235 matches
-
și pe legiuitorul, în răceala muntelui, îl caută. pelerinul, turistul naiv, călătorul. Când simte că-i ultima, ora. Acolo, la izvoarele pulsând sub piatră, pe piatră, șuvoi din pisc, mă simt eu acasă de-acum, în elementara sărăcie celestă, a sărăcuțului Francisc. Acolo, unde corbul le spune ceva aproape de înțeles puținilor vizitatori care lasă Roma berniniană pentru grotele benedictinilor ; dar deslușesc ei, cei veniți de departe, un murmur mustrător, un freamăt de nemulțumire al aripilor, o ceartă croncănită sever, de
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
acestuia, care-n semn de simpatie, își scutură crenguțele, făcând să-i sune podoabele înghețate, la fel cu clinchetul clopoțeilor. Și toți trei: băiețelul, măicuța lui și brăduțul erau fericiți, căci era Noaptea Sfântă a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos! Sărăcuții Cu mulți ani în urmă, la marginea unui sat din Vrancea, sub poala unui deal împădurit, se găsea o căsuță umilă, făcută din lut și paie, un bordei, cum i se spune prin acele locuri. Casă de oameni nevoiași, atât
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Vrancea, sub poala unui deal împădurit, se găsea o căsuță umilă, făcută din lut și paie, un bordei, cum i se spune prin acele locuri. Casă de oameni nevoiași, atât de săraci, încât le-a ieșit în sat o poreclă: Sărăcuții. Din tată în fiu, nu s-au mai numit familia Popa, ci Sărăcuții. Părea că un blestem se ținea de această familie. Deși erau harnici cu toții, dar neavând pământ și lucrând pe la alți gospodari, trebuiau să se mulțumească cu puținul
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
lut și paie, un bordei, cum i se spune prin acele locuri. Casă de oameni nevoiași, atât de săraci, încât le-a ieșit în sat o poreclă: Sărăcuții. Din tată în fiu, nu s-au mai numit familia Popa, ci Sărăcuții. Părea că un blestem se ținea de această familie. Deși erau harnici cu toții, dar neavând pământ și lucrând pe la alți gospodari, trebuiau să se mulțumească cu puținul pe care-l primeau în produse: fasole, cartofi, grâu, porumb, care abia le
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
pereche de opinci și un singur sumănaș. Domnul învățător și soția sa îi iubea și pe cât puteau îi ajutau pe băieții orfani și-i încurajau să învețe carte, căci erau inteligenți și silitori. Au trecut anii cu greutăți, nevoi și Sărăcuții au crescut. Ionel a ajuns un flăcău frumos, dar slab de muncă, de lipsuri și de grijile familiei. Măriuca s-a făcut o fată frumoasă, cu părul auriu împletit într-o coadă groasă. Era tăcută și sfioasă, neîndrăznind să meargă
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
harnica, blândă și nu de o domnișoara bogată, plină de ifose și pretenții. Fiind toți trei de acord, d-na Smărăndița a invitato pe Măriuca cu frățiorii ei, în ziua întâia de Crăciun, după Sfânta Liturghie la ei la masă. Sărăcuții au intrat sfielnici în frumoasa casă a Domnului învățător, neîndrăznind să calce pe scoarțele de lână țesute în modele naționale de doamna Smărăndița. Frații mai mici aveau cu ei o stea, și au cântat: „Steaua sus răsare”, „Trei crai de la
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
tot de Crăciun, se auzeau bocete de înmormântare. * * * Au trecut șaizeci de ani de atunci. La poalele dealului numit Gheboaia, este o casă frumoasă cu două nivele, cu gard metalic și cu fântână în curte. Aici a fost cândva casa Sărăcuților, iar acum locuiesc în această clădire frumoasă, fiul, nora și nepoții lui Ionel, care a scăpat de sărăcie. Totuși, deși în actele lor de identitate la rubrica „numele de familie” stă scris “Popa”, lumea îi știe tot de Sărăcuții. Măriuca
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
casa Sărăcuților, iar acum locuiesc în această clădire frumoasă, fiul, nora și nepoții lui Ionel, care a scăpat de sărăcie. Totuși, deși în actele lor de identitate la rubrica „numele de familie” stă scris “Popa”, lumea îi știe tot de Sărăcuții. Măriuca este acum bunică, având patru nepoți și este mamă preotului Vasile, fiul cel mai mare, care poartă numele bunicului și a unei fiice învățătoare în sat, ce poartă numele bunicii sale Smărăndița. În curând Măriuca va fi străbunică și
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
