180 matches
-
Tip de scrutin prin care lista candidaților (de obicei în cadru departamental) obține un număr de locuri proporțional cu numărul de sufragii obținute. Rezervă. În Evul Mediu, parte a unui mare domeniu rezervată exploatării directe de către stăpîn și agenții săi. Sacerdoțiu universal. Luther și Calvin consideră că creștinii, egali prin botez, sînt toți preoți. Ei resping astfel caracterul sacru și superioritatea spirituală a papei, a episcopilor și a preoților în general. Pastorii protestanți, neconstrînși la celibat, sînt simpli credincioși cărora li
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
personaje bizare în breasla ieșeană a lui messer Vasari: Craiu și Boușcă. Dacă primul se plia, oarecum natural, prin fire, fabuloasei boeme, celălalt se situa la polul opus: aerul sever al ținutei sale l-ar fi destinat, mai degrabă, unui sacerdoțiu, fie el și al artei. Dacă blîndul Craiu rămîne în amintire un jovial fără limite, Boușcă persistă în auz cu dicția lui auster-cadențată, cea care avea să și dea de furcă "factorilor de răspundere" ai comunismului primar. În corul murmurelor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aceasta tocmai făcuse toate eforturile și obținuse dreptul de a organiza Jocurile Olimpice. Îl vom regăsi printre cele aproximativ treizeci de persoane reunite în 1964 la prefectură ca să constituie asociația pentru casa de cultură. Animația municipală era pentru militanții GAM un sacerdoțiu. Recuperarea întârzierii în dotările colective, reușita Jocurilor Olimpice nu constituiau principalul mesaj al noii echipe. Aceasta înțelege în primul rând să restituie exercițiul democrației, să permită celor din Grenoble să participe la elaborarea deciziilor care îi priveau. După formula consacrată de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
deja că a inspirat o parte din structurile legate de piramidele cu trepte. În indicațiile textuale sumare care Însoțesc imaginile apare o lungă serie de titulaturi de funcționari și preoți care țin de acest rit regal: se poate observa că sacerdoțiul are nivele diferite, fundamentale fiind cele de „slujitor al zeului” și de „celebrant al cultului”. Dar se mai poate observa și că sacerdoțiul nu este altceva decât o specializare a unei funcții administrative a statului egiptean, fără o sacralitate autonomă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
serie de titulaturi de funcționari și preoți care țin de acest rit regal: se poate observa că sacerdoțiul are nivele diferite, fundamentale fiind cele de „slujitor al zeului” și de „celebrant al cultului”. Dar se mai poate observa și că sacerdoțiul nu este altceva decât o specializare a unei funcții administrative a statului egiptean, fără o sacralitate autonomă. De altfel, despre activitatea acestor preoți s-au păstrat, În mod uimitor, informații scrise pe numeroase papirusuri 1: sunt procese-verbale de predare a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
programatic atunci când ¾attușili al II/III-lea ajunge, printr-o lovitură de stat, În locul fiului lui Muwatalli, Murșili al III-lea, și se prezintă ca protejat al zeiței DIȘTAR din Șamu¿a (afirmând că a fost consacrat Încă din copilărie sacerdoțiului acestei zeițe de către tatăl său Murșili prin intermediul fratelui său mai mare Muwatalli), devotat zeiței Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna" „stăpâna regilor și reginelor din ¾atti” și preot al fiului acesteia, zeul furtuniixe "zeul furtunii" din Nerikxe "Nerik", cetate care constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale aceleași realități divine, cea a marii zeițe, stăpână a panteonului. În acest mod, Pudu¿epa vrea să Împace devoțiunea sa pentru zeița ¾epat, căreia Îi poartă numele, și cea datorată principalei divinități a țării În care a devenit regină, sacerdoțiul acestei zeițe fiind una dintre prerogativele suveranilor din Hattușaș. Atenția pe care o manifestă Pudu¿epa pentru cele două componente cultural-religioase ale imperiului, cea nordică și cea sudică, se observă și În faptul că, pe de o parte, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este doar „preot” al unei zeități anume. Așadar sacerdotul este caracterizat de o activitate sectorială care Îl leagă de „o” zeitate, În raport cu care este doar mediator, și de „un” sanctuar În interiorul căruia Își Îndeplinește exclusiv datoriile. Dacă deja În Iliada sacerdoțiul pare să aibă trăsăturile unei Îndatoriri bazate pe alegere, În polis, unde magistrații se Îngrijesc și prezidează celebrările periodice În cinstea zeilor, preotul apare de cele mai multe ori, ca un funcționar al statului, ales și numit de cetățeni, a cărui activitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pregătirea lor. Supus unui număr de interdicții pe toată durata Îndatoririi, dintre care cea mai importantă era castitatea (dar nu lipseau nici interdicțiile alimentare), hierèus era obligat să Îmbrace un veșmânt special, Împodobit cu semne distinctive care variau de la un sacerdoțiu