412 matches
-
prin „moartea pe cruce” până la Înălțare, este esențială pentru ca toți cei Încorporați În viața Lui prin botez și credință să se Împărtășească dintr-Însul În slava Sa (Rom. 6). De ce Însă acest lucru presupune și trădarea? Economia aceasta continuă practica sacrificială iudaică: Isus este „jertfa cea adevărată” oferită pentru mântuirea lumii. Din această perspectivă, sacrificială, nevoia trădării din partea lui Iuda devine clară. Isus Își asumă natura căzută omenească, restaurând-o, aducând-o la „desăvârșirea” originară. Dar economia divină nu s-a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Lui prin botez și credință să se Împărtășească dintr-Însul În slava Sa (Rom. 6). De ce Însă acest lucru presupune și trădarea? Economia aceasta continuă practica sacrificială iudaică: Isus este „jertfa cea adevărată” oferită pentru mântuirea lumii. Din această perspectivă, sacrificială, nevoia trădării din partea lui Iuda devine clară. Isus Își asumă natura căzută omenească, restaurând-o, aducând-o la „desăvârșirea” originară. Dar economia divină nu s-a realizat complet numai prin Întrupare; a trebuit să se Împlinească prin patimile, moartea și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
vertebrală este asimilată Stâlpului cosmic (skambha) sau Muntelui Meru, respirația este asemuită vântului, buricul sau inima "Centrului Lumii" și așa mai departe. Omologarea se face însă și între corpul omenesc și ritualul luat în ansamblu: locul jertfei, ustensilele și gesturile sacrificiale sânt asimilate diferitelor organe și funcții fiziologice. Corpul omenesc, omologat din punct de vedere ritual Cosmosului sau altarului vedic (care este o imago mundi), este asimilat și unei case. Un text hathayoga vorbește despre corp ca despre "o casă cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că te surprinde: ieri noapte n-ai visat oare o lebădă neagră ce se înălța în zbor dintre trestii în flăcări? — Da. Așa e. Ba chiar acesta e motivul pentru care te-am chemat. Totuși... — Vezi? Nu numai de la măruntaiele sacrificiale primim semne rele. Sfatul meu, domina, este să părăsești această casă cât mai curând posibil. Și, pe lângă asta, nu mi-ai spus ceva mai devreme că zilele trecute mulți dintre sclavii tăi au fugit? Poate că și alții se gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
erau împodobite cu mozaicuri și picturi. Pe structurile lor au fost ridicate numeroase bazilici creștine. Morituri te salutant!: literal, „cei destinați să fie victime te salută!“. Salut adresat editor-ului jocurilor de către gladiatorii legitimi, special pregătiți pentru aspectul ritual și sacrificial al munera. Moriturus: cel care este gata de sacrificiu; termenul îl desemnează pe gladiator. Mulsum: vin (alb sau roșu) aromatizat. Cel mai obișnuit mulsum este preparat cu miere, cuișoare și piper. Unele variante conțin trandafiri sau alți îndulcitori și substanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
deoarece nu puteau intra înarmați în arenă sau în școlile de instruire. Prolusio: proludere înseamnă „a lupta cu cruzime“, însă prolusio nu reprezintă o luptă propriu-zisă. În Antichitate, gladiatura prevede numeroase lupte de acest tip, eliminând caracterul lor ritual și sacrificial (munera) și transformându-l în unul sportiv. Provincii: în Imperiul Roman, cu termenul „provincie” erau desemnate teritoriile - de dincolo de granițele ținutului italic, prin urmare și de dincolo de mare - diferite de Italia, ai căror locuitori erau supuși Romei și îi plăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a luat în seamă: - Dar religia ta, Kărsadusar? Și la noi a fost scrisă în vremuri străvechi Cataclisma sau Cartea despre ziua în care s-a schimbat polul magnetic, ce a generat cultul zborului și ritualul hadașcăi - hadașca, o unealtă sacrificială, făcută din os de bleazăr, dur ca stînca. La îndemnurile lui repetate, am căutat un exemplar în peștera Bătrînilor și i-am tradus cîteva extrase la întîmplare: "Masculii plesneau din ciocuri: - Înșfac hadașca în zbor și urc pîn' la nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
Diavolul. Avocatul se încheie ușurat la șliț, amintindu-și că fusese și el, încă de la prima întâlnire cu troica operei în speță, într-o perpetuă nedumerire, relativ la identitățile exacte ale celor doi companioni supranaturali ai Cavalerului, ironizat subtil și plasat sacrificial, în centrul gravurii. De altfel, majoritatea albumelor selecte de educație plastică, intenționând să depășească o anume simbolistică mai obscură și mai dificil de digerat, pentru neavizați, a ilustrului maestru german, se întreceau să explice mură-n gură, inclusiv prin prezentarea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
