1,925 matches
-
sunt ale lor, televiziunea, vapoarele, ploaia și peștii din ocean, totul, totul...! — Pablo, te rog liniștește-te, Îl imploră doamna Agneta, copleșită de penibilul situației. — Lucrează pe furiș, ucid pe tăcute, stau la pîndă În Întuneric și conspiră Împotriva celor sărmani, și-au pus averile la adăpost În conturi din străinătate, la urmă vor pleca și vor arunca insula În aer - și atunci va fi SFÎRȘITUL LUMII! avertiză Pablo cu glas dramatic, În vreme ce mulțimea Îl privea fără nici o reacție, ca hipnotizată
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mute, altă cale nu există. De unde știi tu ce posibilități ar mai fi? Și cu ce îl avea la mînă? S-o spună odată direct, ai răbdare, ajungem și acolo, habar n-ai avut cum să te bucuri de ea, sărmana păsărică, va trebui s-o uiți cît mai repede, trece-o la capitolul pierderi, a fost și s-a dus, n-ai ce i face, viața merge înainte. Ah, dar prost mai sînt, sare ca ars Părințelul, în sfîrșit, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
devenit grea. Somnul adânc l-a cotropit, coborându-l În hăurile subconștientului. Kawabata visează ,,-Ce faci Kawabata? M-ai uitat? Sunt casa ta, hai, intră! Nu-ți mai amintești de mine? Sunt căsuța În care te-ai născut. Ai uitat sărmane Kawabata. Hoinar de doi bani ce ești. Nici nu mai știi de când nu ai mai văzut un pat. În ea se află și cloșardul Antoniu, cel ce ți-a istorisit cinci ani, cele mai bizare povești despre oameni, Antoniu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
stau lucrurile de-adevăratelea. În parc, a tras-o pe blonduța uscățivă cu năframă pe cap pe scaunul de lângă șofer și, după ce a ridicat geamurile mașinii, i-a spus că fecioru-său suferă de-o boală incurabilă, o boală despre care sărmanul băiat nu știe nimic. Asta e situația lui, are sânge stricat în vine, acu’, tu fă cum crezi de cuviință... Doctorul le-a ordonat clar să nu-l lase să se însoare câte zile o mai avea. Nimeni nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
apare mai ales ca fiind genul de om pe care-l vezi, poate, o dată-de două ori pe an - stă în vizită vreme de două-trei nopți, mănâncă la aceeași masă cu tine, doarme într-unul din paturile tale și apoi, sărmana creatură grăsană, slavă Domnului și se face nevăzută. Până și în restaurantul chinezesc unde Domnul a ridicat interdicția de consumare a preparatelor din carne de porc din calea ascultătorilor fii ai lui Israel, înfulecarea unui homar cantonez este din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tăblia de sticlă și să se cace, în timp ce marele magnat stătea întins pe spate, exact sub tăblie, și și-o lua de zor la frecat. Și în timp ce căcatul se întindea pe sticlă la cincisprezece centimetri de nasul iubitului ei, Maimuța, sărmana noastră Maimuță, trebuia să stea pe canapeaua de damasc roșu, îmbrăcată din cap până-n picioare, să soarbă coniac și să privească acest spectacol. La câțiva ani după întoarcerea ei la New York - la data aia trebuie să fi avut douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
seama. Eu, blajin: — O, nu cred c-o să-ți ia toată noaptea... Întinde-te! Bubbles, nu din cale-afară de mulțumită, se mută pe un scaun, iar eu mă întind pe canapea - și mă trezesc dintr-o dată înșfăcat, și e ca și cum sărmanul meu miel ar fi nimerit în vreo mașinărie. Tortura începe în forță, ca să folosesc un eufemism. Însă e ca și cum ai încerca să iei la labă o meduză. — Ce ai? mă întreabă Bubbles într-un târziu. Nu poți să termini? — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
unor baloane colorate plutiră deasupra vagonului, crescând În dimensiune, și el căută un ac de gămălie ca să le Înțepe unul câte unul. Îl readuse la starea de completă trezie zgomotul unor pași trecând și Întorcându-se de-a lungul coridorului. Sărmanul om, se gândi, zărind un balonzaid maroniu dispărând prin fața geamului și două mâini Încleștate. Dar nu-i era milă de domnul Eckman, pe care-l urmâri iar În imaginație de la birou În apartamentul lui foarte modern, În toaleta strălucitoare, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
