1,766 matches
-
Domnul Stein nu se deranjă să-și spună numele fetei În casă, ci o luă Înainte printr-un pasaj alb, lambrisat, care captura soarele ca pe o fiară brun-aurie Între ferestrele sale. — Sunteți un prieten de familie? sugeră Myatt. — Oh, sărmanul Eckman și cu mine am fost destul de apropiați În ultima vreme, spuse domnul Stein, deschizând larg o ușă care dădea Într-un salon mare și strălucitor, unde un pian, un bol de flori și câteva fotolii de inox erau scăldate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să ia loc. Începu să dosească Într-un coș de lucru mare gheme de bumbac și lână, bucăți mari de flanelă și ace de croșetat. Domnul Stein privi stânjenit la acele fotolii de inox. — Nu Înțeleg de ce o fi cumpărat sărmanul Eckman toate chestiile astea, Îi spuse el În șoaptă lui Myatt. Myatt răspunse: - Nu trebuie să vă Îngrijorați, doamnă Eckman. N-am nici o Îndoială că astăzi veți primi vești din partea soțului dumneavoastră. Ea Încetă să mai facă ordine și urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
șoaptă lui Myatt. Myatt răspunse: - Nu trebuie să vă Îngrijorați, doamnă Eckman. N-am nici o Îndoială că astăzi veți primi vești din partea soțului dumneavoastră. Ea Încetă să mai facă ordine și urmări buzele lui Myatt. — Da, Emma, spuse Stein, imediat ce sărmanul Eckman va afla ce bine ne-am Înțeles cu domnul Myatt, se va grăbi să se Întoarcă acasă. Oh, șopti doamna Eckman din colțul ei, departe de podeaua strălucitoare. Nu mă deranjează dacă nu se Întoarce aici. Mă duc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
văzut nici mort cu un om ca ăsta. Un băiat de prăvălie. Dragul meu, spuse Janet Pardoe, am promis. Și-apoi e genial. — O să cobori În hol cu mine, vom sări Într-un taxi și vom cina la Pera Palace. — Sărmanul om nu mă va ierta În veci. Ar fi o chestie! Asta este, Își spuse Myatt, trăgând de cravata lui neagră. Acum, că știu că mama ei a fost evreică, totul e mai ușor. I-a fost ușor să discute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
muchie. E prea târziu să încep. Dacă este prea târziu, de ce nu aprindeți lumânările?, îi răspunse profesorul de muzică. Prințul se miră: Eu vă vorbesc despre lucruri serioase și dumneavoastră glumiți! Profesorul îi spuse atunci : Eu nu sunt decât un sărman orb, cum aș îndrăzni să glumesc cu Înălțimea Ta? Ceea ce vreau să spun este că învățatul la tinerețe este ca soarele strălucitor de dimineață. Când începi să înveți la vârsta matură este ca soarele de la amiază. Învățatul la bătrânețe este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu această lume. Nu despre ea visase la școală, cu cîțiva ani În urmă - dar brusc Își aminti că de atunci trecuseră mulți, foarte mulți ani. Simțind parcă o primejdie În aer, Digby sfîrși prin a-și aduce aminte de sărmanul maior Stone. Doctorul și Poole se puteau Întoarce dintr-o clipă Într-alta și, oricît ar fi fost de sigur că n-aveau nici o putere asupra lui, se temea totuși de pedepsele inimaginabile la care se expunea. Papucii lui lipăiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
deși Stone nu s-ar atinge nici de-o muscă. — Trebuie să chibzuim bine, zise domnul Prentice mîngîindu-și mustața, ca și cum ar fi muls-o. Trebuie să cercetăm problema pe toate fețele. — Dar Între timp Stone o să Înnebunească de-a binelea! Sărmanul! rosti domnul Prentice, fără convingere, cu o compasiune rece. Dar Poole? — A venit la mine o dată - nu mai țin minte precis cînd anume - și a vrut să-mi ia un cozonac pe care-l cîștigasem la o tombolă. A urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și că singurul lucru Înțelept era să-l pună la curent pe domnul Prentice, avea convingerea intimă că prin firul de telefon Îi va parveni un mesaj important, că va auzi glasul diabolic al aceluia care provocase moartea atîtor oameni - sărmanul Stone asfixiat În „Pavilionul special“, Forester și Poole Împușcați pe scară, Cost cu beregata tăiată, Johns... Era, totuși, puțin probabil ca o asemenea organizație să fie În stare să-și compromită scopurile, printr-un glas oarecare care-ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar putea să te trezești și să mă găsești lângă tine. Se uită prelung la paturile goale, probabil vizualizând fiecare rănit imaginar. - Mâine o să cobori din pat. Vor să umbli. Se uită în jos la mine cu o atenție binevoitoare. - Sărmanul de tine. Li te-ai opus în toate felurile? M-am abțiunt să răspund, dar Catherine adăugă: - Soția celuilalt e doctor. Dr. Helen Remington. Încrucișându-și picioarele, începu operațiunea de a-și aprinde o țigară, luptându-se cu o brichetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