3 Gânduri la Nașterea Domnului...................................... 5 Nașterea Domnului ............................................... ... 9 Nașterea Domnului ............................................... ....... 11 Noaptea Sfântă ............................................... ............. 18 Cei trei crai de la răsărit .............................................. 27 Fuga în Egipt. Uciderea Pruncilor ............................... 33 Povestiri de Crăciun........................................ ....... 41 Noaptea de Crăciun ............................................... ...... 43 Crăciun fericit! Tristețea brăduțului ............................................... ...... 55 Sărăcuții ............................................... ........................ 63 Legende de Crăciun ............................................... 79 În Noaptea Sfântă și animalele vorbesc ...................... 81 Steaua Betleemului ............................................... ....... 88 Îngerul Crăciunului ............................................... ...... 92 Păianjenul ............................................... ..................... 97 </contents>
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
locul lor... De ce atunci, de ce? Ce dacă știința ei în amor însemna să zacă pe spate imitând o stea-demare? „Nu mă forța să fac teatru și acrobații“, mă rugase. După miezul nopții nu mai sunt trenuri pentru Bruxelles. La hotelul sărăcuț, viciosul de la recepție nu voia să-mi dea o cameră. Mă tot întreba, incredul, dacă sunt singur. Probabil că încerca să-și imagineze care-i „trucul“ meu. — Da, singur sunt, i-am aruncat excedat. Nu se vede scris pe fruntea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
singură, răspunde medicul. Dar ce urât e, săracul! și surâde. Eh! zice Avito, a fost travaliul nașterii. Sau crezi că tu ai făcul totul și el nimic? Eu l-am scos la lumină, omule! Și el s-a născut, femeie! Sărăcuțul! răspunde ea. Tatăl îl ia și îl ridică în balans, să-l cântărească; apoi într-o cadă specială pe care o are ca prevenție îl cufundă tot în apă pentru a vedea în tubul care înregistrează numărul de litri care
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Apolodoro pentru Federico pentru a-i face pe plac tatălui și noului său logodnic, a învăluit-o în mod suveran nuvela, ghicind că a servit drept materie de literatură. Asta o ajută să se decidă: "Dar acest Apolodoro, acest Apolodoro... sărăcuțul!" Și Apolodoro suferă de eșecul său, de absolutul său eșec; niciun atac violent, nicio cenzură, nu mai mult decât o mențiune de elogiu, datorată lui Menaguti care, de când cu publicarea nuvelei, are parte de mai multă ironie în privirile prietenilor
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Da, demisionez, demisionez... mă omor... mă omor.... of, acest tată... acest tată..." Toți împotriva lui, toți își bat joc de el. Merge rușinat, căci îl privesc toți disprețuitor: "Iată-l pe fiul lui Avito, el care trece a fi geniu... sărăcuțul!" Lumea îl condamnă, totul îl minte și nedreptatea începe să-i strice stomacul, provocându-i hipercloridie și asta îi produce ipohondrie și îi otrăvește sângele și sângele îi otrăvește creierul. Într-o zi, un prieten îndrăznește să-l întrebe: Cum
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
în trecut. "M-am născut ca cei mai mulți dintre muritori, însetat de viață de la naștere, pierzând cu dobândirea apetitului nativa sațietate. Și acum ce vor spune dacă demisionez? Ce va gândi tata? Se pierd unele cugetări care urmează să-l coste! Sărăcuțul! Îmi voi trage un glonț? Mă voi arunca dintr-un turn? Voi bea otravă? Mă voi spânzura? Dar, mama? Mama și Rosa? Săraca Rosa care e așa de delicată. Nu-i va accelera sfârșitul care îi e atât de aproape
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ca o mâță gleznele ușoare din zăpadă. Înhăinurați, cu capetele înfundate-ntre umeri de frig, trecătorii păreau atât de cufundați în necazurile lor, încît nu-și permiteau să irosească o privire pentru domnișoara rujată și dichisită (din păcate atât de sărăcuț îmbrăcată) care, neatinsă de prăpădul din jur, își sucea șoldurile grăsuțe pe lângă ei. Crivățul, sosit din stepele ruse, izbea dintr-o parte atât de tare, încît părea de mirare cum tramvaiele și rarele automobile nu se răsturnau. La fiecare rafală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și aici, ca de obicei, nu rosti nici măcar în gând adevăra ta cifră a anilor) treizeci și cinci, ba chiar numai treizeci de ani,! și mulți domni preferă o damă nițeluș planturoasă, mai ales dacă de pe urma a doi bărbați cu cununie, răposați, sărăcuții, înainte! de vreme, avea strâns ceva la chimir. Ridică deci bărbia, de parc-ar fi ținut un băț în echilibru pe ea, ca gușa dublă să se netezească și se așeză în profil ca "să arate a camee", cum îi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