corectă. Celălalt Îl privea cu ochi mari, nătângi și triști. Fața aceea se adăugă tristului cortegiu din mintea lui și timp de o clipă, Își dădu seama că beneficia de un auditoriu mai bun decât jurnaliștii, că exista un om sărman care să fie convertit de la o datorie greșită la una bună, și cuvintele, cuvintele vagi și sentimentale care Îl mobilizaseră cândva și l-ar fi putut mobiliza și pe celălalt, Îi veniră pe buze. Dar acum era mai viclean, beneficia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
da, am cunoscut-o pe domnișoara Pardoe În tren. De fapt, e jos În hol chiar acum. Am venit Împreună de la gară. A fost rândul domnului Stein să-i cântărească cuvintele. Când vorbi, o făcu oarecum dintr-un alt unghi. — Sărmana fată nu are părinți. Nevastă-mea consideră că ar trebui s-o convingem să rămână aici. Înțelegeți, eu sunt tutorele ei. Stăteau unul În dreptul celuilalt, având masa Între ei. Pe aceasta zăcea contractul semnat de domnul Eckman. Nu se referiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
văd căsătorită cu cineva bine plasat În afaceri. — Cred că i-a fost prezentată de femeia aceea cu care trăiește la Köln. Oh, da! spuse domnul Stein simțindu-se inconfortabil. Și-a câștigat singură pâinea În fiecare zi de după moartea sărmanilor ei părinți. Eu nu m-am amestecat. Nu-i rău pentru o fată, dar nevastă-mea a considerat că n-ar strica s-o vedem, așa că am invitat-o aici. Ne-am gândit că, poate, i-am găsi o slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În coșulețul ei de lucru, printre nasturi și gheme de lână, adăugă: — S-ar putea să nu dorească să vină Înapoi la mine. — Ei, ce spuneți de asta? zise domnul Stein În timp ce coborau scările. — Sărmana femeie, spuse Myatt. — Da, da, sărmana femeie, repetă domnul Stein, suflându-și nasul Într-un mod sincer compătimitor. Simțea că-i e foame, dar Myatt mai avea multe de făcut Înainte să ia masa, iar domnul Stein se ținu de el. Cu fiecare taximetru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
împlinirea acestui ritual căci, în cinstea acestei căsătorii anuale, ei percepeau taxe exorbitante. Bătrâna vrăjitoare se ocupa chiar ea de alegerea noii mirese ce urma a fi sacrificată zeului Fluviului Galben. Când vedea o fată frumoasă provenită dintr-o familie sărmană, bătrâna anunța autoritățile și copila era imediat adusă cu forța. În ziua căsătoriei, fetei i se cerea să se așeze pe un așternut de bambus și pe urmă era aruncată în apa rece. Pe malul fluviului, vrăjitoarea săvârșea atunci un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe jos, unii lângă cortul în care dormiseră peste noapte, mii de oameni stau nemișcați și ascultă cuvintele preoților revărsate de difuzoare. Parcă sunt răzeșii lui Ștefan uitându-se să vadă ce vine din zare. Alții, bătrâni, femei muncite, copii sărmani, înghesuiți unii în ceilalți, sunt ținuți deoparte cu ajutorul unor garduri din țevi metalice și cordoane de sepepiști, ca la demonstrațiile de protest. Mă simt complet idiot circulând pe lângă ei cu ecusonul meu de zonă zero. Oamenii aceștia, și nu „ecusonații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
s-a Întîmplat să fie chiar singurul film care nu-mi plăcea deloc, chiar dacă era Tehnicolor, lucru care de obicei mi se pare un plus. Se numea Puiul de cerb și era o poveste lungă și siropoasă despre un băiat sărman și iubitul lui cerb. Nu mă prea omor după istorii cu animale. Jerry, Însă, era cît se poate de mișcat și mi-am dat seama că mă adusese cu el fiindcă fusese convins că o să-mi placă mult și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lui, știa atâta lucru. Și din cauza cui? Un mucos nenorocit, o haimana, o caricatură de fotbalist. - Bă Mihnea bă, ce căcat joci, bă, că te rup, ține-l pe Căciuleasa ăla de pulă dacă trebuie, da’ vezi că... îi zise sărmanului mijlocaș, care dădu din umeri neputincios și scoase mingea fără vreun motiv anume în corner. - Mă-ta! urlă Vlădeanu. Îl căută din priviri pe Ciuleasa, care stătea la vreo douăzeci de metri de poartă, așteptând lovitura de colț. Vlădeanu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
