521 matches
-
să recomande că, în nici un caz, să nu se compare lupta de la Posada, sau nici altă bătălie dată de români în Evul Mediu, cu marile bătălii din timpul Războiului de o sută de ani: Crécy (1346), Poitiers (1356), Azincourt (1415). Sacrilegiul îl comisesem eu în Mari bătălii din istoria lumii, așezând alături de bătăliile amintite, bătălia de la Posada (1330), Rovine (1395), Podul Înalt (1475) și Codrii Cozminului (1497). Recomandarea a fost respectată în noul tratat de istorie a românilor, unul dintre apărătorii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
24 octombrie 1942, introduce în literatura română un tip de îndrăzneală morală și estetică nemaiîntâlnită. Această formă de iubire poate fi calificată, este de părere L. însuși, „ca orice formă de simplificare mitică și legendară”, drept sadism. Teribila pasiune pentru sacrilegiu se explică prin refuzul violent, total, fără rest, „a tot ce există”. Autorul își ia libertatea de a nu iubi o imagine, o ființă creată. În opoziție cu „una din acele tumori parfumate ale filosofiei idealiste”, femeia iubită este increată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
lui Seymour par, sau sunt, mai personale, cu atât sunt mai puțin revelatoare în ce privește detaliile vieții lui cotidiene în această lume vestică. Fratele meu Waker susține cu înverșunare (și să sperăm că starețul lui n-o să afle niciodată de acest sacrilegiu) că Seymour, în cele mai multe dintre poemele lui mai emoționante, își extrage cunoașterea din vicisitudinile unor existențe anterioare, memorabile, petrecute în suburbiile din Benares, în Japonia feudală, în Atlantida metropolitană. Fac o pauză, desigur, pentru a-i acorda cititorului răgazul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
un schimb preliminar de jurăminte de credință. Am aruncat pe jos felicitările de Crăciun și am dus-o pe Georgie lângă polița căminului. — Vreau să pui mâna pe tot. Vreau să atingi toate aceste obiecte. Ea ezită. — Ar fi un sacrilegiu. Cred că aș avea de suferit din cauza asta! — Nu, am spus. Ar fi un sacrilegiu benefic. Tu mă aduci cu picioarele pe pământ. Totdeauna ai făcut asta pentru mine. I-am luat mâna și i-am pus-o pe papagalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am dus-o pe Georgie lângă polița căminului. — Vreau să pui mâna pe tot. Vreau să atingi toate aceste obiecte. Ea ezită. — Ar fi un sacrilegiu. Cred că aș avea de suferit din cauza asta! — Nu, am spus. Ar fi un sacrilegiu benefic. Tu mă aduci cu picioarele pe pământ. Totdeauna ai făcut asta pentru mine. I-am luat mâna și i-am pus-o pe papagalul de Meissen. Ne-am privit în ochi. Georgie își retrase mâna. Apoi își trecu grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și marilor rabini, ce-și dormeau În cavouri de sute de ani, somnul lor veșnic”. Fruntașii Comunității s-au adresat mitropolitului Moldovei și Sucevei, Irineu XE "Irineu" , cu sediul la Iași, rugându-l să intervenă pentru a pune capăt acestui sacrilegiu. Mitropolitul a răspuns că „avem dreptate, dar vremurile sunt grele și nu ne poate ajuta”. A doua Întâmpinare a fost făcută comandantului Secției a II-a a Marelui Stat-Major, cu sediul la Iași („Biroul statistic”), dar acesta „ne-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
ca un om obișnuit, n-am fi ajuns aici. — Ai mai spus asta... dar acum e ca și cum te-ai fi purtat... prin cele ce mi-ai spus ai schimbat trecutul. — Asta e o imposibilitate, a schimba trecutul ar fi un sacrilegiu, pentru așa ceva se moare. — Nu. Dumneata ai făcut-o, ai sărit peste prăpastia dintre noi. Dă-mi voie să te conving, nu înțelegi, suntem împreună, ca doi prieteni care se îndrăgesc, ca o familie - dumneata ai izbutit să creezi această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și cea materială vor deveni un singur tot vibrant. (Acesta este adevărul care mi s-a relevat la Delphi.) Forța menită să ne salveze sufletele este infinit de simplă și infinit de la îndemână. Nu mai pot continua. Ar însemna un sacrilegiu să înșir mai departe cuvinte destinate a nu fi înțelese. Țăranii mei simpli îmi înțeleg greaca veche mai bine decât vei înțelege dumneata ce ți-am scris acum în englezește. Când, cum și dacă voi fi chemat să propovăduiesc unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Băga-mi-aș în ea! Atâta să mai apuc io să trăiesc, ca s-o văd cum se paradește și se sparge-n paișpe, spurcăciunea spurcăciunilor! Hu-ooo! Frichi-frichi! M...ie! A-naf-te-maaa! clănțănește el, încrâncenat. Fleoșc, Mițo! pune Fratele latul. Zdronc! Sacrilegiu! Blasfemie! Tu te-auzi ce spui, băi, pupulitorule?! Ți-ai fracturat mintea? Ai picat cu liftu'? Rușinează-te, Romeo! Hai...! Șezi potolit! Dane, dă-mi trei cărți! Poftim! Eu sunt servit. Boss, primo, ești iremediabil tâmpit! Secundo, pentru cultura ta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
