1,542 matches
-
imaginea părului ei bogat, a corpului ei divin. Deschid și ușa din stânga șifonierului. Sacoul meu gri-cenușiu și pantalonii mei bej sunt acolo. Tresar surprins de o idee năstrușnică. Atârn sacoul Întins pe umeraș de lustra aprinsă. Agăț și pantalonii În josul sacoului. Pe un alt umeraș aranjez rochia neagră a Melaniei. Cea cu dantelă la poale și la decolteu, care mie Îmi place cel mai mult. O așez lângă sacoul și pantalonii mei, apoi Încep să balansez lustra, ale cărei abajururi strălucitoare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Atârn sacoul Întins pe umeraș de lustra aprinsă. Agăț și pantalonii În josul sacoului. Pe un alt umeraș aranjez rochia neagră a Melaniei. Cea cu dantelă la poale și la decolteu, care mie Îmi place cel mai mult. O așez lângă sacoul și pantalonii mei, apoi Încep să balansez lustra, ale cărei abajururi strălucitoare aruncă iradieri luminoase pretutindeni. Fredonez un vals și Încep să mă rotesc ușor, țopăit, ca și cum aș fi prins În ritmul nestăvilit al dansului Înaripat. Piciorul schilod mă doare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Viteza ei crește de la o clipă la alta. Camera e un vârtej de lumini, proiectate pretutindeni. Apoi se-ntâmplă ceva de-a dreptul ieșit din comun: hainele se desprind din umerașe, ca și cum puteri invizibile le-ar fi Îmbrăcat pe dată. Sacoul se-nclină ușor și invită la dans rochia neagră a Melaniei. Rochia acceptă cu mișcări fine, cu gesturi tandre, unduitoare. Încep să se rotească Împreună, pe valurile sublime ale muzicii. Fredonez din ce În ce mai tare și aplaud fascinat, urmărind spectacolul minunat de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cititorului trează, prin sus pense. Singura mea observație : repet, pe viitor să com plice puțin schema, pentru a evita previzibilul. Al doilea text al volumului, Sistemul, ne trimite, Încă de la primele pagini, la Kafka, Orwell și Stratiev (autorului excelentei comedii Sacoul de velur, jucată cu succes prin anii ’80 ai secolului trecut). Eroul principal, numit Ics, vrea să se nsoare; dar n-are servici. Cum nici mireasa lui nu e mai Înstărită, personajul mizează totul pe Încadrarea În Sistem : misteriosul Sistem
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să-l explice. Băieții aveau un vocabular de câteva sute de cuvinte, jumătate în frangleză, părul năclăit de gel le pâlpâia cu o sclipire unsuroasă, erau îmbrăcați și la patruzeci de grade cu cămașă având neapărat mânecă lungă și cu sacou albit la subsuori de transpirație, numai așa, pen'că era cool și aveau slujbă super-ok, ca să demonstreze că posedează birou și mașină cu aer condiționat. Însă firește, când șofau nu dădeau drumul la climatizare, făcând economie la benzină, și sudoarea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o observație și o acreală mă ții. Că iar mi-am dat cu Brut, și că cu Brut numai fraierii se mai dau azi, că mi-am făcut sendvișu' cu pâinea ta hipocalorică, că cămașa nu mi se potrivește la sacou și cravata la nimic. Numa' de-astea..." "Că cămașa...Da, că cam nu ți se potrivea", mai urcă o treaptă în ironie demoazela, surâzând acid. Bărbatul se întoarce spre ea, mijindu-și ochii, nu tocmai a tresărire de amor, și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
În niște costume de trening vechi, decolorate și prea largi, care le accentuau aerul melancolic și defetist. Pablo era Însă proaspăt bărbierit - pesemne se bărbierise singur, căci pe fața lui se vedeau cîteva tăieturi făcute cu lama - și purta un sacou de vară În carouri, ce-i drept, cam ponosit, pe care nu se știe de unde și-l procurase. — Bună dimineața, doamnă Agneta, spuse la fel de binevoitor ca Întotdeauna. Ce mai faceți? Înainte de a-i răspunde, asistenta Îl privi mirată, fără să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o vreme. Ceea ce Însemna că nici el nu se mai considera Nicolae Ceaușescu. Dar nici un alt indiciu din conduita sa nu justifica bănuiala că s-ar afla În pragul unei noi crize. — Pablo, ce se Întîmplă cu tine? De unde ai sacoul acesta? Nu cumva l-ai furat? Îl chestionă sever doamna Agneta. — Mi l-a dăruit o infirmieră, explică Pablo, după care veni lîngă asistentă și se aplecă, pentru a-i vorbi În șoaptă. Doamnă Agneta, am să vă spun un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