la altul. Lui Îi reveneau și niște porții speciale ale victimelor jertfite În timpul sacrificiilor publice pe care le conducea intonând rugăciunea, fără să fie executantul lor material. Într-adevăr, uciderea sacrificială era Încredințată unui specialist În tăiere, màgeiros 1, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tot la Atena, desfășurarea bufoniilor. Dar În epoca polisului cultele controlate de aceste gene sacerdotale Își pierd caracterul unui privilegiu ereditar, fiind și ele absorbite În dimensiunea publică a cetății. Adică sunt tot culte publice, chiar dacă cetatea făcea distincție Între sacerdoțiile nobiliare și sacerdoțiile democratice. Așadar, În Grecia, sacerdoțiul se dovedește o funcție onorifică, având o durată de cele mai multe ori limitată În timp, și aproape niciodată o alegere de viață. Numai la Delfi, unde nici Atenaxe "Atena", nici Sparta nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
desfășurarea bufoniilor. Dar În epoca polisului cultele controlate de aceste gene sacerdotale Își pierd caracterul unui privilegiu ereditar, fiind și ele absorbite În dimensiunea publică a cetății. Adică sunt tot culte publice, chiar dacă cetatea făcea distincție Între sacerdoțiile nobiliare și sacerdoțiile democratice. Așadar, În Grecia, sacerdoțiul se dovedește o funcție onorifică, având o durată de cele mai multe ori limitată În timp, și aproape niciodată o alegere de viață. Numai la Delfi, unde nici Atenaxe "Atena", nici Sparta nu au reușit niciodată să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
polisului cultele controlate de aceste gene sacerdotale Își pierd caracterul unui privilegiu ereditar, fiind și ele absorbite În dimensiunea publică a cetății. Adică sunt tot culte publice, chiar dacă cetatea făcea distincție Între sacerdoțiile nobiliare și sacerdoțiile democratice. Așadar, În Grecia, sacerdoțiul se dovedește o funcție onorifică, având o durată de cele mai multe ori limitată În timp, și aproape niciodată o alegere de viață. Numai la Delfi, unde nici Atenaxe "Atena", nici Sparta nu au reușit niciodată să exercite un control absolut, această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
morala sau concepția despre lume și zei este Îndeosebi filozoful. Numai atunci când creștinismul Își face simțită presiunea de concurent, Iulian (332-363 d.Hr.), Împărat și pontifex maximus, le cere preoților săi să dea o nouă interpretare propriului rol2. El Înțelege sacerdoțiul ca pe o profesie cu normă Întreagă și pe viață, profesie care se Întemeiază pe morală și atitudine caritativă, educație și spiritualitate religioasă. Cu toate acestea, nu poate exista o „comunitate” religioasă de „credincioși”, „frați” și „fii” fără prezența unui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Filozofii criticau cultele convenționale luând drept măsură propriile idei despre divinitate, „purificate” prin metafizică, prin interiorizare sau printr-o morală riguroasă. Dar filozofia era o ocupație personală și privată; filozofii nu se aflau În serviciul vreunui templu sau al vreunui sacerdoțiu. În sfera privată rămân și lucrările pe care Învățații, iubitorii de antichități, cercetătorii limbilor, călătorii și geografii le-au realizat despre vechile obiecte de cult, numele uitate ale zeilor, edificiile de cult și istoriile lor, chiar dacă acestea erau Însuflețite, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unor competențe diverse, mai limitate pentru unii, mai extinse pentru ceilalți. În vârful ierarhiei ecleziastice se află dast¿r (În limba pahlavi, dastwar), un fel de episcopi zoroastrieni care administrează unul sau mai multe temple importante (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 118). Sacerdoțiul este În Întregime ereditar, dar descendența este doar o condiție indispensabilă, nu și suficientă, dacă individul nu și-a desăvârșit studiile doctrinare și nu a fost inițiat, conform legii, la preoție. Căsătoria este monogamică, iar preoților nu le este doar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Faptul că marele preot Kerdșr se laudă că a promovat khw¶d½dah, Într-un context În care declară că i-a convertit pe necredincioși (anastaw³n), este semnificativ pentru tendința către o Închidere aproape endogamică a societății sasanide, mai ales prin sacerdoțiul ereditar care a dus la revalorizarea unui obicei despre care există mărturii În Iranul antic (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 127), considerat un instrument potrivit pentru salvarea credinței și a tradiției de periculoasele influențe străine, care ar fi fost favorizate de căsătoriile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un ambient islamizat, asemenea celui În care trăiseră părinții lor În Iran: ferește, „Înger”, a Înlocuit cuvântul yazad (În avestică, yazataxe "yazata"), desigur pentru a evita acuzația de politeism. La fel se Întâmplă și cu termenii care se referă la sacerdoțiu și la diferitele sale trepte: h¶rbad (la parsi, ervad), mobad și dast¿r; de asemenea, termenul dakhma pentru „turnurile liniștii” (un tip de construcție atestat În lumea iraniană orientală Încă din secolul al IX-lea, nefiind probabil anterior cuceririi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