început să mă joc cu sfârcul ei drept. Încă nepregătită pentru asta, îmi luă mâna și o așeză în jurul sânului. - Vaughan e un tip care-și anexează oameni. În stilul lui rămâne încă un puternic element al personalității de televiziune. - Sărmanul de el. Și toate fetele astea pe care le agață - unele sunt doar niște copile. - Te tot întorci la ele. Pe Vaughan nu-l interesează sexul, ci tehnologia. Catherine își apăsă capul în pernă, un gest familiar de concentrare. - Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
poalele șalului, își acoperă ochii. Tatăl tău venea de departe... Ce legătură de sânge poți avea cu noi? Dar eu m-am născut la Oquedal... dintr-o femeie de aici... — Caută-ți altundeva legăturile tale de sânge, nu printre noi, sărmani indieni... Nu ți-a spus tatăl tău? — Nu mi-a spus niciodată nimic, ți-o jur, Anacleta. Nu știu cine e mama mea... Anacleta ridică o mână și arată spre prima curte. — De ce n-a vrut stăpâna să te primească? De ce te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sfîrșit, În zori, Iguana Oberlus scoase unul dintre pistoalele pe care le ținea la adăpost de umezeală și i-l puse la tîmplă, ducîndu-și poruncitor degetul la buze, Într-un gest prin care impunea, inechivoc, tăcerea. Dar chiar și așa, sărmanul cotinuă să cînte. Oberlus trase cocoșul armei În chip ostentativ. Celălalt Îl văzu făcînd asta, nepăsător, izbucni În rîs, amuzat fără Îndoială de obscenitatea melodiei, și continuă ca și cum s-ar fi aflat - și de fapt chiar se afla - pe altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
țintă la mine, se ridică în șezut și se lovește la cap în capacul deschis al portbagajului. Mamă, o, mamă, știi ce doare asta, și totuși nu-i nimic tragic până când Brandy Alexander nu intervine cu reacția ei exagerată. — O, sărmanul de tine, zice ea. Apoi Manus hohotește. Manus Kelly, ultima persoană care are dreptul s-o facă, plânge. Urăsc asta. Sari la ziua în care grefele de piele se prind, dar chiar și-atunci țesutul va avea nevoie de puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zice Brandy, sunt prea mulți oameni pe-aici. Nu putem vizita casa în condițiile astea. Rămâne între noi, zice Cottrell imobiliara. Cea mai mare nuntă din lume își merită prețul dacă reușim s-o aruncăm pe Evie în brațele vreunui sărman nefericit. Brandy zice: — Nu vrem să vă reținem. — Dar, zice Cottrell imobiliara, mai este un subgrup de „bărbați“ cărora le plac „femeile“ așa cum este Evie acum. Brandy zice: — Chiar ar trebui să plecăm. Și Ellis zice: — Bărbați cărora le plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerând Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vânjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrânceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfârșeală, era slăbiciunea lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
instinctului său matern (care, evident, nu trebuie să prevaleze În judecata critică), să susțină că În poeziile În care apare cuvântul Kind este vorba de „o angoasă datorată dihotomiei supraeului (Nad‑Ja, nota trad.) În care se presimte sentimentul culpabilității“! Sărmanul Mendel Osipovici s‑ar Întoarce În groapă dacă ar citi toate astea. Nu atât din pricina banalității joase sau poate tocmai de aceea. Niciodată, domnule, M.O. nu a făcut nici cea mai palidă aluzie În opera sa la acel copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de păpușă de porțelan cu plete lungi, ireal de negre. De ce nu o invită nimeni la dans? șopti fetița cu nasul în scânduri. E așa de frumoasă! Remarcă o femeie corpolentă ce dansa cu un bărbat scund și chel. Gâfâia, sărmanul și asuda din greu, încercând să învârtă masa compactă ce n-o putea cuprinde cu brațele. "Cu mama nu i s-ar întâmpla așa ceva. Ea se mișcă excelent", își spuse Luana. Parcă auzindu-i gândul, profitând de oboseala și retragerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
