii proletcultiste. Semnează în revista „Orizont” - una dintre primele care subscriu la noua orientare culturală, favorabilă apariției literaturii socialiste - articole despre Karl Marx și despre „umanismul sovietic și Stalin”, dar și despre sămănătorism și literatura țărănească; îl vede pe Mihai Eminescu ca exponent al ideologiei unei lumi ce își simte sfârșitul și îl stigmatizează ca reprezentant „tipic al feudei care agonizează”. Apariția în 1949 a unor broșuri dedicate lui C. Dobrogeanu-Gherea, Mihai Eminescu
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
o pendulare între clasicism și naturalism, asociind la această tendință și pe Duiliu Zamfirescu. C. Dobrogeanu-Gherea deschide capitolul „naturaliștilor umanitari”, iar St. O Iosif anunță „revirimentul romantismului”, altă formulă pentru a numi pe sămănătoriști. Autorul evită terminologia lui E. Lovinescu (sămănătorism, poporanism, tradiționalism), cum o evitase și G. Călinescu, introducând titluri noi. Poporaniștii sunt cuprinși în capitolul Realismul democratic (G. Călinescu îi spunea „tendința națională”), moderniștii capătă o calificație nouă: „sincronism și diferențiere”, iar tradiționaliștii, ortodoxiștii (grupați în două încăperi ale
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
Convorbiri literare” ș.a. A mai semnat N. Pralea, Ion Gruia, Barbu Lăutarul. Prezență consemnată sporadic în critica vremii, P. trece drept un autor al „tranziției” (E. Lovinescu), fără calități care să îl individualizeze sau să îl atașeze altei direcții decât sămănătorismului întârziat, pe care îl ilustrează într-o totală desincronizare față de tendințele momentului. În povestiri, schițe și nuvele încearcă subiecte sentimentale, intriga romanțioasă, acțiunea cu sens pilduitor, într-o ambianță cu „icoane” de la țară sau din trecut. Din același arsenal vine
PORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
considerate și modele, P. trece în mod firesc la sinteză, elaborând o construcție dificilă, precum Specificul național în doctrinele estetice românești (1977). Noțiunea de specific național este o categorie care a suferit deformări începând cu gherismul, continuând cu poporanismul și sămănătorismul și terminând cu așa-zisa „estetică marxist-leninistă”. Riscul abordării unui asemenea subiect, practic devalorizat prin supralicitare sociologizantă, este asumat și evitat. P. vrea să se pronunțe exact, în scopul reabilitării ideii în cauză, și de aceea partea teoretică are în
POPESCU-26. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
mult sau mai puțin neromânească, clasa cultă fiind în genere o parte din Cosmopolis, o mahala a Cosmopolisului european, din punctul de vedere al mentalității ei, nu vorbesc de origine” ( G. Ibrăileanu, Poporanismul, „Curentul nou”, 1906). Tot aici este acuzat sămănătorismul, care idealizează lumea țărănească, exploatând doar pitorescul ei: „trebuie să fim țărăniști nu pentru că țăranul e pitoresc [...], ci pentru că avem de plătit către țăran o datorie enormă”. Ca ideologie literară, p. capătă însă un contur distinct în „Viața românească”, apărută
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
Iorga, Iași, 1913; H. Sanielevici, Poporanismul reacționar, București, 1920; Lovinescu, Ist.civ.rom., I-III, 80-119; II, 67-71, passim, IV, 108-135, passim; Ralea, Scrieri, II, 376-379; Lovinescu, Ist.lit.rom.cont., I, 80-119, II, 67-71, passim, IV, 108-135, passim; Mihail Dragomirescu, Sămănătorism, poporanism, criticism, București, 1934; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 191-192, passim; G. C. Nicolescu, Ideologia literară poporanistă. Contribuția lui G. Ibrăileanu și bibliografia problemei, București, 1937; Călinescu, Ist.lit. (1941), 585-604, Ist. lit. (1982), 661-681; Valeriu Ciobanu, Poporanismul. Geneză, evoluție, ideologie
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
variante). În 1955 a fost ales membru al Academiei Române; i s-a decernat Premiul Național pentru proză (1931). P. își considera prima carte, Scrisorile unui răzeș, „ca o lichidare a influenței sadoveniste”. La nivelul expresiei, al scriiturii, procesul desprinderii de sămănătorism, pe care prozatorul și-l impune în nuvelele din Drumul cu plopi (1924), se vădește un veritabil salt, cu rezultate notabile. Fructificând buna experiență a nuvelisticii europene (de la Guy de Maupassant la Leonid Andreev), P. uzează acum cu precădere de
