209 matches
-
mai povestit că nu este de mult timp căsătorit, dar că frumoasa lui soție nu poate face copii și că s-au gândit ei că pot fi părinți iubitori și că pot lua fata la ei, să aibă și ea, sărăcuța, un cămin. A asigurat-o că o vor crește cu grijă, că nu va duce lipsă de nimic și că vor face acte, să fie fiica lor vitregă, dacă este de acord bunica Dobrița. Pe măsură ce înțelegea povestirea tânărului ceferist, bunica
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
băieții cu suplimente. Nu m-am trezit odată cu pictorul că-mi spune să plimb uneori pe ; domnișoara? "Zut! i-am spus. Drept cine că iei?" S-a făcut rac. Totuși îl cruțasem; nu-i spusesem că nu i-a lipsit sărăcuței nici un bal mascat toată iarna, cât despre boschetele de la șosea! Altfel îmi . place că e fată de viață. . . Știi, Mini, patroana din Toamnei e divorțata lui A., maestrul baroului. A "rulat". E urâtă și "ră" - cum ar zice Lina noastră
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe care să le schimbi după bunul tău plac. Mă liniștea doar insistența cu care suna telefonul, intra automat pe fax și se deconecta din cauza lipsei de hârtie, semn că totuși exista dorința comunicării cu mine. Credeam că ea personal, sărăcuța, fugită de acasă, insista cu mânuța ei, apăsând de fiecare dată pe butonul SEND. Ce nu știam eu e că ea se ducea la un fax automat căruia îi punea foile de cu seară și îl lăsa să încerce până când
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
aici se plimbase el cu Mariana. Uite, aici o înșelase pe Mariana prima dată. Aici se luase în gură cu un gardian public pentru comportament indecent sau așa ceva, și Mariana roșise toată. Aici era locul preferat de caca al Contesei. Sărăcuța Contesa, dacă mai trăia, ei i-ar fi părut cel mai rău că pleacă Mișu. Aici, la copacul ăsta, Mișu făcu ultimul pipi într-un parc din București. Aici, pe Calea Victoriei, locuise Mișu într-o mansardă, pe vremea când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de sat. Eram în curte când două femei aproape să rupă poarta: Doamnă, e jale. L-au luat pe ăl mare rușii. Cum? Păi l-au aburcat pe cal, s-au uitat în stânga și n dreapta și duși au fost, sărăcuță doamnă. Floare de băiat. Vocile tremurate, spânzurate de cârligul lacrimii m-au copleșit. O mie de bocete adunate din toată nenorocirea lumii ropoteau în grinda creștetului. Le-o fi spus, că Petrișor știa bine rusește, le-o fi spus că
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
s-a găsit să-mi ceară pedigriul, să mă-ntrebe de ce nu m-am măritat, de ce n-am copii. Și să-i fi văzut cum deveniseră mai interesați de viața mea amoroasă decât de sănătatea economiei românești care a ieșit, sărăcuța, din comă, tocmai mișcă din degețele, și de posibilitățile ei de redresare! Normal, au făcut concurs de amintiri cu România, cu toții au mai fost pe-aici, în drum spre altă parte, au oprit să ia benzină, dar se găsea greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nopțile... Sau să le câștigi, Víctore. În sfârșit, nu știu ce se-ntâmplă cu mine și nici ce se-ntâmplă cu noi. Și eu, în ce mă privește, cred c-aș reuși să mă resemnez; dar biata mea Elena, sărmana mea Elena... Sărăcuța de ea! — Vezi? Ai și-nceput s-o compătimești. — În sfârșit, Augusto, gândește-te bine înainte de a te însura. Și se despărțiră. Augusto se întoarse acasă cu capul doldora de câte auzise de la don Avito și Víctor. Aproape nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
amândoi cu fetița, eu o țineam pe genunchi și-i spuneam povești, și-o sărutam, și-i înșiram tot felul de fleacuri, când s-a apropiat și maică-sa și-a început și ea s-o mângâie. Și-atunci ea, sărăcuța, mi-a pus o mânuță mie pe umăr și cealaltă pe umărul maică-sii, și ne-a spus: „Tăticule..., mămico..., de ce nu-mi aduceți un frățior ca să se joace cu mine, așa cum au alte fetițe, să nu fiu singură cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lung și apăsat pe gură. Ieșind, fata îi aruncă o privire plină de o spaimă enigmatică. Și de îndată ce ieși ea, Augusto gândi în sinea lui: „Mă disprețuiește, fără doar și poate; am fost ridicol, ridicol, ridicol... Dar ce știe ea, sărăcuța, despre lucrurile astea? Ce știe ea despre psihologie?