183 matches
-
de lucru în ziua respectivă, dar, de plecat, plecau abia după ce-și terminau treaba. La etaj, camera cea mai din stânga, cum te uitai din stradă spre fațada barocă a clădirii, sau din dreapta, când urcai scările și priveai iar spre Sărindar, era biroul lui Pavel - fratele lui Peppin Mirto - și al lui Neculai Procopiu, cel mai fidel redactor al ziarului: era aici de 13 ani, adică de la începutul începutului. Lumea venea la el ca la un director. Ziarul tot crescuse în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-l zărească pe Nicușor, comisionarul, chipiul lui roșu se bagă de seamă imediat. Băiatul ăsta n-are astâmpăr. Jacques ar fi sărit jos, dragul de el, dacă ar fi putut. Trăsura noastră era în mers, iar prichindelul în dreptul fostei mănăstiri Sărindar (încă mă doare sufletul c au dărâmat-o, era catedrala Bucureștilor, lumea zice c-or să vină nenorociri!). Așa că i-a strigat din fuga calului să treacă pe la noi, cât mai curând, deși l-a văzut nu mai departe decât
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pentru dovedirea hoților“. Nu știa ce înseamnă să-i dovedești pe hoți, dar negreșit că ei trebuiau dovediți. Și, firește, icoana de argint de la biserica Icoanei, care tot pentru boală era, dar mai ales sufletească. Cât despre Fecioara Maria de la Sărindar, biserica pe care Nicu Filipescu a hotărât s-o dărâme când era primar, ea era cea mai frumoasă, cea mai faimoasă, avea luceferi de diamant pe umeri, spunea mamaia, dar Nicu n-o văzuse și nu știa unde se mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era și din cauză că lăsase să fie dărâmată biserica, în loc s-o refacă. Așa vorbea lumea, așa zicea și nea Cercel, iar el, în cazul de față, era exact de aceeași părere. Trecea zilnic pe lângă locul fostei biserici din capul străzii Sărindar, în drum spre Universul, și tot zilnic îi părea rău de ea. Anul trecut se făcuse acolo un moft de fântână, doar pentru vizita lui Franz-Josef, iar acum iar nu mai era decât loc gol. Mormântul era acoperit cu zăpadă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
capul, ca și cum ar fi simțit frământările colegului său și voia să le alunge. — Un fost primar? Greu de crezut, deși s-ar putea, pentru că niciodată n-am văzut opinia publică mai aprinsă, nici măcar atunci când tot el a hotărât demolarea bisericii Sărindar, ții minte ce praf înghițeam când veneam încoace, iar cei de la Adevĕrul, deși își aveau pe-atunci redacția în Pasajul Vilacross, au găsit prilej să facă iar mare scandal. Dar, când mă gândesc că bietul Lahovary era exact de vârsta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
luat oftica de la dama dumitale cu camelii. După o cură la Reichenhal care nu i-a fost de nici un folos, a venit înapoi, și toamna, într-o zi blândă, s-a stins ușor, ca lumânarea. L-au expus la biserica Sărindar - nici ea nu mai există -, a venit puhoi de lume, actori din toate generațiile și spectatori, să-l mai vadă pe bietul Pascaly, în ultimul lui rol, care e la noi toți același. Am intrat într-o clădire de care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu barzoiul lui, dar uneori avea mai puțină minte decât acesta. După ce răsfoi câteva calendare, mai ales pe cele care aveau rubrici istorice, luă Universul din 3 septembrie 1893. „Luni s-a ținut la Ministerul Cultelor licitația pentru dărâmarea bisericii Sărindarului. Dărâmarea s-a adjudecat pe preț de 3 500 lei. Lucrarea trebuie sfârșită până într-o lună.“ Asta sigur că n-a făcut bine faimei lui Filipescu. Deși bucureștenii acestui sfârșit de secol se gândesc mult mai puțin la cele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la o adică, știu să-și amintească că omul e la fel de neînsemnat ca un vierme. Nicu Filipescu avea pe-atunci treizeci de ani și venise numai de vreo jumătate de an la Primăria Capitalei, pus pe fapte mari. Și fiindcă Sărindarul era lăsat în paragină, în loc să caute să-l refacă, hotărâse să-l dărâme. Un pic de dreptate avea, să recunoaștem: de când i se adăugaseră anapoda două turle, devenise un pericol public. Lasă că Generalul își amintea că șobolanii și pisicile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
decât s a putut prevedea, veneau bătrânii plângând și cereau să li se dea și lor măcar o cărămidă, s-o ia acasă, să i păzească de rele. Curios, de când nu mai era pe lume, parcă bucureștenii vedeau mai bine Sărindarul decât atunci când fusese. Dar oare nu i se întâmplase la fel și lui, astfel că, de când scumpa lui soție nu mai e - e aici, mereu lângă el? Generalul trecu apoi la știrile despre dueluri, câtă frunză, câtă iarbă, dar e
