206 matches
-
de interzicerea operelor lui Soljenițîn sau de internarea abuzivă într-un spital psihiatric a matematicianului ucrainian Leonid Pliușci. Ele recidivează în 1968, condamnând mai mult sau mai puțin vehement înăbușirea Primăverii de la Praga* de către tancurile Tratatului de la Varșovia. Atacurile împotriva sacrosanctului principiu al internaționalismului* proletar se multiplică. Sovieticii reacționează prin convocarea unei a treia conferințe mondiale în 1969, la care participă 69 de partide; se înregistreză însă și absențe de marcă: Mao, Tito, Castro*, Enver Hodja, Kim Ir Sen*, precum și conducătorii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ar exista un "sistem de anunțuri" care ar forma un întreg. Ceea ce ar însemna, între altele, că orice obiect introdus în sistemul de publicitate profită de reclama făcută pentru altele. Altfel spus, se va începe a se renunța la principiul sacrosanct al reprezentării, care constă în fabricarea dublului unui obiect definit pentru a-l oferi cupidității publicului. 2. Expresia publicitară În timp ce instrumentul se desăvîrșește, el pierde din calitatea de reprezentare: informația discursivă (adevărată sau mincinoasă, puțin contează aici) cedează în fața imaginii
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
crea și de a viețui În limitele strâmte-largi ale domeniului nostru. În speță romanul - și am luat pildă de la acei mari Înaintași ai artei noastre În modernitate, care au „Îndrăznit” a depăși limitele ficțiunii epice spre a păși În „ograda sacrosanctă a speculației noțiunii, a filozofiei”, lucru care bătrânului Goethe și tinerilor săi admiratori filozofi de la Weimar și Heidelberg li se părea firesc!... Cioran, În ’76, când l-am cunoscut eu, era un bărbat de statură medie, subțire, cu părul des
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
impresioneze și să intimideze, până În cele mai ascunse fibre ale subconștientului, milioanele de „supuși”, tocmai printr-un hieratism de origine asiatic-medievală, acea rigiditate a Figurii conducătoare ce nu trebuia Întrevăzută, ca și Faraonii vechiului Egipt, decât Într-o unică ipostază sacrosanctă. Teribilă tocmai prin neasemănarea ei cu tot ceea ce era natural sau comun, firesc sau previzibil unui ins oarecare. El, Șeful, Potentatul era previzibil, dar Într-o altă ordine, inaccesibilă nouă, muritorilor de rând, proiectându-l În cosmosul de gheață al
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ardelenilor a constituit embrionul identitar al apartenenței etnice. Grigore Ureche, inițiatorul tradiției cronografiei moldovenești în limba română, a exprimat fără echivoc în Létopisețul țărâi Moldovei (1955) [1642-1647?] originea latină comună a tuturor românilor într-o propoziție ce avea să ajungă sacrosanctă în conștiința națională: "Rumânii, câți să află lăcuitori la Țara Ungurească și la Ardeal și la Maramoroșu, de la un loc suntu cu moldovénii și toți de la Râm să trag" (p. 124). Miron Costin preia și reafirmă în forță ideea originii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aduși de Traian care s-au înrădăcinat în pământul dacic: "colonii romani [...] pururea au rămas în Dachiia" (Micu, 1995, p. 47). Astfel este formulată teza continuității romane la nord de Dunăre, care va dobândi statutul de axiomă istoriografică și adevăr sacrosanct în conștiința colectivă românească. Identitatea dintre romani și români este reflectată și de faptul că Samul Micu vorbește despre "colonii romani" rămași după retragerea aureliană, în timp ce câteva pagini mai înainte afirma că "românii" au fost mutați în Misia la ordinul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
deschiderea cursului de Istorie Națională în Academia Mihăileană din 1843 a rostit discursul manifest al romantismului istoriografic. Punctul de inflexiune în care este detectabilă detașarea de paradigma Școlii Ardelene constă în condamnarea "romanomaniei", instalată în cultura română ca teză istoriografică sacrosanctă. Deși îl elogiază pe Petru Maior, pe care, într-un limbaj specific unei evanghelii a naționalismului, îl asemuiește cu "un Mois [care] a deșteptat duhul național, mort de mai mult de un veac", repudiază identificarea românilor cu romanii. Respinsă ca
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
exclusiv masculini: Patria este un obiect moral prin care înțelegem "instituțiunile țării, drepturile ei publice, datinile ei, religia ei, limba ei, bărbații ei eminenți și devotați, istorie ei" (ibidem, subl. n.). Aceasta este formula concisă a patriotismului androcentric. Iar devoțiunea sacrosanctă este expresia cea mai pură a amorului față de Patrie. Meritul pe care Heliade Rădulescu este dispus să și-l recunoască pentru munca sa culturală este de a fi deschis ochii, de a se fi uitat în adâncul ființei naționale, de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cărei ființă etnică era amputată politic atâta timp cât Transilvania, leagănul românismului, continua să fie sub stăpânire austro-ungară. Într-un discurs adresat școlarilor (Patria și patriotismul, 192-) [1915], ocazionat de sărbătorirea zilei de 24 ianuarie 1859, Delavrancea aduce un elogiu pătimaș ideii sacrosancte de Patrie și reclamă imperiozitatea unui abandon patriotic total al individului în numele realității supreme a națiunii române. Afundându-se într-un misticism naționalist, și resorbindu-și auditoriul după sine în această trăire mistică, Delavrancea le revelează copiilor cărora le este