“ Dacă bietul Augusto ar fi putut citi atunci în cugetul lui Rosario, ar fi fost și mai disperat. Pentru că naiva fetișcană gândea: „Într-una din zile am să mă-ntorc ca să petrec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și proștii n-ar putea înnebuni. Ce-am făcut cu Rosarito - gândi el mai departe - a fost ridicol, pur și simplu ridicol. Ce-o fi crezut despre mine? Dar ce-mi pasă ce crede despre mine o fetișcană ca ea?... Sărăcuța! Însă... cu câtă naivitate se lăsa în voia mea! E o ființă fiziologică, perfect fiziologică, exclusiv fiziologică, fără nicio psihologie. E inutil, așadar, să o folosesc drept cobai pentru experimente psihologice. Cel mult, fiziologice... Oare însă psihologia, și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
milos oamenii mari și ironic-răutăcios oamenii mici. Mi s-a întâmplat ceva năucitor: trecătorii mă mângâiau pe plete și îi spuneau mamei: vai, ce fetiță drăguță aveți, doamnă! N-am mai auzit nici în față, nici în spate expresiile standard: sărăcuța, biciclista, chioara, aragaz cu patru ochi. Răsesem colegilor bucureșteni toate premiile posibile, mai puțin cel pentru lucru manual (lucrături pe etamină), la care am fost o incapabilă toată viața. Eram o mică glorie de cartier. Mă selectau la tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
doi ani singur, ce să fi făcut, doar nu-i eunuc, ci bărbat, mde, cabărbații. Șoc, spital, injecții, divorț, spital: irecuperabilă, decretase micuțul Marga. Se încurca, o lună, două, cu unul altul, nu durează, nu-i decât o cârpă stoarsă, sărăcuța, așa spunea marele doctor al nebunilor. Iată alt damblagiu: un țăran mic, gras, fără vârstă. După ce i-au luat pământul și l-au obligat să intre îngospodăria colectivă, n-a acceptat să lucreze pe altă fâșie de pământ decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
săraca, doar știți... tot umblă la doctorii ăia de femei. S-a supărat pe mine, că nu i-ați dat. Te-am atins, potaie... știi despre ce boală femeiască e vorba, doar tu i-ai făcut felul și lu’ Nuțica, sărăcuța... da’ n-am zis până acuma nimic, lacăt am fost, să nu afle scorpia de Ortansa, nevastă-ta. — Nu mă interesează relațiile dumitale cu Nuți. Ți-am cerut câteva lucruri, tovarășa Vasilică. Câteva. Puține și clare. „Tovarășa“, auzi! Cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și atacarea locatarei și câinii și pisicile ei nebune? Panică, pogrom, așa strigă perciunații? Madam Murătură să cadă jos, nu alta. Am insistat. Ce mesaje SOS trimit comis-voiajorii în străinătate? Că sunt în primejdie și trebuie salvați? Nu știe nimic sărăcuța! Ea nu vede pe nimen!. Mi-a sărit capacul. Dar Moișă Moișă, adică tovarășul Gafton, soțiorul? Dar chiriașul, bisexuatul profesor de limbi, Limbutul, botezat Vancea? Ăsta, ce-i, de fapt? Zăpăcită cu totul, îi pierise glasul. Am apăsat și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
suntem fostele lor victime, gata? Doar știa că e o minciună, doar știa, tâmpitul. Sau nu știa? Spune-i că proștii aleși sunt mai proști decât proștii. Sunt aleșii proștilor, spune-i asta, spune-i! Gata să facă o criză, sărăcuța Venera, tocmai acum, când mărturisise că știa de Mauriciu Gafton și dedoctorul Marga și de bietul detectiv A.D.V.V.. Dar își revenea, iată, se calma, scumpa de ea, spectacolul nu se încheiase. — Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul. Vicleanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Voinov, rusoaica, a comis o mezalianță fericită, admit. Chiar și amicii dumitale, admit, sunt oameni cu... Nu, nu contest calitățile... și buzele fardate fardară un zâmbet, da, da. Chiar și prietena Tori, săraca, nu-i pot nega calitățile. Nici defectele, sărăcuța, nici defectele. Nici, bineînțeles. E bine să clarificăm, însă, maltratarea bătrânei cu pisicile. Devastarea apartamentului, placiditatea poliției, incendiul, știi ce scria în ziar. Un rug, da, un pogrom. Bătrâna aceea nu era chiar așa bătrână, cum vezi... Locuiesc la periferie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
știi, n-au reușit. Dovada a fost brutală și regretabilă, recunosc. O dovadă, totuși, trebuie să admiți... Renăscuse doamna Venera, trebuia să admită. Ochii întineriseră, ca și mișcările și obrazul. O adevărată înviere, ce mai. Gata să facă o criză, sărăcuța, dar își revenise instantaneu, scumpa de ea, spectacolul nu se încheiase, Sfânta Sâmbătă nu se încheiase. — Zic că dumneata înțelegi, asta zic. Ai făcut tot felul de aluzii până acum... Proces, excluderea din învățământ, suspiciunea, marginalizarea. Înscenare, neînscenare, confuzie, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
