9,201 matches
-
des Încercați de istorie. În această scoatere din Întunericul necuvântului și al memoriei, rolul celui care povestește este acela de a se mântui printr-un alt fel de sacrificiu. Este vorba despre hotărârea de a rămâne doar o voce, despre sacrificiul de a ființa În măsura În care reușește să se piardă pe sine În ceilalți: ”Eu sunt mai ales ceea ce n-am putut Împlini. Cea mai adevărată dintre viețile pe care le port, ca un mănunchi de șerpi Înnodat la un capăt, e
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
popoarelor de pe tărâmuri Îndepărtate și virgine - Incașii din Peru, Turcul generos, Florile și Sălbaticii fiind titlurile celor patru părți ale operei, desfășurate după prologul În care apar cei trei zei (HébéCristina Grigoraș - Bellone și Amor) În numele cărora se vor face sacrificiile umane pe parcursul spectacolului. Deoarece iubirea este forța universală ce determină zbuciumul omenesc al cărui martori suntem, ca spectatori, nelipsit pe tot parcursul operei este Amor, Îmbrăcat complet În roșu, culoarea pasiunii, și Însoțit de simbolurile sale, arcul și săgețile, triumful
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
înseamnă frumos și-i îndeamnă pe părinți ca, înainte de a le lăsa copiilor avutul lor, să le altoiască virtutea, să-i învețe cele bune. În genere, cărțile Doinei Cernica pledează pentru adevăr, prietenie, statornicie și devotament în dragoste, înălțând jertfa, sacrificiul mai presus de toate”. La rândul său, scriitorul și publicistul Vasile Tărâțeanu a insistat asupra faptului că proza Doinei Cernica ne învață ,,să fim așa cum a vrut Dumnezeu să ne cunoască”. Maria Toacă revine asupra spiritului de jertfă, original și
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
și alții ejusdem farinae. Iar aceste minciuni au fost crezute, au devenit cauză proprie pentru mulți oameni. Sau, să recitim articolele prin care se pleda pentru vinderea „pe un dolar” a unor obiective industriale extrem de valoroase, ridicate prin munca și sacrificiul tuturor.Dar, renunțând la alte considerații, la care mă îndeamnă sugestivul dumneavoastră exemplu, pe plan personal, ce a însemnat pentrudumneavoastră această perioadă? F.T.: Este o etapă care pentru mine a început prost. Am stat la pușcărie, nevinovat, vreme de un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93758_a_95050]
-
enunțarea unor dovezi, a unor probe, ori eu nu am văzut și nu am cunoscut, la noi în ultimii 20 ani, de pildă, nici o victimă a vreunei ore de religie (care fost reintrodusă după anul 1990, cu multă trudă și sacrificiu, tot din cauza ideologilor atei și ateizanți ori ateizați), în schimb copii, tineri și oameni maturi care au primit daruri și multe binefaceri de la Iisus Hristos Domnul prin intermediul rugăciunilor învățate în cadrul acestor ore (și așa foarte puține, insuficiente) și făcute la
Ora de religie din şcolile româneşti – factor al discriminării sau mijloc şi operă culturală a spiritualităţii?!… [Corola-blog/BlogPost/93769_a_95061]
-
Ortodoxe Române din luna iunie anul 2009, Preasfințitului Episcop Ioan al Covasnei și Harghitei i-a fost acordat titlul de Arhiepiscop onorific, ca un gest de răsplată, prețuire și profundă recunoștință pentru întreaga sa activitate, plină de trudă, jertfă și sacrificiu, în cei șaisprezece ani de Arhipăstor duhovnicesc al ținutului românesc din centrul țării, al Covasnei și Harghitei. Aceasta s-a petrecut după mari și multe lupte. După decembrie anul 1989, pe fondul frământărilor existente în viața credincioșilor din județele Covasna
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
întâlnim de la masa confuză și difuză de ,,oameni care stăteau agățati ca ciorchinii pe scări și tampoane, purtând saci și boccele, după cum îi țineau cataramele și care duceau încărcături prețioase, conținând de-ale gurii, aduse de departe cu sudoare și sacrificii’’ (p. 9), până la barmani și chelneri de gară, leneși și somnoroși și care, în preajma Festivalului Internațional al Tineretului și Studenților (1953), deveniseră brusc plini de amabilitate, schimbau fețele de masă, zâmbeau cu gura până la urechi și lepădau vestele pătate cu
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
aveai ce o ruga,/ Ai lăcrimat și i-ai zâmbit/ Ca și la nunta ta”. La 20 mai 2013, România a suferit o pierdere ireparabilă! Rememorez câteva mesaje relevante prin care, cei care i-au apreciat principiile, cunoașterea, demnitatea și sacrificiul îl regretă în fiecare clipă. Sunt mesaje îndoliate pe care revista ART-EMIS le-a publicat în ediția specială dedicată memoriei Profesorului univ. Dr. Gheorghe Buzatu la momentul potrivit.[1] În memoriam, la un an de când a răspuns chemării strămoșilor, Marelui
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