luat cu el acasă să-mi arate un tablou frumos de un pictor mare. Tabloul era de la o mătușă a lui care îl avea de la soțul său, muzicant, mort la Paris. Era un tablou de N. Grigorescu, "Ștrengarul", un copil sărăcuț de prin mahalalele Parisului sau din Italia și era primul tablou de Grigorescu ce-l vedeam. Am rămas fermecat și după aceea am cunoscut pe Grigorescu din reproducerile ce apăreau mereu în revista "Albina" care mi le dădea tot Lucică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
în pământ. L-a căutat și Lucică, dar nu l-a găsit. Mă duceam și mă întorceam de la Gimnaziu cu Lucică, el de multe ori mă apăra de cei care ar fi dorit să mă scarmene puțin, văzându-mă cam sărăcuț îmbrăcat. În primul an la "Alexandru cel Bun" am fost coleg cu C. Bobescu, dirijorul de mai târziu. Dintre profesori nu am uitat pe Bîrjovanu de la științe naturale, Nedelcu de la desen, amândoi severi, însă eu am dus-o bine cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
s-o lași baltă, îi recomandă Roja cu un zîmbet în colțul gurii, dînd din nou să iasă, unde crezi că o ștergi așa? își iese de-a binelea din fire Delfina, fluturîndu i pe la nas hîrtia, dragoste nebună, ai? Sărăcuțul de tine, cîte sacrificii ai făcut și la cîte privațiuni ți-ai supus suflețelul de martir, i auzi ce spune aici, cum ți-ai înăbușit amorul de dragul ei, îmi vine să-ți plîng de milă, nu alta, uite că mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu întreabă. E așa de inteligent, încât probabil ar înțelege și după aceea ar suferi. Prea curând, prea curând.” „Da, da, are o privire vioaie și e așa frumușel. Să sperăm că se descoperă ceva în medicină, cât de curând. Sărăcuțul.” „Măcar un lucru au priceput și tâmpiții aceia. Că trebuia să plec și să caut o soluție, cel puțin să încerc. Disperarea, cu asta se poate învinge birocrația.” Eu nu voiam să fiu numit sărăcuțul. La urma urmei, tata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în medicină, cât de curând. Sărăcuțul.” „Măcar un lucru au priceput și tâmpiții aceia. Că trebuia să plec și să caut o soluție, cel puțin să încerc. Disperarea, cu asta se poate învinge birocrația.” Eu nu voiam să fiu numit sărăcuțul. La urma urmei, tata se mândrea cu mine, când veneau musafiri la noi acasă, mă chemau la ei, puneau întrebările obișnuite și la fiecare întrebare eu aveam un răspuns. Cu asta îi făceam să se bucure. „Cum se cheamă oceanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înainte ziceai de măria ta că ești grec. — Da, da, despre mama vroiam să-ți spun și despre diata ei, adică despre testament. Știi, când s-au întors lucrurile și pentru noi și a venit Șerban domn la București, cam sărăcuț, că a cheltuit mult ca fugar să-și facă prieteni în toată lumea, mama, de frica lui, se apucă și face un testament în care îl numește ispravnic pe toată împărțeala averii pe Dinu, celălalt frate mai mare, stolnicul, și ne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
elegant, bogat și chipeș. Julius nu putea să uite dimineața aceea când, la ora trei, Înainte de a se crăpa de ziuă, la lumina unei lumînări, În timp ce infirmiera croșeta ca să nu adoarmă, taică-su a deschis un ochi și a spus „Sărăcuțul de tine“; infirmiera a dat fuga să o cheme pe maică-sa, care era fermecătoare și plîngea În fiecare noapte Într-un dormitor separat, ca să se poată odihni puțin, sărmana. Acum totul se sfîrșise. Tata a murit cînd și ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu se mai făceau simțite. Dintr-odată, toată lumea se simți obligată să privească înspre tavan, deoarece din camera de deasupra răzbătea o erupție de zbierete. Clătirea părului lui Craig. Chiar că face ca și cum ar fi ars de viu, chicoti Ashling. Sărăcuțul. După o vreme, țipetele ascuțite s-au domolit în văicăreli isterice. Înapoi la hrănitul cu forța. Toate fetițele trebuie să pape tot dacă vor să crească și să fie fete mari și puternice, spuse Clodagh, apropiind din nou lingura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
memoria unui ilustru bărbat absent, pe care Parcele au ținut să-l smulgă de lîngă sărmanul copilaș. Părintele Fernando Își țintui privirea asupra mea, uluit. — E adevărat? Eu am Încuviințat. Fermín mă bătu pe umăr, mîhnit. — Uitați-vă la el, sărăcuțul, cum Își caută un progenitor pierdut În negura amintirii. Ce poate fi mai trist decît asta? Să ne spună preasfințita domnia voastră. — Aveți dovezi care să vă susțină afirmațiile? Fermín mă Înșfăcă de bărbie și-i oferi chipul meu ca monedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]