663 matches
-
În care tu îți ascunzi fructul splendorii Rătăcind mintea care privește în suspin Nu știu să înnot așa bine Și risc să mă înnec cu sărutul Primului val învolburat în dăruirile tale Să mă pierd în adâncurile nedeslușite Din formele săpate adânc În șuvoaiele care-ți curg din privire Ce se va alege atunci de miresme Sau de prutul trecut între vaduri O s-aflăm amândoi întinși peste pajiști Când o să stăm contopiți în aleanuri Striviți de îmbrățișări necontrolat Prinse în vărtejul
BASARABEANCA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368911_a_370240]
-
trei brațe, glastre, servicii de cafea, cofe și căni de vin, tip putinică cu burtă, barza cu pui, cloșca cu pui. Produsele dumnealui sunt lucrate la roata manuală, din pământ de pe malul Oltețului, de la o adâncime de vreo 3 metri, săpat, udat de 3-4 ori, lăsat la dospit 2-3 zile, dat prin malaxor, frământat, curățat de impurități. După ce iau forma vasului dorit, obiectele de lut umed se lasă la zvântat, după care urmează scăldatul, adică se dă fondul cu vopsea naturală
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
are la îndemână, preotul face Sfințirea cea mică a apei. 3. Sfințirea cea mică a apei precedă, de regulă, rugăciunile de binecuvântare a diferite lucruri și activități din viața casnică a omului, precum: a. Rugăciunile la începutul și la terminarea săpatului unei fântâni; b. Rânduiala binecuvântării la începerea semănatului; c. Rugăciunile la sădirea și la culesul viei; d. Rânduiala binecuvântării corabiei sau a luntrii celei noi, care este adaptată și pentru binecuvântarea unui autovehicul. 4. Stropirea cu apă sfințită spre curățire
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI, INDICII ŞI REFERINŢE, NECESARE ŞI UTILE, DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ CÂT ŞI DESPRE APA SFINŢITĂ SAU AGHEASMA – MARE ŞI MICĂ [Corola-blog/BlogPost/369681_a_371010]
-
stă-ngropată, ascunsă-n altar! Îmi pun întrebări de ieri, demult, ce nu mă lasă Să gândesc firesc ! Mina asta misterioasă! Unde oamenii trăiesc în adânc și în mister, Se orientează-n spațiu, având lumina reper. Ființe umane trec printre galeriile săpate, Lasă viață și regret, vise și gânduri în spate, Răspândind melancolie printre florile de mină, Ce aduc un pic de viață, strălucire și lumină. Liniștea mai doarme un pic, când încep să cânte munții, De tăierea în rărunchii Terrei sub
ESEU DESPRE MINĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368209_a_369538]
-
aveai voie să ridici privirile și nici măcar să gândești.” Pe scurt, naziștii îi aduseseră pe evreii polonezi în starea de animale de povară. Prima misiune a lui Maor a fost de a îngropa cadavrele basculate de naziști în gropile comune, săpate proaspăt chiar de evrei. Erau cei care fuseseră gazați recent în cele 13 camere de gazare ale lagărului. Scena este terifiantă. În atari condiții inumane, mulți evrei considerau moartea ca pe eliberarea supremă. Cu un deosebit simț realist, Aurora Cristea
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
adevăratului prilejuitor al biruinței sale o rugăciune de mulțumire. Apoi a descoperit Constantin tuturor semnul cel mântuitor- și a înălțat chiar în inima orașului împărătesc un monument triumfal în amintirea biruinței asupra dușmanului, monument pe care a scris cu litere săpate, că acesta se dovedise să fie semnul izbăvitor al statului roman și ocrotitorul împărăției întregi. Și a mai pus în mâna statuii sale, înălțate într-unul dintre locurile cele mai umblate ale Romei, o lance lungă în chipul crucii, poruncind
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
Altarul consființit de martiriologia acestei Nații binecuvântate. Bunul Dumnezeu ne-a hărăzit scrierea cu patru milenii înaintea Sumerului, tocmai pentru a-L lăuda mai mult decât toate celelalte popoare ori seminții. Vocația scrisului constă în semnificația acestor slove de foc, săpate adânc în Pisania Rugului aprins din firida sufletului meu. Menirea lor este să mărturisească comuniunea mea cu Logosul divin, bucuria dragostei întru Dumnezeu, cuminecarea Dorului întru Măicuța noastră Ocrotitoarea, slujirea iubirii de Neam, admirația pentru dascălii și duhovnicii mei, precum și
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
nu provoacă așa o zguduire în cap! Puiul de șarpe nu cunoaște această spaimă, culmea, pricinuită de om, omului, nu de om șarpelui! Dar, o doctoriță dintre puținele câte or fi în lumea suspinătorilor cu mâna la falcă preschimbă larma săpatului în creier prin canalul măselei, într-o simfonie a oaselor craniene. E așa de frumoasă și delicată doctorița, încât găurirea ori smulgerea măselelor părând aducătoarea morții, aduce durerea de bunăvoie, în tot cazul...! E adorabil de privit într-un minut
