248 matches
-
Nietzsche, ,moartea lui Dumnezeu" schimbă raportul ontologic: ,Transcendența negativă, goală înlocuiește mai mult sau mai puțin, niciodată însă complet, transcendența plină, pozitivă a creștinismului. În consecință, anumite aspecte ale substituirii transcendenței cu imanența devin, din implicite, explicite: nihilismul, divinizarea Celuilalt, sacralizarea imanenței vieții, sacralizarea sexualității." Iubirea romantică apare ca o ,identificare proiectivă cu celălalt", unde nu o calitate anume seduce subiectul, ci ,calitatea însăși a diferenței", cum spune Lévinas. Iubirea romantică își datorează seducția alterității. Dacă ontologia modernă propunea un subiect
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
Dumnezeu" schimbă raportul ontologic: ,Transcendența negativă, goală înlocuiește mai mult sau mai puțin, niciodată însă complet, transcendența plină, pozitivă a creștinismului. În consecință, anumite aspecte ale substituirii transcendenței cu imanența devin, din implicite, explicite: nihilismul, divinizarea Celuilalt, sacralizarea imanenței vieții, sacralizarea sexualității." Iubirea romantică apare ca o ,identificare proiectivă cu celălalt", unde nu o calitate anume seduce subiectul, ci ,calitatea însăși a diferenței", cum spune Lévinas. Iubirea romantică își datorează seducția alterității. Dacă ontologia modernă propunea un subiect gata constituit care
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
texte care laudă meritele nonlecturii. Această atitudine se lovește de o întreagă serie de constrângeri interiorizate care ne opresc să abordăm problema: una ar fi obligația de a citi (în societatea în care lectura rămâne, încă, obiectul unei forme de sacralizare), alta ar fi obligația de a citi în întregime (de la o anumită poziție/funcție în cultură e imposibil, rușinos sau de-a dreptul compromițător să recunoști că ai frunzărit.... opera lui Proust, de exemplu) și, în cele din urmă, necesitatea
Meritele nonlecturii, după Pierre Bayard by Magda Grigore () [Corola-journal/Journalistic/5293_a_6618]
-
posibilă din imaginație nimerește în sectorul prietenului Iliad, care o întoarce din drum. Există o rivalitate între cei doi în aspirația lor comună. Valia e numele ei, era fiica unui baron exterminat (p. 155) și avea o vioară la subsioară. Sacralizarea ei patetică ("Fața Valiei e o închegare sacră", p. 184) ține de recuzita unei speranțe a mântuirii. Dar, pendulând între extreme, fantezia lui Ragaiac se încinge pornind de la elementele concrete dezvăluite de Iliad: imaginează desmierdări, "pipăie în gol aeriene forme
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
a devenit părintele fondator al istoriei religiilor, Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago purtându-i numele. Mircea Eliade este un caz fără precedent în cultura română. Nu s-a sfiit să pornească de unul singur o revoluție. Prin sacralizarea lumii, Eliade a deschis calea marii revoluții spirituale." (Evenimentul zilei, nr. 4505, 9 iulie 2006, Primii zece "Mari Români"). A doua zi, în același ziar se reiau ditirambii iresponsabili. Apare însă o frază despre legionarim. Autorul anonim al portretului, părând
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
a omului modern de biserică, în primul rând din cauza ina-dap-ta-bilității ritualurilor de cult la dinamica vieții contemporane. Alții (poate cu precădere în spațiul ex-comunism) văd, dimpotrivă, tendința contrară, sensul prin-cipal fiind nu cel spre secularizare, ci, dimpotrivă, spre o nouă sacralizare. Chiar dacă nu oferă un răspuns ferm acestei dileme, autorul are meritul de a ne pune pe gânduri: "Diminuarea participării la ritualurile religioase în Europa nu trebuie interpretată ca fiind semnul secularizării, ci mai degrabă a ceea ce Grace Davie a numit