București, a primit, în cadrul activităților culturale omagiale Mihai Eminescu, premiul „Luceafărul „. Asociația Lumină, condusă de președintele Florian Copcea, a acordat acest premiu, după lansarea de carte ,, Văcarul ”, a treia, scris de Alin Ghiciulescu! „ Premiul ,,Luceafărul ”, este o recunoa;tere a sacrificiului depus de ziarist pe „ caldarâmul presei mehedințene și naționale! „ a spus Florian Copcea. Tânărul Ghiciulescu, este unul dintre puținii, poate chiar singurul ziarist din câți cunosc, care cu o acuratețe de neimaginat, a reușit să publice, să filmeze, să editeze
Alin Ghiciulescu premiat de Asociaţia LUMINA [Corola-blog/BlogPost/93939_a_95231]
-
de puținele personalități străine, care, cu multă dreptate în suflet, nu se temeau să scrie despre acel neam ce ocupă teritoriul de la Nistru până la Tisa și spre nord ceva, și spre sud mai mult, si care întindea simbolică hora a sacrificiului propriu, pentru a stavili navală hoardelor sângeroase cu suflete crude de diavol. A strâns cu pasiune, cu grijă de părinte, cu grijă de apostol, toate rândurile scrise de alții-mari oameni dotați și patrioți-publicându-le unde reușea, cu sacrificiul sau material, numai
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
simbolică hora a sacrificiului propriu, pentru a stavili navală hoardelor sângeroase cu suflete crude de diavol. A strâns cu pasiune, cu grijă de părinte, cu grijă de apostol, toate rândurile scrise de alții-mari oameni dotați și patrioți-publicându-le unde reușea, cu sacrificiul sau material, numai și numai să nu se piardă acele pietre prețioase ale romanismului, ale noastre, ale tuturora și care compuneau patrimoniul sfânt al oamenilor născuți pe aceste meleaguri de peste douăzeci de secole-cunoscând matematic ce va fi în viitor, ca
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
produs dezastrul ! În plan local și în plan național. Nu lipsit de importanță e faptul că poporul român nu are, nici la această dată, o catedrală patriarhală națională. Construcție reprezentativă, așa cum o întâlnim la toate popoarele creștine. Multe construite cu sacrificii imense încă de acum o mie de ani. La români, slujbele sunt ținute, de decenii, într-o catedrală mitropolitană, cu o capacitate de cca 300 de locuri. Intenții au existat de-a lungul timpului, dar niciuna nu s-a materializat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94027_a_95319]
-
se întâmplă și acum când scriu aceste rânduri la primirea zguduitoarei știri, strecurată ca fapt divers pe ecranul de televiziune, despre plecarea forțată dintre noi a unui martir. Nu doar opera maestrului este mărturia peste timp a dăinuirii sale ci sacrificiul sinelui pentru dobândirea adevărului națiunii române, adesea deposedată de drepturile sale istorice. Maestrul Gheorghe Buzatu, cumintele Om din Iașul memoriei culturii românilor, a plecat în Timpul Înălțării, luând cu el propria-i Cruce. Mulți își spun istorici doar pentru că au căpătat
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
în altă cuvântare, condamnarea monarhiei absolutiste, cu argumente iluministe, amintește de celebra diatribă a lui Slobozan din Cântul X al }iganiadei. Gândirea progresistă îi înlesnește o înțelegere foarte actuală a noțiunii de patriotism, care în concepția sa "cere dezinteresare și sacrificii pentru patria întreagă, chiar dacă aceasta stă din mai multe naționalități, pentru binele tuturor, fără distincțiune de naționalitate, de confesiune și de alte câteva diviziuni ce se pot afla într-însa". Râvna sa, memoria fenomenală, ușurința extraordinară în însușirea celor mai
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
scris, Gabriela Adameșteanu trăiește, în schimb, pentru scris, înțeles ca experiență existențială fundamentală. în Limitele rescrierii, autoarea mărturisește că "am îmbrățișat cu pasiune deontologia artistică de tip religios a momentului" (p. 299). Asemănînd scrisul unei credințe, prin devoțiune existențială, prin sacrificiul pe care îl cere, ca și prin responsabilitatea misionară pe care o implică, autoarea nu aderă, însă, la concepția creației ca inspirație. Deși nu ignoră partea ei întunecată și vătămătoare (într-un interviu acordat Dorei Pavel, vorbește despre "pragul periculos
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
greșeli istorice asupra cărora eroina nu stăruie pentru că "nu mă interesa povestea asta încurcată și n-o pricepeam". Cum părinții sînt separați, iar tatăl este închis din neclare motive politice, fata trăiește alături de mamă ("cea dintotdeauna oropsită în neînțelegere și sacrificiu") și de fratele acesteia, unchiul Ion, "profesorul cel mai bun și cel mai lipsit de drepturi din școală" a cărui viață e construită, cehovian, ca un lung șir de renunțări și de lovituri pe care - spre nedumerirea nepoatei - pare să
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
