246 matches
-
nu rareori sunt niște alibiuri pentru a permite intelectualilor să se sustragă misiunii pedagogice de a începe, de fiecare dată, să explice origini, principii și perspective ale oricărei gândiri și ale oricărei activități consecvente și coerente. În Jurnalul lui Ovidiu, sacralizarea naturii vegetale și animale - situată perfect în linia și în spiritul originarelor Metamorfoze ovidiene - și, pe de altă parte, proiectul de a include omul în limbajul materiei, facându-l să ia act de corporalitate, de suferință, de moarte, dar și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
durata universului numai prin neutralizare reciprocă”737. Nu ne putem Îndoi de buna dozare a sacrului și profanului, și nici trăirea lor decentă În viața lui homo religiosus. În lumea postmodernă se vorbește tot mai mult de desacralizarea sacrului și sacralizarea profanului. În Occidentul modern se discută de „absența lui Dumnezeu” și de uitarea heideggeriană a chiar „absenței lui Dumnezeu”, de „vide sacră” cum amintea 735 Cf. N. Gavriliță, Mișcări religioase orientale, Editura Fundației AXIS, Iași, 2006, p.23 ș urm
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
modern-Homo sapiens) constatăm practicile de înmormântare, cu depuneri de ofrande, reprezentând părți din animalele vânate, ceea ce constituie o primă dovadă a supremației omului asupra naturii ostile. Era necesară separarea destinului omului de al animalelor vânate și consumate, prin supremația primului. Sacralizarea spațiului gropii mormântului, ca univers al spiritualității, trebuia să demonstreze că morții nu numai că nu mai sunt consumați, dar nu sunt lăsați în spațiul amorf, nelocuibil, la suprafața solului, ci sunt apărați, ei capătă o valoare simbolică, de trecere
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
nu cred că este un fals călugăr, așa cum se pot vedea adesea în pelerinaje. Se roagă în genunchi, cu capul în cetina de brad. Recunosc că imaginea este destul de tare și ține de „miracolul pelerinajului”, dar și de tendința de „sacralizare spontană” a spațiului, des întâlnită în astfel de situații. Bărbat, cam pe la 50 de ani, îmbrăcat extrem de elegant, cu gust, parcă s-ar fi prăbușit peste el vitrina unui magazin de haute couture de la Londra. Recunosc deschis că, dacă nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
1 leu), lumânări tip candelă ardeau la poala sa, iar din timp în timp semnul era sărutat cu evlavie de femei ce se înălțau pe vârfuri pentru a ajunge la ea. Senzația particulară, intensă, uitându-mă la această formă de sacralizare ad-hoc, e că asist la o demonstrație vie a celor relatate de Maurice Halbwachs, în Topografia legendară a Evangheliilor în Țara Sfântă, și anume felul în care se formează și se transmite memoria colectivă religioasă, sau a considerațiilor lui Pierre
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
elemente ale cadrului natural, templele provinciale, necropolele etc., ceea ce putea duce și ducea la o supraabundență de excepții învestite spiritual în cadrul geografic al existenței umane. La noi, deși procesul e mai puțin documentat și analizat ca în alte culturi, această sacralizare/ spiritualizare a peisajului, mergând de la identificarea unui genius loci la construcția unei complexe geographia sacra, de la forme diverse de geopietate la o adevărată geosofie, de la păgânismele extrem de persistente la creștinismul nostru sui generis și subinstituționalizat (ca toate sistemele și normele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
observau stelele. Templele sunt loc de întâlnire, de împărtășire a căutării luminii după un demers ritual. În afara timpului el permite cercetarea sinelui întru descoperirea spiritualității. Ritualul dezvoltă necesitatea înțelegerii vieții având scopul comun de dezvoltare psihologică și spirituală, deci de sacralizare a templului interior, a potențialului de uniune cu divinitatea. Masoneria a îndepărtat calea constrângerii spirituale pentru că ea propune o inițiere ce dezvoltă aptitudinile spirituale în afara dogmelor. Responsabilitatea angajamentului pe calea inițiatică este cheia care deschide poarta unei căutări fără sfârșit
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Japonia, în dansurile religioase se asociază măștile 89. Ele sunt venerate ca și statuile. Figurile reprezentative sunt mai des întâlnite în societățile secrete decât în cadrul religiilor de masă. Prezența unui craniu pe o statuie antropomorfică întâlnită în societățile preistorice denotă sacralizarea, divinizarea și caracterul său magic. De aici prezența craniului, oaselor umane, corpului mumificat sau scheletului care apar și ca relicve în biserica creștină și masoneria modernă. Venerarea relicvelor sfinților, fondatorilor de religii, a personajelor apreciate de societățile omenirii este universală
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