Instituțiile europene și religia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7224_a_8549]
-
soția lui Lucrețiu Pătrășcanu". Nu, domnilor detractori, Virgil Ierunca nu cade în păcatul idealizării de sine. Autenticitatea d-sale poate fi și surprinzător-candid-contradictorie. Înainte de 1989 (las'că și după), s-a manifestat, în viața noastră literară, o accentuată tendință de sacralizare. Exista o categorie de autori, practic imuni la critică (nu era defel ușor, ba chiar, frecvent, cu neputință să scrii altfel decît foarte elogios despre un Sadoveanu sau Arghezi, despre un G. Călinescu sau Marin Preda, ba chiar despre Nichita
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
ah, totul, totul/ este real;/ de-aș putea scoate/ un deget, o unghie/ din astă-ntîmplare// un fir de păr/ ar flutura, ar spune/ morții mele direcția/ sau mie direcția morții" (Direcție). Ori în același registru, cu o notă de triumfală sacralizare într-un orizont înseninat: "Și totuși trupul/ prezent/ mărturie/ groaznică/ visului;/ peștele putred/ nisipul/ năruit;/ la un pas de ocean/ alături foșnetul/ respirației neauzite/ ca viscera/ zeului// lumea-simbol/ stă chiar alături/ în viitor" (Simbol). Reapare cochetăria: "Tu știi că un
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
credem ceea ce noi înșine mințim. S-a cerut un proces al comunismului, dar noi facem azi un proces al victimelor comunismului, s-a propus o exorcizare a răului colectiv prin sinceritate, pocăință și iertare, dar s-a ajuns la o sacralizare a răului, ca icoană a sufletului colectiv. Cea mai recentă ispravă în materie ne este oferită de activitatea faimoasei comisii CNSAS, creată să pună în aplicare fantomatica lege de „deconspirare a securității ca poliție politică”, adică a securității ca securitate
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
caracterului sacru evidențiază acel vestigiu al mutilărilor sălbatice, care face parte dintr-un vechi cult al durerii, ce a avut un rol atît de nefast în istoria artei și care mai face încă victime și încă mai posedă altare. De-sacralizarea este, în ultimă instanță, redevabilă acutizării homo-centrismului ce alimentează iluzia că omul este creatorul și beneficiarul autoritar al unei muzici capabilă să îl ridice, prin ea însăși, în trufașe universuri profane, grație exersării exclusive a capabilităților estetice, concomitent cu abandonarea
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
frecvent invocate ca probe de Ťvechimeť, deci de Ťmaturitateť a celor care se revendicau din Ťclasiciiť Lovinescu, Călinescu, Vianu și ceilalți, cît și ca argumente justificatoare în fața ideologilor (pseudo) culturali oficiali, care aveau ordin Ťde susť să joace pe cartea sacralizării trecutului (Ťepuratť în prealabil, după cum se știe)". Rostul cronicii a sporit pe seama rolului său de "exercitare publică a spiritului critic", spirit ce depășea obiectul literar strict, pe măsură ce autoritarismul dictatorial s-a intensificat, străduindu-se a strangula orice manifestare de libertate
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
burlesca, dar păstrează, în gândire și stil, ceva din fluenta și dezinvoltura acestora, în rândul cărora a să nu uităm a s-au numărat Lope de Vega și Quevedo. Nici în direcția opusă Nicolae Manolescu nu ajunge la limită, la sacralizarea năstrușnicului cavaler și totuși există în Însemnări o "deschidere spre înalt" și un "început de fervoare", de care ne dam seama mai ales dacă raportăm interpretarea românească la vastă și efervescenta exegeza cervantină existența actualmente în Spania. Operația această comparativa
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