evaluăm după criteriile iudaimsului rabinic din secolul al II-lea d.C. După excluderea grupurilor care mai târziu vor fi definite „sectare”, credința lui Israel va fi deja, cu puține, dar importante variante (de exemplu, existența templului din Ierusalim, a cultului sacrificial celebrat de preoți și leviți) aproape identitcă cu cea din epoca Noului Testament, asemănându-se mult și cu cea sinagogală de astăzi. 1.2. O reconstruire „ideologică” Cred că nu e necesar să-i mai avertizăm pe cititori că este
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
î.C., ceea ce ne face să ne gândim la invazia asiriană care a dus la sfârșitul Regatului de Nord (Israel în sens strict) (cf. Ier 7,12; 26,6, două texte Dtr). Nu cunoaștem detalii nici despre natura cultului, probabil sacrificial, celebrat la Șilo, (în 1Sam 2,12 ș.u. fiii corupți ai bătrânului Eli își însușesc pe nedrept părți din jertfele care se cuveneau credincioșilor, fapt care este considerat un abuz). Textul biblic povestește că mama lui Samuel, aflată în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
puțin parțiale, a cultului a fost dictată de distanțele dintre Ierusalim și localitățile cele mai îndepărtate de Țara sfântă, în special din „diaspora”. Totuși, serviciul sinagogal ce presupunea citiri din cărțile sacre, rugăciuni și cântece, era substanțial diferit de cel sacrificial de la templu. În prima jumătate a secolului al II-lea î.C., sub domnia lui Antioh IV Epifanul, templul este profanat de sirieni, în timpul unei dure persecuții religioase din anul 167 î.C. (1Mac 1,54 ș.u.; Soggin 1984
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
altfel, în Biblia ebraică, dar mai ales în codul „sacerdotal” al Pentateuhului, sunt descrise multe sacrificii și toate sunt reglementate cu precizie; pe de altă parte, știm din alte izvoare (Mișna, Talmud, comentariile rabinice antice, chiar și Noul Testament) că cultul sacrificial se desfășura în special la templul din Ierusalim, dar nu erau excluse probabil nici celelalte sanctuare, ca de exemplu la Șilo (cf. 6.1.b), unde erau oferite sacrificii animale (1Sam 2,12 ș.u.), și la Betel (1Reg 13
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
nici în Israelul antic greșelile nu puteau fi „achitate” (ca să folosim un alt termen modern) toate printr-un sacrificiu. Ne vom ocupa de această problemă în secțiunile următoare. Odată cu distrugerea templului de Titus în anul 70 d.C. încetează și cultul sacrificial care nu va mai fi niciodată restabilit. a) Unul dintre sacrificiile cele mai importante este „holocaustul”, în ebraică ’ôlăh (de Vaux II, pp. 291 ș.u.). Termenul nostru derivă din latinescul holocaustum, la rândul său provenit din grecescul tardiv holokaútōma
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
oferă, jertfa este de fapt, după cum subliniază pe bună dreptate de Vaux, doar un act plăcut lui Dum-nezeu. Tematica aceasta este dezvoltată diferit în Num 15,22-29 unde este vorba de păcatul comunității sau al individului, dar posibilitățile de ispășire sacrificială sunt limitate la greșelile comise din neatenție, ebraicul péša’; pentru cele intenționale ispășirea sacrificială nu este admisă (Num 15,30-31). II. Un alt „sacrificiu de reparare” este indicat cu termenul ebraic ’ăšăm, care indică, în mod generic, atât „ofensa”, cât
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
act plăcut lui Dum-nezeu. Tematica aceasta este dezvoltată diferit în Num 15,22-29 unde este vorba de păcatul comunității sau al individului, dar posibilitățile de ispășire sacrificială sunt limitate la greșelile comise din neatenție, ebraicul péša’; pentru cele intenționale ispășirea sacrificială nu este admisă (Num 15,30-31). II. Un alt „sacrificiu de reparare” este indicat cu termenul ebraic ’ăšăm, care indică, în mod generic, atât „ofensa”, cât și sacrificiul care o îndreaptă. E limitată la o singură persoană și pune accentul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
marea cultură a lumii, e o invocație către Parce, zeițele destinului, poetul însuși asemănând gestul acesta al său cu al lui Hölderlin (Acum către Parce, ca Hölderlin mă tângui...), din perspectiva aflării la mijlocul zodiei, pentru ca finalul să reformuleze eminesciana dorință sacrificială a lui Hyperion adresată demiurgului: Reia-mi al nemuririi nimb / Și focul din privire, / Și pentru toate dă-mi în schimb / O oră de iubire. Indirect, poemele lui Radu Cârneci exprimă atavicul efort de refacere a androginului, mit ale cărui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care se perpetuează acea amintire a suptului / celestului sfârc. Implicarea sacrului e subtilă, însă indubitabilă, eul simțindu-se trăind sub imperiul aceleiași minți ce se joacă cu noi. Reiterând, în linii mari, jertfa christică, în numele tuturor, poetul își asumă gestul sacrificial al arderii Fricoșilor de fulgere în câmp, dar și nevolnicilor închinători la cine știe / ce idoli agnostici, temătorilor de muieri /(...)/ și nepotriviților la roata mare a norocului / sufletul meu arde în nopți pentru ei. În cea de-a doua parte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