DR. DIANA-GEORGIANA TRIFAN. INEPUIZABIL MOTIV DE ADMIRAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353337_a_354666]
-
ochiului - tot astfel toamna - arată și bolțile sufletului Emiliei: o interiorizare inimitabilă, o suferință de aceiași subtilitate plină de încărcătură și neliniște, sau poate de cântecul destinului. “Strâng cioburi arămii dintr-o poveste ... Când cearcănele vieții îmi ascund, Nici lacrima săpată nu mai este În orizontul ce-l credeam rotund .* Lipsită de leagănul unei iubiri, a unei inimi existentă în doririle sale, poeta trăiește frumos si adevărat vise singulare . “În mine port aievea tristețea și durerea Că te-am pierdut, cu toate că
PALETĂ DE POEZII, TOAMNEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354701_a_356030]
-
Și fără mine nu ați ști ce-i veșnicia Că mă găsiți în formă mirosul și culoarea Ce face floarea să vă încânte ochiul Într-un apus sau răsărit al zilei următoare În chipul unei fete ori șarmul de bărbat Săpata în iubirea de părinte Prieten sau în cuvântul scris pe un altar Eu sunt puterea dezlănțuita În dăruirea dragostei când posedați Va pierdeți unu întraltul Femeie Sau bărbat Să nu mă alintați atunci cand supusă pradă cad neajutorării Vibrațiile ei mă
EXTRAS DIN MEMORIA UNEI DARUIRI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347145_a_348474]
-
urmă mulțumiți de ceea ce capturaseră de la tâhari. Aur și argint sub formă de monede sau bare topite în ateliere clandestine, vase scumpe ori pietre prețioase. Pe lângă acestea romanii mai descoperiră turme de oi și vite, ascunse în peșteri de pământ săpate chiar de tâlhari în coastele versanților dincolo de niște intrări foarte strâmte, unde se deschideau încăperi vaste, grote naturale cărora, unora dintre ele, ei le săpaseră doar intrările, descoperind sub versanții aproape verticali cavități subterane în care mai apoi cetele de
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
am băut cafeaua m-am retras în camera-birou și am început să scriu la acest roman... După amiază trebuie să vină Constantin. Mâinile bătătorite și arse de soare strângeau cu putere coada de frasin a cazmalei. Lucrase toată ziua la săpatul grădinii. Lucra cu înverșunare să uite de dorul fiului plecat în Afganistan. Vorbise cu el prin telemobil și îi spusese că vine în permisie peste două zile. Azi se împlinea această perioadă. Lucra și din când în când se uita
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
o bună lungime de galerie era săpată cu dalta și ciocanul într-o rocă destul de dură care iată rezistase de-a lungul secolelor. Înainte de a ieși din roca dură și a pătrunde în zona filonului 25 exista o sală mare săpată unde se spunea că erau cazați cei care lucrau în mină. Desigur că fiind închiși, nu puteau fi decât sclavi sau ceva de genul acesta. Nici într-un caz oameni liberi. Lemnul folosit la armare îl luam direct din pădure
BULGĂRII DE AUR !!! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358299_a_359628]
-
arcuri sfărâmate, și o ușă de biserică în care se taie trei rânduri de linii împodobite, ca la ușa bisericii din Scânteie, clădită de Ștefan cel Mare. Colo sus, pe zidul acela măreț, fereștile mai mici au ciubuce de piatră săpată, cari se taie în unghiuri drepte, și se vede chiar prin spărturi o poartă cu șeapte-opt arce în cadrele ei îndrăznețe, care e de sigur cea mai frumoasă din toate vechile clădiri românești. Ea e sfărâmată în parte, drumul la
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
își arunca ultimele lui raze roșietice peste teiul din cimitir. Era un semn că și astrul zilei își lua la revedere de la umbra poetului. Studenții Școlii Normale, șase la număr, luară pe umerii lor sicriul și-l duseră lângă groapa săpată proaspăt sub un tei; patru dintre ei îl coborâră ușor în hăul pământului...Maiorescu cu câțiva prieteni aruncară primii bolovani care sunară straniu peste cutia de brad, care-i purta rămășițele pământești. Așa s-a stins cel mai mare geniu
CEREMONIA DE ÎNMORMÂNTARE A LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360494_a_361823]
-
Stihuri > Reflecții > POEM Autor: Ioan Lila Publicat în: Ediția nr. 388 din 23 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ioan LILA Cristelle, eu te-am gîndit pe tine Rănită de neaua zilelor acide Iubirea e și ea un zid de piatră Săpata deja în zilele aride Te pot uita, tu uită-mă deja! Eu sînt, demult, o vagă rătăcire Legată uneori de-o amăgire - Lumina zilei nu mă mai îmbată E vremea să devin o amintire ! & Cristelle, moi, j'ai pensé à
POEM de IOAN LILĂ în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360543_a_361872]
-