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a pierdut țuguiul clădirii ziarului L’Indépendance Roumaine, în care redactorii nu mai conteneau să vorbească despre fostul lor director, sperând din toată inima ca Nicu Filipescu să intre la închisoare. S-a pierdut și clădirea destul de oarecare, din strada Sărindar, a ziarului Adevĕrul, în care se pregătea un atac nou-nouț la adresa monarhiei. S-a pierdut și clădirea barocă, pe care două trupuri pe jumătate goale își apropiau umerii împodobiți cu aripi, sus, desupra ferestrelor de la biroul domnului director al ziarului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Pavel, căruia i se aburiseră ochelarii, își încălzea mâinile pe porțelanul ceștii, iar Neculai Procopiu se încingea citind cu glas tare din gazeta concurenței. Deși primul redactor i-a semnalat lui Pavel fragmentul doar ca să râdă de colegii din strada Sărindar, puțină invidie tot avea, când se gândea la ei. Articolul de fond nu era semnat, dar părea să fi fost scris în stilul lui Constantin Mille. Adică deformări expresive ale realității, frumos împachetate în cuvinte, cu o retorică bine stăpânită
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ani și ani, cu colectiviștii la putere, cu Regele alungat, niște oameni care n or să știe sau n-or să vrea să știe adevărul, au să-i facă lui Mille plăcuță cu nume de stradă. Poate chiar aici, pe Sărindar, spuse șoptit Pavel. Apoi își aprinse o țigară de foi. Procopiu era obișnuit cu asemenea idei originale și sumbre: una din obsesiile colegului său era viitorul, iar acum, că scria și-un roman despre asta, aproape că nu mai trăia
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu un pedigree impresionant fiecare, tineri și frumoși, erau separați de mulți kilometri, unul la Craiova, altul la București. Vizita doamnei doctor Turnescu, venită curând după cea a lui Costache, îi retrezise dorul de muncă. Reluă știrile despre dărâmarea bisericii Sărindar, deși le știa aproape pe dinafară. Demisionase deja din funcția de Prefect, dar își amintea bine împrejurările dărâmării și își spuse încă o dată că Filipescu n-avea nici o vină. Și de altfel nu din cauza lui Filipescu reluase el știrea, deși
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
frumos, dar mi-e mare. Păcat, n-am să-l pot purta. M-a apucat tristețea. * Azi de dimineață ne-am reluat programul obișnuit, de parcă totul era la fel, dar totul era altfel. Calea Victoriei era altfel, locul gol al bisericii Sărindar altul, oamenii erau altfel, apele Dâmboviței erau altfel, mai line, și pescărușii lui Jacques zburau în altă direcție. Însă m-am gândit: poate că toate sunt la fel, poate că pescărușii zboară ca întotdeauna, Dâmbovița curge la fel de repede, oamenii sunt
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Dâmboviței erau altfel, mai line, și pescărușii lui Jacques zburau în altă direcție. Însă m-am gândit: poate că toate sunt la fel, poate că pescărușii zboară ca întotdeauna, Dâmbovița curge la fel de repede, oamenii sunt la fel, locul gol al Sărindarului e tot cum era, Calea Victoriei e aceeași, numai eu sunt alta. Și de ce-aș fi alta, mă rog? Poate pentru că anul e pe cale să treacă, iar firele din clepsidră se precipită acum, la sfârșit, să cadă de sus - jos
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
multe și repezi, cum nu te-ai fi așteptat de la un om evlavios, și cuvinte alese, cum te așteptai, i-a lămurit câteva probleme. Gazda și le-a notat pe hârtie, pe scurt: 1. Icoana făcătoare de minuni de la biserica Sărindar. Semne particulare: luceferi de diamant pe umeri. La dărâmarea bisericii (1893) a fost luată de viitorul (azi fostul) Mitropolit Ghenadie. 2. Când a izbucnit scandalul în urma căruia Mitropolitul a fost luat de-acasă cu forța, icoana se afla - se pare