divinitatea. Consacrarea unui teritoriu prin ritual este egală cu stabilirea unui ordin cu promisiunea sfântă de stabilitate a vieții. Consacrarea unui agent al universului spiritual, sfânt, rege, preot, mag, mare maestro are loc tot prin legarea sacră de puterea divină. Sacralizarea include reorganizarea experienței umane în contextual normelor absolute și în care sacrul poate fi văzut în dimensiunile istorice ale vieții, estetice, în conștiință de sine și reflecție filosofică. Magia sacrului, așa cum apare ea din simboluri și ritualuri, este ades văzută
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de religia lor și fac parte din exoterismul universal, cum spuneam noi în Dogmă sau libertatea gândirii, tot ceea ce este strict necesar pentru primele trepte ale inițierii umane. Fiecare taină implică un ritual bogat în alegorii prin care preotul induce sacralizarea actului în concordanță cu arcanele miilor de ani în care corpul sacerdotal l-a receptat prin Sfântul Duh pe Dumnezeu. În noi se revarsă darurile divine: înțelepciunea, înțelegerea, sfatul, puterea, știința, evlavia, respectul pentru Dumnezeu. Poetul, pe vremuri doar un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
apare din totalitate, din logos, din spirit, dintr-un ou primordial, din androginie asexuată sau din îmbinarea masculin feminin, dar și din hierogamii sau uniri sacre dintre Cer și Pământ, dintre zeități primordiale. Creația datorată hierogamiei este un argument al sacralizării sexualității. Exemplificăm sacralizarea sexualității generatoare a creației sub diferite forme prin câteva mitologii orientale și occidentale. În mitologia sumeriano babiloniană, lumea s-a creat din hierogamii (uniri sacre) între Cer și Pământ. Marduk, divinitate supremă, a distrus lumea inițială și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
din logos, din spirit, dintr-un ou primordial, din androginie asexuată sau din îmbinarea masculin feminin, dar și din hierogamii sau uniri sacre dintre Cer și Pământ, dintre zeități primordiale. Creația datorată hierogamiei este un argument al sacralizării sexualității. Exemplificăm sacralizarea sexualității generatoare a creației sub diferite forme prin câteva mitologii orientale și occidentale. În mitologia sumeriano babiloniană, lumea s-a creat din hierogamii (uniri sacre) între Cer și Pământ. Marduk, divinitate supremă, a distrus lumea inițială și a creat o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Moruzi și colectivul sau sunt prezentate În perioada octombrie 1934-ianuarie 1941 de către doctorul Emil N. Lupu. În această perioadă s-au efectuat 329 de intervenții neurochirurgicale după cum urmează: Laminectomii simple - 46 cazuri; Laminectomii pentru tumori rahimedulare - 25 cazuri; Laminectomii pentru sacralizări 5 cazuri; Laminectomii pentru maladia Little 1 caz; Fracturi deschise sau Închise cu Înfundare - 101 cazuri; Trepanații pentru arahnoidita optochiasmatica - 2 cazuri; Ventriculografii 75 cazuri; Tumori cerebrale operate - 44 cazuri; Abcese cerebrale operate 6 cazuri; Trepanații pentru chirurgia epilepsiei - 13
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
Moruzi, E.N. Lupu, Hematom subdural frontal operat vindecat Societatea de Neurologie, 1936; L. Ballif, Al. Moruzi, M. Briese Tumoră bulbo-protuberanțiala, Buletinul Societății de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie Iași, 1936; Al. Moruzi, E. N. Lupu, I. Botescu, Considerații asupra laminectomiei În sacralizare, Al. Moruzi, E. N. Lupu, I. Botescu, Buletinul Societății de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie Iași, 1937; Al. Moruzi , E. N Lupu, I. Alexandrescu - epilepsia traumatica cu excizia cicatricei. Studiu encefalografic. Societatea de Neurologie, 1937; Al. Moruzi, E. N. Lupu, I. Astratinei
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
al ziarului L'Illustration va reprezenta simbolic chipul dușmanului așteptat în persoana "speculantului vienez Oscar Rosenberg", victimă a unui incident de la bursă, înfățișat aici cu trăsăturile unui cămătar, după concepția antisemiților. Apoi, după 8 august interesul se deplasează pe ideea sacralizării datoriei patriotice. Dumnezeu este cu francezii. "Eu sînt aici", va spune Henri Lavedan în cronica sa. "Eu nu aparțin acestui Attila care crede că dispune de mine după bunul său plac [...]. Brațul meu nu s-a mișcat pentru a conduce
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
seamănă a dispreț, pentru că numai recunoașterea absolută a diferențelor, a echivalenței tuturor cu toți, a absenței unei normalități cît de cît ar trebui să conducă relațiile dintre indivizi și dintre grupuri, conform canoanelor multiculturalismului. Privită în înțelesul ei global, această sacralizare a eterogenității care încearcă, la modul ideal, să ofere șanse de viață celor ce erau cetățeni de al doilea rang, sfîrșește de a disocia cadre de existență stat, piață, societate, rețele de solidaritate ce n-au acoperire. Și mai fățiș
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mare zeu. (Totuși "descendența divină" fictivă, de tip mesopotamian, nu este atestată.) Prosperitatea sa este identificată cu aceea a întregului popor. Suveranul este vicarul zeilor pe pământ; pe de altă parte el reprezintă poporul înaintea panteonului. Nici un text descriind ceremonialul sacralizării n-a fost regăsit, dar se știe că suveranul era uns cu ulei, îmbrăcat cu un costum special și încoronat; în cele din urmă el primea un nume regal. Suveranul era și mare preot și singur, ori cu regina, el