lăsați în viață”. Zâmbi cu tristețe. Umerii îi păreau apăsați de o nevăzută povară, Își ridică apoi privirile blânde spre Arina și continuă: “După ce ne-au scos din oraș, ne-au despărțit; tata a trebuit să plece în spatele frontului la săpat tranșee, iar eu am rămas împreună cu frații tăi. Ce foamete am avut de îndurat, cum ne-au mai mâncat păduchii... Și, nu după multă vreme, mi-am dat seama că urma să mai am un copil. Eram disperată. Cum, cu
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
noi copiii, fără să facem nici un fel de mătreață sau alte boli ed piele. Se trezea natura la viață, înverzeau câmpurile. Începea apoi lucrul în grădină, punea lumea ceapă, usturoi, ridichi, verdețuri, praz, napi dar și la câmp, arat semănat, săpat, apoi ochii pe cer, plouă sau nu plouă în mai, avem sau n-avem la toamnă mălai? Nu apuca omul să respire că lumea că începea secerișul, treieratul cu batoza la izlaz, adusul recoltei, culesul porumbului, pregătirea pentru o nouă
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
umană și măiestria artistică, încă o dată magistral confirmată prin acest excepțional poem, născut din viguroasa și tensionata tușă a unor umbre grele. Situat în noaptea ființei, are o ‘culoare’ sură; cea a blănii lupului”. Cuvintele lui Aurel Gheorghe Ardeleanu par săpate în piatră, cu dalta. M.-I.B.: Va fi șocată multă lume de relația eului liric dorcescian cu avatarurile, chiar dacă o prezentați în limbaj poetic, generator de imagini neconvenționale. E.D.: Coabitarea eu-avatar, atât de veche în scrisul meu, consubstanțială acestuia
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
fața speriată/ a Golgotei” (p. 165). Durerea îndurată de Isus Cristos pe cruce face ca sufletul poetului să fie contopit cu Evanghelia: Unii zic că-mi zugrăvesc/ într-o Evanghelie sufletul;/ alții văd că-mi topesc/ razele viselor/ în cuptorul săpat/ sub pereții lacrimei” (p. 174). Biblia este o scrisoare adresată de Dumnezeu Creatorul către credincioșii din toate timpurile. Pentru poet Cuvântului lui Dumnezeu este o primăvară care îi înseninează viața: ,, De-a dreapta,/ sărutu-mi flămânzit/ aprinde copacii/ pentru un rai primitor
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
eticheta urbană a mediului poetului: „toți încap într-un surâs / la fereastra Raiului meu / de tristeți / așteptând să-mi crească / aripile cuielor / Unii zic că-mi zugrăvesc / într-o Evanghelie sufletul / alții văd că-mi topesc / razele viselor / în cuptorul săpat / sub pereții lacrimei”. Obiceiul modernist al lui Arghezi de a permuta determinantul lingvistic al membrelor umane (pulpa mâinii, de ex.) se regăsește în perimetrul altui deziderat de întrebuințare, când, la un moment dat, verbul umblă, atribuit în mod obișnuit, viețuitoarelor
N.N. Negulescu: Ochiul de foc () [Corola-blog/BlogPost/339572_a_340901]
-
sine într-o lume deseori percepută ca absurdă și sălbatică. Un debut promițător, în care citesc Petice de suflet (pag. 66): Iubește, muză, cu gust de migdale, / Licoarea ascunsă în petic de suflet, / Destramă tristețea-n tușe domoale / Și rana săpată adânc peste umblet, cu gândul la versurile Veronicăi Micle, alăturate marelui Eminescu, fără să știu prea bine din ce motiv. Dar simt că așa trebuie. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Emilia Dănescu: Zestrea toamnei () [Corola-blog/BlogPost/339622_a_340951]
-
acum nu mai înțelegeam nimic. Am plecat mulțumindu-i cu jumătate de gură. Ceva totuși nu era în regulă. Așa că m-am întors până la stația de metrou unde i-am văzut pe trecători traversând absenți puntea improvizată peste șanțul proaspăt săpat și, de jur împrejur, nici pic de apă. Referință Bibliografică: Puntea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 312, Anul I, 08 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
Nu îngerul e chip de nevăzut, Ci ochiul mi-i în pânză de albeață... Și-orbecăi mânuit, ca o paiață, De-un păpușar cu braț de lut. Și nu în Cer e îngerul menit Să-mi umple golul de fântână, Săpat adânc în inima-mi nebună, Ori să-mi trezească ochiul adormit. Tot darul Cerului, de-l vrei, e jos Și are chip de prunc neprihănit, Ori de fecioară-n trup desăvârșit; Doar inimă să ai, și ochiul de folos. O
ÎNGERUL ÎNTÂRZIAT de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341353_a_342682]
-
ortodox și Altarul consființit de martiriologia acestei Nații binecuvântate. Bunul Dumnezeu ne-a hărăzit scrierea cu patru milenii înaintea Sumerului, tocmai pentru a-L lăuda mai mult decât toate celelalte popoare. Vocația scrisului constă în semnificația acestor slove de foc, săpate adânc în Pisania Rugului aprins din firida sufletului meu. Menirea lor este să mărturisească comuniunea mea cu Logosul divin, bucuria dragostei întru Dumnezeu, cuminecarea Dorului întru Măicuța noastră Ocrotitoarea, slujirea iubirii de Neam, admirația pentru dascălii și duhovnicii mei, precum și
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]