513 matches
-
Articolele Autorului Când mă gândesc la tine iubito flăcările îmi invadează viața Nicio lacrimă nu mă poate stinge Niciun ocean nu-mi poate potoli setea Sunt un munte de sare ambulant Călătoresc clandestin între două lumi Fiecare pas comite un sacrilegiu la adresa sin gurătății Nu mă laud decât cu soarta mea absurdă Restu-i paradisul pierdut Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ Referință Bibliografică: EREZIA PARADISULUI PIERDUT / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1868, Anul VI, 11 februarie 2016. Drepturi
EREZIA PARADISULUI PIERDUT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342904_a_344233]
-
ne vedem, data, ora, gara, tot... Și iată-mă în gară, ca un adolescent, stând cu un buchet de trandafiri albi pe peron, emoționat la culme, dar și supărat că trenul avea întârziere, ca de obicei. Fiecare minut era un sacrilegiu adus nerăbdării mele, dorinței de-a o vedea în fața mea și lângă mine. Două zile și două nopți nu am avut liniște, emoțiile mă copleșiseră. Venea cineva pentru mine special să mă întâlnească și o făcea cu mare plăcere. Simțeam
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
am fi imaginat atât despre cuvinte, prozodie și chiar despre Poetul Nepereche: „Și acum mi-aduc aminte/ și mă-nclin/ și-i cer iertare/ Marelui Poet/ c-am ajuns să scriu/ în șiruri/ chiar și un sonet;/ și comit un sacrilegiu/ înșirând cuvintele/ să devin și eu modern/ și disloc suitele/ tot pe verticală -/ nu e de mirare,/ multă lume bună,/ cu pretenții literare/ se desprind de Mit/ și-l demitizează/ și cu multe patimi grele/ îl caracterizează,/ să ni-l
ESCALADÂND VERTICALA CUVINTELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378488_a_379817]
-
un glas baritonal: -E tot ăla care-a încercat marea cu sarea... Îl detest nu că mă persiflează, ci c-așteaptă de la mine, de la ceilalți rezolvarea situației și trec pragul. Fără să gândesc prea mult îmi expun vârful încălțării la sacrilegiu. Am niște ciocate de lac negru, o splendoare de ghete, nu alta, dar ce mai contează?! Îmi vâr piciorul. Îl doresc barieră în calea dezmățului mișcător. Sunt smucit și purtat de batantă un semicerc, gata-gata să-mi rămână capul acolo
LA BANCĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379022_a_380351]
-
postmodernitate, ce anulează pur și simplu logica ... XXVIII. MAGDALENA ALBU - NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII, de Magdalena Albu, publicat în Ediția nr. 1111 din 15 ianuarie 2014. „( ... ) a măsura trecutul cu banul e un sacrilegiu față de istoria națională.” (Mihai Eminescu) „Eu sunt, tu ești, el este, noi suntem, voi sunteți, ei sunt” ... Nu, nu, am greșit fundamental, întrucât conjugarea auxiliarului „a fi” și-a modificat între timp structura. Acum se spune corect „eu am, tu
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
cultural mundan ocupă în momentul de față un loc de prim rang. De aceea nici nu ar mai putea constitui o prea mare mirare pentru nimeni dacă muzica lui Johan ... Citește mai mult „( ... ) a măsura trecutul cu banul e un sacrilegiu față de istoria națională.” (Mihai Eminescu)„Eu sunt, tu ești, el este, noi suntem, voi sunteți, ei sunt” ... Nu, nu, am greșit fundamental, întrucât conjugarea auxiliarului „a fi” și-a modificat între timp structura. Acum se spune corect „eu am, tu
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Atitudini > MAGDALENA ALBU - NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII Autor: Magdalena Albu Publicat în: Ediția nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului ) a măsura trecutul cu banul e un sacrilegiu față de istoria națională.” (Mihai Eminescu) „Eu sunt, tu ești, el este, noi suntem, voi sunteți, ei sunt” ... Nu, nu, am greșit fundamental, întrucât conjugarea auxiliarului „a fi” și-a modificat între timp structura. Acum se spune corect „eu am, tu
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
a individului, și a pune măsura egalității moderne, măsura prezentului, în care temeiul inegalității nu este nici inteligența, nici vitejia, nici caracterul, ci banul, banul cosmopolit pe oricare cale ar fi el câștigat, a măsura trecutul cu banul e un sacrilegiu față de istoria națională.” Ei bine, la 133 de ani de la redactarea rândurilor de mai sus, se vede cu ochiul și cugetul libere că lucrurile nu au evoluat deloc în sens pozitiv. Ba, dimpotrivă, putem grăi, fiindcă tirania “banului cosmopolit” (obținut
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
krummhorn, instrumentul de interpretare a cântului popular renascentist, din muzicalitatea căruia se alcătuiește la ordin în clipa de față un soi de adagio macabru patologizant. Mai trist e faptul că, sub faldurile lui, se ascunde cu lașitate unul dintre marile sacrilegii ideologice ale evului abia început, anume chipul „Fecioarei roșii” pictat în conștiință și pe ziduri în locul Celei Sfinte... O dimensiune trivială și violentă, se înțelege, a contemporaneității aceste bazate pe greu cuantificabila maree de hulă adresată din rărunchi Dumnezeului Increat