SAN ROCCO Anunțarea și Fuga în Egipt. Închinarea Regilor Magi. Și Masacrarea inocenților și Maria Egipeanca. Înălțarea Fecioarei. Pot urca la etaj, la Adam și Eva. Moise făcând să țâșnească apa din stâncă, ploaie lacteie. Și Ploaia de mană. Și Sacrificiul lui Isac , adâncind Tăria. Obosești să te uiți la cer. Dar sunt oglinzile, de privit cu fața în jos, alegi una - și scara lungă a lui Iacob e-un fund de mare, în care te temi că vei cădea; și
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
dar cât de atașant în încăpățânata sa candoare, cum avea să-l descrie Matei Călinescu, douăzeci de ani mai târziu! El se întreabă dacă adeziunea sa notorie la comunism nu va fi fost dictată de un soi de sete de sacrificiu semănând cu... narcisismul. Confidențialul PC român se aruncase singur, în ilegalitate cerând, în 1924, la injoncțiunea Internaționalei comuniste, un statut federal pentru România abia reunită; MR Paraschivescu însuși visează la un asemenea stat federal, cu precizarea: "evident, ar fi de
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
nu îți poate izbi retina înăuntru aerul e proaspăt și înmiresmat îți alegi orice muzică vrei radio-ul prinde câteva sute de posturi la stopuri zdrențăroșii care cer mărunțiș sunt cantități neglijabile victime colaterale "progresul nu poate fi conceput fără sacrificii" când eram mic Robert fratele meu mai mare care pe atunci era pionier îmi citea dintr-o carte cu multe desene viu colorate priviți copii cum crește orașul nostru ne înfioram amândoi auzind asemenea vorbe dar astăzi când îi văd
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
artist de independența inspirației. Am vorbit cu alt prilej de această modificare a coercițiunii, nu sunt suficiente legămintele de adeziune, luarea de cuvânt la adunări publice. Noii stăpâni vor mult mai mult, cer supunerea prin operă. Este cel mai greu sacrificiu la care trebuie să se preteze cărturarul. Nu numai că nu i se mai permite să creeze în afara perimetrului fixat de forurile de îndrumare, dar e obligat să prefacă structura internă a creației, tematica, stilul, compoziția, fiind dator să participe
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
par Toate Și nestatornice Cum ar fi Alaiul de nuntă, Albia unui pîrîu, Un zid în ridicare... * Nisip... De neîngrădit, Ca lumina. Palma în care Fiecare grăunte Aspru sau mîngîietor E o altă făptură Esențială înțelegînd în felul ei Iubirea: Sacrificiul măcinării, Chinul vîntului Care spulbră Greutatea mării Incendii care topesc Pînă și scrîșnetul. în cele din urmă, O pîine celestă Hrănind ziua și noaptea, Fărîmată în răsărituri și apusuri. * Bucuria vine Ca un pui de jivină încrezător, Toate părțile trupului
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
de a nu deveni ca ei, i-am scris lui Florin Mugur. ...Și, surprinzător, mi-a răspuns prietenul lui, Norman Manea. O carte poștală, atât. Dar el a luat condeiul din mâna acelui destin care mă voia numai personaj de sacrificiu și a scris în biografia mea cuvinte de bine. Și după prima chenzină, mă și aflam la București, în apartamentul lui Florin Mugur. Aici am făcut cunoștință cu Norman Manea. Avea, încă de pe atunci, o alură de bufniță înțeleaptă, sprâncenele
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
de pudoare; Oh, culegând de-atâta timp împreună am adunat hambare întregi de iluzii și toate funcționează încă bine asemenea orologiilor ce ne umplu casa și viitorul; Acum, toate bunurile sunt la păstrare ca niște Pythii adormite pe altare de sacrificiu, ca niște balanțe așteptând la răspântii negustorii de viață; Iar tu știi că nu inventez, că strig doar spre a fi sigur că trăiesc că văd steaua acolo sus strălucind ca un iris de șarpe.
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
de apăsarea secolelor precedente, să își câștige un alt statut politic și să-și ridice cultura la nivelul unor țări occidentale. La sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, intelectuali ca Mircea Eliade și ca Mihail Sebastian înțeleseseră că toate sacrificiile fuseseră în zadar. O nouă putere urma să „vegheze” asupra României, sufocând treptat cultura și înrăutățind condiția intelectualilor. Era abia ianuarie 1938 când Mihail Sebastian nota în jurnal: „I-am spus șlui Mircea Eliadeț că mă gândesc la o plecare
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
metalelor din inferioare în aur, operație mistică, se făcea prin eliminarea porțiunii yin și augmentând elementul yang. Această tehnică, și mai ales ritualurile preliminare, clasifică alchimia chineză în rândul actelor mistice. Operantul era izolat de mediul profan, avea nevoie de sacrificii, purificări prin ritmarea respirației și prin păstrarea unei anumite diete, așadar, procesele nu priveau laboratorul său și sufletul. Pe la sfârșitul secolului al IX-lea, începutul celui de al X-lea, în China exista o alchimie „exoterică” și una „ezoterică”. Prima
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]