apere. Nu știu exact cum s-a petrecut nenorocirea. Rebeca a căzut peste balustradă, în golul dintre etaje, în timp ce bărbații încă se mai luptau. Radu l-a tăiat pe nebun. L-au găsit într-o baltă de sânge și pe sărmanul Noia incapabil să vorbească. Rebeca Schtac a murit în drum spre spital. Nu se crezuse capabilă de o așa morbidă încântare. Se simțea liberă, fericită, în stare s-o ia de la capăt. Radu Noia, dacă nu voise să-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să trec prin piață ca să-mi cumpăr fructe. El își continuă interogatoriul strâns. Ai fost pe la el? Doar stă pe acolo. Nu. Nu l-ai văzut? Nu l-am văzut. Nici măcar întâmplător? Nici măcar întâmplător. Carmina îl privi răutăcioasă, zâmbind, biet sărman, de fapt îi urmărea cu respirația tăiată reacțiile. La un moment dat avu impresia că prinde un semn de slăbiciune. Atacă: Nu înțeleg, Ovidiu, cu ce drept toate întrebările astea? Nu-ți mai sunt soție. Nu ți-a intrat încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
A citit tot. Și Meșterul Manole și Toma Alimoș și... Așa s-a călit oțelul. Și Pe Donul liniștit și Pe direcția Minsk și Cei trei mușchetari și Mitrea Cocor și Desfășurarea și Luceafărul și Ultima noapte de dragoste și Sărmanul Dionis și Frații Jderi și O Scrisoare pierdută și Cetatea de foc și La cea mai Înaltă tensiune și Pe muchie de cuțit și Moromeții și Crimă și pedeapsă și Muntele vrăjit și Sub trei dictaturi... Da de unde știți, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
treceau monotone, și într-o cameră și în cealaltă, ce deșertăciune uriașă,dacă fericirea nu se știe pe al cărui taler se află, în imaginația Mamei sau în cea a Mioarei Mireasă. Și au oprit timpul. Atât cât mai trecea sărmanul, rarefiat, prin Brăila. Chiar dacă veșnicia era impresionată de ea însăși și pentru Mama și pentru Mioara, nu se simțeau întru totul fericite. Ce să le mai dau? se plângea Iisus Mioarei. Nu știu, altceva. Ce altceva, copilă? M-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scriere, că timpul e o formă de energie, greșesc. Pentru că aici spațiul înseamnă energie. Pot să-l pipăi și să urlu: ESTE! Timpul, acest balaur nevăzut, spiralează pe undeva pe afară. Pot să-ți spun că îl vedeam. Se străduia, sărmanul, să pătrundă la mine! Zidurile îl opreau. Ar fi putut să se strecoare, odată cu apa prin colțul din dreapta al tavanului, deasupra servantei. Apa de ploaie aducea rămășițele timpurilor trecute ale orașului. Ar fi putut intra odată cu muzica retro din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
asta o să v-o spun. Pînă în vîrful unghiilor, chiar și Tușica e o zînă pe lîngă ea, să nu mai spun de Angelina sau Delfina, niște îngerași în comparație cu zgripțuroaica aia. Cît despre viața domnului Președinte, vai de capul lui sărmanul, l-au pasat băieții ca pe o minge de fotbal în ultimii douăzeci de ani, au făcut ce-au vrut cu el, l-au complexat, l-au umilit ca să se sature. București, Iași, Timișoara și retur, Hidrocentrale, Editura Tehnică. întrebarea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
peste straturile lui! — Ha, ha. Visuri de zarzavat smintit are mărarul. Și nebuni sunt și cei care se căznesc să-l creadă întreg la minte! Se va prăpădi de râs cartoful meu drag când va afla cu ce urzeli umblă sărmanul și rătăcitorul pătrunjel. Ha, ha.“ Sute de asemenea scene, avându-i ca protagoniști pe reprezentanții florei și faunei, sunt relatate de autor conștiincios, minuțios și plicticos, fără ca din efortul lui să rezulte literatură. Este ca și cum cineva l-ar fi pedepsit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Acolo, gratiile erau pentru îngeri, nenea se simțea liber ca liliacul sub grindă, eu l-am îndemnat să rupem gratiile; lumina, ca o mlaștină, a stropit zidul închisorii. L-am convins să-și construiască altă colivie. Sunt vinovat, părinte. El, sărmanul, avea nevoie de alt cer. (Doamne, măcar acest șotron plin de plumb ia-l de la mine!) Prea multe, părinte! Îmi ajungea un singur mormânt, pământ de flori am semănat tot cimitirul. Inutilă îmi este toată această suferință, pentru ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]