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fac pe aceștia să se identifice din ce în ce mai mult cu românitatea contemporană. Originea. În calitatea sa de structură de rezistență mitică a conștiinței istorice românești și de piatră unghiulară a memoriei naționale, teza originii romane, a latinității pure, a preluat conotații sacrosancte. Pe de altă parte, această dogmă a latinismului incoruptibil al poporului român trebuia acomodată evidențelor empirice care probau infiltrarea unor elemente dacice în limba, cultura și obiceiurile românilor. Tensiunea funciară dintre dezideratul mitic al purității și constrângerile de ordin empiric
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
absorbția migratorilor), concluzia autorilor este că "povestea formării neamului lor [a românilor], rod al căsătoriilor dintre bărbații romani și femeile dace, [ca orice mit al originilor], ascunde, în pofida naivității sale, un sâmbure solid de adevăr istoric" (p. 10). Tratarea chestiunii sacrosancte a originii într-un registru mitologic aduce o ruptură radicală în tradiția pedagogiei istorice românești. Distanța enormă ce desparte noua abordare deconstructivistă de vechea paradigmă esențialistă este ilustrată și de sugestiile pedagogice: educația dogmatică, prezentă în manualele de istorie convenționale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
se împlinește în sanctificarea trecutului și canonizarea protagoniștilor săi umani. În mod tradițional, atitudinea generală a societăților față de propriul lor trecut se înscrie pe linia reverențiozității, a unei raportări pioase, plină de smerenie, față de un trecut memorializat într-un registru sacrosanct. Cazul românesc nu face excepție. Dimpotrivă, ilustrative în acest sens sunt exemplele lui Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu, ambii proslăviți ca sfinți de către Biserica Ortodoxă Română în 1992. Privită în durata lungă a devenirii sale istorice, memoria națională românească
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1998, p. 176), cât mai curând reflexivă și meditativă. Manuale de istorie precum cele coordonate de S. Mitu (1999) și N. Dumitrescu (1999), crăpând și mai larg breșa deschisă de L. Boia (1997), au scos trecutul istoric românesc de sub aureola sacrosanctă care a circumscris-o. Deposedarea istoriei naționale de haloul său sacru de către noua atitudine critico-relativizantă avansată de perspectiva postmodernistă îmbrățișată de L. Boia și S. Mitu semnalează încheierea celui de-al doilea ciclu complet al crescendo-ului patosului naționalist. Manualele
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
haine“, Într’o evoluție firească, devenind tot mai socializată pe măsura curgerii timpului: de la proprietatea asupra semenului, la aceea asupra lucrurilor, apoi a ideilor... Revin: Dacă (foștii) proprietari vor - astăzi - (doar) păduri, ce-ar fi dacă ar cere, În numele aceleiași sacrosancte proprietăți, restitutio in integrum spun ei, și sclavii pe care Îi aveau strămoșii lor de acum 2000 de ani? Presupunând că le sunt urmași adevărați, adică genetic și nu falși, adică prin cumpărare. Sau - și mă gândesc la o epocă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
scopul? Comportamentul animalelor deci, acest domeniu atât de puțin cunoscut, dar atât de contaminat de antropomorfisme...» S’a făcut deja ora 12,54. La treabă! Căci, după cele trei minute ale mele, pisiceștile mele gânduri, imprevizibila amfitrioană trebuie să rostească sacrosanctele formule de Încheiere ale „Meridianului“ de astăzi. 24. Mă cheamă Moti. IX Ce să faci cu 9 vieți? Doar puțină ordine. Sau orientare. Și am un simț de orientare cu totul deosebit, pentru că-mi iubesc locul În care m’am
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să-și închipuie, nici măcar ea, că iubirea avea s-o aducă, până într-atât, pe pragul nebuniei. O regină nu poate, desigur, să facă tot ceea ce-i este îngăduit unei femei obișnuite. Căci ea trebuie să pună înainte de toate cutumele sacrosancte ale stirpei sale, și nu dorințele cele mai intime. Acesta însă n-a fost cazul Medeei, care, voind să-și apere bărbatul ales, a ajuns să se poarte ca o fiară sălbatică. Ea s-a îndrăgostit în mod absolut, adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