scrisului și experiența lecturii". Din acest punct de vedere, sacerdoțiul său implică multă "petrecere", tandrețe, febricitate, precum și celebrare a "ușurinței" cu care intră în relație cu Cartea. Ultimul capitol al volumului său despre Gogol învederează cel mai mult tendința de sacralizare a Operei, ceea ce criticul numește Religia artei: "Această formulă nu are numai un sens figurat"; "dacă undeva Ťmistica dăruiriiť și Ťmisticať pur și simplu au un sens, îl au cu siguranță în spațiul creației; act de muncă realizată într-un
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
Vulturescu o formidabilă energie neagră, o demonie substanțială din care derivă un discurs de-o relevanță pe măsură. De regulă, poeții îmbină moraliile negative cu cele pozitive, oscilează între poli, fac compromisuri afective etc. Unii aspiră declarat spre elevație, beatitudine, sacralizare. La antipodul lor, autorul Scrisului agonic dă glas unei frustrări la un mod absolut, se pune, hotărît, sub emblema damnării. Specificul său îl reprezintă respingerea oricărei medieri, a oricărei departajări morale. De unde un discurs dur, compact în natura sa rebarbativă
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
asocierea "reconsiderării" lui Eminescu, propusă de Emil Iordache, la funcția de "religie degradata" a comunismului (idee enunțata de Jules Mounerot, de Nikolai Berdiaev, de Dmitri Merejkovski, ca și de alții), deoarece nu asistăm, de facto, la o "mitologizare", la o "sacralizare" a poetului național, ci, dimpotrivă, la o interpretare a sa îndeajuns de meschina, "adaptată" într-un chip rudimentar propagandei curente. Nu poetul este înălțat pe firmamentul gloriei, ci ideologia se celebrează pe șine, nedîndu-se în lături a-l înjosi. Eminescu
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
Veteranyi mărește golul lăsat de dispariția prematură a atît de talentatei scriitoare originare din România. Nu e mai puțin adevărat că sinuciderea autoarei la nici 40 de ani - influențează receptarea scrierilor ei. Actul lecturii este însoțit de un fel de sacralizare a textelor, favorizată evident de originalitatea și valoarea lor literară. Citindu-i acum ultimul volum de proze scurte sau poeme în proză (precizările generice au prea puțină importanță), mi-am dorit să revăd așternute peste rafturile acelei librării coloneze, unde
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
doua tabăra Zamolxis 2009 în Munții Bucegi, a doua excursie la portul antic Tomis din Constantă. Florin mă asculta cu atenție. Din când în când mă întrerupe pentru a-i da lămuriri suplimentare. Își exprimă părerea: Este evident că direcția sacralizării părții feminine este latura cea mai dinamică a emergentei zamolxianismului modern. Cred că a fost deschisă cu succes. Noi am mai discutat despre importanța ei în cursul lunii iunie împreună cu profesorul Bârnea. Faptul că ai răspândit spiritul Marelui Preot Deceneu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
aceste idei. Sunt acum, ca scriitor, într-o bună perioadă creatoare. Așa este cel mai bine. Cum crezi că vor evolua în viața lor personală zânele moderne? Deși au roluri sacerdotale, sunt și ele ființe omenești în carne și oase. Sacralizarea lor nu le elimina caracteristicile umane. Zânele de astăzi relaționează cu oamenii așa cum ne-a făcut Dumnezeu să ne manifestăm uman. Deci se pot căsători, pot avea copii, trăiesc și mor ca ființe omenești. Dar, daca mențin spiritul cu care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Privește senin orice împrejurare. Primește-o ca pe un dar, fie rău sau bun. Toate îți vin pentru recapitularea ta. Recapitularea îți aduce șanse sau neșanse în funcție de cât te-ai întemeiat! Nu comenta negativ întâmplările altora. Toate fac parte din sacralizarea lumii! OMUL este Cel ce se Știe și a se Ști înseamnă a-și consolida spiritul în cristalele luminii. Orice om are în el un bivol negru și nărăvaș care trebuie stăpânit și adus la bunăcredință și mulțumire! Și aceasta