simțim excluși, declasați, în virtutea unor argumente pe care suntem tentați să le considerăm, înainte de a le pătrunde, arbitrare. Disciplina noastă este amenințată și, odată cu ea, accesul nostru la putere. Cineva „ne calcă feuda”, ne contestă legitimitatea, existența și comite un sacrilegiu prin faptul că nu ne recunoaște frontierele. Răsturnarea pe care ne-o propune Hoskin în ceea ce privește statutul disciplinar al educației - sau, mai bine zis, relațiile educației cu disciplinaritatea - este tentantă: educația nu este (doar) o disciplină, ci o supradisciplină, mai-mult-decât-disciplinele. Formarea
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Divinei Providențe, e torturat și apoi condamnat la moarte la Toulouse: i s-a smuls limba, a fost plimbat pe străzi într-o cușcă de fier, a fost ștrangulat, ars apoi, iar cenușa i-a fost risipită în vânt. Acuza sacrilegiu. Avea: treizeci și patru de ani. Suntem în 1619, la nouăsprezece ani după ce călugărul dominican Giordano Bruno a fost calcinat de Inchiziție pe Campo dei Fiori din Roma, nu pentru ateism ci pentru heterodoxie. în Piața Sfântului Petru nu se glumește cu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pervertit-o, inocența a fost pierdută, însă va fi în final recâștigată, atunci când femeia va fi stimată, acceptată și prețuită, ceea ce duce la o nouă metamorfozare, pozitivă, într-o frumoasă soție, cu aspect de zână.435 Tânărul se salvează de la sacrilegiul comis, i se oferă o șansă, aceea de a se pune în serviciul virtuții, de a le servi de data aceasta onorabil pe doamnele de la curte, dar și pe cea care îi va fi soție. Povestea poate fi privită ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
al societăților deopotrivă. Dar astfel, pasiunile puse în joc au fost dintr-o dată scutite de orice autoritate care să le limiteze. Apoteoza bunăstării, sanctificând, ca să spunem așa, dorințele, le-a așezat deasupra oricărei legi omenești, transformând într-un soi de sacrilegiu orice acțiune de stăvilire (1993, 207). Acestă tendință s-a resimțit și încă se resimte și în mediul politic, dorința de parvenire fiind una din principalele motive pentru care politicienii se angrenează în acțiuni ilicite sau reprobabile. Relația care se
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
reducându-l la 12 cânturi, cenzurând toate detaliile ce ar fi putut ofensa gustul cititorului și înfrumusețând-o cu vorbe de spirit și galanterii. Iliada lui Homer devine mai degrabă Iliada lui La Motte, care nici măcar nu cunoștea limba greacă. Sacrilegiul este așadar comis. Doamna Dacier ripostează printr-un pamflet intitulat Cauzele corupției gustului, vechea dispută se reinflamează, taberele își reiau pozițiile. Cu toate acestea, "războiul lui Homer" e purtat de forțe noi, căci Boileau și Perrault, principalii combatanți ai etapei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
patimi într-un loc care nu-mi dă voie, în timpul oficierii, să mă plâng de proasta sa purtare. Urmează Jérôme, templul său fiind cel al lui Raphaël, dar fără putința de a ajunge la sanctuar"*. pp. 117-118. Metafora țesută cu privire la sacrilegiu (maltratări sexuale = sacrificiu religios) permite înlănțuirea desemnărilor voalate. La un prim nivel, această eufemizare generală se poate justifica prin preocuparea pentru verosimilitate: când își povestește nenorocirile, inocenta victimă nu folosește un vocabular tendențios care ar presupune complicitatea ei cu lumea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
doar făgașele temporalității umane îl interesează 281. Și chiar dacă Penelopa nu are nici măreția, nici frumusețea unei zeițe, ea este o muritoare ce va cunoaște îmbătrânirea și moartea și el vrea să o revadă. Ulise a trebuit să plătească dublul sacrilegiu al tovarășilor săi care au stricat ritualul sacrificiului înlocuind orzul cu frunze de stejar și vinul cu apă, și care au masacrat vacile soarelui în urma unui somn vinovat. Vacile soarelui (șapte turme a câte cincizeci de vaci, care reprezintă zilele
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ritualul sacrificiului înlocuind orzul cu frunze de stejar și vinul cu apă, și care au masacrat vacile soarelui în urma unui somn vinovat. Vacile soarelui (șapte turme a câte cincizeci de vaci, care reprezintă zilele anului) figuri simbolice ale timpului, și sacrilegiul, comis în ciuda a două avertismente făcute de Tiresias (XI, 104-114)29 și de Circe (XII, 137-139)30, îl aruncă pe Ulise în afara timpului, în grota "celei care se ascunde" (conform etimologiei numelui Calipso) unde, potrivit criticii din Antichitate, este condamnat