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
își curmă viața. De la teza freudiană scriitorul își permite o singură corecție, antrenând textul într-o direcție facil cvasifantastică. Cu toate că autorul nuvelelor și povestirilor din deceniul ’20-’30 declara orgolios în interviuri, ori de câte ori avea prilejul, că își dorește eliberarea de sămănătorism, în romane el rămâne captiv, deliberat și cu o anume frenezie, al inventarului de teme al curentului, avându-l de cele mai multe ori companion și pe Mihail Sadoveanu. Mai mult decât atât, P. își propune să dea o dimensiune romanescă, o
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
locurile comune gazetărești decât prin câteva creații remarcabile în spațiul galeriei tipologice a romanului: Iordache Cumpătă, Dimitrie Petreanu, agronomul în care încearcă să-l figureze cu oarecare idealism pe tatăl său, ș.a. Format într-o epocă de posteminescianism manifest, chiar sămănătorismul său părând a izvorî uneori din ideologia conservatoare a lui Eminescu, P. nutrește un cult constant pentru poet. Fiindcă este și perioada când apar marile inițiative exegetice și de editare științifică (I. Crețu, D. Caracostea, Perpessicius, G. Călinescu), îndrăznește o
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
din geometrie, acesta ar depăși „romantismul expresionismului” și ar tinde spre „armonie abstractă” și „creație pură”, urmărind sinteza elementelor esențiale. O asemenea artă este socotită ultima expresie a veacului și a timpurilor moderne, „în secolul automobilului și al avionului”. În timp ce „sămănătorismul blamează civilizația orașului”, „constructivismul o exaltă.” Concluzia este: „Vrem artă nouă, într-o țară liberă și nouă” (Scarlat Callimachi). O contribuție importantă la definirea teoretică a conceptelor o are Ilarie Voronca, prezent număr de număr cu serialul Constatări, în care
PUNCT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289064_a_290393]
-
de zonă inferioară, e zugrăvită în scene filmate, inexperimentate, deși cu intenții moderniste și de pigmentare sexuală”). Alt roman, Paradis uitat (1937), tot cu substrat autobiografic, evocă nostalgic copilăria personajului principal, în atmosfera idilică a vieții rurale patriarhale („...fenomen de sămănătorism evreiesc” - E. Lovinescu). „Dați-mi-L înapoi pe Iisus” e o nuvelă amplă (tipărită în 1944, scrisă însă în anii ’30), în care R. investighează problema identității spirituale a intelectualului român de origine evreiască, ilustrată prin forma acută a conflictului
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
pasiuni, într-o oarecare asemănare cu Ion de Liviu Rebreanu. Similitudinea e însă numai de subiect: erotismul și patima averii se profilează pe fundalul declinului boierimii vechi, ceea ce înlesnește ascensiunea ciocoimii și proliferarea parvenitismului. Ambele scrieri conservă unele trăsături ale sămănătorismului, au, totuși, o tentă de realism critic și, prin subiectul legat de crimă, violență și patologie, patimă și dezagregare morală, prezintă afinități cu literatura naturalistă. Diferite sunt Ruginoasa (1939), Fermecătorul Hrisoverghi (1943) și Răzvrătitul Toderiță (scris într-o ultimă variantă
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
scriitori din literatura română și universală, prezentări de reviste literare din țară și străinătate, studii de teorie literară și estetică. E. Lovinescu publică articole despre Dimitrie Anghel, despre piesa O scrisoare pierdută a lui I.L. Caragiale, despre Panait Istrati, comentariile Sămănătorismul, Localul și universalul, Importanța studiului prozei lui Eminescu, Literatura moldoveană. În numărul 2045/1924, Lucian Blaga semnează articolul Din viața culturală românească. Prozatorii de după război, unde remarcă în pagina literară „gesturi abrupte, o voință ciudată spre o adâncire de perspectivă
RAMPA NOUA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289125_a_290454]
-