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fel de o crimă. Avem aici de-a face cu un tip special de dialectică a sacrului: "profanul" nu numai că e transmutat în "sacru", păstrându-și structura sa dintâi (o piatră sacră nu încetează de a fi piatra), dar "sacralizarea" nu este sesizabilă de către inteligență: infanticidul nu este transformat într-un ritual vizând un anumit efect specific (cum se petreceau lucrurile la aceia care își sacrificau primii-născuți). Avraam nu îndeplinea un ritual (pentru că el nu urmărea nici un obiectiv și nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
spontaneitatea vieții și maiestatea lumii. Ca atâția alții de dinaintea lor și de după ei, grecii au învățat că cel mai sigur mijloc de a te sustrage timpului este acela de a exploata comorile, de nebănuit la prima vedere, ale clipei trăite. Sacralizarea finitudinii existenței umane și a "banalității" vieții "obișnuite" constituie un fenomen relativ frecvent în istoria religiilor. Dar mai ales în China și în Japonia primului mileniu al erei noastre, sacralizarea "limitelor" și "împrejurărilor" - de orice natură - a atins desăvârșirea și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
exploata comorile, de nebănuit la prima vedere, ale clipei trăite. Sacralizarea finitudinii existenței umane și a "banalității" vieții "obișnuite" constituie un fenomen relativ frecvent în istoria religiilor. Dar mai ales în China și în Japonia primului mileniu al erei noastre, sacralizarea "limitelor" și "împrejurărilor" - de orice natură - a atins desăvârșirea și a influențat profund culturile respective. Ca și în Grecia veche, această transmutare a "datului natural" s-a tradus și prin apariția unei estetici particulare 33. 33 Vezi partea a IlI
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
On l'oubliait. Lorsque son nom revenait, parmi ces messieurs et ces dames, leș plus étranges histoires circulaient, chacun donnait des renseignements opposés et prodigieux. (...) Une légende se formait" [Zola, Nana, p.451, 452]. Întreg Parisul este implicat în această sacralizare: "Et leș intimes s'inclinaient, avec un discret sourire d'intelligence, rendant hommage à ces belles épaules, si connues du tout-Paris officiel, et qui étaient leș fermes colonnes de l'empire" [Zola, La Сurée, p.242]. Interpretată mitico-simbolic, Pariziana este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
din vatră / Și am făcut-o Dumnezeu de piatră,/ Hotar Înalt, cu două lumi pe poale,/ Păzind În piscul datoriei tale.” Se observă trecerea din planul perisabilității („cenușa morților din vatră”) la cel al perenității („Dumnezeu de piatră”), constituind o sacralizare, prin mit, a materiei inerte, dar purtătoare de simboluri ancestrale. Această Împlinire divină pare a fi limita dintre două lumi, amintind urmașului datoriile ce decurg din condiția descendenței sale. Superlativul neobișnuit din sintagma „piscul datoriei tale” indică de bună seamă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
materială (a locuinței, a hainelor, corectitudinea limbajului) necesară activității de slujire a zeilor. De la acest termen derivă verbele: a consacra, a sacraliza, a rezerva. El precizează că terminologia sacrului se concentrează în jurul lui šuppi-, prin el fiind desemnate rituri de sacralizare, instrumente sacre și obiecte de cult . Un alt autor, Alfred Berthelot, în Dicționarul religiilor, ne semnalează că „sacrul este un concept ce aparține sferei cultice”, intrat ulterior și în etică, desemnând ceea ce este încărcat cu o forță magică deosebită și
Semnificaţiile conceptului de sacru din perspectivă interdisciplinară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
ales în acest context, decât să creeze zgomot, insecuritate pentru copiii care până atunci se puteau juca liniștiți și după bunul-plac pe stradă. Dacă crearea de facilități de circulație pentru oamenii din cartierele sensibile este în sine un obiectiv onorabil, sacralizarea infrastructurii de comunicare creează mai multe iluzii în privința capacităților transportului în comun, chiar ameliorat, de a micșora amploarea legării de glie. Distanța ce desparte tinerii acestor cartiere de restul orașului este mai mult de ordin "mental" sau "cultural" decât de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a individului poate fi un punct de orientare fie și prin contrast spre libertatea verticală. în sfîrșit, aproape nu mai este nevoie de spus că, bine observat, principiul libertății religioase și de conștiință ferește de înțelegerea colectivistă a religiei, de sacralizarea grupurilor religioase, naționale, ideologice. Bine observat, el menține atenția spirituală pe axa care unește interioritatea trans individuală a omului cu transcendența, nemărginirea inimii profunde cu abisul divin. Punctele menționate mai sus nu sînt, desigur, interesante pentru modernitatea laică, nu sînt
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]