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
mi-a dăruit-o tocmai ca să notez în ea momentele, trăirile și întâmplările mai aparte din viața mea. Nimeni nu mi-a răsfoit-o vreodată dar având convingerea că vor fi bine primite, am siguranța că nu am săvârșit un sacrilegiu povestind câte ceva din notițele mele de suflet. Copil fiind, când simțeam mirosul pâinii scoase de bunica mea din cuptorul aflat în curte, lăsam vitele singure câteva momente și coboram panta ca o vijelie oprindu-mă numai lângă copaia din lemn
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
O singură fotografie de la înmormântarea unei fete din satul tatei, îmbrăcată în strai superb de mireasă exista pe atunci în albumul de fotografii din casa bunicilor. O atingeam doar cu vârful degetelor, de teama de a nu comite cumva un sacrilegiu. Aceeași strângere de inimă am simțit-o recent, în timp ce fotografiam curioasă cortegiul procesiunii de Paști din localitatea spaniolă în care locuiesc acum. Nimeni nu interzice fotografierea celebrelor „Procesiones” (care pot dura până la 13 ore!) dar sobrietatea participanților și gravitatea momentului
PENINSULA PAŞTILOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375299_a_376628]
-
de regresii. Noțiunile pun multe semne de întrebare încă fără răspuns. Natura este ca și Dumnezeirea o noțiune generică, fără formă, fără dimensiuni, dar sclavă a timpului. Însăși inocenta întrebare „Cât a durat o zi a Genezei?” nu este un sacrilegiu, nici măcar o întrebare retorică. Durata de răcire a scoarței pământești până la apariția vieții sub diferite forme a fost cca. 3 miliarde de ani tereștri. De la diversificarea vieții pe pământ și până în zilele noastre, adică formarea și evoluția omului gânditor, s-
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 2 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347797_a_349126]
-
chip cioplit și alta asemănare”? Nu cumva statuile și icoanele sfinților care umplu până la refuz bisericile Ortodoxe și Catolice? Nu cumva lărgirea „Trinității” Divine cu pleiada de sfinți care au umplut lumea de moaște și calendarul de nume, este un sacrilegiu? Primele două porunci mă împiedică să mă închin până și Sfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu care nu face parte din Trinitatea Divină, cu atât mai mult lui Ștefan cel Mare, Sfântul cel mai păcătos deoarece a zămislit în afara tainei căsătoriei
ÎNVIEREA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347860_a_349189]
-
în preajma noastră. Când vedea că puiul ei se joacă cu un pui de om... pleca liniștită să-și ronțăie fânul gustos. De atunci și până azi, nu pot mânca, nicidecum, carne de miel. Tăierea unui mieluț mi se pare un sacrilegiu... Referință Bibliografică: TRADIȚII ȘI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 732, Anul III, 01 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
TRADIŢII ŞI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348793_a_350122]
-
cresc și nepoțeii mei americani ... În nu știu ce sursă, se spunea că în Las Vegas vezi ceva șocant pentru America, lume care bea băuturi alcoolice pe stradă și care fumează în clădiri și conchidea sarcastic, cu o oarecare satisfacție “rânzoasă”: curat sacrilegiu pentru o națiune de puritani, așa cum sunt americanii. Nu contrazic, dar adaug că în cei câțiva ani de când vin în America, din care am stat efectiv aproape un an de zile, în nord, în statul New-York, în sud, în Carolina
DISTRACŢII, LUX NINEACĂ ŞI CRIZA...APROAPE ÎN L.V. (XV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346492_a_347821]
-
poporului său! Nu pot coexista un Stat ateu și o națiune creștină în Sânul sfânt al Neamului. Este un non sens, care duce permanent la trădare, la lașitate, la vânzare, la prăbușire, la dezmembrare, la descompunerea moral-spiritual a poporului, la sacrilegiul adus lui Dumnezeu și Neamului drag, care-I poartă aura sfântă, profanându-i trecutul, îngenunchindu-i prezentul și paralizându-i viitorul. Nu pot exista Instituții culturale de vârf ale Statului, care se reclamă democrat, a căror activitate, manifestare și atitudine
UNIREA PRINCIPATELOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377012_a_378341]
-
a interesat acest subiect acolo în orășelul de provincie moldavă unde trăiesc. Este suficient că soțul îmi apreciază frumusețea și mai ales că nu are timp să descopere alte tentații ale frumuseții feminine din cauza obligațiilor sale profesionale. - Acesta este un sacrilegiu, o privare a bărbatului de libertatea exprimării artistice. Femeia trebuie de multe ori privită ca pe un obiect de artă. O originală sculptură a naturii, care a inspirat marii artiști ai lumii ce au generat opere nemuritoare cu dalta sau