avere neprețuită. Nu bani, ci tablourile lui Grigorescu.” G.G.Ursu, Tecuciul literar, Bârlad, 1943 MAMA Cu acul ne‐a crescut biata mama. și o dată n‐ am auzit‐o plângându‐ se, ori blestemând, ori spunând vreo vorbă rea. S‐a trudit, sărăcuța de ea, ș‐ a învățat singură să citească și să scrie, ca să ne poată învăța și pe noi puțină carte. C ă ce școli erau pe vremea aia?...De dimineață până în noapte muncea și ne îngrijea s‐ avem de toate
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vilă se alegea... Ce să alegi Între valoare și bani? Desigur, valoarea lucrativă... Dar există și o inerție a succesului : cînd era Săraru director la Teatrul Mic, orice spectacol scotea, era socotit un succes (la grămadă, montări importante și spectacole sărăcuțe pe texte de D.Bobircă, Fl.N.Năstase, ori Th.Mănescu). Orice și oricum ar monta azi Hausvater, Andrei Șerban, Afrim, Măniuțiu, Dabija, Tompa, Bocsardi sunt socotite succes, aprioric, evaluarea fiind dictată tocmai de inerția victoriei. În literatura contemporană, exemplul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
o văd pe mama, bătrâna mea mamă, din pântecele căreia am ieșit În lume, Într-o noapte geroasă de iarnă. Dacă mă urc pe bolovan, de aici din stradă , prin fereastră o văd pe mama. E cocoșată de atâta muncă sărăcuța. Când intru În casă tata mă ademenește cu vaselina, Îmi unge cu ea Încheieturile mâinilor, apoi intrăm Împreună În garajul Întunecos. Tata miroase a vaselină, a transpirație și a vin acru. Bicicleta pe care nu m-am urcat niciodată stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fost pierdută la poker de frate-miu, care, tocmai am aflat, a dispărut fără urmă cu banii, lighioana dracului. Îl găsesc eu și-n gaură de șarpe. O să mi-o plătească! Singurul om de care-mi pare rău, e mama sărăcuța, care a Închis ochii și n-a mai apucat să mă vadă ieșit din pârnaie. Dar gata cu sentimentalismele! tună bruta, lovind cu pumnul În peretele șubred al magherniței. Îmi plac ghetourile. Mă omor după ele și... simt că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ar fi momentul, și oricât de superb ar fi el, nu cred că-mi mai pot ține ochii deschiși pentru prea multă vreme de-acum înainte. Brad își termină litania, și din fericire îmi observă în sfârșit pleoapele căzute. ― O, sărăcuța de tine, spune el cu blândețe, ești obosită. Dau din cap, pentru că sinceră să fiu, nu cred că pot să mai vorbesc. Oricum, alcoolul și oboseala ar crea niște replici nepotrivite. ― Nu vrei să fac niște cafea fără cofeină? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tău iubit are treabă până peste cap. Ei, ăsta da rezultat. E pentru prima oară când Jenny s-a referit la Brad ca fiind iubitul meu; asta se întâmplă doar pentru e Lauren aici, sau dispare ceva din răceala ei? ― Sărăcuța de tine, spun eu cu înțelegere. Să nu-l lași să te muncească prea tare. ― Stai liniștită, spune Jenny. Asta e meseria mea. Oricum, o zi bună. Zâmbește și dispare, iar eu mă întorc la Lauren cu gura căscată. ― Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îmi tot curge, și sunt conștientă că Lauren stă în spatele meu, frecându-mă delicat pe spate. ― Uite-aici, spune Lauren, dându-mi niște șervețele. Îți aduc un pahar cu apă. Vine înapoi și mă ajută să mă ridic în picioare. ― Sărăcuța de tine, spune ea. Tremuri toată. Mă conduce pe canapea, după care dă fuga înapoi în dormitorul ei și vine înapoi cu o pătură cu care mă învelește. Lauren nu spune nimic, stă doar lângă mine și-și pune brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
s-a minunat: “sunt o tânără, fierbinte, frumoasă, sexoasă, tariful meu e generos: vreau să-mi cumpăr casă!”. Sau altul: “babalâcule, te rog, să nu-mi găsești vreo vină, sunt tânără, expertă-n sex și vreau o mașină”. Altele mai sărăcuțe (poate și cu duhul) Îi propuneau să le Înfieze, altele Îi cereau bani că sunt handicapate, În fine, totul se Învârtea În jurul banilor. “Nu este lucru curat”, Își spuse, “trebuie să-mi schimb descrierea, și să-mi pun și poza
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]