sau în sintagma analitică a altor funcții sintactice): „A trăi integral gândirea înseamnă a o elibera de obișnuința superficială de a vârî totul în categorii.” (G. Călinescu) • atribut: „Nu se poate condamna îndeajuns năzuința de a considera genurile ca formule sacrosancte...” (L. Rusu) • complement (direct, indirect etc.) „...În tihnă și în răgaz poți revizui cu privirea toate acele chipuri femeiești, care în zadar se par că cearcă a se ascunde sub negrele lor camelauce.” (C. Hogaș) Realizează aceste funcții sintactice întocmai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai departe. La Hermopolis, în Egiptul Mijlociu, teologii au elaborat o doctrină destul de complexă în jurul Ogdoadei. Grupul de opt zei, cărora li s-a adăugat Ptah. În lacul primordial de la Hermopolis a răsărit un Lotus, din care a ieșit "copilul sacrosanct, moștenitorul perfect zămislit de Ogdoadă, sămânța divină a primilor Zei Anteriori", "cel care a înnodat sămânța zeilor cu a oamenilor"10. Dar teologia cea mai sistematică a fost articulată în jurul zeului Ptah, la Memfis, capitala faraonilor Primei Dinastii. Textul capital
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Worship în Ancient Israel, p. 56 și n. 7. Dar, adaptându-se la un nou stil de existență, iahvismul evoluează și se modifică. Se remarcă, la început, o reacție împotriva valorilor exaltate de către toate societățile de păstori. Legea ospeției, lege sacrosanctă la nomazi, este trădată violent de către laela: ea invită în cortul ei pe șeful canaanean Sisera, care fugea învins, și îl ucide în somn (Judecători, 4: 17 sq.) Sanctuarul mobil din timpul lui Moise cade în desuetudine. Cultul e practicat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
momâile. E suficient să existe doi care să înceapă aplauzele, că după aceea se lansează toți. Asta făcea claca. Simt în Viorica o nostalgie cu totul specială cu privire la spectacolele de la Scala. Între 1971 și 1980, mezzosoprana româncă a apărut pe sacrosancta scenă milaneză în cele mai ambițioase titluri. Dâra de legendă a Scalei, teatrul atâtor creații mondiale, templul celor două preotese ale liricii care au schimbat fața operei la jumătatea secolului trecut ăCallas și Tebaldi), Acropola celor mai mari dirijori și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
întrebări, deci lectorul e veșnic mirat, nemulțumit, flămând, invitat la cină când gazda nu are vreme de el. Critic Până în prezent, criticul Desperado nu s-a maturizat. El este deocmadată o inteligență condiționată de principii fixe, de termeni preluați și sacrosancți, de abordări docte, ce tind să se substituie plăcerii textului în sine. Criticii de întâmpinare, atât de dragi lui Eliot, sunt condamnați vehement ca neprofesioniști. Jargonul critic a atins un puct pe care Joyce nici măcar n-a îndrăznit să-l
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de primejdiile lumii, de contactul cu băieții și de dezvăluirile indiscrete ale servitorilor cu privire la tainele sexualității. Lecturile, cuvintele și gesturile sale fuseseră supravegheate cu strictețe. Fusese învățată să-și ignore trupul și să-și refuleze senzualitatea. I se inoculase principiul sacrosanct al pudorii feminine. Despre secretele sexualității și tulburările senzualității, tânăra aristocrată nu are nici cea mai vagă idee. Firește, de-a lungul tuturor acestor ani petrecuți la mănăstire, "în lenea zilelor, în nopțile fără sfârșit și în singurătatea nădejdilor ei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
afla la al treilea volum de versuri, Dreptul la timp. A venit cu mine într-o dimineață blândă, însorită de toamnă, asistându-l pe prietenul său și debutantul romancier, extrem de surescitat deoarece acesta primise un telefon de la secția tehnică a sacrosanctei E.S.P.L.A., că poate „vedea” și primi un exemplar de semnal. Am urcat la etajul unu al vilei luxoase de pe strada Orlando, în holul uriaș și luminat din care dădeau ușile spre cabinetele celor doi șefi - Ion Bănuță, ilegalistul și poetul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unui lucru oraș, idee sau Biserică se măsoară după vechimea lui. Și că anterioritate înseamnă întâietate (și noi am crezut la fel vreme de două mii de ani). Marile puteri care au inspirat faimosul statu-quo au călcat în picioare această regulă sacrosanctă. Monofiziții și nestorienii (din depărtările Asiei) siro-indienii și asiro-chaldeenii n-au un loc recunoscut lângă mormântul lui Hristos. Aici nu încap decât trei confesiuni solid confirmate și protejate prin articolul 62 al Tratatului de la Berlin (1878): grecii ortodocși, armenii ortodocși
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
camarazii cu formula "Fie ca glonțul să nimerească din plin!" Dacă un kleft era atît de grav rănit încît nu mai putea fi salvat, îi ruga pe tovarășii lui iar rugămintea lui era întotodeauna onorată ca și cum ar fi fost ceva sacrosanct să-i taie capul și să-l ia cu ei, astfel ca dușmanul să nu-l poată înfige într-un par și să-l poarte apoi prin orașe și sate.13 Grecii și alți locuitori ai Balcanilor își dădeau seama
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]