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îl alungă cu greu și-și îndemnă prietenul să-i povestească. Costache îi spuse că, după ce a cercetat încoace și ncolo, aproape la întâmplare, toate misterele se leagă de o icoană cu luceferi pe umeri care fusese cândva la biserica Sărindar. După dărâmarea bisericii, ea ajunsese la fostul Mitropolit Ghenadie Petrescu. De aici lucrurile se-ncurcă. Fie mai înainte, fie în ziua când Mitropolitul fusese alungat, în tevatura creată, cineva sustrăsese icoana. Altă variantă e că Ghenadie a dat-o unui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o vreme a fost monah, apoi a renunțat la sutană și s-a apucat de negustorie cu obiecte de cult. În cele mai multe cazuri avea acoperire, pretextul erau operele de binefacere, dar jumătate din bani îi dosea. Numai că icoana de la Sărindar nu putea fi vândută, ca tot ce ținea de averea mănăstirii. Când Nicu Filipescu a hotărât dărâmarea, toată averea, aflată în păstrare la mai multe fețe bisericești, trebuia ținută pentru o nouă biserică, mai frumoasă decât Sărindarul, dar al cărei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că icoana de la Sărindar nu putea fi vândută, ca tot ce ținea de averea mănăstirii. Când Nicu Filipescu a hotărât dărâmarea, toată averea, aflată în păstrare la mai multe fețe bisericești, trebuia ținută pentru o nouă biserică, mai frumoasă decât Sărindarul, dar al cărei loc nu a putut fi încă ales. După cum știți, intenția aceasta se amână sine die. Grigore Cernea l-a rugat pe Livezeanu să se întâlnească cu un tânăr, era vorba de Rareș, lângă moșia Băneasa, vineri, 19
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Popescu, poate nici nu era Popescu, poate era popă?, restul, stele, lumină, Maica Precistă și sar sau dar sunt limpezi: Rareș fusese curios și aflase ce trebuie să predea, de-aici i s-a tras moartea: icoana Maicii Preciste de la Sărindar, cea cu stele și lumină pe umeri, adică diamante. — Mă tem că șarada n-ai rezolvat-o cu totul corect, spuse binedispus Generalul Algiu, iar Costache se încruntă.Te deranjează dacă fumez? Și-și aprinse o pipă, iar musafirul îl
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
oamenii care, cândva, au scos aici o faimoasă gazetă. Însă pe pragul intrării a rămas scris în piatră, cu litere mari: UNIVERSUL. Luigi Cazzavillan are în București o stradă și un parc belle époque, cu statuie. Pe locul fostei Mănăstiri Sărindar s-a ridicat încă înainte de Primul Război, o clădire impunătoare, Cercul Militar. O fântână arteziană se află acum unde se afla odinioară altarul. Icoana Maicii Domnului cu diamante de stele pe umeri n-a mai fost niciodată găsită, se presupune
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se presupune că a fost dusă peste graniță. Undeva, în lume, neștiute, diamantele ei strălucesc și astăzi. Fostul sublocotenent N.I. Popescu-Lumină a murit în 1939, la București. A ajuns colonel. În Universul interbelic a semnat rubrica „Din alte vremi“. Strada Sărindar se numește azi Constantin Mille, de la directorul Adevĕrului. Din 1898, când a murit fondatorul gazetei, Alexandru Beldiman, Mille a fost identificat cu ziarul al cărui proprietar devenise mai demult. Între războaie, cinematografele de pe bulevardul Elisabeta aveau, toate, „ieșirea prin Sărindar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Sărindar se numește azi Constantin Mille, de la directorul Adevĕrului. Din 1898, când a murit fondatorul gazetei, Alexandru Beldiman, Mille a fost identificat cu ziarul al cărui proprietar devenise mai demult. Între războaie, cinematografele de pe bulevardul Elisabeta aveau, toate, „ieșirea prin Sărindar“. Pentru uciderea în duel a directorului ziarului de limbă franceză L’Indépendance Roumaine, George Em. Lahovary, Nicu Filipescu, fost primar al capitalei și directorul ziarului Epoca, a fost condamnat la 6 luni închisoare, la Văcărești. Lucru care nu i-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Anunț la A la Z de unde află că Moartea unui președinte se vinde foarte bine. Iar opera capitală a lui Ceaușescu a ajuns la 250 de dolari. Oamenii mai oferă vioară veche, maghiară, moară cu ciocănele, loc de veci cimitir Sărindar, rochie de mireasă lungă, indometacin supozitoare, răcitor, portbebe cangur (600 de lei), incubator electric italian, 120 de ouă, pisici mici, jucărie japoneză cu baterii, elefant bătînd toba, diafragmă stare foarte bună, aragaz, bibelou căprioară, deodorant feminin. În Națiunea, președintele Vetrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
str. Ion Frimu 36 Sinaia, str. Molotov 5 București, Bd. Ana Ipătescu 10-24 scară B. 412. Andreescu Gh., 3 apartamente, Vaslui, str. Ștefan cel Mare 31; str. Lazăr Grumberg 1 Mamaia, Bd. Elisabeta. 413. Arteza Tănase, 2 apartamente, București, str. Sărindar 15. 414. Alden Petre, 8 apartamente, București, str. Fabr. de Chibrituri 56. 415. Andreescu Mircea Paul, 2 apartamente, București, str. Patriarhiei 7; calea Plevnei 1 B. 416. Asoc. Cult. I. C. Brătianu, 2 apartamente, București, str. G-ral Manu 7; str. C.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]