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
foarte cunoscute și apreciate sunt celebrele statuiete medievale de menestreli, care populează sala muzicii. O foarte frumoasă poveste s-a brodat pe seama unei vizite pe care marele scriitor francez Victor Hugo a făcut-o aici. El a fost prezent la sacralizarea regelui Charles al X-lea. Se spune că a întâlnit, cu acel prilej, o frumoasă țigancă, pe care o chema Esmeralda. A fost atât de impresionat de acea apariție, precum și de dangătul clopotelor, încât i-a venit ideea unei cărți
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
Într-un fratern act de iscoditoare reanimare, de o irezistibilă forță persuasivă. Scrisul - substitut al rugăciunii, cum spunea Kafka -, imersia În propriul eu ca șansă de a regăsi pe „celălalt”, de a penetra, altfel, lumea. Nu este vorba de o sacralizare a profanului, ci de autentificarea inseparabilității dintre sacru și profan, În actele umane diurne și nocturne, publice sau intime și, nu În ultimul rând, În... practica scrisului și experiența lecturii. Cine a stat În preajma lui Raicu a simțit, fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
confirmare că oamenii legendari care au trăit vremuri legendare și au izbutit realizări legendare ( În cazul său, acea furtunoasă, stimulatoare, seducătoare - Într-un cuvânt, senzațională Partisan Review a anilor ’30 și ’40) sunt destul de puternici și autentici pentru a refuza sacralizarea trecutului, ca și Îmbălsămarea muncii lor actuale. William ne dăruia multe glume și evaluări critice despre trecut, ferm În rezistența contra conformismului de orice fel. Continua opera editorială cu exigența și excelența dinainte. Dacă i-aș fi pus vechea Întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Atena a împlântat „la jumătatea carenei” navei Argo (117), în „centrul” construcției deci, o bucată din stejarul sacru din dumbrava oracolului lui Zeus de la Dodona (Apollonios din Rhodos, Argonauticele, I ; și Orfeu, Argonauticele ; cf. 105). Este un gest mitic de „sacralizare” a unei creații care, probabil, avea corespondențe în arhaice gesturi rituale de construcție. în Odiseea, de exemplu, Ulise își construiește iatacul nupțial în jurul unui măslin, copac sfânt, consacrat zeițelor Atena și Demetra. Din lemnul și pe locul copacului sfânt din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Moruzi și colectivul sau sunt prezentate În perioada octombrie 1934-ianuarie 1941 de către doctorul Emil N. Lupu. În această perioadă s-au efectuat 329 de intervenții neurochirurgicale după cum urmează: Laminectomii simple - 46 cazuri; Laminectomii pentru tumori rahimedulare - 25 cazuri; Laminectomii pentru sacralizări 5 cazuri; Laminectomii pentru maladia Little 1 caz; Fracturi deschise sau Închise cu Înfundare - 101 cazuri; Trepanații pentru arahnoidita optochiasmatica - 2 cazuri; Ventriculografii 75 cazuri; Tumori cerebrale operate - 44 cazuri; Abcese cerebrale operate 6 cazuri; Trepanații pentru chirurgia epilepsiei - 13
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
Moruzi, E.N. Lupu, Hematom subdural frontal operat vindecat Societatea de Neurologie, 1936; L. Ballif, Al. Moruzi, M. Briese Tumoră bulbo-protuberanțiala, Buletinul Societății de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie Iași, 1936; Al. Moruzi, E. N. Lupu, I. Botescu, Considerații asupra laminectomiei În sacralizare, Al. Moruzi, E. N. Lupu, I. Botescu, Buletinul Societății de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie Iași, 1937; Al. Moruzi , E. N Lupu, I. Alexandrescu - epilepsia traumatica cu excizia cicatricei. Studiu encefalografic. Societatea de Neurologie, 1937; Al. Moruzi, E. N. Lupu, I. Astratinei
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]