masculin și feminin. Materialul expus până acum legitimează reconstrucția la nivel indo-european a unui cuplu de zei, frați asimetrici, care prezidează funcția a treia, cu trăsăturile esențiale pe care le-am identificat În continuatorii lor istorici. 5. CLASELE SOCIALE ȘI SACERDOȚIUL ÎN LUMEA INDO-EUROPEANĂTC "5. CLASELE SOCIALE ȘI SACERDOȚIUL ÎN LUMEA INDO‑EUROPEANĂ" Existența unui panteon pune problema cultului; această problemă naște, pentru Început, o Întrebare fundamentală: exista În perioada indo-europeană o clasă sacerdotală? Această Întrebare Își poate găsi răspuns doar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reconstrucția la nivel indo-european a unui cuplu de zei, frați asimetrici, care prezidează funcția a treia, cu trăsăturile esențiale pe care le-am identificat În continuatorii lor istorici. 5. CLASELE SOCIALE ȘI SACERDOȚIUL ÎN LUMEA INDO-EUROPEANĂTC "5. CLASELE SOCIALE ȘI SACERDOȚIUL ÎN LUMEA INDO‑EUROPEANĂ" Existența unui panteon pune problema cultului; această problemă naște, pentru Început, o Întrebare fundamentală: exista În perioada indo-europeană o clasă sacerdotală? Această Întrebare Își poate găsi răspuns doar printr-o nouă Întrebare: exista o Împărțire socială
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceste date lexicale, se ajunge la extrapolarea unui dat existențial și instituțional, adică reprezentarea preotului ca aparținând unei clase sociale autonome și specializate. Dacă, dimpotrivă, reflectăm asupra naturii pur ideologice a Împărțirii tripartite indo-europene, atunci pare mult mai probabil ca sacerdoțiul să fi existat nu ca o realitate socială, ci ca o activitate a fiecărui individ În momentul aducerii jertfei. 6. SACRIFICIULTC "6. SACRIFICIUL" Populațiile indo-europene cunosc două tipuri de jertfă: sângeroasă și nesângeroasă. Începem cu cea din urmă. Aceasta consta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că Bratislav din Boemia a interzis obiceiul păgân de a Îngropa morții pe câmpuri și În păduri și de a practica În timpul Înmormântărilor jocuri păgâne cu măști - așadar, În Boemia nu exista obiceiul rugului funebru În barcă. 7. Sacerdoțiultc "7. Sacerdoțiul" Izvoarele noastre fac de mai multe ori aluzie la existența unor preoți păgâni, care trebuie să fi dobândit mare putere și prestigiu din moment ce Ibn Fadl³n observă că nici măcar un rege nu se putea opune atunci când unul dintre aceștia cer o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
insulă, care conduceau alte temple ale aceluiași zeu, aveau rang și putere mai mici; de altfel, se poate presupune că superioritatea preotului din Arcona era pur și simplu legată de prestigiul excepțional al acelui templu. Pe lângă aceasta, exista și un sacerdoțiu feminin, nu doar la nivelul de jos al vrăjitoriei, ci chiar În cazul exercitării unor funcții importante. Avem, de exemplu, informații despre o profetesă care, În 1209, era În fruntea armatei poloneze, iar de la Ibn Fadl³n știm că la Înmormântarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
felul În care a fost atestată În Prusia prezența unui mare preot; lipsesc Însă mărturii despre o clasă socială amplă și structurată organic. Explicația cea mai verosimilă (Dumézil, 1977) este că - la fel ca În cazul germanilor - și la baltici sacerdoțiul era puțin dezvoltat și că, astfel, multe activități de competență sacerdotală capii familiilor sau de către căpeteniile politice. Avem totuși informații despre jertfe fie publice, fie private, În care erau oferite atât din animale cât și roade ale pământului, despre libații
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care nu ar fi putut niciodată să pună la Îndoială importanța enormă a religiei oficiale administrată de druizi, astfel Încât, În cadrul religiei galice prezentate de Cezar, nu se vorbește deloc despre acest cult. Ar fi deci oportun să spunem câte ceva despre sacerdoțiul galic. Scriitorii clasici cunosc trei categorii de „intelectuali” gali - druizii (transformați apoi, În mod grotesc, În dryades), poeții inspirați și barzii - și fac referire la trei activități diferite, chiar dacă nu există un consens total În stabilirea lor: În Commenta Bernensia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
549 1. Metodologia reconstrucției religiei indo-europene 549 1. Ideologia indo-europeană 549 2. Izoglose lexicale 551 2. Zeii primei funcții 551 3. Zeul celei de-a doua funcții 555 4. Zeii celei de a treia funcții 556 5. Clasele sociale și sacerdoțiul În lumea indo-europeană 558 6. Sacrificiul 560 Bibliografie 563 Religia slavilor și a balticilor (Enrico Campanile) 565 1. Religia slavilor 565 1. Izvoare 565 2. Culte naturaliste? 567 3. Zeii principali 569 4. Tripartitism slav? 572 6. Lumea de „dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]