singure cîteva minute, și abia după aceea mergem la ele. Haina face pe om, dar numai pînă la un punct, după aceea îl ruinează, îl transformă, îl sufocă, îi schimbă personalitatea, începu să se gîndească, luînd la rînd cămăși, paltoane, sacouri și perechi de pantaloni. Scoase fiecare umeraș de la locul său, îl cercetă centimetru cu centimetru, îi netezi textura, și în cele din urmă îl puse cu grijă la loc ca să nu facă zgomot, urmărind în același timp cu coada ochiului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
știi să-ți alegi cîntecelul potrivit, spune Roja, după aceea totul vine de la sine, îl încurajează, privind atent fiecare mișcare a Angelinei care pune bucățică cu bucățică stăpînire pe Părințel ciupindu-l pe spate, înfigîndu-i unghiile în ceafă, smulgîndu-i gulerul sacoului, trăgîndu-l și împingîndu-l înainte și înapoi cu viteză. Un început cît se poate de promițător, și uite așa pas cu pas ai reușit să-ți faci tot felul de relații, să afli tot ce voiai să știi despre viața politică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cum își mănîncă unul altuia din palmă, cum merg toate ca unse, de parcă ar fi fost exersate de o mie de ori înainte. O clipă se gîndi cît de ușor i-ar fi venit să se amestece și el printre sacourile alea șifonate care mișcau hîrțoage dintr-un birou într-altul, sau printre cozile de topor care-și dădeau aere grave făcînd pe paznicii neclintiți ai noii democrații pe cale de instaurare, și pentru prima dată de la începutul evenimentelor simți cum o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de câteva ori de la moarte. Opt Astăzi, la gura metroului, forfota necontenită Îl amețește pe Antoniu și-i amorțește simțurile. Prima zi de aprilie este senină, iar soarele liber și descătușat alunecă pe cer ca un Înger salvator, Încălzind orașul. Sacoul cadrilat și pantalonii pe care și le-a cumpărat la kilogram pe câțiva bănuți, de la un Secon-Hand, sunt ținuta lui Antoniu de primăvară. O bătrânică Îi Întinde cu mâini tremurânde, o bancnotă de un leu, după care coboară Încet scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bătrânică Îi Întinde cu mâini tremurânde, o bancnotă de un leu, după care coboară Încet scările care duc spre stație, cu acea prudență pe care numai vârstnicii o au. Antoniu mulțumește, plecându-și capul și strecurând mica bancnotă În buzunarul sacoului. Sirena poliției insistentă, vorace, dezlănțuită, Îl crispează, și-i dă o senzație de greață. Soarele a urcat pe cer și obrajii lui dolofani și firbinți Îi Încălzesc lui Antoniu spinarea, Îi mângâie ceafa. A obosit să stea cu mâna Întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ziarul Îi alunecă din mână, după care e luat pe sus de o rafală de vânt, până se pierde În masa de oameni. Deși e abia octombrie, e foarte frig și ploile reci alternează cu vântul rece. Antoniu tremură În sacoul lui subțire și uzat. Astăzi Îl dor tare și articulațiile picioarelor și o tuse seacă Îi taie pieptul ca lama unui cuțit. Începe să-l lase vederea, iar trupul i se Împuținează pe zi ce trece, i se usucă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ceea ce suferise. A, și-i lipsea un pantof, dar nu-mi mai aduc aminte dacî era stăngul sau dreptul. Tata ăn schimb avea chipul schimonosit și brâzdat de tâieturi adănci, iar pârul ăi era nâclâit de sănge. O fășie din sacoul gri, elegant, ți lipsea cu tot cu buzunare. Știam cî sunt morți și totuși mî găndeam sî le spun sî se ridice, pentru cî ăn sala de teatru spectatorii au plecat, a râmas unul singur și-ar vrea și el sî plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și pătat de sânge al medicului, În sacoșa de plastic. Pătura Întinsă pe jos, În fața Încăperii primește trupul gol al lui Kawabata, Înfășurându-l ca pe-o mumie. Antoniu Îi Întinde felcerului , o pereche de pantaloni, o cămașă și un sacou. -Vă rog să-l Îmbrăcați cu ele. Roșcovanul nu-i răspunde, dar apucă totuși hainele și le aruncă În mașină. -Unde va fi Îngropat? -Mâine la Străulești, ora treisprezece, răspunde printre dinți roșcovanul, scuipând cu sete pe un morman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