MURMURUL PĂDURII, revistă apărută la Turnu Severin din iulie până în octombrie 1933, sub conducerea unui colectiv redacțional. M. p. cultivă tradiția, exprimând afinități cu principii ale sămănătorismului și poporanismului, precum iubirea de neam și păstrarea moștenirii culturale: „O literatură trebuie să-și aibă întotdeauna ramuri care să pornească din trupul gros al poporului, din gândirea, viața, spiritul și manifestațiile acestui popor” (Sava Pârăianu, Curentul poporan în literatura
MURMURUL PADURII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288320_a_289649]
-
pus pe opera celor patru „stâlpi ai bolții” (Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga), deasupra cărora stă Eminescu, prin care se realizează „unitatea vieții noastre spirituale”. Istoria... este opera unui tradiționalist, în sensul interbelic al cuvântului, pentru care sămănătorismul este cea mai importantă mișcare literară de după (și în prelungirea lui) Eminescu, urmat de curentul de la „Gândirea”. Așadar, Ion Barbu nu va fi decât un poet „obscur, căutat, recurgând la simple înșirări de cuvinte ilogice”, Mateiu I. Caragiale va ocupa
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
mod structural al perspectivei din scrierile ei literare. În acest fel este filtrată și o influență venind dinspre literatura rusă, dinspre Turgheniev în special. În schițe, nuvele, piese de teatru, paradigmatice pentru tendința din revistele socialiste, prefigurând și câte ceva din sămănătorism și poporanism, mediul predilect rămâne cel țărănesc. Autoarea colectează sârguincios „documente omenești”, cum cerea școala lui Émile Zola: oameni roși de mizerie, boală și vicii, înrăiți, fără speranță, ducând un trai chinuit și zadarnic, amenințați permanent de ciocoi și boieri
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
înscriu, firește, G. Bacovia (Baladă, Liceu, Vobiscum), Agatha Grigorescu-Bacovia (Nedumerire), N. Davidescu (Leagăn de cântece) și Radu Gyr. Publicația se arată ospitalieră și cu producțiile de esență tradiționalistă (Ilariu Dobridor), cu versificația simplistă, stângace, a lui V. Demetrius sau cu sămănătorismul schematic, idilic, al Mariei Cunțan. Colaborează cu proză G. Bacovia (Amăgire), Pan M. Vizirescu, George Acsinteanu. Coperta și interiorul revistei sunt ilustrate cu reproduceri după Cecilia Cuțescu-Storck, Oscar Han, Corneliu Medrea. Alți colaboratori: N. Batzaria, G. Murnu, Al. Cazaban, N.
ORIZONTURI NOI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288585_a_289914]
-
o poezie minoră, de un patetism desuet, lipsită de vibrație autentică. Se publică proză de Gh. Brăescu, I. Agârbiceanu, Aurel Decei. Cronica literară este semnată de V. I. Bergheanu. În articolul Pe cărări drepte, Marin Dragnea aduce elogii poporanismului și sămănătorismului, dezavuând energic modernismul („nu putem accepta exagerațiile noului curent”). Apar traduceri din Jókai Mór, Ady Endre, Edgar Allan Poe. Mai colaborează V. Ilea, Ion Chelcea, Angelo Stătescu, N. Batzaria. N.S.
PAGINI CULTURALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288610_a_289939]
-
readuce în actualitate pe Mihail Dragomirescu, H. Sanielevici și Petre P. Negulescu, toate celelalte exegeze care au urmat debutului sunt consacrate unor curente culturale sau sociale importante, examinate într-o succesiune cronologică, nu însă și ideologică, a junimismului: Țărănismul (1969), Sămănătorismul (1970) și Poporanismul (1972), completate în 1977 prin Curentul cultural de la „Contemporanul”. Ele dezvăluie nu numai un proiect ambițios și sistematic, dar consacră și o metodă. Autorul reconstituie ambianța unor epoci complicate, intrând în culisele și dedesubturile evenimentelor și ale
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
socială și filosofică (în colaborare cu N. Gogoneață), București, 1965; Junimismul. Contribuții la studierea curentului, București, 1966; Falansterul de la Scăieni (în colaborare cu I. Cojocaru), București, 1966; Trei esteticieni (M. Dragomirescu, H. Sanielevici, P.P. Negulescu), București, 1968; Țărănismul, București, 1969; Sămănătorismul, București, 1970; Poporanismul, București, 1972; Studii și cercetări, București, 1972; Junimea și junimismul, București, 1975; Confluențe, București, 1976; Curentul cultural de la „Contemporanul”, București, 1977; Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, București, 1980; Comentarii, București, 1981; Viața lui C. Dobrogeanu-Gherea
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]