legătorie, foile sus-numitului volum au fost amestecate cu cele ale noului roman polonez În afara localității Malbork de Tazio Bazakbal. Cerându-și scuze pentru această inconveniență, editura va proceda cât mai curând la înlocuirea exemplarelor defecte etc.“ Spuneți-mi dacă un sărman librar trebuie să se facă de râs din cauza neglijenței altora. Ne înnebunesc de tot. Am controlat volumele de Calvino unul câte unul. Câteva exemplare corecte există, din fericire, și putem înlocui Călătorul defect cu unul în perfectă stare, abia ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cuvintele pe care le spui, modul de a-ți strânge sau desface părul, felul în care iei inițiativa sau te retragi, și toate semnele ce se află la granița dintre tine și obiceiuri, memorie, preistorie și modă, toate codurile, toate sărmanele alfabete prin care o ființă omenească crede în anumite momente că citește o altă ființă omenească. În același timp, și tu ești obiect de lectură, Cititorule: Cititoarea ba trece în revistă trupul tău, de parcă ar parcurge tabla de materii, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vagabond și fugar. Cine e mama mea? Spune-mi numele ei! - Despre mama îmi istorisise multe povești, pe vremea când eu încă nu obosisem cerându-i-le, dar erau povești, invenții, care se contraziceau una pe alta: ba era o sărmană cerșetoare, ba o doamnă străină, călătorind într-un automobil roșu, ba o călugăriță dintr-o mănăstire, ba o călăreață de circ, ba murise dându-mi viață, ba dispăruse într-un cutremur. De aceea, într-o zi hotărâsem să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se Înfrunta cu el Într-o ceartă deschisă și excitantă, ci numai ca formă de a primi o pedeapsă care să-l izbăvească de o vină care, la Început, nu fusese decît aceea de a-l fi disprețuit peste măsură. Sărmanul bătrîn Își cerea moartea nu prin plînsete, ci prin amenințări și invective, și era demnă de văzut umilința pe care o presupunea asta pentru el, care nu era În stare să se umilească, totuși, rugînd pe cineva. - Nu mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se Îndreptau, În zori, spre bărcile lor. De asemenea, Își aduse aminte, fără să reușească să-l localizeze cu precizie În timp, de unchiul său Santiago, pe care-l spînzuraseră fiindcă fusese „pirat de pămînt”, și ascultîndu-l Oberlus Înțelese că sărmanul bătrîn Își pierdea pe zi ce trecea mințile sau intrase Într-un rapid proces de senilitate, de vreme ce delira cu privire la lucrurile cele mai elementare. - Ce este un „pirat de pămînt”? voi să știe, căci era un cuvînt nou pentru el, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spui prin asta, „nu-i”? Eu l-am văzut... Dumneata l-ai văzut... Tot echipajul l-a văzut și a văzut și cum omora un biet bărbat dezarmat, Împușcîndu-l În spate! Oare ne-am pierdut cu toții mințile? — Nu, domnule, bîigui sărmanul ofițer Înghițind În sec. Nu ne-am pierdut mințile, dar nu e nicăieri... Atunci caută-l, pe toți dracii! urlă Lazemby. N-am să permit ca cineva să comită o crimă În prezența mea și să rămînă nepedepsit. Făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la un piept e simetric, cu excepția găurii din care țâșnește sângele. Apoi Evie începe să bocească, acolo-n picioare, la jumătatea scărilor. Evie, virusul ăsta mortal al momentului. Pentru noi, ăsta-i semnalul să ne uităm toți la sărmana Evie, sărmana și trista Evie, fără păr, îmbrăcată doar în cenușă și-n cușca de fire metalice a rochiei sale arse. Apoi Evie lasă pușca să cadă. Cu fața murdară în palmele murdare, se așază și-ncepe să hohotească, de parcă plânsul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Asta-i lumea în care trăim. Condițiile se schimbă și noi ne schimbăm odată cu ele. Așa că, sigur, spectacolul ăsta o să fie despre Brandy, prezentat de mine, cu apariția extraordinară a lui Evelyn Cottrell și-a virusului HIV. Brandy, Brandy, Brandy. Sărmana și trista de Brandy întinsă pe spate, Brandy atinge gaura prin care i se scurge viața pe podeaua de marmură și zice: — Te rog. Povestește-mi viața mea. Spune-mi cum am ajuns noi aici. Așa că eu, eu sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fumează, și-n prima după-amiază când am venit acasă după o ședință foto mi-a întins o cutie de chibrituri și-a zis: — Ce-nseamnă asta? A zis: Te rog, spune-mi că nu ești o târfă la fel de mare ca sărmanul tău frate mort. În cutia de chibrituri era numele unui tip pe care nu-l cunoșteam și-un număr de telefon. — Asta nu-i singura pe care am găsit-o, a zis mama. Ce învârți? Eu nu fumez. I-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]