element reușit. Departe, Între sifonărie și hala de carne, pe un maidan transformat În fiecare duminică Într-un adevărat târg de vechituri amestecate cu obiecte de artă, un bărbat Între două vârste, cu barbă lungă de sihastru, Îmbrăcat Într-un sacou negru, ponosit, vinde o pictură În culori fauve-iste, ce Înfățișează un chip de femeie de o stranie luminozitate. O lucrare splendidă, datată 1923, semnată indescifrabil și Încadrată de o ramă art-deco. Ca s-o vândă, a făcut un drum chinuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a ridicat cu greu și, năucit de loviturile primite, a mai avut puterea să găsească cartea cu Psalmi și caietele În care Își scria istoriile. Le -a pus Într-o sacoșă de plastic, În care a Îndesat două cămăși, un sacou și un prosop. Si-a lipit urechea de pieptul nemernicului, Încercând să audă bătăile inimii .. Nu era mort, slavă Domnului! Respira, și asta l-a umplut de bucurie pe Antoniu. Nu vroia să-și Încarce conștiința cu nici o moarte, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mod repetat îmi induseseră un fel de amețeală așa încât aproape că nu mai știam ce să-i răspund. — Sper că nu mă hipnotizezi, am spus. — Sigur că nu, la ce mi-ar folosi, răspunse el. Relaxează-te, Martin. Scoate-ți sacoul. Ești lac de transpirație. Mi-am scos sacoul, mi-am deschis vesta și mi-am suflecat mânecile cămășii. Nu reușeam să-mi desfac butonii. Am încercat să mă ridic, dar canapeaua era făcută în așa fel încât nu puteai ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
așa încât aproape că nu mai știam ce să-i răspund. — Sper că nu mă hipnotizezi, am spus. — Sigur că nu, la ce mi-ar folosi, răspunse el. Relaxează-te, Martin. Scoate-ți sacoul. Ești lac de transpirație. Mi-am scos sacoul, mi-am deschis vesta și mi-am suflecat mânecile cămășii. Nu reușeam să-mi desfac butonii. Am încercat să mă ridic, dar canapeaua era făcută în așa fel încât nu puteai ședea pe ea și m-am întins din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aprins lumina. Lumina becului fără abajur dădu la iveală o cameră într-o dezordine dezolantă: patul de campanie și grămada de pleduri, podeaua goală, geamantanul din care se revărsau prosoape, lenjerie, pachete de scrisori și un aparat de ras electric. Sacoul și pantalonii mei zăceau grămadă acolo unde îi aruncasem de pe mine amețit de băutură. Într-un colț era o sticlă de whisky pe jumătate goală. Peste tot mucuri de țigări. Paharul pe care tocmai îl răsturnasem cu piciorul se rostogoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am spus și i-am turnat puțin în paharul crăpat. Docil, a luat o înghițitură. De afară s-a auzit glasul Antoniei. — Muncitorii pleacă. Poți să-mi dai niște bani? Eu n-am destul. Am găsit câțiva șilingi în buzunarul sacoului și i-am spus lui Palmer: — Ai cumva cinci șilingi să-mi împrumuți? A pus jos paharul cu whisky, ținându-și încă batista la ochi, și s-a căutat prin buzunare. Mi-a dat o monedă și i-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-o Antoniei prin ușă. Am auzit muncitorii plecând. Îmi doream să-l văd pe Palmer plecat. — Am să cobor cu tine, i-am spus. O să oprim un taxi în stradă. A acceptat dând din cap. Mi-am tras pantalonii și sacoul peste pijama și am ieșit. Antonia dispăruse. În lift Palmer își tot tampona ochiul cu batista și spunea întruna: — Ia te uită! Ia te uită! Am ajuns în stradă, ținându-l de braț și imediat a apărut un taxi. Ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dreptate? Dacă aș fi renunțat de la început m-ar fi chinuit tot timpul gândul că poate altfel ar fi fost mai bine... Dar nu-l mai iubești pe Palmer? am întrebat, cu ochii la mâneca pijamalei care-mi ieșea de sub sacou. Mă udasem leoarcă alergând după taxi. — Poate părea cam dur ce spun acum, continuă Antonia, dar ieri și azi-noapte... nici nu-ți pot spune cum a fost. Am simțit că mă urăște. E un demon, să fii convins. Iar dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Toți trei s-au ridicat imediat și, sub imperiul șocului, m-am ridicat și eu. Totul era prea crud. În agitația momentului Georgie își scăpă geanta și Honor i-o ridică. Apoi toți trei o porniră deodată. Îmbrăcat într-un sacou de lână fină, Palmer arăta curat și detașat ca o pasăre mare. Mi-am spus atunci că arată ca un bărbat care a reputat o mare victorie. Îi și auzeam râsul tineresc și îi vedeam, ca în lumina unui reflector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]