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
unui personaj surprins de solemnitatea evenimentului într-un moment nepotrivit. Micuțul simbolizează nevinovăția copilului nou-născut și, într-un fel, propria noastră mărginire față cu măreția și miracolul vieții. Dacă, nouă, luarea în derâdere a Nașterii Domnului ni se pare un sacrilegiu, spaniolii sunt lejeri. Comercianții inventivi profită de moda inedită și scot pe piață, an de an, figurine de „cagones” cu „față umană”. În Barcelona, onoarea revine primarului general, iar în anul nunții princiare, figurinele stilizau drăgăstos un Felipe și o
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
iar frigul în absența căldurii. Carevasăzică, răul se instalează și-și face mendrele doar acolo și atunci când atoaterăbdătorul și atoateiertătorul Părinte ceresc constată nu numai că-I nedorit, ci-i de-a dreptul izgonit de aroganța umană ce perseverează în sacrilegii până la decretarea morții Sale! Profund întristat de-o atare deșertificare progresivă a fondului uman, El nu se răzbună pe cei în cauză (indivizi, colectivități, instituții) după cum credeau vechii evrei, căci imaginea unui Dumnezeu crud și însetat de sânge vine în
VIITORUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369213_a_370542]
-
readucem la viață în sufletele noi Dar să nu spui la nimeni, nu te vor crede, apoi Să-i hrănim cu adevăr divinele nevoi: Dragoste, iertare...tribut de basme vom primi amândoi. Ferește-mă de cei ce nu pot înțelege sacrilegiul Ce mi-au adus mințindu-mă frumos, În forță iubirii tale voi putea fi sacrificiul De-a mulțumi, plâng bucurie, ofranda mi-e cuvântul nemincinos! D.G. Referință Bibliografica: Ofranda mi-e cuvântul de iubire / Gabriela Docuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
OFRANDĂ MI-E CUVÂNTUL DE IUBIRE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374179_a_375508]
-
o poezie scrisă de tine, pe care o citez cu mare drag. În fiecare iarnă simțim că am mai făcut un tur de viață, de parcă ne-am sfârși sau ca și cum am lua-o de la-nceput. Uneori obosim ca după un sacrilegiu, mai înghețăm în vreun gând al unui derdeluș din copilărie, în gândul vreunei voci care ne-ncălzea Nu vrem să știm, nu vrem să se vadă că suntem singuri, poate, oameni de zăpadă. Eu mărturisesc că sunt o mare iubitoare
INTERVIU CU POETUL LUCIAN DUMBRAVA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378639_a_379968]
-
timp, să obțină acceptul acestuia de a favoriza metamorfoza lui B În A. Mai profundă este ambivalență care marchează relația dintre imolare și consacrare. Așa cum a observat J. Gernet ( În analiza ritului Bufoniei din Atena antică): „Orice sacrificiu comportă un sacrilegiu: actorii se acuză aici pentru faptul că victima este un obiect al venerației și interdicțiilor. Căci ea este un bou folosit la munca câmpului și o străveche tradiție, a cărei amintire nu s-a pierdut, solicită o atitudine de reverență
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
boului”. În centrul ritualului, un sacrificiu dramatic: profitând de neatenția stăpânului său, un bou de plug se apropie de altarul lui Zeus Polieus și se apucă să mănânce ofrandele depuse pe altar, cerealele și turtele rezervate zeului cetății. În fața acestui sacrilegiu preotul lui Zeus, cuprins de mânie, apucă o secure, lovește animalul și Îl ucide. Îngrozit de fapta abia săvârșită, „ucigașul boului”, bouphonos, fuge În mare grabă lăsând la fața locului arma crimei. Partea a doua a ritualului se desfășoară În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al doilea timp, toată cetatea participă la consumarea rituală a cărnii victimei, În vreme ce pielea boului umplută cu paie este pusă În picioare și Înhămată la plug, Într-un simulacru de arat. Acest ritual asociază ideea de sacrificiu cu cea de sacrilegiu: Sacrificiul animal Îi apare cetății ca o pângărire, dar o pângărire inevitabilă și necesară, căci uciderea boului este un act esențial pentru Întemeierea relațiilor dintre cetate și puterile divine. Cetatea depășește această neliniște, această spaimă În fața sângelui și a omorârii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care vârsta Îi legitimează ca judecători, repere morale sau sfătuitori Înțelepți; d) declarații ostile la adresa autorităților, parodierea acțiunilor Puterii; e) puneri În scenă spontane sau semielaborate ale unor instanțe prin care se manifestă puterea: judecata, spânzurarea, excomunicarea, consacrarea, comemorarea; f) „sacrilegii”: utilizarea liberă a unor formule, de obicei blasfemii la adresa bisericii, jigniri la adresa categoriilor sociale prestigioase sau ofense la adresa autorității. În planul formelor manifeste, aceste inversiuni funcționează ca „o revanșă de o zi” a celor umili (J. Heers, 1983, p. 177
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]