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
că "se pun să toace pe nimic averea altora" (18.280)90*. Acțiunea paraziților distrugători are drept scop însușirea locurilor. Pretendenții ocupă palatul și refuză să plece până când Penelopa nu va alege pe unul dintre ei. Este vorba despre un sacrilegiu viclean. În fața acestei impunități proclamate (nepoinon) Ulise va măcelări "fără contra-partidă" pretendenții, refuzând compensarea oferită de Eurimah; nici vorbă de despăgubiri ulterioare. Acest masacru este comparat cu un ospăț: "ei tot râdeau și înfulecau, căci tăiaseră multe vite, dar nici o
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ulei de palmier fabricat de el. Cu toate că vânzarea a fost realizată de una din soțiile lui, scandalul a căpătat proporții. După cincisprezece zile, la plecarea noastră, Sanga era încă tratat ca un paria, actul lui având un adevărat iz de sacrilegiu. Există de asemenea opoziție față de sosirea muncitorilor specializați străini: Lebende, voind să-și construiască o casă și neacceptând ajutorul cu caracter familial al lui Ekania sau al lui Leboka, aduce un zidar de la o fermă din apropiere. Acest act a
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Contemporanii lui Descartes colportează pe întrecute povestea turcului care, pentru că lovise un crucifix cu iataganul, a fost îndată lovit de hemiplegie. Contemporanii lui Newton erau încredințați că imaginea lui Christos era, într-un fel, Christos însuși. De unde infamia tangibilă a sacrilegiului. Cavalerul de la Barre a fost decapitat în plin secol al Luminilor, bănuit că lovise cu briceagul un crucifix și că la Sfânta Împărtășanie nu-și descoperise capul. Dacă pentru legislator voința de a-l ucide pe Dumnezeu în imaginea lui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din secolul al XIX-lea. N-a fost oare nevoie de legea din 11 martie 1957 pentru a asimila fotografia operelor de spirit și a o proteja ca pe o carte sau un tablou? În imediat, procedeul fotomecanic săvârșea un sacrilegiu introducând un automatism material în centrul impalpabil al vitalului. Ceea ce era repetabil era disprețuit, însă așa începe întotdeauna o democratizare. O anumită mecanizare a portretului se prefigurase deja la începutul secolului al XVIII-lea prin pantograf, apoi prin silueta decupată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lumea e mai rezervată. "Dumnezeu l-a creat pe om după imaginea sa și nicio mașină omenească nu poate fixa imaginea lui Dumnezeu" (Leipziger Anzeiger, 1839). "În pictură, spune Delacroix, spiritualist convins, spiritul vorbește spiritului, iar nu știința științei." Dublu sacrilegiu, accentuează Baudelaire, fiindcă această copie servilă a naturii "jignește în același timp divina pictură și sublima artă a actorului". Că poate să se joace comedia și în studiouri, nu numai în ateliere nu era încă un lucru evident, iar poetul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
aceeași "natură moartă" pictată de doi pictori), nu vor fi niciodată exact asemănătoare, de aceea chipul omenesc este sacru. Nu ca imagine a lui Dumnezeu, ci ca imagine a nimic altceva, a niciunei alte imagini posibile. De aceea este un sacrilegiu și mai mare să arzi un portret decât un peisaj și un tablou decât o bandă video sau o fotografie, căci astfel distrugi o contingență care nu se va mai repeta. Sortilegiile inimitabilului absolut au cuprins până de curând, în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pasc personal două riscuri: primul este acela de a ne supraestima dincolo de orice pudoare, cu pretenția de a fi buricul pământului, și inițiind o „liturgie” pe care am putea-o considera ridicolă, dacă nu ar fi întâi de toate un sacrilegiu, constând într-o îngenunchere ne-ghioabă și paradoxală înspre noi înșine; al doilea risc ne face să devenim prea aspri cu noi înșine, făcând să pierdem auto-stima cuvenită, până acolo încât să nu mai apreciem darurile creației și cele ale harului
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cu fenomenul prim al nevoii de transcendență (...), ci cu satisfacerea ei prin mediere"54. Prin această eroare, se ajunge în final la o transcendență deviată și nu la una verticală (de tip creștin), conducând, în cele din urmă, la "sacralizarea sacrilegiului"55. Una dintre cele mai valoroase opinii asupra modului de definire a sacrului este însă cea adusă de Mircea Eliade, pentru care problemele legate de istoria religiilor și sacralitate, în general, au constituit principala preocupare a întregii sale creații. Mircea
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]