contexte, linia de demarcație dintre mit și realitatea banală este îngustă, încât trecerea dintr-o parte în alta se face pe nesimțite și, de aceea, paradoxal, gesturi cvasiritualice (curățarea mesei, în colibă cu izmă verde, de pildă), obiecte de ceremonial, sacrificiale, spre exemplu, sau cărora li se conferă atribute prin care sunt ritualizate, pot fi traduse atât ca factori de demitizare, cât și ca actanți ai transcenderii tocmai într-un tărâm spiritual: DECI: TĂMÂIE, vin și carne de bou... ă... să
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
apoi restructurată diferit. În această fază succesivă este relevantă descoperirea unui altar din piatră, cu un imponent corn al altarului de circa 50 cm, și a altor ustensile de cult, veselă de preț și oase, ce au legătură cu activitatea sacrificială. Sfârșitul acestui complex e datat în corespondență cu distrugerile asirienilor (circa 730 î.C.). În afară de acest mare complex de cult, arheologia a scos la lumină și alte sanctuare de cult mai mici răspândite fie în cetăți, fie în restul teritoriului
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cădelnițe, potire, lămpi și multe oase de caprine și ovine, ce pot fi considerate resturi ale activității de cult. Prezența și a altor obiecte precum: urcioare, cupe, oale, a dus la presupunerea că aici s-ar fi pregătit și mese sacrificiale. Un mic spațiu găsit la Kuntillet ‘Ajrud, caravanserai izolat în Sinai pe drumul care ducea la Marea Roșie, a provocat lungi dezbateri cu privire la presupusele sale însușiri cultuale (Hadley, 2000). Lângă intrarea fortăreței a fost găsit un compartiment complet tencuit și decorat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mult mai târziu, în epoca persană sau poate chiar elenistă, când preoții, nemaifiind dependenți de palat, au asumat funcțiuni care în precedență aparțineau regelui. Absența unei concrete centralizări a cultului în epoca preexilică e, de asemenea, demonstrată de celebrarea cultului sacrificial în templul lui Yaho (Yhw) în comunitatea iudaică din Elefantina până la sfârșitul secolului al V-lea î.C., când acest templu a fost distrus de egipteni (Dion, 2002; Contini, 2009, pp. 179-183). Discuția cu privire la o altă atestare ulterioară a unui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
intenția de a conferi autoritate procesului de inovație religioasă petrecut într-o epocă mai târzie. Personalul responsabil de cult Din personalul responsabil de cult fac parte toți cei care sunt angajați în săvârșirea acțiunilor rituale de venerare a unei divinități, sacrificiale sau nu. În sensibilitatea religioasă actuală, atribuția de a celebra acțiunile cultuale îi revine prevalent, dacă nu exclusiv, preotului, adică celui care administrează cele sfinte sau celebrează riturile sacre. În modul nostru obișnuit de a înțelege, preotul este perceput și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de cult. Pentru a avea mai mult succes în această încercare, voi căuta să contextualizez informațiile textului biblic în cadrul arheologic al locurilor de cult conturat în paragraful precedent. În primul rând putem considera o certitudine faptul că preotul oficia cultul sacrificial pe altarul templelor și înainte de exil (2Rg 16,15; Lev 9), perioadă în care, probabil, oficierea sacrificiului de către preot a fost o sarcină vicarială regelui, fie pentru că multe texte extrabiblice îl confirmă pe rege ca oficiant al cultului prin excelență
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
incluși între funcționarii regești. În 1Rg 12,30 ș.u., de exemplu, se povestește că regele Ieroboam I a ridicat un altar, a rânduit preoți, a instituit o sărbătoare religioasă și a oferit sacrificii pe altar. Probabil, regele oficia acțiuni sacrificiale doar în circumstanțe speciale (1Rg 9,25: „De trei ori pe an Solomon aducea arderi de tot și jertfe de împăcare pe altarul pe care îl zidise lui Yhwh și ardea tămâie pe cel care era înaintea lui Yhwh”), în timp ce
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cu privire la tipurile de acțiuni de cult este complexă și variată și, pentru faptul că, în procesul de formare al cărților biblice, a fost revizuită substanțial, este imposibil să adunăm cu precizie și certitudine, în mod sistematic, tot materialul despre practica sacrificială la evrei în epoca antică. Termenul ebraic ce indică generic acțiunea sacrificială provine de la rădăcina rădăcina zbḥ care generează fie un substantiv (zebaḥ), „ofertă”, „sacrificiu”, fie un verb (zăbaḥ) „a sacrifica”, „a celebra un sacrificiu”. Această rădăcină este documentată în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]